2,444 matches
-
de obrazul lui. Nu știu cât stăm așa, însă, la un moment dat, licorna se apropie și mă lasă să o mângăi. Mă învăluie, îmi străbate ființa un val de iubire din care știu că nu aș mai vrea să revin. E tandrețea mamei, gingășia iubitei, puritatea copilului, sentimente pe care mă lasă să le simt în deplinătatea lor. Mă alintă ușor, mângâindu-mi obrajii. Iar eu devin totalitatea ființei mele, așa cum mi-am dorit dintotdeauna, așa cum doar știam că poate fi, iar
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
i se pare că ele întruchipează sufletele celor doi îndrăgostiți: ceașca neagră sufletul tatălui său, cea roșie sufletul doamnei Ōta. Fragilitatea este însușirea cu care de regulă Kawabata își înzestrează personajele feminine. Dar nu fragilitatea singură, ci asociată fie cu tandrețea, așa ca în cazul doamnei Ōta, unul din cele mai reușite personaje feminine ale scriitorului, fie asociată cu nevinovăția și o nemărginită capacitate de îndurare, amestec din care în Vuietul muntelui se conturează modesta și preasupusa Kikuko, cea care aduce
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
crească, semn că Martin nu le avea, în anii '70, nici cu operațiile estetice, nici cu alimentația rațională, nici cu sporturile „de întreținere” - atât de populare, toate, azi. Tuf este, inevitabil, un singuratic, fără viață sexuală, a cărui necesar de tandrețe se revarsă pe pisicile sale. E trufaș pe alocuri, afacerist veros și la limita eticii când are ocazia, justițiar nemilos când altcineva în afară de el îndrăznește să se joace de-a Dumnezeul. Nu neaparat ca semn al egoismului său, Tuf ajunge
A FI SAU A NU FI DUMNEZEU? PEREGRINĂRILE LUI TUF – PRIMA EPOPEE SPAŢIALĂ A LUI GEORGE R.R. MARTIN de DORU SICOE în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345526_a_346855]
-
m-am hotărât. Dacă expoziția are succes, aș dori ca un procent din vânzări să meargă spre donații și fundații de caritate! Numai așa semnez contractul. S-a sprijinit intr-un cot.. Sărutul apăsat, prelung, fără sfârșit, era plin de tandrețe: -Minunat! L-am cuprins în brațe, îndeplinind un moft...mi-am lipit buzele de vena groasă de sub ureche sărutând apăsat. *** Era târziu. În holul mare încercam să ne despărțim fără scene lacrimogene. Unul în fața celuilalt, ne înțelegeam din priviri. Mă
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
Stihuri > Reflectii > APUSUL EVEI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 253 din 10 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului evă când ai gustat ultima oară glasul meu ți-ai uitat șoapte în palme și le-ai risipit vocii ai pierdut tandrețea lacrimii în umbletul prin lume doar gândul ți-a rămas încercuit în gleznă evă niciun rând să urle nu mai poate cuvântul venei s-a înroșit pământ în răgnet îngrozit de cer dar tu vegheai la mal apusul de cuvinte
APUSUL EVEI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352131_a_353460]
-
au încercat barbarii și tătarii, cei din Vest și cei de la Apus să o subjuge, dar de fiecare dată a rezistat. A născut fiii și fiice, care au transmis cu mândrie, din generație în generație, frumusețea, duioșia, armonia, dar și tandrețea cuvintelor ei. Cuvântul „Mamă“ nu sună în nicio limbă mai frumos ca în Limba Română! De aceea, sunt mii de români adevărați moștenitori ai Limbii Române. Plecați în lumea întreagă, nu au renunțat la dragostea Limbii Materne și nici nu
CUVÂNTUL „MAMĂ” NU SUNĂ ÎN NICIO LIMBĂ MAI FRUMOS CA ÎN LIMBA ROMÂNĂ (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352193_a_353522]
-
au încercat barbarii și tătarii, cei din Vest și cei de la Apus să o subjuge, dar de fiecare dată a rezistat. A născut fiii și fiice, care au transmis cu mândrie, din generație în generație, frumusețea, duioșia, armonia, dar și tandrețea cuvintelor ei. Cuvântul „Mamă“ nu sună în nicio limbă mai frumos ca în Limba Română! De aceea, sunt mii de români adevărați moștenitori ai Limbii Române. Plecați în lumea întreagă, nu au renunțat la dragostea Limbii Materne și nici nu
CUVÂNTUL „MAMĂ” NU SUNĂ ÎN NICIO LIMBĂ MAI FRUMOS CA ÎN LIMBA ROMÂNĂ (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352194_a_353523]
-
Acasa > Impact > Scrieri > EXAMEN DE CAPACITATE Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 1342 din 03 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Un bărbat poate aduce fericire, liniște, tandrețe și mai ales iubire ... fără să facă nimic special. Este suficient ca el să fie special, să fie el însuși. Să dăruiască din bogăția personalității și caracterului său. Să înțeleagă că femeia poate fi sclipirea din ochii săi, zâmbetul din
EXAMEN DE CAPACITATE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352179_a_353508]
-
-i, urmare a dorinței lor sufletești, dar și urmare a chemării trupurilor. Se doreau dureros de mult și se ofereau reciproc din plin, fără rezerve, cu o plăcere pe care nu o cunoscuse, până atunci, niciunul. Gesturile erau încărcate de tandrețe, iar unirea trupurilor îi trecea într-o altă dimensiune. Pluteau înlănțuiți pe undele calde ale iubirii... După șase zile de spitalizare, Iustin își recăpătase în mare parte forțele și pofta de viață, ceea ce l-a încurajat să solicite externarea. Simțea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
azi, și i-o va scrie totdeauna. Tinerețea-i pentru ea văzduh mistuit în inimă, lucire veselă și răpitoare de inimi în ochi, surâs cald și frumos pe gură, lumină albă întinsă ca o aură pe față; tinerețea-i vibrează tandrețe în glas, tinerețea-i așterne sub porii vibrațiilor acestora o catifea ca să nu țiuie ci să unduie în răsunet melodios...! Artista Anca Țurcașiu este omul frumos și artistul fermecător, dar și omul fermecător și artistul frumos, dar și omul și
ANCA ŢURCAŞIU. FRUMUSEŢE UMANĂ ŞI HAR RAR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352226_a_353555]
-
ale unei biblioteci publice, primind generoasă, cărți de literatură adevărată, cărți de cultură generală și de specialitate, atât de necesare acum și oricând tuturor, nu numai tinerelor generații. „Iată niște cărți cinstite” - îți spui - răsfoindu-le cu recunoștință și infinită tandrețe, răsfoindu-le delicatele file, așa cum ai răvăși pletele iubitului sau copilului tău, pentru simplul motiv că nu s-au lăsat împinse pe făgașul amețitor al amăgirii, nu s-au lăsat agresate de cuvinte triviale. Și au rămas destule asemenea cărți
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
necuvinte, trăiri. Doamne, în iubire, de ce praful drumurilor crește odată cu dorința? acum vreau să iert, să mă iert și să regăsesc umbra, pitită după fila a patruzecișitreia a gândului tulburat de prea multe plecări. risipită în pumnul de vid, caut tandrețea cuvintelor într-un cub de gheață în care, nimic nu mai poate fi reînviat. o cruce își lasă așchiile să doară, între planul doi al tăcerii și tăcere... cuarț mai urc din când în când spre pacea, iatacului în care
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
mi-am dorit să fiu ploaie și nici picătura din lacrima promisă lor când începutul și sfârșitul se sărută pe o falie de așteptare, golită de farmecul gândurilor de întrupare a fericirii, într-un gest prins între zalele orgoliilor și tandrețea sublimă a inimii. mi-a mai rămas o rostogolire printre frunzele căzute deja sub tălpile tale, când vei pleca uimit de alt anotimp și când toamna va deveni pentru tine simplă trecere a timpului către nimicul unei ierni obișnuită a
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
a simțit imbratisandu-si chitară, aceleași unduiri și curbe moi...și același geamăt prelung...care îl scot atunci când sunt atinse...la fel ...femeie și chitara.Geamatul corzilor încordate,atinse și lăsate să vibreze prelung. Îmi plac chitarele. Au în ele tandrețea și durerea copacului ucis și ecoul nopților de vară târzie...înmiresmate de flori sălbatice ,fan proaspăt cosit și săruturi furate. Îmi place chitară răvășita sălbatic de ritmul muzicii latine .Geme și plânge și strigă sfâșiata de tristețe și razvratire.Palme
FEMEIE,CHITARA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356030_a_357359]
-
-n ocean. O turmă de cuvinte, strunite sau nu, pe câmpia paginii albe. E o vorbă cu tine despre tine. Altfel, nu te-ai destăinui nici măcar confesorului. Un jurnal ca o nouă relație. Un jurnal al absenței. Al jindului de tandrețe. Confesiuni, mărturii, șoapte, mici secrete, nu neapărat ale autoarei. Ce poate fi mai intim decât sufletul? Și totuși, de multe ori, ni-l dăm pe față. Adică în vileag. Adică ni-l predăm în brațele cuiva, care nu are nevoie
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
pentru autoare un act de jubilație, de fericire extremă, ci mai curând, unul de jertfă, de luptă, de suferință. Ceea ce la alții este foarte ușor, la perechea pe care o închipuie autoarea, este aproape imposibil. De ce alegem întotdeauna imposibilul? Infernul tandreței - așa cum spunea în chip genial, Alain Bosquet. Infernul iubirii acestei autoare este de nesuportat. Personal, nu mi-e ușor să stau și să privesc cum autoarea aceasta se confesează, ca și când s-ar dezbrăca până și de suflet. Eu nu fac
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
aș fi fost colecționar, precum cei care strâng o viață fel și fel de mărci, timbre și colite, aș fi umplut câteva clasoare... Sunt un barbat încă în putere, motiv pentru care mă limitez la latura afectiva. Da, afecțiunea, sentimentalismul, tandrețea, romantismul, extazul satisfacției de a crede că am cucerit femeia, chiar dacă ea deja mă vânase, mă programase pentru probe, sunt indispensabile Poetului. Voi destăinui ceva ce nu am spus decât arareori: iubit fiind, și tot iubind, eu, de fapt, nu
INTERVIU CU MAESTRUL RIMEI, ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354935_a_356264]
-
tine, Și șoaptele de taină pline. Îmi place să-mi lași semne să pășesc Și mânjii să ți-i îmblânzesc. Îmi place să îți suflu în aripi să zbori, M-aș înălța cu tine pân’ la nori. Îmi place nemăsurata tandrețe, Îngerii vin să mă răsfețe. Îmi place... Îmi placi. Cuvintele din tăceri Nu-ți mai simt cuvintele din tăceri, Ne-am pierdut prin virgine păduri, nu mai speri. Voaluri mișcătoare tot mai grele, Liane îmi cresc pe trup, haine, rele
O NOUĂ DIMINEAŢĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354979_a_356308]
-
de înțelepciune, Nici un cuvânt de caldă mângâiere Prin care lalolaltă să adune Speranțe alungate de durere. Voiam să car trei brațe de surcele Și am cărat trei brațe de tristețe. Cum ar putea să țină oare ele În loc de bucurie și tandrețe? Referință Bibliografică: Trei brațe, de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 281, Anul I, 08 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
TREI BRAŢE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355509_a_356838]
-
vor strica tuturor echilibrul, și apoi s-a lansat într-o ditirambă despre subiectivismul gnoseologic, viziunea escatologică și autonomia iluzoriului, ca părți distincte și definitorii ale configurației cunoașterii. La o masă retrasă de pe malul lacului se aflau Gabriela la mare tandrețe cu soțul ei, căpitanul de poliție, ce se aruncase cu trupul și cu sufletul în acel mariaj, simțind că altfel nu mai poate trăi și, ghicind și ea că, dincolo de convențiile sociale, există sentimente mai profunde și mai emoționante, cum
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
i-ar fi huruit toată noaptea în creier. Pe la șapte și jumătate a chemat un taximetru, a trecut prin piață, a cumpărat flori și s-a dus la petrecere. Inginerul Marcu i-a deschis ușa și a îmbrățișat-o cu tandrețe, ca un frate mai mare, pentru că îi era dator, el nu uitase, și i se schimbaseră și sentimentele, nu o mai privea ca pe o prostuță bună de mototolit prin vreo pădurice, nu mai făcea el greșeli d-astea, Adelina
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
de se rupea și ofta ca proasta, leșinase de mila acelei fete, Ksiuta, și se îndrăgostise de ea, o iubea ca pe o soră și îi înțelegea suflețelul de fată care e mulțumită pentru cîteva ore de fericire și de tandrețe toată viața, gîndindu-se că altele nu au parte nici măcar de atît, de un bărbat adevărat, care să le strîngă în brațe și să le facă să simtă că ora aia trăită lîngă el este egală cu o eternitate, pentru că, în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
ZÂMBETUL TĂU, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 549 din 02 iulie 2012. am spintecat umbra care sângera în nemărginirea drumului dar timpul nu lăsa urme în urma lui doar o neînfricare mai mică și restul lumii admirându-și cu tandrețe oasele și fețele sugrumate de pereți de asta nu am învățat să ucid cu mâinile goale tinerețea iubitei mele cum nu am reușit niciodată să-i șterg chipul din oglinzi ... Citește mai mult am spintecat umbra care sângeraîn nemărginirea drumuluidar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
mâinile goale tinerețea iubitei mele cum nu am reușit niciodată să-i șterg chipul din oglinzi ... Citește mai mult am spintecat umbra care sângeraîn nemărginirea drumuluidar timpul nu lăsa urme în urma luidoar o neînfricare mai mică și restul lumiiadmirându-și cu tandrețe oaseleși fețele sugrumate de perețide asta nu am învățatsă ucid cu mâinile goaletinerețea iubitei melecum nu am reușit niciodatăsă-i șterg chipul din oglinzi... XI. NICIODATĂ VIU ÎN PICIORUL DREPT, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 548 din 01 iulie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
chipului ei, datorită distanței și trebuinței de ea. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu și într-un grad foarte intens o duioșie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topește de dragul ființei iubite. Dorul e apropiat de tandrețe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta. În dor, omul este cu totul la cel pe care-l iubește. Este cu înțelegerea adâncă în acela, dar, în același timp, în dor se cunoaște omul pe sine însuși, cum nu
CE ESTE DORUL? de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356978_a_358307]