1,053 matches
-
Avalonul cu grădina Hesperidelor, cu Ultima Thule și cu Colhida Lânii de Aur. Nu Întâmplător cel mai mare ordin cavaleresc din istorie este Toson d’or. Fapt prin care devine clar ce anume ascunde expresia «Castel». E castelul hiperborean unde templierii păstrau Graalul, probabil acel Monsalvat din legendă”. Făcu o pauză. Voia să-i sorbim cuvintele din gură. I le sorbeam. „Ajungem la cea de-a doua poruncă: păstrătorii sigiliului vor trebui să se ducă acolo unde se află acela sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
au făcut ceva cu pâinea. Indicația În sine e foarte clară: Graalul e cupa cu sângele lui Hristos, pâinea e carnea lui Hristos, locul unde s-a mâncat pâinea e locul Ultimei Cine, la Ierusalim. E imposibil să crezi că templierii, chiar după recucerirea sarazină, nu păstraseră o bază secretă În locul acela. Ca să fiu sincer, la Început mă deranja acest element iudaic Într-un plan care stă În Întregime sub semnul unei mitologii ariene. Pe urmă m-am mai gândit, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
deranja acest element iudaic Într-un plan care stă În Întregime sub semnul unei mitologii ariene. Pe urmă m-am mai gândit, noi suntem cei care-l considerăm pe Iisus expresia religiozității iudaice, pentru că așa ne repetă Biserica din Roma. Templierii știau foarte bine că Iisus e un mit celtic. Toată povestea evanghelică e o alegorie ermetică, Înviere după ce s-a dizolvat În măruntaiele pământului etc. etc. Crist nu-i altceva decât Elixirul alchimiștilor. Pe de altă parte, toată lumea știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sfântul Bernard, e dominată de numărul trei”. Colonelul mai luase o Înghițitură de apă. Era răgușit. „Și ajungem la cea de-a treia etapă, Refugiul. Este Tibetul”. „Și de ce Tibetul?” „Păi, pentru că, mai Întâi de toate, von Eschenbach povestește că templierii părăsesc Europa și transportă Graalul În India. Leagănul stirpei ariene. Refugiul este Agarttha. Domniile voastre veți fi auzit vorbindu-se de Agarttha, reședința regelui lumii, cetatea subterană din care Stăpânii Lumii domină și conduc evenimentele istoriei umane. Templierii și-au construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Eschenbach povestește că templierii părăsesc Europa și transportă Graalul În India. Leagănul stirpei ariene. Refugiul este Agarttha. Domniile voastre veți fi auzit vorbindu-se de Agarttha, reședința regelui lumii, cetatea subterană din care Stăpânii Lumii domină și conduc evenimentele istoriei umane. Templierii și-au construit unul dintre centrele lor secrete acolo, la Înseși rădăcinile spiritualității lor. Veți fi cunoscând raporturile Între regatul Agartthei și Sinarhie...” „Sincer, nu...” „Mai bine, căci există secrete care ucid. Dar să nu divagăm. În orice caz, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Europa sunt fecioarele negre ale celților. Sfântul Bernard, când era tânăr, stătea În genunchi În biserica Saint-Voirles, În fața unei fecioare negre, și aceasta și-a stors din sân trei picături de lapte ce au căzut pe buzele viitorului fondator al Templierilor. De aici romanele Graalului, ca să creeze o fațadă cruciadelor, și cruciadele pentru a regăsi Graalul. Benedictinii sunt moștenitorii druizilor, o știe toată lumea”. „Dar unde sunt aceste fecioare negre?” „Au fost făcute să dispară de cei ce voiau să defăimeze tradiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e pe undeva prin Italia septentrională sau În Franța meridională.” „Și ultima Întâlnire?” „Păi care-i cea mai străveche, cea mai sacră, cea mai stabilă dintre pietrele celtice, sanctuarul divinităților solare, observatorul privilegiat din care ajunși la finele planului, descendenții templierilor din Provins pot să confrunte, acum din nou reuniți, secretele ascunse de cele șase sigilii și să descopere În sfârșit modul de a exploata imensa putere acordată de intrarea În posesia Sfântului Graal? Să vedem! Păi e În Anglia, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de la Agarttha la Chartres, de la Chartres la țărmurile Mediteranei și de acolo la Stonehenge. O să iasă un contur, o rună aproape de forma asta.” IMAGINE „Adică?” Întrebă Belbo. „Adică e Însăși runa care leagă virtual unele dintre principalele centre ale ezoterismului templier, Amiens, Troyes, domeniul Sfântului Bernard, cu marginile lui Forêt d’Orient, Reims, Chartres, Rennes-le-Chateau și Mont Saint-Michel, loc al unui străvechi cult druidic. Iar desenul În sine amintește de constelația Fecioarei!” „Eu mă delectez cu astronomia, zise cu timiditate Diotallevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
urmă, Belbo Încerca să-l arunce pe colonel Între fălcile editurii Manuzio. L-am târât pe Diotallevi la Pilade, unde eu am băut un Campari, iar el un digestiv de plante. I se părea, zise el, călugăresc, arhaic și aproape templier. L-am Întrebat ce credea el despre colonel. „Pe la edituri”, răspunse el, „se adună toți insipizii de pe lume. Dar pentru că În insipizii de pe lume fulgeră Înțelepciunea Celui Preaînalt, omul cu cap se uită la insipid cu umilință”. Apoi se scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
editor, o casă de prestigiu, dispusă să publice cărți autofinanțate de autor. Părea entuziasmat. Ei, bine, am aflat adineauri că nu s-a dus acolo. Și unde mai pui că mi-a lăsat aici copia mesajului, uite-o. Lasă secretul templierilor pe unde se nimerește, ca și cum ar fi un nimic. Există și personaje de felul ăsta”. Tocmai În clipa aceea sună telefonul. Belbo răspunse: „Da? Sunt Belbo, da, editura Garamond. Bună ziua, vă ascult... Da, a venit ieri după-amiază, ca să-mi propună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și lui Casaubon, un colaborator al meu care ieri a fost prezent la convorbire... Deci colonelul Ardenti a venit să ne vorbească despre un proiect al său, o poveste pe care-o consider cam fantasmagorică, despre un presupus tezaur al templierilor. Erau niște cavaleri din Evul Mediu...” Instinctiv, acoperi receptorul cu mâna, ca pentru a-l izola pe ascultător, apoi văzu că-l observam, Își retrase mâna și vorbi cu oarecare ezitare. „Nu, domnule comisar, domnul acela a vorbit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mapa, de ce să fure și cadavrul? Vom vedea. Scuzați-mă, sunt nevoit să vă cer actele”. Învârti de două ori În mână legitimația mea de student. „Student la filozofie, hai?” „Suntem mulți”, am spus. „Chiar prea mulți. Și studiați despre templierii ăștia... Dacă ar trebui să-mi fac o cultură despre oamenii ăștia, ce anume ar trebui să citesc?” I-am sugerat două cărți de popularizare, dar destul de serioase. I-am spus că ar fi putut găsi date judicioase până la proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ăștia, ce anume ar trebui să citesc?” I-am sugerat două cărți de popularizare, dar destul de serioase. I-am spus că ar fi putut găsi date judicioase până la proces și că după aceea erau numai aiureli. „Înțeleg, Înțeleg”, zise el. „Templierii mai lipseau. Un grupuleț pe care Încă nu-l cunoșteam”. Numitul Annunziata veni cu un telex: „Iată răspunsul de la Paris, domnule”. Citi. „Excelent. La Paris Rakosky ăsta e necunoscut și, oricum, numărul pașaportului lui corespunde cu cel dintr-un document
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să fi fost trimis de vreun ștab pe care colonelul l-a tras pe sfoară. E posibil să fi fost un comiliton de-al lui din legiunea străină, cu dușmănii vechi. Sau vreun ucigaș algerian plătit. Pesemne povestea cu tezaurul Templierilor era doar un episod secundar din viața colonelului nostru. Da, știu, lipsește mapa, mapa roșie sau maronie, cum o fi fiind. Ai făcut bine că m-ai contrazis, așa era clar că am văzut-o numai În treacăt...” Eu tăceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Eu eram remușcarea lui, iar el a mea. Dar atunci m-am convins și eu că, fiind student, ești mult mai suspect decât dacă ești absolvent. Am mai lucrat un an și am umplut două sute cincizeci de file despre procesul Templierilor. Erau ani În care a-ți susține teza era o dovadă de adeziune loială față de legile statului, și erai tratat cu indulgență. În cursul lunilor care au urmat, unii dintre studenți au Început să folosească arme de foc; epoca marilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Rio care căuta un lector de italiană. Am obținut postul pentru doi ani, cu posibilitate de prelungire. Fiindcă În Italia nu mă simțeam În largul meu, am acceptat. Și apoi, În Lumea Nouă, Îmi ziceam, n-aveam să mai Întâlnesc templierii. Iluzie, mă gândeam sâmbătă seara În periscop. Urcând treptele editurii Garamond, pătrunsesem În Palat. Zicea Diotallevi: Bina este palatul pe care Hokma și-l construiește intrând În expansiune din punctul primordial. Dacă Hokma e izvorul, Bina e fluviul care țâșnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o auzisem rostită de colonel. El mă face atent că e ciudat că-mi amintesc așa de bine după doi ani de zile ce anume spusese colonelul, dat fiind că a doua zi menționasem numai o vagă discuție despre tezaurul templierilor. Eu Îi spun că Într-adevăr colonelul vorbise de un tezaur, apărat de ceva cum ar fi niște sigilii, dar că nu crezusem că e un amănunt important, pentru că toate comorile sunt protejate de șapte sigilii și de scarabei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-și salveze pielea, se volatilizase. Bineînțeles că-și luase și amanta cu el. Purecând apoi ziarele rămase În apartamentul lor, De Angelis găsise niște reviste de tip Picatrix cu o serie de articole subliniate apăsat cu roșu. Unul privea tezaurul templierilor, un altul pe rozacruceenii ce trăiau Într-un castel, sau Într-o peșteră sau dracu’ mai știe ce, În care stătea scris „post 120 annos patebo”, și fuseseră denumiți „cei treizeci și șase de invizibili“. Pentru De Angelis, totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Acesta din urmă e ceva cu totul autohton, afro-brazilian, cum se spune de obicei, În timp ce primul e o floare destul de târzie, ivită din transplanturi de rituri indigene pe cultura esoterică europeană, cu o mistică pe care aș numi-o templieră...” Templierii mă găsiseră iarăși. I-am spus lui Agliè că lucrasem la ceva despre ei. Mă privi cu interes. „Curioasă conjunctură, tinere prieten. Aici, sub Crucea Sudului, să găsesc un tânăr Templier...” „N-aș vrea să mă considerați un adept...” „Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu o mistică pe care aș numi-o templieră...” Templierii mă găsiseră iarăși. I-am spus lui Agliè că lucrasem la ceva despre ei. Mă privi cu interes. „Curioasă conjunctură, tinere prieten. Aici, sub Crucea Sudului, să găsesc un tânăr Templier...” „N-aș vrea să mă considerați un adept...” „Vai de mine, domnule Casaubon! Dacă ați ști câtă șarlatanie există În domeniul ăsta”... „Știu, știu”. „Tocmai. Dar trebuie să ne revedem, Înainte de a vă Întoarce”. Ne dădurăm Întâlnire pentru a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bantu, și În acest punct Încep amestecăturile În lanț. În timp ce cultele din nord rămân credincioase religiilor africane originare, În sud macumba primitivă evoluează către umbanda, care este influențată de catolicism, kardecism și ocultismul european...” „Deci astă-seară n-au a face templierii”. „Templierii erau o metaforă. În orice caz, astă-seară nu-i vorba de ei. Dar sincretismul are o mecanică foarte subtilă. Ați observat afară, la intrare, lângă comidas de santo, o statuetă din fier, un fel de drăcușor cu furcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și În acest punct Încep amestecăturile În lanț. În timp ce cultele din nord rămân credincioase religiilor africane originare, În sud macumba primitivă evoluează către umbanda, care este influențată de catolicism, kardecism și ocultismul european...” „Deci astă-seară n-au a face templierii”. „Templierii erau o metaforă. În orice caz, astă-seară nu-i vorba de ei. Dar sincretismul are o mecanică foarte subtilă. Ați observat afară, la intrare, lângă comidas de santo, o statuetă din fier, un fel de drăcușor cu furcă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o parte din perete, apare o ușă, pe care e scris cu litere mari POST CXX ANNOS PATEBO...” Aflasem asta din scrisoarea lui Belbo, dar nu putui să nu reacționez: „Dumnezeule...” „Ce e?” „E la fel cu un document al templierilor care... E o Întâmplare pe care nu ți-am povestit-o niciodată, cu un anume colonel...” „Și atunci? Templierii au copiat după rozacruceeni.” „Păi, templierii sunt mai Înainte”. „Atunci rozacruceenii au copiat după templieri.” „Iubito, fără tine aș face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
asta din scrisoarea lui Belbo, dar nu putui să nu reacționez: „Dumnezeule...” „Ce e?” „E la fel cu un document al templierilor care... E o Întâmplare pe care nu ți-am povestit-o niciodată, cu un anume colonel...” „Și atunci? Templierii au copiat după rozacruceeni.” „Păi, templierii sunt mai Înainte”. „Atunci rozacruceenii au copiat după templieri.” „Iubito, fără tine aș face un scurtcircuit”. „Iubitule, te-a distrus Agliè ăsta. Tu aștepți revelația”. „Eu? Eu nu aștept nimic!” „Cu atât mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu putui să nu reacționez: „Dumnezeule...” „Ce e?” „E la fel cu un document al templierilor care... E o Întâmplare pe care nu ți-am povestit-o niciodată, cu un anume colonel...” „Și atunci? Templierii au copiat după rozacruceeni.” „Păi, templierii sunt mai Înainte”. „Atunci rozacruceenii au copiat după templieri.” „Iubito, fără tine aș face un scurtcircuit”. „Iubitule, te-a distrus Agliè ăsta. Tu aștepți revelația”. „Eu? Eu nu aștept nimic!” „Cu atât mai bine, fii atent la opiul popoarelor!” „El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]