6,151 matches
-
din urmă, să se scufunde În apa rece, verde, limpede, binefăcătoare. Și râul lua atunci forma trupului ei, și camera se umplea de zeci de desene care inundau Încetul cu Încetul podeaua, apoi, scaunele, patul, planșeta uriașă din lemn de tei. Ca să nu moară Înecați, Szántó a deschis geamul și desenele au Început să curgă În stradă, să inunde Piața Carolina. Puținii trecători priveau nedumeriți această cascadă de hârtie, unii apucau un desen, Îl priveau, apoi Îl aruncau făcându-și semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru mai buné Înțelegere, o propoziție cu bostaneté. De exemplu: „Sé dau cu bostaneta-n cap lui Gurski”. Și-acum réspunde-mi, ce este un iepure mort cu bostaneté? - Mai bine fac focul. Tăi copacii cu toporul și iau toate florile de tei. Sé aibé toaté lumea ceai. Cartofi, toate cele! - Edmundîci, știm cu toții cé pardoseala este. Dar ce Înseamné cînd o pardosealé este buné sau rea? - Nu moare iepurele. Nu moare niciodaté. - Tu, Edmundîci, nu posezi sensul cuvintelor. Sé-ți dau dar, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
era școală asta, gîndea Șasa, mai bine era rézboi și avea sé se ducé În pédure sé se facé partizan și sé omoare nemții, ca Pavca Morozov, cé acela nu umblă la școalé. Era dupé casé o bîrné lungé de tei. Lungé și dreapté și rotundé, dar tot nu era așa de lungé că de la el de acasé pîné la iaz. Tata o péstra de céprior, céci era lungé și dreapté, si a adus-o din pédure. Șasa a téiat-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
drept, pe care Il téie cu ferestréul și-l curéți de crengi cu toporul. Îl culcé jos și-l mésuré cu pasul. Era un lemn lung de optsprezece pași, drept și neted. Ce sé facé el cu un lemn de tei? Își zise Nicolai Arsenievici, nu poate sé facé scaré dintr-un lemn de frasin și-un lemn de tei! Se culcé pe spate și-și duse mîinile sub cap, bucuros cé nu-l vor mai deranja furnicile. Numai cé aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mésuré cu pasul. Era un lemn lung de optsprezece pași, drept și neted. Ce sé facé el cu un lemn de tei? Își zise Nicolai Arsenievici, nu poate sé facé scaré dintr-un lemn de frasin și-un lemn de tei! Se culcé pe spate și-și duse mîinile sub cap, bucuros cé nu-l vor mai deranja furnicile. Numai cé aici nu era nici un loc gol printre copaci, ca sé se vadé cerul. Își lué sacul și se duse mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
care taie copacii. Așa cé Șasa se uită În sus și descoperea pe unde se vede cerul mai tare. Acolo ar fi trebuit sé fie un copac, dacé nu mai este, Înseamné cé l-a téiat cineva. Lésé lemnul de tei jos și se duse mai departe. Céuté un lemn de frasin, Îl téie cu ferestréul și-l curéțé de crengi cu toporul. Îl culcé jos și-l mésuré cu pasul. Un lemn frumos și neted cu coaja albicioasé. „Ptfiu, dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
-l gésesc prea ușor, cé nu se uité ei sub pat. - Nu-ncap. - Doar dacé bagé un copil. - Se va juca cu iepurele și, Între timp, va arde și el. - Un iepure, hotérît! Nicolai Arsenievici gési printre brebenei lemnul de tei lung de optsprezece pași și-l lué În spinare. Trecu livadă cea micé de nuci și intré În pédure. Noaptea era tîrzie și el se lovea cu béțul de copaci. Rétéci așa toaté noaptea. 18 Mergeau prin amiază cea veșnicé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sé sape și sé aibé grijé de naturé! Șasa Își aminti toate crengile pe care le-a rupt, florile pe care le-a célcat, cérarea din lanul de grîu pe care a bététorit-o. Nu-și va mai face fluiere de tei și nu va rupe florile. Își va cumpéra un țuruiac de plastic sau de tablé și nu va mai téia niciodaté crengi, si nu va mai ciopli moriști. Va merge numai prin pédure și nu va célca grîul. Nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
vii, n-o să mă visezi niciodată, Iordana". S-a ținut de cuvînt. Bunica Leonora mergea la cimitir după ce i s-a dus bătrînul. Se așeza pe băncuță, ba nu, întîi își dezbrăca jacheta, o atîrna în cuiul anume bătut în tei și-i povestea tot ce i se întîmplase peste zi. El părea s-o audă. Îi trimitea mesaje de "dincolo". Cel puțin așa credea viguros-creștina mea bunică. "Ce-o să faci noapte de noapte fără mine, Iordana? Fără să mă visezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Și acum abia era toamnă, prilej pentru Mamă de a-și coase pe rochia ei de mireasă scoasă din cutie și mirosind a naftalină, ciorchini de struguri negri, de a împodobi podeaua și aleea de la poartă cu frunzele castanilor și teilor de pe bulevardul Karl Marx. Măturătorii, bine plătiți, descărcau basculante cu frunze în curtea Mamei. Bărbații aveau să-i vină. Timpul chemat de Mioara Alimentară întârzia să apară. De fapt, nu putea, pentru că trenurile treceau rar și din câteva ciozvârte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
plagiat după romanticii germani, dar eu plagiez iubirea fiicei mele și atât, eu nu te iubesc memorialistic, Mitică; eu te iubesc carnal, ca pe un om care mă poate face să simt că aerul trebuie respirat numai împreună cu tine, că teii din Brăila n-au miros dacă nu suntem noi sub florile lor, că poezia acestui oraș blamat de Mioara înseamnă frumosul extras din urâțenia lui, chiar dacă acum, din dispoziția primarului, se taie copacii, rămâne amintirea copacilor care au fost, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
școală sub cerul de zăpadă, erau canale și podețe ca într-o Veneție înghețată, cu gondolele trase de cai pe gheața Dunării, bolborosea printre bulele copcilor torsul de motan al apei prin branhiile peștilor cu botul afară, înnebuniți de parfumurile teilor din moleculele de hidrogen, bile înghețate pe oglinda sticloasă, trilurile, ciripitul vrăbiilor gureșe, împietrite în picăturile înghețate pe care copiii le sfărmau sub tălpicile săniilor și ghetelor cu ținte, se auzea pe lângă scârțâitul zăpezii și fâlfâit de aripi și certuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
timp a durat până când, ca în orice afacere, interveni lăcomia. Doritorii cereau acum eșantioane de realitate. Un smoc de grâu cu greieri cu tot, gura unei fecioare, un castron cu apă de Dunăre și icre de crap, o floare de tei, puful plopilor, notele printate de la examenul de bacalaureat, o felie de arșiță, un calup de Bărăgan. Când s-a descoperit că Brăila putea fi restituită din bucăți, dincolo, s-a trezit orgoliul brăilenilor. Au introdus în combine MP3-uri, în laptop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tuturor bărbaților țintită spre gândurile lor, fără doborârea voluptuosului inamic, masculii își trimiteau corpul eteric amușinându-le gândul și sărutându-l, mângâindu-le brațele și trupul și sărutându-le, răsfirându-le pletele și înfășurându-se cu ele, culegând cu palmele mirosurile teilor de pe brațe, de pe pulpe, de pe gât și umeri, mângâindu-și cu ele fața și buzele, și ochii, și părul, ca să ne miroasă toată ziua frumusețea, ele neștiind că sunt frumoase, parfumate, îmbrățișate, sărutate și dorite. Așa și nu altfel, Stoian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
câte unul mai zglobiu se aventura În zboruri pe deasupra apei, cu mierlele ce-și anunțau una-alteia trezirea, cu Ceresteile acoperit Într-o ceață matinală, cu ultimele triluri de privighetori care „obosiseră cântând toată noaptea” În copacii din marginea pădurii de tei și stejari Înveșmântați În verdele matur al mijlocului de vară! Soarele abia a zărit „ca de după un gard Înalt” pe micul și vechiul său prieten și s-a grăbit să răsară cât mai repede pentru a se arăta băiatului care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
neghina de grâu, eu, unul, nici măcar să aprind ogorul nu am fost în stare. Focul inimii a modelat stalactite în barba lui Dumnezeu și... atât, chiar dacă 33 de ani am încercat continuu să mă restitui, să mă culeg precum lemnul teiului într-o luntre, precum piatra într-o zidire, precum podul într-o singură trecere. Doamne, între câte maluri mi-ai întins spinarea? (A)casă este locul în care te crezi așteptat. Ostenit, Petru dormea cu fruntea în cenușă. 6 zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
alte și alte decoruri. Lumea, o ceapă degerată; peste inimă, cămăși de împrumut; pământul, generosul SE HAȘ, încape pe fiecare în pântece, indiferent de mărimea cocoașei. Era încă util. Avea umerii puternici precum un soclu. Creșteau iluziile ca lăstarii de tei pe lângă trunchiul retezat. Pădure în tocul ferestrelor; în grinzi, pădure, în carnea corăbiilor; pădure în cimitire. "Hai, întinde mâna, omule, și desenează cu degetul de plumb o poartă în cer! Coboară în genunchi și atinge cu fruntea nisipul până va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să te aibă în pavăza. Pășește pe urmele lui fără frică!" În pașii mamei mereu bate inima. Drumul spre casă l-a făcut pe ascuns, gardul viu îi ajungea până la sâni. Castanii pocneau de viață în muguri de frunză crudă; teii generoși răsturnau cupele pline cu nectar peste creștetul trecătorilor; panseluțe firave împărțeau pe din două culorile cu un roi de fluturi aripi multicolore printre frunze, petale de acuarelă în cer. O albină, enervant de avară, culegea polen de lună plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o să dansez cu toate pădurile și cu toate câmpiile laolaltă! O să se facă martie în tot satul, o să înmugure busuiocul după icoană, tocurile ferestrelor vor înfrunzi și cumpăna fântânii, și crucile cimitirului, vor crește ghiocei în pragul ușii, va înflori teiul în siropul de tuse. Castani cu struguri albi policandre atârnate de cer, Copoul drumul ce ducea în grădinile îngerilor. Diseară vin să culeg toate petalele scuturate, o să le pun într-un plic, duminică le alegem: ale tale deoparte, ale mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fereastră ca pe gutui, vei săpa fântână în grădina lui Dumnezeu. Fotografia era lipită pe fața neluminată a oglinzii; pentru a trece dincolo, trebuia doar să deschidă o ușă. Transparența rupea zăvoarele. La 4 dimineața, luna ploua lumină pe frunzele teiului, milioane de licurici împodobeau clorofila, apoi, prin fereastră, ca o proiecție generoasă a cerului pe obrajii lui Petru, pistrui de lumină. Pulbere de lună printre cearșafuri. Bunico, este adevărat că nu toate stelele tulbură apa fântânilor? Adevărat, puiul bunicii, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Privește-l pe acela din fundul curții: culege toată ziua castane; când nu mai sunt castane, culege frunze; iarna rupe bețișoare și le ascunde prin buzunar; a fost contabil la cooperativă. Cu ce crezi că s-a ocupat pletosul de sub tei? A scris cărți, zeci de cărți, a luat multe premii, este studiat în liceu, la universitate. Ce folos? S-a uitat complet pe sine, acum repetă câteva versuri, nu sunt versurile sale. Fiecare are istoria lui, copile, dar a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cerut limonadă. Alaltăieri, bătrânul Newton, ca de obicei, a poftit suc de mere căzute singure din copac, pentru că merele gravitate sunt de o sută de ori mai bune decât merele imponderabile, iar umbra sa, miss Storey, a servit ceai de tei cu aromă de scorțișoară. Dimineața, Gheorghe Gheorghiu-Dej se grăbea să ajungă la Moscova, a băut pe fugă o cafea cu nechezol, iar umbra sa, tovarășa Paucher, un ceai din ramuri de fenic. Pe domnul nici măcar nu știu cum îl cheamă, pe jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întâi, cobora întunericul în vârfuri, apoi pe coroană, pe tulpină, pe cetina, noaptea în rădăcini era leagăn: Doamne, întunecat îți este sângele. Crucea din poarta mânăstirii își pansează rănile, picură cucută din icoana Bunei Vestiri, anii se cojesc din lemnul teiului și ninge a toamnă cu păsări moarte. De 7 ori câte 3, clopotul... și începea miezonoptica. Toaca îngâna tăietorul de lemne. Dumnezeu bătea cuie la sicriu. 50. Aceeași bucurie exaltă mereu altfel. Spargi zidul să intre soarele printre paginile calendarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ale universității. Numai În acel prim an am pornit-o În ceată la drum, sporovăind ungurește și din ce În ce mai românește pe măsură ce ne apropiam de școală, numai atunci am Întîlnit chipuri ce ne salutau Încîntate și amuzate, am numărat În joacă arțarii, teii, gutuii popii și castanii directorului, cuiburile de berze și cozile coțofenelor În zbor, ne-am lăsat Învăluiți În norii de praf ridicați de camioane pe drumul pietruit și am acceptat măguliți escorta plină de simpatie a cîinilor mai slobozi. Ne-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Marea Roșie, și în pustiu patruzeci de ani” (Fapte, 7,35 sq.). Concluzia, care face ecou tulburător pasajelor de care ne ocupăm: „Tari de cerbice (sklerotracheloi), cu inimile și urechile netăiate împrejur (exact: netăiați împrejur la inimi și la urechi/aperitmetoi tei kardiai kai tois osin), voi întotdeauna vă împotriviți (antipipto: a cădea împotriva/țineți piept) Duhului Sfânt: precum părinții voștri, așa și voi!” (Fapte 7,51). Temele-cheie se regăsesc în capitolul 63 din Isaia (LXX): exodul sub conducerea lui Moise; învârtoșarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]