2,198 matches
-
lăcomie. Binecuvântata aromă a ceaiului. Cu un frou-frou incitant, cu pași ușori, Sophie trece de la unul la altul. Chipul ei grav și copilăresc plutește acum în penumbra salonului, întinzând cu grație ceașca aburindă. Atât de exactă și de plină de tact, încât, desigur, nu poate exista un lucru în care să nu aibă ea dreptate. încât nu poate exista eroare... — Ștefan ! Te rog !... I-a luat din mâna prea fierbinte cleștișorul, iritată de neîndemânarea cu care el încearcă să prindă cubulețul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-o faci niciodată... Profesorul Mironescu intră în salon cu un oftat fericit... — Ce-ai spus, dragul meu ? Că tocmai de la serbare ai vrea să pleci ? Nici prin gând să nu-ți treacă o asemenea infamie ! Altfel, ai avut suficient tact ca să nu faci această declarație trădătoare în fața doamnelor ! Ți-ai dat seama la vreme că în niciun caz așa ceva nu ți se va ierta ! Așa că, te rog, acum fă bunătatea și mă însoțește la catul de sus, să mergem să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
marivaudage, în care - îndrăzneață generație a ultimilor tineri ! - s-au schimbat priviri tandre și surâsuri cu subînțeles, ce făceau perfect abstracție că mă aflam și eu de față. Și cum de n-ai adormit, deci ? l-am întrebat eu, cu tact. Ordonanța mea, devotatul Ion, care m-a ridicat cu forța, eu însumi purtându-mă cu o brutalitate la care instinctul contrazis și nebunia somnului mă împingeau : a doua zi abia, înțelegând, am regretat-o. Acest moment al povestirii ne-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă țineam după el ca o umbră și chicoteam la toate glumele lui, de care Muti pretindea că nu sunt prea reușite. N-a fost niciodată Muti sensibilă la genul de bărbat chic, și în privința aceasta nu a avut deloc tact... — Ei, nu ! O dată n-am auzit la madam Ioaniu un cuvințel de domnu Geblescu ! Ba chiar nu vorbea de el niciodată. Nici cum s-a lăsat ei, madam Margo și cu el, nici asta nu mi-a spus-o... — Nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai puțin dispus să poarte orișice greutate pe umeri. Nu va mai fi aici nici măcar Tudor, a cărui simplă prezență mai ținea situația în echilibru. Nu va mai fi, după o vreme, nici Muti, ce și-a folosit totdeauna cu tact ascendentul. Va rămâne doar ea cu acest bărbat egoist și lunecos, lângă care, din păcate, va trebui nu doar să trăiască, dar și să moară. Va fi nevoie să decidă de-acum ea în toate, și pe el doar să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Singurul care ținea să-și exprime uneori dezaprobarea față de traseul comod și lipsit de un orizont autentic pentru care transpirai zilnic Într-o sală de sport era taică-tu - o făcea printr-un set de slogane cinic-comice, lipsite de orice tact pedagogic. Responsabil era ultimul lucru, care l-aș spune despre tine, un tînăr de 18 ani. Dacă cineva ți-ar fi vorbit despre căderea comunismului, ai fi dovedit că ai toate calitățile unui șmecher autentic și, cu un umor indolent
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
propagandă abilă În intenție, dar al cărei efect e exact contrar din motive de inadecvare. Greva spontană la locul de muncă și starea de agitație sînt combătute cu ședințe Îndelungate. Muncitorilor li se toarnă discursul oficial, fără nici un fel de tact psihologic: li se spune că evenimentele din oraș sînt generate de forțe externe și de agenturi străine care acționează prin „elemente declasate“, prin „huligani“ și doresc destabilizarea țării. O minciună de asemenea proporții servită unor oameni care nu și-au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
râzând. Dar avem nevoie de mai mult spațiu. Dacă o luăm pe Stella la noi... — Trebuie s-o luăm pe Stella la noi? — Cred că da. — N-o să vrea să vină. — Am stat eu de vorbă cu ea, cu mult tact. Cred că se teme să se întoarcă la George. — Soții și soțiile se înțeleg unul pe celălalt mai bine decât își închipuie observatorii binevoitori din afară. — Oricum, își dorește o pauză. — S-ar zice, mai degrabă, că tu îi dorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
felul ei de iubire îl poate avea asupra unui om de tipul lui George. Era lipsită de artificii feminine și nu era capabilă să-și ascundă puterea, așa cum ar fi făcut o femeie mai șireată, mai intuitivă, cu mai mult tact. Niciodată nu acceptase și nu încurajase felul lui George de a fi el însuși. Tăria și iubirea erau pentru Stella unul și același lucru, iubirea răscumpărând tăria și tăria corupând iubirea. „M-am însurat cu un polițist“ se văita George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ci se strecură printre plante. Atinse frunzele lucioase, robuste, tari. Fetele îl observaseră, iar Anthea și Nesta îi făcură semne cu mâna. Adam le răspunse și el printr-un semn. Nu-l jena la jeunesse dorée, pentru că știa că, din tact sau din indiferența tinereții, nu vor căuta să intre în vorbă cu el. Rămase un timp în adăpostul lui, trăgând în nări mireasma plantelor, uitându-se cu satisfacție la marmura udă și anticipând cu plăcere fiorul cufundării în apă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că a aflat toată lumea? replică Stella. E cel mai nou subiect de conversație la Băi? — Doamna Osmore mi-a spus, răspunse părintele Bernard, etalându-și surâsul fermecător. De fapt, îl înștiințase Gabriel la telefon, dar i se părea lipsit de tact să menționeze acest lucru. — Și de unde, mă rog, a aflat doamna Osmore? întrebă Brian iritat. Nu vrem să ne pice tot felul de indivizi, s-o deranjeze pe Stella. — M-am gândit la o mică atenție, spuse părintele Bernard și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
eu ți-am spus la fel, i se adresă Scarlett-Taylor lui Tom. — Mă rog, bine, am s-o sun pe Aiex, dar nu acuma, Gabriel, te rog... Scurta remarcă a lui Scarlett-Taylor îi trădase originea irlandeză. Brian, cu obișnuitul său tact, îl informă: — Ești irlandez. — Da. Ce frumos! se extazie Gabriel. Insula de smarald. Am petrecut și noi o dată o vacanță atât de plăcută la Killarney! — A plouat tot timpul cu găleata, preciză Brian, dezvelindu-și într-un surâs dinții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
însă. Și-o imagina pe Fiona sosind pe motocicletă și întâlnindu-l instantaneu pe Alan, așa cum suna povestea; întâlnirea aceea atât de întâmplătoare, care-i inițiase existența. Gândurile de acest fel erau foarte intime. Cei din jur evitau subiectul cu tact. Lumea gândea că exista ceva mișcător și îngrozitor în același timp în împrejurările în care se născuse Tom și rămăsese atât de curând orfan. Și Tom simțea acest lucru, de aceea era foarte blând cu el însuși. Familia Fionei Gates
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mustrându-l și ducându-l duminică de duminică la Casa de Reuniuni a „Prietenilor“. Alex urmărea cu gelozie influențele fraților și o iritau, mai cu seamă, semnele de afecțiune reciprocă dintre Tom și George. Tom învățase să se comporte cu tact, chiar cu precauție. Combinația de rivalitate și dragoste posesivă și autoritară, labilitatea sentimentelor celor ce-i îndrumau viața alcătuiau adeseori pentru copil un regim foarte greu de suportat. În urma unor asemenea tensiuni, ar fi fost justificat ca Tom să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar nici nu putea să se împace cu ideea de a face muzică, așa cum nu se putea împăca nici cu viața sexuală. Prima impresie pe care Tom o făcuse asupra lui Emma era aceea de puști enervant și lipsit de tact. Și cum se explică atunci faptul că-l lăsase pe Tom să-l „achiziționeze“? Tom ținea, în chip indiscret, să facă mare caz de prietenia lui cu cineva pe care și-l considera superior și, totodată, un tip dificil. Certitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se smulgă la suprafață. Nimeni nu-i publica lucrările, oricât le-ar fi rescris. A fost un tată tandru, deși irascibil, anxios și ineficient. Și-a mutat cortul pe la diferite universități și, din fiecare, pe rând, a fost înlăturat cu tact. N-a reușit niciodată să obțină un post permanent. Teribilele lui anxietăți cu privire la viitor au fost în mod caritabil curmate printr-o ciocnire de automobile (absolut accidentală). Hattie era pe atunci în vârstă de zece ani. După moartea tatălui ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Era notoriu faptul că nu-i plăceau copiii și nu-și dăduse nici cea mai mică osteneală să se apropie de nepoata lui, a cărei neîncredere și lipsă de experiență se potriveau aidoma cu monumentala lui stângăcie și lipsă de tact. Relațiile lui cu Pearl fuseseră, deși corecte, și mai lipsite de substanță. Se uitase o singură dată la ea și hotărâse că-i poate acorda încredere absolută. Fetei i se părea că, de atunci încolo nu se mai uitase niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dăduse greș. Dar nu-i venea să scrie nici această scrisoare. Ar trebui într-adevăr să-i promită că nu va mai revedea fata niciodată? Și acum, poftim, fata era aici, invitată la excursia familiei, de Gabriel cea lipsită de tact. Când ne putem întoarce cel mai devreme? îl întrebă Scarlett-Taylor, așezat alături de Tom pe stânca-cetate. Nu fi prost, întâi trebuie să te distrezi. Să înot pe vântul ăsta, în marea asta întunecată, bosumflată? Ai să te simți extraordinar de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toți ceilalți oameni, absolut toți ceilalți, nu numai eu. Deci n-ar trebui să acord atâta importanță cuvintelor arțăgoase și ostile pe care mi le spune când vin la el și îl întrerup. Fără îndoială, am fost foarte lipsit de tact și foarte agresiv. Or se știe cât de mult ține John Robert la demnitatea lui. Nu-i de mirare că m-a tratat cu asprime. De fapt, ăsta-i un semn că mă apreciază și că-i pasă de felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
progresiv al învățării. Acesta este relativismul intelectual. Relativizare a conceptelor și punere în relație a ideilor. Știință a vieții și știință a spunerii, merg împreună. Așa cum spunea Kierkegaard: În ceea ce privește conceptele existențiale, dorința de a evita definițiile este o dovadă de tact"5. Câtă eleganță de gândire în această perspectivă catifelată care se delimitează de brutalitatea doctrinară a noilor inchizitori. Aceștia "funcționează", ca automatele, pornind de la o gândire disociată. Desigur, nu este prima dată când există o distanță între cei care "spun
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
tobă de tinichea, șuvoiul de apă scursă de pe acoperiș. Dunărea albastră Mamei îi plăcea când tata fredona "Dunărea Albastră". Și o făcea destul de des atunci când era bine dispus. O încânta când îl auzea bolborosind pam-pam-pam-pam, pam-pam, pam-pam și când bătea tactul clămpănind din degete pe tăblia mesei, ba chiar dădea la o parte un colț al feței de masă pentru ca ritmul să răsune mai tare. Numai că tata, pe măsură ce treceau anii, fredona "Dunărea Albastră" tot mai rar. În treacăt fie spus
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Io mi-s producătorul. Dacă-i dai dumneaei și un tivi color te las să-i faci, după, încă zece vânătăi. MOȘ Y 66 Noapte de Crăciun frumos așezată peste cuplul Ionescu de la șase, ambii sforăind lin și monoton după tactul pendulei. Și ne-am opri aici cu descrierea dacă n-ar apărea din nimic al treilea personaj, un individ cu cizme roșii, barbă albă, rubașcă roșie, mustață albă, căciuliță roșie, nas roșu și mai roș și pe dincolo. După ce îi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Porții la înscăunare, unde unșii trebuiau să pupe papucul padișahului, cu adânci temenele și prosternare, până la pământ. Condiția și demnitatea sa de militar, suferea cea mai înjositoare umilință, lovitura vieții sale. Dar Al. Dtrie Ghica găsise în el tăria și tactul de a ieși învingător (nu se știa cu ce consecințe) gândind în perspectivă să urnească din punctul mort, protocolul anchilozat în orgoliile unui imperiu caduc. Ce avea de gând de se zvârcolise toată noaptea înaintea prezentării la Mahmud al - IIlea
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
masa mea de disecție, una dintre ele încerca să mă rețină, socotind nevoia mea de singurătate o ofensă și o dovadă că n-o iubeam de ajuns, deveneam irascibil și furibund. Îmi arătam colții, căci n-aveam nici răbdarea, nici tactul de a obține ceea ce doream fără să jignesc. Politețea n-a fost niciodată punctul meu forte. Cu atât mai puțin îmi era accesibilă în clipele când nu doream decât să fiu lăsat singur și, în schimb, mi se cerea să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
așa de mult? Tăcea mereu. Ce ar fi putut să-mi spună prin cuvinte mai mult decât dovedeau faptele? Se lăsă peste noi o liniște atât de mare încît ne auzeam bătăile inimilor. O, divină Venus, ele se potriveau în tact, parcă fuseseră făcute să trăiască împreună una pentru cealaltă! Am rămas așa, uitați, plutind în tăcere ca pe un ocean de pe altă planetă. De undeva, de sus, ajunseră până la urechile noastre câteva pocnete asurzitoare, stricând liniștea. Parcă mergea cineva pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]