1,090 matches
-
anume apelul la un scut diplomatic și al informațiilor, la promovarea dialogului în problemele internaționale esențiale, care să aducă cu sine elemente de continuitate, raționalitate și stabilitate. Merită luate în considerare, ca posibilă filosofie ce va fundamenta deciziile politice viitoare, teoretizările lui Z. Brzezinsky, formulate în contextul în care Barack Obama își prelua funcția la Casa Albă121. Astfel, potrivit lui Brzezinsky, contextul internațional actual este caracterizat de două evoluții transformaționale simultane și interdependente de pe scena politică mondială apariția și accentuarea problemelor globale
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
imposibil să scriu o istorie "exhaustivă", deoarece în istoriografie ceva trebuie să fie mereu exclus sau redus la tăcere. Odată acceptat acest fapt m-am eliberat de cămașa de forță a gândirii critice care îmi impunea să acopăr totul în teoretizarea formei. Trebuie să subliniez că aceată istorie nu este cu siguranță ultimul cuvânt spus în domeniu. Este numai o istorie și nu Istoria acestei forme. Comform poziției mele teoretice nu este posibil nici un studiu istoric "pe înțeles" care să definească
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pentru artist și pentru ziar: să comunici știrile atât de complet și să le descrii atât de uman încât cititorul să se poată imagina în locul celorlalți" (317). Ca practicant al genului Hapgood oferă una din cele mai complete încercări de teoretizare a acestuia în 1905 într-un articol din Bookman. El reia ideea lui Steffens spunând că atunci când scrie despre personajele sale "încearcă să se identifice pe moment cu viața lor". Tot el adaugă: Aceasta nu-i decât o dorință, adresată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care să le amintească ceea ce aceste sectoare ale academiei au căutat cu atâta sârguință să evite în eforturile lor critice de a evidenția esențialul. Totuși, astfel de politici de marginalizare a jurnalismului se vor evidenția puțin mai târziu, în momentul teoretizării practicii, în anii '20, și al apariției studiilor de comunicare de masă în anii '40, un studiu care a pretins, fără nici o îndoială, că jurnalismul îi aparține. În acest capitol voi pune în evidență dovezile istorice legate de ambivalența și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
înșelătoare și a imaginii reducționiste stereotipate pe care o înregistrează mentalul colectiv. Puținele lucrări dedicate integral Parizienei reprezintă genul fiziologiilor din secolul al XIX-lea2. Scopul și obiectivele lucrării sunt determinate de actualitatea și oportunitatea temei și constau în investigarea și teoretizarea fenomenului femeii pariziene în proza franceză din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Sfidând ambiguitatea personajului Parizienei, am dorit să ordonam un material haotic și rebel, să relevam un set coerent de poziții și principii, sustrăgând
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
1.5. România, membră a Uniunii Europene, și relația ei cu Biserica, în privința asistenței sociale, după anul 2007 / 74 Studiu de caz: Dezvoltarea carierei profesionale de inspector de specialitate (preot) în cadrul DGASPC CS / 74 Capitolul II Gândirea socială a Bisericii: teoretizare și înfăptuire / 87 2.1. Dimensiunea socială ca specific al creștinismului / 91 2.2. Perioade și împliniri în asistența socială eclezială / 96 2.2.1. Perioada apostolică filantropia / 98 2.2.2. Perioada patristică nașterea instituțiilor ecleziale organizate de ocrotire
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
într-o anumită perioadă prin intermediul unei informări 54 în care sunt menționate doar aspectele cele mai importante din munca prestată. Asemenea informări ajută la întocmirea Fișei de evaluare și, bineînțeles, la avansarea pe post. Capitolul II Gândirea socială a Bisericii: teoretizare și înfăptuire În capitolul anterior, am arătat relația de întrepătrundere dintre asistența socială eclezială și asistența socială laică, pe de o parte, iar, pe de altă parte, trecerea succesivă de la asistarea empirică de tip eclezial la asistența socială profesionalizată, în
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
a copilului fără a fi angajatul DGASPC, ci doar voluntar. ----------------------------------------------------------------------- MOTIVAȚIA. TEORII ȘI PRACTICI Cuprins 2 1 BISERICA ȘI ASISTENȚA SOCIALĂ DIN ROMÂNIA 2 43 Prefață Introducere Asistența socială în România la începutul mileniului al treilea... Gândirea socială a Bisericii: teoretizare și înfăptuire Sistemul de asistență socială din România (cu referire la protecția copilului) Rolul Bisericii privitor la activitatea de asistență socială din România... BISERICA ȘI ASISTENȚA SOCIALĂ DIN ROMÂNIA BISERICA ȘI ASISTENȚA SOCIALĂ DIN ROMÂNIA Concluzii Bibliografie Abstract Résumé
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Reconsiderarea culturii din perspectiva proceselor de intenție, a circumstanțializării și contextualizării precum și a deciziilor cu privire la orientarea acțiunii au intensificat traficul resurselor discursive și practice între frontierele disciplinare și au creat condițiile introducerii unor noi modalități de a investiga experiența și teoretizarea situațiilor de cunoaștere și comunicare apărute atât la nivelul reflecției și practicii comunităților de cercetare, cât și la nivelul expresiilor și consumului vieții de zi cu zi. Tensiunile create între impulsurile și argumentele conservării tradiției și politicile de reconfigurare a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
vizual. Înțelese atât ca formațiuni care tind să configureze o disciplină printr-un proces de formare multi(inter)disciplinară, cât și ca practici de (re)structurare și investigare a teritoriilor artistice contemporane, studiile vizuale reflectă condiția critică a practicii și teoretizării culturii actuale. Pe de o parte, regândirea disciplinei studiilor (culturii) vizuale din perspectiva practicii discursive a criticii culturale, a criticii de artă și a artei critice, reprezintă o nouă modalitate de cercetare a potențialului și consecințelor unei discipline deja dezvoltată
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
formele sale de reprezentare, cât și în practicile vieții cotidiene. Pe de altă parte, multitudinea modurilor sale de reprezentare a experienței sociale prin intermediul practicilor culturale solicită diferite forme de interpretare care stau la baza unui proces de fragmentare culturală 1. Teoretizarea acestui proces de fragmentare culturală, în condițiile schimbării structurilor sociale, politice și economice, oferă datele unui discurs multiplu nuanțat care se regăsește în comentarea producțiilor, reprezentărilor și practicilor artei contemporane. Însă, întrebuințarea practică relevantă a acestui discurs multiplu structurat presupune
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
culturală, în condițiile schimbării structurilor sociale, politice și economice, oferă datele unui discurs multiplu nuanțat care se regăsește în comentarea producțiilor, reprezentărilor și practicilor artei contemporane. Însă, întrebuințarea practică relevantă a acestui discurs multiplu structurat presupune o asimilare creativă a teoretizării problematicilor culturale în care se reflectă situarea la intersecția variatelor paradigme critice ale postmodernității. Astfel, în opinia Barbarei Adam, abordarea teoretică a acestei fragmentări culturale cu care se confruntă contemporaneitatea, sub forma postmodernității, ar presupune desfășurarea unei multitudini de modele
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
atitudini, practici și structuri cognitive, cotidianitatea devine o matcă paradigmatică a reflecției culturale, implicând probleme legate de performativitatea raționalității, de etica intersubiectivă și de structurarea ideologică a conștiinței vieții de zi cu zi. Descrierea și analiza legăturii intime a istoriei teoretizării "vieții cotidiene" cu dinamica modernității și a postmodernității sunt încărcate de contradicții reflexive cu privire la capacitatea indivizilor de a se adapta la noile situații ale provocării existențiale și la complexitatea variabilității istorice și interculturale. Este posibil ca depășirea acestor contradicții să
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
al cohabitării, conceput ca o scenă deschisă aflată între un platou de filmare și un centru informațional, artiștii anilor '90 nu mai văd expoziția ca fiind rezultatul final al unui proces, ci ca loc al producerii sensului și semnificației prin intermediul teoretizării diferitelor tematici poetice și politice. Această generație de artiști, constată Bourriaud, amestecă elemente de Conceptual Art și Pop Art, din Anti-form și Junk Art, precum și proceduri diverse din domeniile design-ului, cinema-ului, economiei și industriei, realizând că este imposibil
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
care este înțeleasă de către T.S. Eliot, ca formă de manifestare care include toate activitățile și interesele caracteristice oamenilor, determinând un interes special pentru viața cotidiană și devenind un reper dinamic pentru producția artistică postbelică. Mai târziu Raymond Wiliams a nuanțat teoretizarea culturii, înțelegând-o mai curând ca o reacție generală la schimbările condiției vieții comune. Francis Mulhern propune însă o viziune asupra instituirii culturii ca subiect al unui discurs asupra relațiilor sociale, înțelegând cultura ca fiind ceva mai mult decât un
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
culturale de tipul narațiunii și tehnologiei, iar cea de-a treia denotând subiectivitățile identificării, dorinței ori respingerii din perspectiva cărora privim și prin intermediul cărora informăm ceea ce privim. Potrivit lui Rogoff, toate acestea s-ar exercita în condițiile erodării granițelor dintre producerea, teoretizarea și istoricizarea imaginilor, obiectelor și ambienturilor. Continuându-și analiza, Irit Rogoff eludează problematica "ochiului sceptic" și opune "ochiului bun" al perspectivei istoriei artei tradiționale acel "ochi curios" teoretizat în teoria filmului feminist, insistând în acest context asupra interesului pentru lucrurile
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
practicilor, instituțiilor și tehnologiilor pe care le legitimează. În ceea ce privește abordarea culturii vizuale din perspectiva teoriei culturale, Jennifer Webb și Tony Schirato 104 conștientizează relvanța pragmatică a teoriei culturale manifestată ca un câmp interdisciplinar de cercetare ce ar avea în vedere teoretizarea politicii și politizarea teoriei în scopul înțelegerii relațiilor și practicilor umane și instituționale. Cercetările specifice teoriei culturale, care vine cu propriul set de practici și cu propriul vocabular, vizează înțelegerea și argumentarea condițiilor sociale, istorice, economice și politice care conduc
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
istorie comună, ceea ce ar trimite la înțelegerea faptului că felul în care se gândește în cultura occidentală ar fi ghidat de o paradigmă vizuală. După cum spunea Wittgenstein în Tractatus Logico-Philosophicus, "o imagine logică a faptelor este un gând". Pe direcția teoretizării vederii ca practică socială, Jenks amintește de poziția lui Richard Rorty care preciza că reprezentările mentale ar fi reflecții ale realității externe. Teoriile empirice ale cunoașterii ar fi marcat epoca modernității prin descrierea unei "deschideri a viziunii", în măsura în care "observația" a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
conținutul unei teorii post-estetice, interesată de descrierea contextului cultural, de analiza istorică, socială, politică, economică, tehnologică, semiotică, interpretativă etc. și de evaluarea critică și teoretică a reprezentărilor, producțiilor și practicilor culturale și artistice contemporane. 1.7. Studiile vizuale Dezvoltate prin intermediul teoretizărilor și aplicațiilor studiilor culturale și culturii vizuale, studiile vizuale furnizează în permanență material de investigație pentru critica culturală. Într-una dintre puținele cărți care vorbesc la modul specific despre studiile vizuale, profesorul american James Elkins oferă o introducere sceptică în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
adevărat) și acte performative. Dacă în trecut critica de artă făcută din perspectivă "legislativă" presupunea oferirea unei judecăți asupra calității operei de artă, critica de artă actuală oferă judecăți mai curând asupra semnificației lucrărilor de artă. Schimbarea rolului criticii, de la teoretizarea legislativă la interpretare, sau chiar recenzare, a presupus înțelegerea criticii ca instrument de mediere între lucrarea de artă și public, mai curând decât între artist și lucrare. Depășirea criticii legislative s-a făcut prin intermediul descrierii apreciative. Ca intermediar între lucrarea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de artă prezentat de Elkins este critica de artă poetică care ar presupune crearea unei scrieri cu valoare literară. Spre deosebire de linia de critică de la Denis Diderot la Clement Greenberg, care presupunea că scopurile principale ale criticii de artă ar fi teoretizarea și oferirea unei judecăți personale asupra operei de artă, linia de critică de la Charles Baudelaire la Michael Fried sau Dave Hickey ar privi ca ideal al criticii de artă poezia 124. În încercarea sa de a oferi un răspuns la
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
creării, deprinderile redării și abilitățile medierii. În ceea ce privește stadiile procesului critic, sintetizând, marea majoritate a criticilor de artă (chiar a profesorilor de teoria criticii din sistemul academic) cad de acord asupra cvadruplei structuri descriere - analiză (în multe dintre cazuri, interpretare) judecare teoretizare (mai puțin elaborată în abordarea teoriei criticii). Descrierea ar presupune identificarea perceptivă (a formelor, culorilor, valorilor, relațiilor etc.) și identificarea expresivă (a emoțiilor, a gândurilor etc.). În cazul anumitor lucrări de artă (happening-uri, performance-uri etc.) se poate recurge și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
dintre cazuri, criticul apelează la prescripții sau negociază verdicte pe baza unei jurisprudențe, respectiv a unei proceduri de apel la "memoria juridică" a comentării artei a efectuării unor acte de judecată în prezent cu privire la cazuri similare unor situații din trecut. Teoretizarea ar fi cel de-al patrulea stadiu al procesului critic, ținându-se cont de faptul că, uneori, consecințele unui act critic pot motiva elaborarea unei teorii artistice care, la rândul ei, poate contribui la analiza unei alte opere de artă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ale lucrării și emiterea judecăților asupra calităților sale estetice și importanței istorice. Dincolo de aceste opinii cu privire la critica de artă, Terry Barrett cade de acord cu opinia lui Morris Weitz potrivit căreia activitatea critică ar consta în descriere, interpretare, judecare și teoretizare, luate separat sau împreună, în vederea facilitării și îmbogățirii înțelegerii și aprecierii artei ca fenomen aflat în continuă schimbare 128. Potrivit lui Barrett, critica de artă ar fi în general înțeleasă ca având un ton de judecată și negativitate, deși majoritatea scrierilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
despre contextul producerii, prezentării și receptării lucrării. De cele mai multe ori, asumarea unei teorii a artei poate influența acțiunea descriptivă (dar și cea interpretativă și evaluativă) a criticului. Ca atare se poate vorbi și despre suprapuneri ale descrierii, interpretării, evaluării și teoretizării, câtă vreme descrierea are de-a face cu fapte, iar toate faptele ar fi dependente de teorie, dar și de interpretare și evaluare 129. Referitor la interpretarea critică, Barrett oferă un set de principii interpretative care ar facilita înțelegerea, aprecierea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]