949 matches
-
descurajează din atâta lucru. De altfel, prin ușa Întredeschisă a autobuzului (Încă nu ne urcasem În el) puteau fi citite și alte anunțuri scrise cu aceeași vopsea pe aceeași tablă. CONDUCĂTPR AUTO U. V. COSTEL / PRIMUL CONTROLOR ESTE CONDUCĂTORUL AUTO / TĂTICULE TE ROG SĂ CONDUCI CU ATENȚIE, NU UITA CĂ NOI TE AȘTEPTĂM CU DRAG ACASĂ. Pe figura șoferului de cursă rapidă se putea citi orice, numai bunăvoință nu. Deocamdată el stă de vorbă cu un prieten În ușa autobuzului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pătimit săracul, Că a pornit de la „cherchez la femme” Și pân’ la urmă l-a găsit pe dracul! Șahistică Cu toată gama De subterfugii, Negrul ia dama Dama ia...blugii! Paternitate Având un frate blond ca spicul, Leit mămica și tăticul, Cel mic cu fața tuciurie Al cui o fi, Alah mai știe!
VASILE VAJOGA by VASILE VAJOGA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83947_a_85272]
-
și se ivi băiatul crezut atâta vreme mort. Negură se trase câțiva pași înapoi, de mirare și de bucurie. Băiatul mai vorbi: Lăsați-l pe bătrân în pace, mulțumiți-i că m-o scăpat de la moarte! Dacă nu era el, tăticule, nu-ți mai vedeai băiatul niciodată. Și băiatul povesti tatălui său ce se întâmplase: Precum știi, mă afundasem în codru, la vânătoare, și am tras cu arcul într-o căprioară. Dar săgeata mi-a luat-o vântul și a zburat
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în paranteza sa, nu insist. 25 aprilie 2007 P.H.L. revine asupra noului statut „civil” al Domnului R. Oare și-l va asuma până la capăt? Câți dintre prieteni și cunoștințe vor fi dispuși să-i recunoască sexagenarului „dom'Profesor” calitatea de „tătic”? „Deja se aud râsete în sală...” - notează scriitorul, ironic, dar și cu anume compătimire. În schimb, autorul nu-l poate „opri” pe eroul său să gândească intens (și chiar cu emoție!) la apropiata postură de ... „tătic”. Teodora este hotărâtă (de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dom'Profesor” calitatea de „tătic”? „Deja se aud râsete în sală...” - notează scriitorul, ironic, dar și cu anume compătimire. În schimb, autorul nu-l poate „opri” pe eroul său să gândească intens (și chiar cu emoție!) la apropiata postură de ... „tătic”. Teodora este hotărâtă (de astă dată, ea!) să-l protejeze, păstrând un secret total asupra paternității. Și aceasta din două motive: ca să nu îl expună nici unui comentariu răutăcios (și este de presupus că n-ar fi puține...); ca să nu-și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
spuse tatăl, care-și pierduse entuziasmul de după operație. Nu trebuia să treci prin porcăria asta. — Femeile nasc mereu așa de greu? Întrebă Nick. Nu, ce-ai văzut tu a fost un caz foarte rar. — Dar el de ce s-a omorât, tăticule? — Nu știu, Nick. Cred că nu mai putea suporta. — Sunt mulți bărbați care se omoară, tati? — Nu, Nick, nu-s prea mulți. — Dar femeile se omoară? — Mai niciodată. — Niciodată? — Ba da, câteodată. — Tati? — Da. — Unde s-a dus unchiul George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să-i simtă atingerea, tot mai adînc”. Se pare că șarpele a murit. În România Mare, Corneliu anunță că va oferi cadouri orfanilor revoluției. E fotografiat c-un copil În brațe. Care chiar pare orfan acolo. Na o bombonică pentru tăticul tău pe care l-a călcat tancul. Eu eram acasă, Îi scriam Eroului. În nr. 77, Bălăeț se distinge din corul urletelor patriotice printr-un suspin abia auzit: „Macaralele par stoluri de berze cu aripile frînte”. Era și-un cîntec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
orfan, fără casă, și mai era și pitic. Am plîns cînd a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej la radio, eram În sufragerie și ascultam cum bocea lumea la difuzor la Înmormîntare, aveam opt ani și murise omul acela care semăna cu un tătic de-al doilea, și am bîzÎit pînă m-a cîrpit tata, n-a mai suportat atîta durere și m-a trimis În camera mea cu un habar n-ai de nimic. Și iar Înapoi la medicină, cînd am Învățat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Fumează pipa aia, care Întotdeauna Îi conferă un aer și mai mulțumit de sine. — Știi, Bruce, cel mai bun lucru pe care l-ai făcut vriodatăi că mai pus n legătură cu mititica de Claire. M-am transformat Într-un tătic care Întreține gagicuțe. O gagicuță fantastică. Împuțita mea... simt un acces de gelozie, apoi Îmi amintesc că e doar o curvă și că totu-i o tranzacție comercială. Beau pe fugă un whisky cu Hector și o tai. Pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
gânduri: „Trebuie să cumpăr de Îmbrăcat pentru Tudor, dar ce anume? Și...?” „Intră tu Într-o prăvălie cu hăinuțe pentru copii și să vezi cum sar pe tine vânzătoarele. Tinerele, frumușele și dornice să fie băgate În seamă de un tătic tânăr și dotat cu ce trebuie pentru a face copii” - i-a sugerat gândul de veghe. „Drept-Îi că m-ai ajutat cu asupra de măsură. Eu Îmi tocesc mintea cu treburi serioase și tu...” „Și eu ți-am spus doar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
misterios.... - a șoptit ea, cu un oftat adânc, care a făcut ca sânii să i se zbată ca doi hulubi speriați sub bluzița bine struniă pe trup... ― Nuuu... Nu sunt misterios, ci... nu mă pricep... ― Vai! Cum se poate? Un tătic atât de tânăr... Atât deee... - și-a mieunat pisicește vorbele cu alint, privindu-l Îmbietor... Gruia a plecat ochii, neîndrăznind să-i susțină privirea zburătăcită de pe cărbunii din străfundul ființei ei... ― E abia născut. Are doar cinci zile - a reușit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
neîndrăznind să-i susțină privirea zburătăcită de pe cărbunii din străfundul ființei ei... ― E abia născut. Are doar cinci zile - a reușit să Îngaime Gruia, tulburat de-a binelea de „fluidul” dogoritor ce se revărsa de dincolo de gene... ― Atunci, sunteți un tătic tânăr, fericit și... - a lăsat ea vorba suspendată În aer, care putea să Însemne orice: frumos, disponibil pentru o perioadă... ― Aș vreaaa... ― Aștept să-mi spuneți ce doriți - și-a tremurat ea șoldurile ademenitor... ― Să-mi dați... ― Ce? - a Întrebat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vii... Doar să dezerteze” - a apreciat Toader... Când zorii răcoroși - asta o simțeam fiindcă oboseala curgea pârâu de pe noi - au tras după ei și primele raze de soare, am ajuns În punctul unde ne aștepta căpitanul - comandantul, sau mai degrabă tăticul nostru... Imaginați-vă câtă tristețe era pe chipul lui când m-a văzut Întins pe targă. M-a expediat imediat la postul de prim-ajutor și de acolo la un spital de campanie... ― Trebuie să vă spun că până o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întâi, Însă, spuneți și voi precum țiganul: „Mulțumescu-ți ție Doamne, c-am mâncat și iar mi-i foame”. Venise și iarna. Într-una din seri, când abia ne-am așezat să ne tragem sufletul după o misiune grea, intră căpitanul - tăticul nostru, cum Îi spuneam noi... „Copii, vreau să vă spun că mâine vă așteaptă o misiune importantă. Am nevoie de cel mult șase oameni, cu tot cu voi. Vă pregătiți cu ce trebuie pentru o incursiune În spatele inamicului. Mâine voi trimite curierul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dacă o ținem tot așa o să ne Înecăm ca țiganul la mal - l-am auzit poruncind și prorocind pe Toader. Drept urmare, am stins opaițul și am adormit pe dată. A doua zi, la orele opt, a venit curierul trimis de tăticul nostru: „Domn’ sergent, m-a trimis domn’ căpitan cu ordin ca la ora douăsprezece să vă prezentați la dumnealui” - i s-a adresat lui Toader. „Amu mergi la băieții pe care i-am anunțat să se pregătească pentru misiune și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din abundență. Așa că fiecare pas trebuia făcut cu mare atenție!... Și... dincolo... Vom vedea ce ne așteaptă... Apoi, luându-și un „cordial” rămas bun de la noi, cu „regretul” că nu ne poate oferi mai multe detalii, a plecat... Rămași cu tăticul nostru - căpitanul - am stat puțin să chibzuim... „Eu cred că trebuie să ne așezăm În puncte diferite, pe o rază de vreo trei sute de metri, și să supraveghem fiecare metru pătrat dinspre inamic. Eu cu Toader vom rămâne În acest
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
era căpitanul nostru... Un bărbat trecut doar de prima tinerețe, dar cu un comportament de bunic. Nu prea Înalt, cu chip luminos și privire ocrotitoare... Mereu zâmbitor... De fiecare dată, când plecam În vreo misiune, eram cu gândul la el... „Tăticul nostru ne așteaptă. Să facem totul ca la carte. Să se bucure, fiindcă tare ne duce grija!”... Ne-am ocupat locurile după cum ne-a ordonat căpitanul. Am rămas una cu omătul până către chindie, dar nici o mișcare nu ne-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de cunună, din care atîrnau o mulțime de panglici. "Pe dracu' naibii, doar nu-ți place sorcova asta sovietică". Brăduț purta o rubașcă de mătase și trebuia să joace pe ruptele cazaciocul. Eu, să recit din Maiakovski: Noi avem un tătic mare-mare Clasa muncitoare De oțel". "Te duci cu rochie de înger și spui Miorița, mi-a ordonat cu vocea lui sonoră. Brăduț, ești caraghios, scoate-ți imediat cizmele și rubașca. Du-le de unde le-ai luat". Nu, nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui din lumea paralelă și coboară de pe scaunul pe care l-am pus la geam, ferind perdeaua. 1 an și 2 luni Povestea Brăduțului de Crăciun (variantă după Andersen?...) Ca niciodată, a fost un b'ăduț. Și a spus Copilul Tăticului 'ui să aducă un b'ăduț din pădu'e. Și l-a podobit f'umos; când nu mai avea nevoie de el, l-a pus în pod. Da, și pe u'mă a mu'it și l-a pus la
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
la el, că în curând nu l veți mai vedea la clasa noastră, că îl aranjez eu la tata!” Unul din cei ce auziseră amenințarea a și spus cu glas răspicat: - Tov. profesor, x a zis că vă aranjează la tăticul lui...”. Sigur că n-am dat importanță la început. Îmi vedeam de lecțiile mele, iarăși l-am mai ascultat după un timp răsplătindu-i „eforturile” cu aceeași notă. De data aceasta, elevul meu n-a mai șoptit colegilor apropiați amenințarea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la pat, câte ceva, se gândea că nimeni în afară de buna lui soție nu ar fi făcut aceste sacrificii. Și el...! Mihăiță, după ce își făcea temele, stătea mereu în preajma tatălui său și-i punea necontenit aceeași și aceeași întrebare: - Te doare rău, tăticule!? - Nu, băiețel, mă doare bine! Râdeau amândoi, deși starea de inconfort a lui Alex, grija șantierului, tainica însemnare din jurnalul Inei, numai motive de veselie nu erau. Luna aceea, supranumită și luna gipsului, trecu nespus de greu. Chiar după desprinderea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fără să se fi prezentat la vreun examen, se găsea iarăși acasă. ― Ce-mi făcuși, dragul tatii! strigă parcă mai impresionat în fața băiatului vinovat decât fusese în fața țăranului. Nu te astîm-părași nici cu fata lui Chirilă și acum... ― Ia fugi, tăticule, cu tragedia! zise Aristide cu superioritate. Gherghina e fată nostimă. Doar nu era să umblu după slutele satelor! ― Bine, dar... vru să obiecteze Platamonu cu aceeași teamă în glas, totuși mai liniștit în suflet de siguranța tânărului. ― Știu, știu! îl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am felicitat pentru că eram destul de intuitivă ca să-mi dau seama de asta. Dar Înainte să apuc să mă minunez de propria mea inteligență, Elisa se aruncă În poala lui Davide, Își Încolăci brațele În jurul gâtului lui așa cum fac fetițele cu tăticii și-l sărută apăsat pe gură Într-o manieră deloc filială. —Dă-o Încolo, Elisa, scutește-ne de pipăielile la birou, dacă nu te superi! miorlăi Skye, dându-și ochii peste cap destul de mult. E destul de neplăcut că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
disponibilă pe bază de invitație celor care Încasau minimum 150 000$ pe an. Eu de-abia aflasem de existența ei. Era menționată Într-o știre mondenă vagă, Într-o frază gen: „Cine are nevoie de Black Card când are un tătic cu conturi grase În bancă?“, cu referire la fiica unui om de lume anonim. Nimeni altcineva nu păru să arate vreun dram de interes. —Gata? Întrebă Elisa, netezindu-și rochia peste șoldurile mici și adorabile. Avem nevoie de două taxiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ocolit. Unele tinere cele mai îndrăznețe, cele mai răzvrătite ajung chiar să scape complet de sub controlul părinților. Romantism sau "maliție nevinovată": Dominique Desanti Așa s-a întâmplat, de pildă, cu Dominique Desanti în zbuciumata ei tinerețe. Tatăl său, un adevărat "tătic cloșcă" avant la lettre, care se ocupa de educația ei, avea totuși principii stricte. După portretul pe care i-l face scriitoarea în memoriile sale, acest consilier juridic internațional ruinat de cutremurul bursier din 1930 era un "laic convins, care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]