190,155 matches
-
constatând imediat spiritualitatea ei: Tu sei efervescente come l'acqua minerale. Așa era Maria. Cădea pe bec numaidecât. Slăbiciunea ei, literatura, vorbele mari, patetice. Cred că asta era cauza primă a neliniștilor ei din ce în ce mai evidente, în ultimul timp. Al doilea text: Cu un singur gest, ea îl arătă pe erou asistenței, pacienților adunați în sala improvizată, uimiți de puterea magică pe care o avea omulețul numit ciudat Camură și care se pricepea la femei și la bani. Actorii, improvizați și ei
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
care se potrivesc acelei idei, ori ia la întîmplare "pumnul de cuvinte", de tăieturi din ziar și-și combină în cap, pe loc, versurile. Eu nu pot să fac acest lucru ca traducător, eu pot să iau doar ad litteram textul, ca orice text obișnuit și să-l traduc și atunci nu mai are acel caracter de spontaneitate. Ar trebui ca eu la rîndu-mi să recreez și să scot alte cuvinte din ziare și să fac același lucru... dar, ar ieși
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
acelei idei, ori ia la întîmplare "pumnul de cuvinte", de tăieturi din ziar și-și combină în cap, pe loc, versurile. Eu nu pot să fac acest lucru ca traducător, eu pot să iau doar ad litteram textul, ca orice text obișnuit și să-l traduc și atunci nu mai are acel caracter de spontaneitate. Ar trebui ca eu la rîndu-mi să recreez și să scot alte cuvinte din ziare și să fac același lucru... dar, ar ieși altceva. R. B.
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
vadă ca pe o anexă a Partidului Liberal..." Ovidiu Pecican dixit. Ca să judeci corect o revistă, trebuie mai întîi s-o citești. Ceea ce dl Pecican nu pare să fi făcut. Cronicarul e curios să afle de la d-sa prin ce texte R.L. a fost vreodată, din 1990 încoace, anexă ori fief de partid. Unul singur, dle Pecican! Dl Laszlo Alexandru are o părere exact opusă": ca și 22, R.L. ar fi o revistă-titirez, care se învîrtește, cu alte cuvinte, trecînd de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14507_a_15832]
-
se abține demn să aibă vreo opinie. Spre deosebire de colegii noștri de la Steaua și Radio Cluj, noi credem că nici un fel de cenzură nu e bună și că spiritul democratic al unei reviste trebuie dedus din întreaga ei orientare, nu din texte separate și, fatal, contradictorii. "Ce caută Adrian Năstase și Răzvan Theodorescu la masa Asociației Scriitorilor din București? Și dacă au dat ei banii de premii (nu era obligația lor?), înseamnă că trebuie să stea neapărat în capul mesei?", se întreabă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14507_a_15832]
-
București? Și dacă au dat ei banii de premii (nu era obligația lor?), înseamnă că trebuie să stea neapărat în capul mesei?", se întreabă dl Ion Iuga în ROMÂNIA LIBERĂ din 13 noiembrie. (Cităm din OBSERVATOR CULTURAL nr. 144, unde textul e preluat.) Ei, dacă oficialii nu dau bani pentru cultură, nu e bine. Dacă dau, iarăși nu e bine. Dacă tac în privința culturii, e rău. Dacă vorbesc despre cultură, tot rău este. Cu dl Zubașcu n-o nimerim nicicum. Corespondență
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14507_a_15832]
-
Cronicar Arborele lui Nichita În ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC din 19 noiembrie, dl Daniel Cristea Enache îi ia un interviu poetei Ileana Mălăncioiu. Necruțătoare, cum o știm, poeta nu-și menajează colegii de breaslă. Un foarte interesant text publică dl Mircea Coloșenco despre ascendenții lui Nichita Stănescu. Pe linie paternă, cel dintîi strămoș consemnat din arborele genealogic al poetului este Matei Stănescu, străbunicul patern, născut în 1833, undeva pe lîngă Filipeștii de Pădure. Stabilit la Ploiești, a avut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14533_a_15858]
-
horribile dictu - proletcultist sau "realist socialist", ci, în tinerețe, doar un vag gauchist pe meridiane galice. Volumul d-lui Șora, Du Dialogue intérieur. Fragment d'une Antropologie Metaphysique, editat la Gallimard, în 1947, i-a provocat un regret, transpus în textul intitulat Cuvînt după o jumătate de secol, care a însoțit traducerea românească a scrierii, apărută la Humanitas, în 1995. Este republicat în cartea de dialoguri cu filosoful, realizată de Sorin Antohi, Mai avem un viitor?, care ne prilejuiește comentariul de
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
un moment dat, într-o vreme ascultîndu-și profesorii, eventual urmărindu-și propriul scris sau al persoanelor cu care poartă o corespondență mai frecventă, că există opțiuni ferme și inconștiente, de folosire încăpățînată a unei forme și nu a alteia. Avantajul textelor în versiune electronică e că ne permite să verificăm foarte ușor asemenea intuiții. Care este, de exemplu, specificul folosirii adverbelor - puternic înrudite prin formă, prin elementele din care sînt compuse, aproape ca niște variante ale aceluiași cuvînt - adesea, adeseori, deseori
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
gen poetic nu poate fi decît una care ține seama de contextul elaborării poeziei, de felul în care acesta se regăsește în poezie. Contextul e esențial și, într-o logică a analizelor critice de acest fel, calitatea de document a textului poetic ar trebui să treacă prim-plan, într-un discurs oarecum indiferent la ideea de valoarea literară, atent în schimb la ce se întîmplă cu literatura, de orice calitate ar fi ea, atunci cînd aceasta e creată într-un context
Poezie și carceră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14540_a_15865]
-
și nume cunoscute ca Nichifor Cranic sau Radu Gyr, dar și pe aceștia istoria literară îi reține pornind de la alte criterii decît cele valoric-estetice. Demersul Ioanei Cistelecan ezită între abordarea critică de tip monografic și cea interesată de interpretarea de text. Frumos scrise sînt primele pagini ale cărții, un scurt capitol despre poezie și rugăciune, o încercare de a privi poezia carcerală prin intermediul unei grile interpretative ce se sprijină pe conceptul de poezie pură, pornind de la studiul Abatelui Bremond, și pe
Poezie și carceră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14540_a_15865]
-
Constantin Țoiu Ar trebui, cred, să se înmulțească analizele punctuale ale modului în care au operat, timp de decenii, cenzura oficială și autocenzura personală: de la manuscrise la textul tipărit (cu eventuale documente și mărturii ale redacției sau editurii), de la o ediție la alta - cu modificările de interes specifice fiecărei perioade. Din punct de vedere strict lingvistic, interesează mai ales conotațiile unor cuvinte, gradul de subversivitate care le era
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
mai ales conotațiile unor cuvinte, gradul de subversivitate care le era atribuit și care poate deci explica anumite evoluții semantice. Merită studiat, în plus, modul în care sensul textual se reface, diferit, după transformări aparent minime. Semnificația globală a unui text e profund modificată de dispariția sau substituirea unor cuvinte și secvențe izolate. O excelentă analiză a Ioanei Both (prezentată public și rezumată într-un studiu despre Mihai Eminescu - Poet național: Istoria și anatomia unui mit cultural) urmărește modificările spectaculoase suferite
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
Călinescu. Mai puțin evidente, modificările operate la reeditările capitolului final, Armonia eminesciană, al cărții din 1930 a lui Tudor Vianu - Poezia lui Eminescu - au totuși efectul de a atenua și în final de a ascunde total ideea fundamentală și originalitatea textului; plasarea armoniei inexplicabile, a fascinației poetice, în sfera psihologică a regresiunii în irațional. Am avut în vedere trei versiuni de reeditare: reperul furnizat de reproducerea fidelă în Opere (vol. II, 1972), textul dintr-o ediție din 1974, în colecția Eminesciana
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
de a ascunde total ideea fundamentală și originalitatea textului; plasarea armoniei inexplicabile, a fascinației poetice, în sfera psihologică a regresiunii în irațional. Am avut în vedere trei versiuni de reeditare: reperul furnizat de reproducerea fidelă în Opere (vol. II, 1972), textul dintr-o ediție din 1974, în colecția Eminesciana (T. Vianu, Mihai Eminescu), în care apar multe diferențe nesemnalate - și cel puternic "croșetat" dintr-o antologie din 1985 (Mihai Eminescu, II - Structurile operei). Din păcate, nu am reușit să identific dacă
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
dintr-o ediție din 1974, în colecția Eminesciana (T. Vianu, Mihai Eminescu), în care apar multe diferențe nesemnalate - și cel puternic "croșetat" dintr-o antologie din 1985 (Mihai Eminescu, II - Structurile operei). Din păcate, nu am reușit să identific dacă textul din 1974 are la bază o reeditare preexistentă, cu modificări deja operate. Un prim tip - previzibil - de transformări privește substituțiile unor cuvinte compromise de cadrele conceptuale ale anilor '30 (rasă, sânge): rasă e înlocuit în 1974 cu popor (o "conștiință
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
rațiunii, originea lucrurilor și coincidența contrariilor" pierde în ediția din 1974 orice element periculos, devenind (fără croșete, puncte de suspensie sau alte indicații): Atitudinea spirituală a lui Eminescu va reflecta ceea ce precedă rațiunea, originea lucrurilor și coincidența contrariilor"; în 1985 textul recuperează cîte ceva, și mai ales sînt indicate modificările: "Atitudinea spirituală a lui Eminescu [...] va reflecta și ceea ce precedă și se opune rațiunii, originea lucrurilor și coincidența contrariilor". Din începutul de frază "Abia cu Eminescu și datorită atitudinii sale anticivilizatorii
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
naturii, reacționarismul, erotismul și muzica", elementul subliniat va fi anulat. în vreme ce reacționarismul e un cuvînt lipsit de echivoc, reacțiunea suferă o reinterpretare lexicală: dacă în ediția din 1974 cuvîntul dispare cu totul, uneori cu întregul fragment în care e plasat, textul din 1985 oferă un perfect exemplu al excesului de subtilitate spre care împinge cenzura. Soluția e găsită într-un artificiu de scriere (deconstructivistă!): reacțiunea negativă devine o pozitivă (constructivă, dialectică) reacțiune. în versiunea din 1974, după atîtea modificări, una rămîne
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
exemplu al excesului de subtilitate spre care împinge cenzura. Soluția e găsită într-un artificiu de scriere (deconstructivistă!): reacțiunea negativă devine o pozitivă (constructivă, dialectică) reacțiune. în versiunea din 1974, după atîtea modificări, una rămîne misterioasă și aproape subversivă: în textul din 1930 răul eminescian "era" o criză de creștere; în cel modern, apare în schimb - ca o ironie - prezentul: criza de creștere e. Compararea edițiilor întărește senzația că, într-o vreme a unei culturi paralele fundamental orale (bancuri, mărturii familiare
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
eminescian "era" o criză de creștere; în cel modern, apare în schimb - ca o ironie - prezentul: criza de creștere e. Compararea edițiilor întărește senzația că, într-o vreme a unei culturi paralele fundamental orale (bancuri, mărturii familiare, istorii alternative), însuși textul scris apărea ca fluid și permanent modificabil.
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
în pactul Atlanticului de Nord - în cheia derizoriului și a scabrosului. Adică în cheia aflată la buzunarul de la piept al neo/criptocomuniștilor. Mediocritatea are imensul dezavantaj de a reduce discursul la minimum. Ce poți spune despre o proză comună, despre textele năzuroase, prețioase, gonflabile și greoaie din care nu poți scoate cam nimic? A face o analiză aplicată pe așa ceva e o provocare, exercițiu de răbdare și lucru dătător de sentiment al deșertăciunii, căci energia cheltuită spre a-ți aduna numele
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
30 de proze pe diverse teme și subiecte, cu aerul sfidător al adolescentului care citește cinci cărți la modă, emite trei idei și devine intelectual. Nu obrăznicia ar fi defectul, dimpotrivă, nervul acesta agresiv ar fi cam singurul care traversează textele, în rest, o greutate de înaintare narativă și expresii comune, dacă nu inadecvate, incongruente cu întregul, ca și cum ai compara un cor de babe bisericești cu un cor antic. Avem aici un text "postmodern" (Râma), postmodern pentru că în final devine autoreferențial
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
acesta agresiv ar fi cam singurul care traversează textele, în rest, o greutate de înaintare narativă și expresii comune, dacă nu inadecvate, incongruente cu întregul, ca și cum ai compara un cor de babe bisericești cu un cor antic. Avem aici un text "postmodern" (Râma), postmodern pentru că în final devine autoreferențial, sau pentru că ar fi o supralicitare a derizoriului, sau pentru că ar există intertext, (citarea lui Henry Miller, who else?), sau pentru că măruntaiele râmei se aseamănă cu cele ale unei femei, sau pentru
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
sau pentru că ar fi o supralicitare a derizoriului, sau pentru că ar există intertext, (citarea lui Henry Miller, who else?), sau pentru că măruntaiele râmei se aseamănă cu cele ale unei femei, sau pentru toate acestea la un loc, ca și cum rețeta face textul, fără a avea acea electricitate și dezabuzare prozastică a postmodernului, care reciclează fără să distrugă, și își râde de retorică. Există și texte ce propun un soi de tragism care nu ajunge la marginea posibilităților, întrucât eșuează în patetic și
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
se aseamănă cu cele ale unei femei, sau pentru toate acestea la un loc, ca și cum rețeta face textul, fără a avea acea electricitate și dezabuzare prozastică a postmodernului, care reciclează fără să distrugă, și își râde de retorică. Există și texte ce propun un soi de tragism care nu ajunge la marginea posibilităților, întrucât eșuează în patetic și, în final, în comun. Ștefan Caraman creează personaje liniare, dominate de o singură latură, dar care se rup dramatic (și melodramatic) prin moarte
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]