1,549 matches
-
zâmbi trist. Ba o merit. M-am comportat ca o proastă și aveai dreptate... N-am dreptul să cer nimic și tocmai începeam să o fac. — Ai veni cu mine? — În selvă? Nu. Sunt prea lașă... — Își lăsă ochelarii pe tejghea și se frecă la ochi cu un gest de oboseală. Părea mai în vârstă decât oricând, mai sleită de puteri, mai învinsă. — Nu e pentru că m-ar speria indienii, șerpii sau păianjenii... Nu e asta. Este depărtarea, singurătatea, lipsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sunau la hoteluri mai rămâneau pensiunile și căminele, alte pagini cu nume și numere. Căldura plină de aburi a barului era reconfortantă și familiară, așa cum erau și mirosurile de cafea și foietaje. Un bărbat și o femeie care stăteau la tejghea aruncară o privire spre bărbatul În uniformă, apoi se Întoarseră la discuția lor. Brunetti ceru un espresso, Vianello un caffè corretto, cafea neagră cu un strop zdravăn de grappa. Când barmanul le puse cafelele În față, amândoi le amestecară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
zdravăn de grappa. Când barmanul le puse cafelele În față, amândoi le amestecară cu două lingurițe de zahăr și strânseră ceștile calde În mâini pentru o clipă. Vianello Își goli ceașca dintr-o singură Înghițitură, o așeză la loc pe tejghea și Întrebă: — Altceva, domnule? — Vezi cum stă treaba cu traficul de droguri În cartier. Cine se ocupă de el și unde? Vezi dacă nu e cineva În cartier cu cazier pentru trafic de stupefiante sau delicte minore: vânzare, folosire, furt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dimineață lungă. Se hotărî să meargă la barul de la piciorul podului dei Greci și să se mulțumească cu câteva tramezzini. Când intră În local, Arianna, proprietăreasa, Îl salută spunându-i pe nume și așeză automat un pahar de vin pe tejghea În fața lui. Orso, bătrânul ei ciobănesc german, care dezvoltase un fel de pasiune specială pentru Brunetti de-a lungul anilor, se ridică artritic În picioare din locul lui obișnuit de lângă frigiderul de Înghețată și șontâcăi spre el. Așteptă destul de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lângă nasul lui Orso. Și, când acesta dispăru, un altul. Lui Orso Îi era greu să se ridice În picioare, așa că de ce să nu-l lași să mănânce ca la botul calului? Așeză o bancnotă de zece mii de lire pe tejghea și vârî În buzunar restul când i-l dădu Arianna. Nu se deranjase să introducă suma În casa de marcat, așa că banii aveau să rămână nedeclarați și, prin urmare, neimpozitați. Lui Brunetti Încetase cu ani În urmă să-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
trotuar, simțindu-se ciudat de abandonat și de străin. La dreapta celei de-a doua uși putea acum să vadă o placă pe care scria: „Capucino Bar“, cel care o scrisese fiind evident un american. Înăuntru, Îi ceru femeii din spatele tejghelei o cafea, apoi, știind că nu avea nici o șansă să ia prânzul, ceru o brioșă. Arăta ca o prăjitură, avea aspectul unei prăjituri, dar la gust era ca o bucată de carton. Puse bancnote de trei mii de lire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o cafea, apoi, știind că nu avea nici o șansă să ia prânzul, ceru o brioșă. Arăta ca o prăjitură, avea aspectul unei prăjituri, dar la gust era ca o bucată de carton. Puse bancnote de trei mii de lire pe tejghea. Femeia se uită la ele, ridică ochii la el, le luă, apoi puse pe tejghea aceleași monede pe care el le găsise În buzunarele victimei. Preț de-o clipă, Brunetti se Întrebă dacă femeia nu Încerca să-i transmită un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Arăta ca o prăjitură, avea aspectul unei prăjituri, dar la gust era ca o bucată de carton. Puse bancnote de trei mii de lire pe tejghea. Femeia se uită la ele, ridică ochii la el, le luă, apoi puse pe tejghea aceleași monede pe care el le găsise În buzunarele victimei. Preț de-o clipă, Brunetti se Întrebă dacă femeia nu Încerca să-i transmită un semnal tainic, dar o privire mai atentă aruncată chipului ei Îi spuse că tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Questura și se duse direct la laborator. Bocchese era acolo, ascuțind o pereche de foarfece la una dintre multele mașinării pe care numai el părea capabil să le manevreze. Închise mașinăria când Îl văzu pe Brunetti și așeză foarfecele pe tejghea În fața sa. Brunetti puse servieta lângă foarfece, o deschise și scoase, având grijă să le atingă doar colțurile, cele două pungi de plastic. Le așeză lângă foarfece. — Poți verifica dacă nu sunt amprentele americanului pe astea? Întrebă el. Bocchese aprobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cum este? — A Început școala În septembrie. Nu pare să fie nimic În neregulă cu el, dar unul dintre vecini spune că are o cicatrice urâtă pe braț. De parcă ar fi fost ars. Brunetti Își termină cafeaua, puse ceașca pe tejghea și spuse: — Să mergem acasă la ei și-ți voi spune ce știu. Pe când străbăteau aleile adormite și drumurile mărginite de copaci, Brunetti Îi explică lui Ambrogiani ce aflase din cărțile citite, Îi spuse despre xerocopia fișei medicale a fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
turiștii cu siguranță aveau dreptul să oprească la un loc de picnic la drumul de coborâre și să se uite la munți În vreme ce traficul gonea pe lângă ei. Deoarece nu știa cât de mult timp avea să le ia, trecu pe la tejgheaua dinăuntru și-l Întrebă pe barman dacă nu le putea face câteva sandvișuri pe care să le ia cu ei. Tot ce putea acesta să Încropească erau sanvișuri cu prosciutto și brânză. Ambrogiani clătină din cap, Îi spuse să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pus anumite Întrebări despre mine și despre afacerile mele. Brunetti deschise ochii de-o surprindere jucată. — Sper că nu bănuiți că m-aș amesteca În viața dumneavoastră particulară, signor Viscardi. Viscardi așeză brusc paharul, Încă aproape complet plin, Înapoi pe tejghea și spuse, cât se poate de clar: — Poșircă. Când văzu surprinderea lui Brunetti, adăugă: — Vinul, desigur. Mă tem că nu am ales locul potrivit ca să bem ceva. — Nu, nu e foarte bun, nu-i așa? recunoscut Brunetti, așezându-și paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cât se poate de clar: — Poșircă. Când văzu surprinderea lui Brunetti, adăugă: — Vinul, desigur. Mă tem că nu am ales locul potrivit ca să bem ceva. — Nu, nu e foarte bun, nu-i așa? recunoscut Brunetti, așezându-și paharul gol pe tejghea lângă al lui Viscardi. — Repet, commissario, că s-au pus unele Întrebări despre interesele mele de afaceri. Nimic bun nu poate ieși din rostirea acelor Întrebări. Mă tem că orice continuare de cercetare a intimității mele mă va forța să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
bine persoanei care le formulează. — Nu sunt sigur că m-aș putea aștepta la lucruri bune din partea cuiva care are legătură cu interesele dumneavoastră de afaceri, signor Viscardi. Viscardi scoase imediat câteva bancnote desfăcute din buzunar și le aruncă pe tejghea, nederanjându-se să Întrebe cât făcea vinul. Fără a-i spune ceva lui Brunetti, se Întoarse și se duse către ușa barului. Brunetti Îl urmă. Afară Începuse să plouă, rafalele purtate de vânt ale toamnei. Viscardi se opri În ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
găsea un detectiv abil care să dea de capăt întregii afaceri. Ițele erau descurcate, criminalul săltat din scutece, judecat și condamnat, iar dosarul clasat. După aceea, exact ca în producțiile de la Hollywood, detectivul respectiv mergea la bar, se așeza la tejghea, se îmbăta și pleca acasă cu o damă planturoasă. Punându-și răbdarea la încercare, stătuse câteva minute bune și ronțăise o lamă de gumă, gândindu-se la următoarea mutare de pe tablă. Guma avea un gust puternic (artificial, totuși) de căpșune
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
B, e adevărat că i-ai făcut ochi dulci alegând cea mai tâmpită expresie dintre toate, însă de plecat ai plecat singur, fără Lucia, după ce ai reușit performanța de a-i scăpa o sticlă pe picior, atunci când a venit din spatele tejghelei pentru a te ajuta, fiindcă dădeai senzația că ai prea puține mâini. Mintea ta bolnavă a început, de atunci, să scrie un scenariu absurd, unul din care nu mai poți ieși fără ajutorul meu... Eu încerc, încerc, încerc din răsputeri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
folie subțire de celofan. Asemenea ciocolată nu poate fi făcută de o mână omenească, mai degrabă cred că Însuși Dumnezeu o picura noaptea din cer În grădina lui Toth, care o punea repede În celofan și o scotea dimineața pe tejghea. la ora aceea nu era nimeni pe străzi, și până și magazinele ungu- rești de haine second-hand, care mișunau de căutători de chili- piruri, aveau obloanele verzi trase. În timp ce Îmi savuram ciocolata care Începuse să se cam topească, m-am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
invitat să mă așez și mi-a oferit o țigară. — Trebuie să așteptăm puțin, mi-a comunicat el, formând precipitat niște interioare la telefonul cu taste jegoase de pe masă și indicându-mi anticipativ o cutie de șervețele așezată pe o tejghea Îngustă de lemn din fața geamului. Am luat un șervețel și am Început să-l Învârt În mână, bucurându-mă de moliciunea ospitalieră a hârtiei, În care, dacă aș fi putut, m-aș fi ascuns cu dragă inimă. m-am hotărât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
folie subțire de celofan. Asemenea ciocolată nu poate fi făcută de o mână omenească, mai degrabă cred că însuși Dumnezeu o picura noaptea din cer în grădina lui Toth, care o punea repede în celofan și o scotea dimineața pe tejghea. La ora aceea nu era nimeni pe străzi, și până și magazinele ungurești de haine second-hand, care mișunau de căutători de chilipiruri, aveau obloanele verzi trase. În timp ce îmi savuram ciocolata care începuse să se cam topească, m-am trezit în fața
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
invitat să mă așez și mi-a oferit o țigară. — Trebuie să așteptăm puțin, mi-a comunicat el, formând precipitat niște interioare la telefonul cu taste jegoase de pe masă și indicându-mi anticipativ o cutie de șervețele așezată pe o tejghea îngustă de lemn din fața geamului. Am luat un șervețel și am început să-l învârt în mână, bucurându-mă de moliciunea ospitalieră a hârtiei, în care, dacă aș fi putut, m-aș fi ascuns cu dragă inimă. M-am hotărât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ai lăsat să cred că e pepene <seba>: de ce? <vic47>: pentru că la tarabă mea s-a oprit o fată frumoasă, putin bilbiita <vic47>: cu care puteam să stau de vorbă <vic47>: Piața era goală, doar ciinii se strecurau pe sub tejghele <vic47>: îmi era urit și rece <vic47>: daca mi-ai fi oferit bani pentru pepene, ti- aș fi spus că-i dovleac <vic47>: mi-ai oferit bani și ți-am spus că-i dovleac <vic47>: nu am vrut să te
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
gălăgie, râsete și trompeta? Dacă și-ar spune fiecare povestea, am află o infinitate de povești. Nu este o singură piața, cu o singură tarabă. Tot ce pot spune că eu sunt într-o anumită piața, în spatele propriei mele tejghele. Și că, din păcate, se pare că ea e în cu totul altă piața... Pentru acest adevăr al meu sunt gata să plătesc - și o să și plătesc! Trăind. Sau murind... Cum am spus: nu există fericire în afara ei, a fostei
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de ziare (ceea ce nu-l împiedică pe X să-și extragă ziarul care-l interesează dintr-un teanc încă neatins și să lase trei mici monede identice deasupra). nimeni în cafeneaua centrală, doar patru, cinci cești de cafea aburind pe tejghea și alte cîteva, sparte, la intrare. în fața florăriei, furgoneta care aduce flori, pe jumătate descărcată. La colțul străzii, camionul frigorific pe care X ar fi trebuit să-l audă trecînd la șapte fără un sfert fix. toate mașinile, taxiurile, autobuzele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să mă ia nimeni în seamă. De multe ori mi s-a întîmplat de altfel să intru în cafenele în care să fiu singurul client și patronul să nu mă bage în seamă. Și chiar atunci cînd mă așezam la tejghea, chiar nas în nas cu patronul, și ceream o cafea, se întîmpla uneori ca acesta să se simtă deranjat, sau să-și continue lectura ziarului încă o bucată de vreme pentru a termina eventual articolul început, înainte de a catacdisi să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pefect, cum eram eu, solicitarea notei de plată se transforma deseori în coșmar. Lucrurile se petreceau cam în felul următor : După ce, cu mișcări de o lentoare ieșită din comun, barmanul îmi pregătea totuși cafeaua și mi-o împingea neglijent pe tejghea, uneori vărsînd cîțiva stropi peste bucata de zahăr pusă alături pe farfurioară, torționarul meu se instala la celălalt capăt al barului și plonja în lectură sau în discuția cu vreun client cotidian. această atitudine era deja pentru mine un semn
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]