9,918 matches
-
spune Adorno, formele necesare ale lumii exterioare, în cadrul cărora se realizează oprimarea naturii (spațiul, timpul, cauzalitatea) își schimbă radical statutul în artă, unde se dispune liber de ele. De exemplu, pictura poate reorganiza spațiul, literatura și filmul pot schimba ordinea temporală a evenimentelor: „Prin dominarea dominantului, arta revizuiește în modul cel mai radical dominarea naturii”. Soluția conflictului dintre om și natură, Adorno o vedea nu în întoarcerea rousseauistă la natură, ci în concilierea dintre om și natură. Un germene al acesteia
Adorno despre puterea fără de putere a artei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4637_a_5962]
-
elemente indispensabile pentru un roman ca să fie perceput drept roman: în primul rând, existența personajelor (diferențiate neapărat prin limbaj și nu alter-ego-uri ale autorului). Apoi, povestea, epicitatea, narațiunea, acțiunea, trama. În fine, întinderea, amplitudinea, complexitatea construcției. Și, desigur, implicit, dimensiunea temporală, prezența în paginile scrierii a unui pregnant sentiment al timpului. Ca într-o ecuație matematică precisă, aceste elemente trebuie avute în vedere sine qua non de autor, atunci când concepe un roman. Aș reveni o clipă la analogia propusă la început
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
reușește să reînnoade laturi ale operei caragialiene considerate izolat de comentatorii anteriori. Foarte bună - deși repetată aproape obositor de-a lungul întregii cărți - e observația că „A explora, a înregistra cu minuție, a coborî cu privirea până la epiderma realului (inclusiv temporal), așa încât realul se descompune în fragmente, implică de-realizarea”, întrucât micșorează considerabil distanța dintre cele două tendințe de vârf ale operei lui Caragiale: comediile și nuvelele fantastice. Dacă avem de a face cu un realism la dramaturgul român, ar fi
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
cu direcțiile lucrative din orice comunitate, indiferent de locație, decelăm și câteva elemente ce transcend aglomerările de ordin statistic și se topesc în pasta mai consistentă a tabloului mentalitar. Într-un soi de melting pot, Orașul, descris pe două axe temporale, concomitent, găzduia și germani, austrieci, polonezi sau cehi, ca și francezi, italieni, unguri, dar și ruși, turci și tătari, ba chiar siluete „galbene”, mai rare, de chinezi sau mongoli. Polimorfismul și cromatica pe măsură nu puteau însă ascunde tensiunile de
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
accente și spre alte priorități. Acest gen de roman „istoric” își relativizează ancorările, cercetează recuzita unei perioade, așa cum se răsfrânge ea în documentele la îndemână (adică deja „măsluită”, în sensul larg pe care îl comportă orice interpretare), dar readucerea secvenței temporale în atenția cititorilor de azi se asigură prin recursul la o mică poveste cu suspans, care să te țină aproape de ceea ce e cu adevărat important: bogăția de „mărunțișuri” cu tâlc ale oamenilor acelei epoci revolute. Vezi și Ruxandra Ivăncescu ori
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
seria ce-o are ca protagonistă pe Thursday Next, celebra detectivă LiteraTec, al cărei tată poate călători în timp, având abilitatea să-l și oprească dacă situația o impune, azi a venit rândul unui alt roman preocupat de permeabilitatea membranelor temporale, existența universurilor paralele, și de... importanța literaturii în viața noastră. Este vorba de Harta timpului, de Félix J. Palma, un roman substanțial, atât ca întindere, cât și din perspectiva țesăturii narative ale cărei fire ne conduc tot pe tărâm englezesc
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]
-
ritm amețitor iar acum călătoriile în timp au devenit la fel de reale ca motoarele cu aburi. Privește această broșură dacă nu mă crezi, îl îndeamnă el, întinzându-i un fluturaș pe care se poate citi o reclamă la Societatea de Călătorii Temporale Murray care oferă - într-adevăr, la un preț cam piperat - călătorii în Londra anului 2000! Acolo, vizitatorii victorieni vor fi martorii bătăliei finale dintre roboți și oameni, din care ultimii vor ieși victorioși. Totul a început din momentul în care
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]
-
care Andrew acceptă să facă saltul înapoi în timp, lucrurile se complică. Există, într-adevăr, o mașină a timpului, în podul casei ocupate de domnul Wells, dar ea e pur decorativă, un dar oferit de domnul Gilliam Murray, organizatorul excursiilor temporale, ca omagiu adus creativității scriitorului. Numai că Andrew nu știe acest lucru. Nu știe că totul, de la intrarea cu forța în casa lui Wells și amenințarea acestuia cu pistolul și până la momentul întoarcerii sale în prezent, incluzând aici uciderea lui
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]
-
1888, este o farsă, o mascaradă pusă la cale de grijuliul său văr și bucurându- se, evident, de complicitatea vanitosului Wells, care nu putuse rezista tentației de a salva viața unui om prin simpla putere a imaginației sale. Nici călătoriile temporale ale domnului Murray nu sunt tocmai reale (știu, și eu am fost debusolat!), deși, în capitala înfumurată a Imperiului, aproape nimeni nu concepe că deplasă rile în anul 2000 ar putea fi o imposibilitate. Dar oare chiar tot ce se
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]
-
Oreste și al Aglaiei, îmbină și ea planuri diferite: descendenții eroilor mitici evoluează în epoca procesului lui Socrate, iar relatarea evenimentelor vizează, parcă, în mai multe rânduri, actualitatea perioadei în care a fost scrisă piesa. Numeroase trimiteri culturale accentuează fuziunea temporală. Textele antice furnizează informații necesare în construirea intrigii. Ștefan Zicher preia, de pildă, de la Tucidide (Războiul peloponeziac, IV, 104-107) reflecțiile cu privire la rolul istoricului-strateg în pierderea cetății Amphipolis în favoarea spartanilor (actul I). Tot astfel, autorul român utilizează mai multe date (actul
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
Mann Doctor Faustus și, așa cum precizează autorul, multe fraze sunt luate cuvânt cu cuvânt de acolo. În chip neașteptat, într-o scriere despre lumea greacă scena capătă treptat un caracter de Ev Mediu, iar jocul interferențelor literare complică imixtiunea planurilor temporale. Din nou, Atena lui Ștefan Zicher apare ca un spațiu al îngrădirii libertăților cetățenești, care prezintă destule analogii cu România comunistă. Pentru a lua un singur exemplu, scena aclamării Aglaiei, adevărată mamă din Atena, conștientă de datoria tuturor femeilor de
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
și la Covent Garden, acolo unde mai exista o grijă pentru autenticitate și un respect pentru tradiția muzicală. Regizorul Tim Albery își dorește un teatru politic, mergând pe anumite metafore care, după opinia noastră, sunt nepotrivite cu substanța mitului. Transpoziția temporală mi se pare în acest context, total în dezacord cu spiritul wagnerian. Drama se consumă în timpul celui de-al doilea război mondial sau, poate, chiar mult mai târziu, în cadrul luptelor pentru independență națională și suveranitate, amintind de războiul din Sarajevo
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
apărută în Caiete critice, nr. 3-4/ 1983): „Vorbeam atunci cu destulă ingenuitate despre tehnicile «deschiderii» poemului (ca în jocul de șah), despre timpurile verbale ce pot da fluență maximă discursului, despre tehnicile inserției și montajului cinematografic adaptate poemului, despre distorsiuni temporale, nucleul poemului.” Deschiderea despre care vorbește Coșovei e pur și simplu sărită în Cinci. Poeții celui de-al doilea val lunedist au mai degrabă cultul desfășurării. Nu-i interesează cum ar trebui să înceapă un poem, nici măcar cum ar trebui
Sfidarea retoricii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5483_a_6808]
-
că o producție actuală a unui spectacol de operă trebuie „să poarte cu sine întrebarea dacă subiectul are sau în ce măsură poate avea o semnificație pentru publicul contemporan”. În cazul de față, după opinia noastră, libretul permite cu ușurință o adaptare temporală și spațială necesară receptării publicului contemporan de operă. Și din aceste considerente, abordarea poveștii de dragoste a lui Nemorino pentru Adina, transpusă în lumea tinerilor de astăzi, mi se pare verosimilă, ba chiar convingătoare. Așa cum o mărturisește chiar regizorul „montarea
L’ELISIR D’AMORE de Gaetano Donizetti - premieră la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/4510_a_5835]
-
în ficțiune, portretizând cu talent și întreținând metodic suspansul. O face în apropierea biograficului, aspect modificat în Evadarea imposibilă, unde lumea femeilor încarcerate ia locul intimismului revelat. Tot în privința structurii, cele trei capitole, aparent fără vreo demarcație, alta decât cea temporală și spațială, se diferențiază major prin perspectivele narative. Una e naratoarea din prima și cea mai extinsă parte, întunecată și cu vădite rețineri de literaturizare a experienței angoasante. Altfel sunt celelalte, deschise spre ficțiune și gata să experimenteze stilistic. Naratoarea
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
noastre". Deși discuția cu Nuland a fost cu ușile închise, iar săptămâna ce tocmai a trecut a fost destul de agitată politic, șeful statului nu a apărut la pupitru. Vizita de vara trecută a predecesorului Victoriei Nuland, Philip Gordon, a calmat temporal spiritele la București. Premierul Ponta și președintele Băsescu au renunțat pentru o perioadă la replicile caustice. Acalmia era efectul unei vizite intempestive a înaltului oficial, soldată cu o poziție fermă a Guvernului SUA, transmisă prin Gordon. Președintele Băsescu a înțeles
Efectul Gordon: Băsescu tace după întâlnirea cu Victoria Nuland by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33045_a_34370]
-
nu doar în dorința de evaziune, ci și în dezacordul cu unele situații europene, care-i prilejuiesc autoarei satira socială. Virginia Woolf surprinde relațiile între Europa și Orient în termeni de gen sau sexualitate, alteritate, identitate culturală. Parametrii geografici și temporali (Anglia - Turcia, sau, cum spune Orlando, „Persia”) prilejuiesc asocierea cu bătrânețea/ tinerețea, bărbăția/ feminitatea. Contrastul pare domolit prin aplecarea, atât a occidentalilor cât și a orientalilor, asupra șlefuirii cuvintelor, „până ajung să fie o epidermă subțire a gândurilor noastre”. Arta
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
Zidurile ridicate în jurul tatălui meu, prin noua condamnare, nu pot minimaliza statura diplomatică și politică a Dânsului, dar micșoreaza sigur (daca se poate mai mult decât o face istoria deja) statura călăilor. Așa cum spuneam la cumpăna trecută (atât în sens temporal, cât și in sensul depășirii), nu poți cu câteva role de sârmă ghimpată și o pereche de cătușe să ții prizonier spiritul unui om ca tata. Vă înțeleg teama și lașitatea, tata este prea mare, prea respectat, prea iubit, iar
Andrei Năstase: Vă înțeleg teama. Tata este prea respectat și iubit by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33145_a_34470]
-
unor provocări epistemologice ale epocii. Mișcarea suprarealistă - ca, de fapt, și ceea ce vedem în amontele ei, respectiv ductus-ul romantic - a accentuat, ca iocari serio, cu vorbele lui Marsilio Ficino (de unde sesizăm că ar trebui să scrutăm și mai în spate, temporal vorbind), ideea după care există un dezechilibru major produs de incapacitatea sistemului formal de a genera sintactic toate propozițiile adevărate semantic. Recunoaștem, desigur, esența teoremei lui Kurt Gödel, relevantă, în context, pentru că trimite, pe căi logice bune și pentru neofit
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
universale acoperă un teritoriu enorm nu doar prin bogăția temelor, ci și prin unitatea abordării. Paradigme universale este o carte construită cu știință și artă, cu abilitatea de a cuprinde, cerceta, intui și descoperi ceea ce unește, peste granițe disciplinare, culturale, temporale și geografice. O carte care are rădăcini, printre altele, în zestrea și performanțele de cercetător ale autorului, în experiența universitară, în latura sa literară și în practicarea dialogului centrat pe problemă dincolo de hotare naturale sau artificiale. O carte care aparține
„Jocul cel mare” și joaca surprinzător creatoare by Cătălin Mamali () [Corola-journal/Journalistic/3439_a_4764]
-
face cu două tipuri de efemer, chiar dacă unul pare mai solid decît celălalt. E vorba aici despre concepția Sfîntului Augustin, care crede că marmura e la fel de perisabilă ca trupul. El încearcă să ne facă atenți la faptul că scările noastre temporale nu schimbă nimic din trecerea timpului și a lumilor care construiesc oamenii. Cît despre mine, născut în 1968, îmi amintesc foarte bine ce presiune a exercitat asupra timpului pe care-l trăiam sfîrșitul blocului comunist, pentru că trăiam cu credința că
Jérôme Ferrari, Premiul Goncourt 2012: „Premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii.“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3469_a_4794]
-
să le urmărim în originea și evoluția lor, nu se lasă incluse în sfera personalității filosofului. În ele se manifestă mai mult o logică autonomă a problemei; în ele trăiește un conținut ideal, care, detașat de toate barierele de natură temporală și subiectiv-personală, are o permanență obiectivă, fundamentată în sine. Și totuși, pe de altă parte, la Kant, raportul dintre sistem și viață nu se lasă conceput astfel încât viața să devină exclusiv purtător și recipient pasiv al sistemului. În existența lui
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
Baros și... Nicolae Stan. Panoramarea reașezării valorilor de după căderea dictatorului, mișcare mai degrabă haotică, oricum cu aspect de status quo, are, într-adevă r, parte de pagini memorabile, cu atât mai vitriolante cu cât sunt expurgate de elansări moralizante în numele detașării temporale, asumate ca atare. Chipuri și roluri ale acelor ani controversaț i încă, și nu numai în manualele de istorie, se recunosc la tot pasul, uneori fiind folosite nume reale - Caramitru, Dinescu, în episodul electrizant al zilei de 22 („Am învins
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
pe care își sprijină afirmațiile. Neavînd o viziune metafizică, cercetătorul se așază în lume și descrie istoria dinlăuntrul ei, potrivit unei vederi antropomorfe: omul e măsura tuturor lucrurilor, prin urmare să vedem ce fac oamenii pe pămînt, pe orizontala lor temporală, căci verticala e inexistentă. Anodimea unui asemenea unghi duce la considerații de aceeași factură, totul învîrtindu-se în jurul unor detalii statistice: procente, grafice și apoi comentarii în marginea lor. Cînd zeii au murit, studiile prospective țin loc de providență. Iar Spengler
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
Gh. Vlăduțescu, Editura Științifică, 1994), care deschidea Bibliotecă de filosofie Medievalia, în 2012 a apărut o nouă traducere în Biblioteca medievală a Editurii Polirom, datorată unei tinere doctorande de la Universitatea din Iași, Florina-Rodica Hariga, sub îndrumarea profesorului Alexander Baumgarten. Diferența temporală mică între cele două versiuni e marcată însă de o ruptură mult mai mare, deschiderea informațională produsă la începutul noului mileniu. Edițiile critice și studiile apărute după anul 2000 au fost consultate și avem în față o scriere științifică atent
Cum traducem textele medievale? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3796_a_5121]