5,413 matches
-
hoț avar și un stăpân naiv, ci o veritabilă dramă cosmică, avându-i ca protagoniști pe Isus și pe Satana. Origen reia, prelungește și adâncește în chip genial intuiția evanghelistului Luca. Trădarea constituie a patra ispită a diavolului, cea mai teribilă, pentru că începe cu o răstignire, dar și cea mai zdrobită, pentru că sfârșește cu învierea. Cât este vina lui Iuda, cât este vina diavolului? Cât se datorează liberului arbitru și cât posedării? Origen nu tranșează și nici nu cred că se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a masacrelor și a deportărilor, dar cauza adâncă trebuie găsită în natura rea a omului, în «inima sa rea» (III, 20; VII, 48). O sămânță rea a fost semănată în inima lui Adam. Din această sămânță nu poate ieși decât teribilă recoltă!”100. 4Ezdra a fost redactată cam în aceeași perioadă cu Apocalipsa lui Ioan (95-100 d.Hr.). * Prima viziune (dialogul între Ezdra și trimisul lui Dumnezeu, Uriel) se leagă de o nedumerire pe care o întâlnim și în gura lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
chestiunilor spirituale”. Regimul comunist instaurase o atmosferă irespirabilă și sângeroasă. Stăniloae, rector al Academiei de Teologie din Sibiu și redactor-șef al ziarului ortodox Telegraful român, a fost obligat de guvernul Groza să părăsească aceste două funcții. Înainte însă, o teribilă tragedie se abătuse asupra familiei sale: fiica cea mare, Mioara, în vârstă de paisprezece ani, a murit în 1945, după o boală îndelungată. Era cel de-a doilea doliu în familie, pentru că un alt copil, Dumitru, geamănul Mioarei, murise la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Fane, cu alte pahare, ci Mitică Belghiru, buzat și pocit, cu un kalașnikov mai mare decât el atârnându-i peste turul pantalonilor. Mai mult de un metru și patruzeci noul șef al postului de miliție nu avea, dar compensa acest teribil handicap fizic printr-o înfățișare de om al cavernelor. Salutând cu un glas gros de tot, care-i ieșea parcă direct din cizmele-i lăbărțate, cu tălpi de mărimea 48-50, șeful postului de miliție traversă crăcănat și zborșit încăperea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
profesori și delincvenți de drept comun... Da! M-ai convins!... Dumneata l-ai citit pe Soljenițin, dar n-ai ajuns la concluzia dorită de el. Pentru dânsul Gulagul înseamnă tot Saiuzul cu tarele sale, totul ce se află după gardurile teribile de sârmă ghimpată de la Porubnoe și până la Dalnii Vastok. Și cred că are dreptate. Numai despre România cât se minte acolo... în școală, în presă, la radio-tv, în conferințe. Până și copiii aceștia, necontaminați încă de virusul minciunii, și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
toată viața. Sigul, mama! Asa va fi cum spui tu... Mulțumesc! Si se va chema Simina, așa cum vleau eu... Bine, Sabinuța, așa va fi... În timp ce copilul sărea în sus de bucurie ca nenea acela de la televizor, mama a reflectat îndelung: Teribilă precocitate... din cauza sau datorită grădiniței... Dacă aș găsi o bonă educată, mai că aș retrage-o. Pare-se că acea colectivitate îi maturizează înainte de vreme. Pe de altă parte, izolarea ar afecta-o din alte puncte de vedere. Așa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Dumnezeule, că, atunci când spectacolul vieții mele are iz de mahala, arunc toată povara mizeriei pe seama destinului. Sunt un ticălos de om, ce să fac? Zilele trecute, tot privind la spectacolul vieții mele, m-a izbit drept în moalele capului provocarea teribilă dintr-o revistă românească: "Din ce tablou ai vrea să faci parte?" Am dat răspunsul într-o clipă: "Din Gloconde, a lui René Magritte!" Știu, recunosc, am o aplecare aproape bolnăvicioasă către această ploaie umanoidă, existențială, care țiuie de singurătăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de viața ce o trăise până atunci, pe care acum o privea ca fiind doar o mare greșeală prostească, ca fiind din cale-afară de dezlânată și de lipsită de orice fel de sens. Ajunsese să îl dezguste până la refuz acea teribilă ignoranță din jurul său, adică acea inferioritate înspăimântătoare a semenilor săi. Iar asta, fiindcă, oare, viața dusă în dezordine, ce lumea o pune mereu pe seama tinereții, nu Istorisiri nesănătoase fericirii 43 este, de fapt, doar o pervertire timpurie și vicioasă a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
îl obliga să rămână cu totul în lumea lui, în singurătate, ca un sihastru-n izolare, supunându-se necontenit și fără împotrivire noianului de gânduri, ce-l asalta și-l chinuia și sub apăsarea căruia se îndoia, ca sub un teribil canon. Refuza total să mai iasă în lume. Și, dacă lucrul acesta nu s-ar fi întâmplat, ar fi desfășurat el înaintea cuiva toată mulțimea de frământări, ce nu-i dădea pace? Ei bine, răspunsul este nu, stimate cititorule, căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se formaseră două tabere de luptă, și de pe amândouă baricadele se exercitau influențe menite să atragă conștiința lui Eugen de propria-i parte. În astfel de momente, o tulburare neagră a simțurilor îl învăluia repede și cu putere, iar o teribilă angoasă îi cuprindea toată ființa brusc, totul culminând cu formarea unui nod în gât, ce-l înăbușea și-l chinuia vârtos, nedându-i pace multă vreme. Iar aceste simțăminte puternice și violente, care dau năvală în sufletul omului și îl
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sălbatic dărâmat. El, însă, nuși dorea să ajungă un criminal de rând, unul banal, ca atâția alții înaintea lui pe lume, pentru că avea oroare față de banalitate; banalitatea îi repugna. Așa încât, se gândi să facă o crimă aparte, una pe cât de teribilă, pe atât de transparentă. Silvestru punea la cale - pot spune - crima perfectă! Și, în felul acesta, ajunsese săși ocupe întreaga lui vreme, căci a fi criminal iscusit înseamnă a fi mare om de știință. În răstimpul ce a urmat, lucrând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întotdeauna sădesc fiori adânci de spaimă și de încordare tuturor celor care le străbat și care de bună seamă că nu sunt tocmai bine familiarizați cu ele. Atmosfera rece și lugubră de prin aceste locuri știe să nască cele mai teribile istorii, înconjurate toate doar de intrigi bine țesute și de mister, ce au puterea de a schimba în întregime fața lucrurilor, dar care, în cele din urmă, ajung să se spulbere în cele patru zări, dispărând subit, nu înainte, totuși
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca și cum ai începe să pășești indiferent prin curtea morții. De aici fiind, începi treptat să te usuci pe picioare și curând devii doar o umbră infidelă a ceea ce ai fost odată. A te sfârși de inimă rea este cea mai teribilă modalitate de a muri, care îți lasă cel mai clar impresia că ai trăit degeaba. Iar întocmai lucrul acesta îl resimțea mama lui Osvald până și în ultimul ungher al ființei sale vlăguite. Astfel, la doar câteva luni de la revenirea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sa, m-a întrebat foarte degajat: „Tot mai citești sumedenii întregi de cărți? Ai să te strici!” Trebuie spus că nu era pentru prima dată, când îmi adresa el mie aceste vorbe fără sens. Eu, auzindu-le din gura acestui teribil neghiob pentru a nu știu câta oară, în prima clipă mai că-mi venea să-l pocnesc tare peste bot, ca să îl fac să tacă odată pentru totdeauna. Eram în stare. Și totuși, m-am gândit apoi să adopt repede
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu se mai gândea la munca proprie. Motivul tuturor acestora? Angajata de la ghișeul 4 murise. Nefericita întâmplare se petrecuse în sfârșitul de săptămână, ce tocmai trecuse atunci, iar Adriana se pare că aflase știrea ultima. Este de înțeles, vestea aceasta teribilă o tulburase adânc și o mâhnise până peste marginile mâhnirii, răpindu-i tot cheful de muncă, cu care venise, în acea dimineață, la slujbă. Toată ziua, 128 Rareș Tiron ea nu-și putu vedea deloc de treabă, ci fu abătută
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sale, însă, se minună dintr-odată. Ea avu parte de o priveliște cu totul neașteptată și nefirească dinaintea ochilor săi: ușa de la apartamentul Adrianei era din nou lăsată, din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta era deschisă, proprietara înăuntru era distrusă!” Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu era prea lung, însă este cu adevărat de mirare cum mii de gânduri îi străbătură tânărului, pe tot parcursul lui, cugetul, iar asta într-un timp atât de scurt! Dintr Istorisiri nesănătoase fericirii 165 odată, îi venise și acest teribil gând: „Poate, dacă aș face-o, aș ajunge prea departe...”, ceea ce-l determină să se oprească direct în mijlocul trotuarului, derutat. „Ah, nicidecum, prostii!, exclamă el, aproape sonor, peste foarte puține clipe, alungânduși repede gândul de mai înainte. Vreau s-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
iar, în clipa în care deschise ușa și găsi un plic înfipt în tocul ei, senzația de nedumerire îi crescu simțitor. „Ce ar mai putea fi și asta?! Doar poștașul nu vine niciodată duminica!” Se-nțelege de la sine ce sentimente teribile o zguduiră pe ea de la temelie, atunci când termină, pe urmă, scrisoarea primită de citit. Deloc nu cred că-i nevoie să mai intru acum în sufletul ei și să încerc, pe cât posibil, să le descriu. Și, de fapt, nici nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prăbuși ca secerată la pământ, scoțând neputincioasă un ultim zgomot gâfâit. Sunetul fu sfâșietor. În sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub picioare. Un întreg iureș de emoții teribile îi trecură prin inimă atunci, ca un ghimpe înțepându-l și făcându-l să tresară puternic. Parcă presimțise, încă de la pornirea scandalului, că exact asta are să se întâmple și, totuși, nici nu se putuse îndura deloc, până atunci, să-și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
le facem post factum... Vin dintr-o țară latină în care leneveala (eu numesc, afectuos, "contemplație" acest sublim fenomen care m-a definit încă din copilărie, traumatizat, cum eram, de perspectiva temelor de algebră și de geometrie, preschimbate brusc în teribile arcana coelestia) și fentarea grațioasă a legii se găsesc la loc de cinste. Astfel, îmi vine destul de greu să pricep febra activității de dragul activității, cu prețul sacrificiului vieții personale și afective, ori respectarea maniacală a regulilor celor mai absurde. Până la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cel mai important scriitor japonez de la acea dată, Yukio Mishima, comitea harakiri, ajutat de fidelul său prieten (și presupus amant) Masakatsu Morita, într-o încercare de revitalizare a vechiului spirit ce-i anima pe samuraii de demult. Încă mai semnificativ, teribila scenă avea loc într-o cazarmă din Tokyo, efigie duală a gloriosului trecut militarist, pe de o parte, și a impotentului prezent pacifist, pe de altă parte. Întreaga acțiune fusese pregătită cu minuțiozitate: protagoniștii nu uitaseră să compună tradiționalele jisei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
funerare în cazul tuturor sinucigașilor, indiferent de clasa socială din care aceștia proveneau și de motivul faptei. Fără un efort considerabil, ni-i putem imagina pe bieții suverani pontifi cu chipurile contorsionate de groază la vederea unui asemenea rătăcit, anticipând teribilele tablouri ale lui Francis Bacon. În fine, în 693, la Conciliul de la Toledo, s-a luat decizia excomunicării celor vinovați de tentativă de suicid. Începând de atunci, lumea creștină europeană avea să privească sinuciderea ca pe un păcat capital, refuzându
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
confruntate cu problema în sine? Adesea, oficialii întorc discret privirea sau se mulțumesc să deplângă tragica situație. Uneori însă, reacția acestora prinde contururi tragicomice. A. Alvarez (el însuși autorul unei tentative eșuate de suicid) citează, în debutul studiului amintit anterior, teribila scrisoare din 1860 a unui rus, Nikolai Ogarev, către iubita sa, Mary Sutherland. Acesta, făcând sumarul savuros-șocant al știrilor londoneze, amintește de execuția prin spânzurătoare, pronunțată de un tribunal britanic în cazul unui individ care încercase să se sinucidă punându
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
inocență pierdută. Simplul așezat pe veceu s-a transformat într-un șir borgesian infinit de oglindiri ale celui care se gândește la felul în care este așezat pe veceu cel care se gândește la felul... Episodul care a declanșat această teribilă catastrofă a vieții mele a avut loc în urmă cu un an, în casa tokyotă a prietenei mele Reiko. Yoko era, și ea, de față. Sporovăind în sufragerie, am descoperit că, deși mă aflam de o bună bucată de timp
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
altele, mai mari și mai importante. Trebuie să fac mereu aceleași lucruri. Mă lovesc mereu de aceleași binecunoscute limite. Comit mereu aceleași greșeli și experimentez aceleași dezamăgiri... Din toate acestea nu se poate naște decât o infinită monotonie; o plictiseală teribilă". Dar întrebarea importantă la care trebuia să răspund era: cum pot avea un comportament de fond pozitiv, în fața unei realități incerte și ambivalente a lumii și a mea însumi, fără a cădea în irațional? O decizie existențială amânată Sunt persoane
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]