27,041 matches
-
scrisul - e cea mai insuportabilă tensiune: " Pentru mine, scrisul este așa ca o pădure întunecată, prin care eu merg cu ochii închiși. Nu știu ce este acolo, nu știu ce-i dincolo, dar nu-mi pasă, eu merg înainte, curajoasă și, chiar dacă mi-e teamă, n-o arăt, nu mă plâng. Mă mănâncă lupul, nu mă mănâncă? Nu am de unde să știu. Îl întâlnesc pe Dumnezeu - Doamne ferește, că aș muri pe loc de frică! - în drumul meu? Dar dacă, totuși, îl întâlnesc? Și în toată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
întoarce cu fața spre oglindă pe urâții care nu se cunosc se pedepsește. Morala ar fi că sunt adevăruri care nu trebuie spuse, fie și într-o lume în care se duc până la capăt fapte ce n-ar trebui făptuite. Teamă magică de cuvânt? Sigur, nu. Ci numai dorința acelora de a nu fi stingheriți dintr-o digestie de . Prada pe care colcăie se numește România.
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi " Afirmând așa ceva mi-e teamă că pot apărea într-o lumină măgulitoare, ca unul care ia decizii exclusiv din ură față de tiranie." Czeslaw Milosz Unul dintre cele mai perseverente obiceiuri astăzi este cel de a critica. Realitatea ne oferă, fără îndoială, destule insatisfacții. Pe de
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
uitată dorința aceasta. Mi se asociază "dorința" lui cu disperatele strigăte de durere ale altui mare exilat, Nicolae Bălcescu, care se tortura la Palermo, că nu i se îngăduise măcar să vină să moară pe pământul unde se născuse: "le e teamă și de un cadavru..." (Scrisoarea lui Bălăceanu către Ion Ghica). Nu uit că am scris (în România literară, 1984, 17, nr. 36) șí despre "dorința" acestui tragic exilat și pe care nu s-a învrednicit nimeni să-l caute realmente
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
timp singură, pe stradă. Timpul distrugerii este timpul limită al banului, care perturbă liniștea scriitorului poet, întîi de toate cîntăreț al nefericirii și mizeriei sufletești a omului în general. Glasul cutremurător de trist al acestui Prometeu parodiat răsună în lirica temei alese: instituirea unei alte morale: "desprins din cordonul ombilical al iubirii/ pentru tine reînvăț să privesc lumea rea/ reacomodez cu mine, cu firea mea încă încețoșată,/ părul tău care ardea alteori văzduhul/ vibrează acum înalte încăperi pe arcușul/ altor înfrîngeri
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
Gheorghiu-Dej știe că Alexandru Drăghici deține această informație. În plus, șeful Securității este gata să raporteze la Moscova orice încercare a șefului partidului comunist din România de a deveni independent față de sovietici. Astfel stând lucrurile, Gheorghe Gheorghiu-Dej transpira mereu, de teamă, în prezența virtualului sau calau. Când acesta îl duce, enigmatic, să asiste la executarea unor țărani care refuzaseră să se înscrie în "gospodăria agricolă colectivă", cel mai important bărbat al țării are impresia că va fi el însuși lichidat: "Dej
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
care se lasă impregnat de imagini, cu acea dispoziție smerita ce vede în sumisiune un semn de noblețe. Ființă "plină de taine" se confundă cu lucrurile, într-un simțămînt al zămislirii comune: "De lumină din pielea zăpezii/ mă las absorbita/ teamă de a fi efemer/ își scurge cenușă lin/ printre degete// drumul pe care alunec/ e sigur/ chiar dacă orbit de pacea/ din jur// oboseală inimii/ ea însăși zăpadă" (Lumină de iarnă). Din această comuniune cu fenomenologia naturii rezultă, firește, o comunicare
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
nici o oglindă în jur/ partea din mine/ care primește lumină" (Poemul despre transcriere). Deznădăjduitul antilirism simbolic nu e însă decît un lirism al nădejdii ostenite, însă cu atît mai tulburătoare, avînd ca obiect o renaștere extramundană: "sîngele meu e o teamă subțire/ alcătuită din frig/ din scrum luminos// sîngele meu/ orînduiește o altă făptura" (Ruga la St. Patrick). Poeta își filtrează meticulos făptura carnala pînă obține materialitățile ultime, tangente la frigul abstracțiunii, la grafia Neantuluii: "ce limpede pot măsură/ starea de
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
fi al acesteia, constatare care nu-i este străină nici lui Gellu Naum. Pentru cea care simte nevoia de a fi ea însăși pînă și în vis, nimic mai teribil decît a fi prins între nevoia de a scrie și teama că scrisul nu te poate ghida prin labirintul falselor și realelor identități: "Scrisul - pactul cu tine însuți, chinuitor și angoasant. Nu știi dacă prin asta ți-ai cîștigat sau ți-ai pierdut sufletul. O formă de a găsi pe bîjbîite
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
care au încălcat limită decentei lingvistice, căzînd în vulgaritate. Aceștia au sufocat din cînd în cînd polemicile civilizate, prin "ghionturi" lingvistice, războindu-se arțăgoși, chiar cu prost gust. Un fel de "tătism" funciar colcăia parcă în sîngele lor. Nici chiar teamă de dizgrațios nu reușea să-i facă să își țină furiile și indispozițiile în frîu. Bătăliile acestea nu erau deloc că între niște adversari care se respectă: nu despre curaj literar sau adevăr era vorba, ci, adesea, orgoliile dezlănțuite erau
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
mai bună actriță", pentru Violă din: Shakespeare în Love) la decernarea premiilor: un colosal, neîntrerupt, hohot de plîns, cu modulații savante și sufocante, un discurs plasat (că și poveștile despre genii îndrăgostite) pe muchia fină dintre ridicol și sublim. Fără teama de ridicol și fără să se sinchisească de sublim, rulează în oraș un film "franțuzesc" care a avut un imens succes de public la el acasă: La vérité și je ments (Să mor eu dacă mint!). Am văzut, în ziar
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
fost propulsați, prin magie de partid, în bancă întâi a vieții publice. Spaimă de competență și de concurență i-a adus în situația de a fi la fel de respingători și de odioși precum foștii membri, pe viață, ai comitetului central bolșevic. Teamă de "artiști" și de "fotbaliști" le dovedește nu doar idioțenia, ci și abjecția: exemplul "fotbalistului-tenisman" Nastase, căzut cu succes la alegeri, e un contraargument cu care ar trebui, la propriu, să li se dea în cap. Ea dovedește - mai e
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
valabilă, aprecierea că, în 1948, Gheorghiu-Dej era mai stalinist decît însuși Stalin. Strict politicianistă, pentru a-și consolida puterea în fața adversarilor, a fost căutarea de către Gheorghiu-Dej, în 1955 și după aceea, a "caii românești" de socialism. Dar mai înainte, de teama debarcării, a intensificat, la culme, teroarea de tip stalinist. Așa-numitul "naționalismul socialist", în august 1959, avea trăsături șovine, anulîndu-li-se minorităților naționale și drepturile avute pînă acum. Interesantă este analiza rădăcinilor politico-economice ale Declarației P.M.R. din aprilie 1964, care nu
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
cupletele satanice sînt irezistibile, drăcii - teribil de "în voce" și, una peste alta, piperul pierzaniei mai dulce decît zahărul evangheliilor, Hell for Leather devine lesne " Tot ce-ați vrut să știți despre la beauté du Diable, dar v-a fost teamă să-ntrebati!"... Un filmuleț de juma^ de oră, cu efecte devastatoare. În fine, pentru că tabloul să fie complet, filmul desemnat de onorabilul juriu elvețian drept "Cel mai bun lung-metraj de ficțiune 1998" a fost F. est un salaud de Marcel
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
a III-a singular a unui verb reflexiv este procedeul preferat în limba literară actuala, mai ales in stiluri impersonale cum sînt cel științific și cel administrativ. Persoană a II-a sg. este evitată în dialogul cu un superior de teama confuziei cu adresarea directă la singular" (Gramatică pentru toți, ediția a II-a revăzuta și adăugita, București, Humanitas, 1997, p. 328). Persoană a II-a singular, frecvență în proverbe, e așadar caracteristică pentru limbajul popular și pentru oralitate, persoana a
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
euforic nici cu anticomuniștii, pentru a sărbători prăbușirea comunismului, ci îi privește critic și pe ei. În orice împrejurare, refuză să se îmbete cu iluzii. Inclusiv pe șine se judecă exact, cu o obiectivitate inumana, ceea ce inspiră respect, dar și teama și chiar un fel de aversiune, ca un indiciu că judecătorul nu va face nimănui vreo concesie. Până și politețea să (rece), până și fair-play-ul (practicat cu ostentație) aduc a reproș (la adresa celor nepoliticoși și lipsiți de fair-play) și agasează
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
cu o gramatică destul de complicată. Abia sosit în Italia, m-am izbit de zidul stîngii, o stînga ce acaparase cultură și dictă legea. Nimerisem din lac în puț, cu deosebirea că puteam să spun în gura mare ce gîndesc, fără teama de a fi arestat, dar și fără a avea acces la concursuri, comenzi și alte privilegii rezervate artiștilor "progresiști". Așadar, am rămas un "reacționar", cum fusesem în țară. La Romă, diaspora românească se grupase în jurul "Societății Academice Române", al cărei
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
pe mineri în condiții legale. Asta face că minerii care se vor reprezentați de el să treacă, informați sau nu, într-o ilegalitate care nu mai are nimic comun cu revendicările sindicale. Acestea fiind faptele, există, cum s-a văzut, teama că procesul lui Cozma ar putea duce și la apariția altor procese de acelasi fle. Astfel că reacțiile minerilor din Valea Jiului și nu numai de acolo, prin care Miron Cozma e considerat un fel de apostol al luptei sindicale, sînt
Miron Cozma si legea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18110_a_19435]
-
lăsând cititorul să tragă concluziile. Poți?a aȘa încerca, îi răspunde autorul. Și așa va face! Ultimul capitol al Cartierului Primăverii... anunță, prin chiar titlul sau, cealaltă carte. Astfel, unele episoade apar în Disciplină dezordinii. Român memorialistic (deși mi-e teamă că formulă naște un fel de "contradicție în termeni") văzute din unghiul autorului, nu al naratorului. Fervoarea cu care scrie Titus Popovici a rămas, însă, aceeași. Arhitectură (arhitextura) cărții are ceva din tensiunea unui edificiu baroc. Ororile la care a
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
proliferarea discursului extremist. Sunt uluit că oameni în toată firea pot fi duși de nas cu atâta ușurință, după ce-au trecut prin sinistra experiență iliesciană. A invocă necesitatea păstrării la putere a actualei găști așa-zis "democratice" doar de teama că țara va cădea în mâinile aventurierilor vadimieni e nu numai contraproductiv, dar și completamente fals: să nu uităm că tocmai guvernanții de azi au urcat, cu propriile spinări, sacii în căruță extremiștilor! Pe vremea lui Iliescu, ei aveau doar
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
Mihail Sadoveanu), alcătuite din opinii critice rostite despre fiecare dintre aceste opere de primă mărime, o cronologie selectivă și un dicționar de autori. Pentru finalitatea urmărită și dincolo de aceasta, ediția e, negreșit, bine gîndită și alcătuită, dovedind bună cunoaștere a temei, capacitate de analiză și sinteză. E, să spun încă o dată, un demers analitic izbutit, cu sugestii clarificatoare. Păcat că nu e amintită apariția, la începutul acestui an, a amplei ediții, Bătălia pentru român, realizată de dl Aurel Sasu și d-
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
desigur. Nu pentru că n-ar merita-o. O merită de pe acum, când abia a depășit opt luștri: inteligența, cultura, talentul, tulburătoarele sale cărți sunt mult peste ceea ce ne oferă în acest moment limfatica piață intelectuală a României. Dar mi-e teamă să nu i se reproșeze că n-a fost membru de partid, că a fost suspect de curat pentru murdarele vremuri ale comunismului, că scrie prea bine, că e prea competent sau, cine știe, că un român atât de inteligent
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
s-a nascut chinez sau că n-avem și noi chinezii noștri. Nu putea lipsi Shanghai, concurent doar cu Frankfurt an privința zgârie-norilor, pavoazate cu ănsemnele tuturor marilor firme din lume, germane, japoneze, americane. După 30 de ani de ănchistare, teama și intoleranță (1949-1979), a demarat noul curs al istoriei Chinei de azi. Ce deja e cu un picior an mileniul trei prin zonă economică liberă, Shenzhen, "poligon de ăncercare" a capitalismului unde chinezii călătoresc cu pașaport și viza. Realitate a
Paradoxul chinez by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17426_a_18751]
-
pentru nasurile neobișnuite cu el, amestecul ăla de mirosuri - curry, si usturoi, si cârnați sârbești și vinjak, si remarcabil de rezistență duhoare a picioarelor lui Cotenet - ănsemna o insuportabila insultă. Sau putea fi ceva mai complicată, ca de pildă o teamă difuza... Teamă de acele suflete necunoscute ce trăiau dincolo de ziduri, purtându-si fiecare necunoscutele speranțe, necunoscutele obsesii". (51) Românul ănaintează tocmai făcând lumină an aceste suflete și mai ales an cel al amnezicului Matei, a cărui poveste e mai ăntâi
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
neobișnuite cu el, amestecul ăla de mirosuri - curry, si usturoi, si cârnați sârbești și vinjak, si remarcabil de rezistență duhoare a picioarelor lui Cotenet - ănsemna o insuportabila insultă. Sau putea fi ceva mai complicată, ca de pildă o teamă difuza... Teamă de acele suflete necunoscute ce trăiau dincolo de ziduri, purtându-si fiecare necunoscutele speranțe, necunoscutele obsesii". (51) Românul ănaintează tocmai făcând lumină an aceste suflete și mai ales an cel al amnezicului Matei, a cărui poveste e mai ăntâi sugerată an
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]