1,900 matches
-
lui se încurcă și se ciocni în văzduh cu glasul bătrânului Miron Iuga. O clipă glasul lui Iuga, surprins, se înecă. Dar imediat se ridică cu o furie nouă, pornită parcă să ardă tot în calea ei: ― Tu să taci, ticălosule!... Să taci, tîlharule!... Să taci!... Să taci!... Cu ochii bulbucați, cu o spumă subțire în colțurile gurii, Miron Iuga răcnea scuturând pumnul spre Trifon Guju care însă, după o secundă de șovăire, îi înfruntă privirea cu un rânjet obraznic. Apoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tac!... Ai să-mi poruncești dumneata? Ce, sunt sluga dumitale? Miron Iuga nu mai vedea, dar fiece cuvânt îi plesnea obrajii de-i țiuiau urechile. Continuă cu aceeași mînie: ― Să taci... și să ieși îndată din curtea mea!... Ieși afară, ticălosule! Acu să ieși, hoțule, că altfel!... Trifon Guju își răsfiră picioarele și întinse genunchii, ca să se înfigă mai puternic pe loc, răspunzând în același timp mai dârz și încruntat: ― Uite că nu ies, cucoane! Nu vreau să ies!... Că nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să rămâie pe loc, situația fiind prea tulbure. În același timp li s-a atras atenția asupra unui nour de fum din direcția Bîrlogu. Drept răspuns la vorbele bune și laudele de adineaori, la reformele și înlesnirile din manifestul guvernului, ticăloșii au incendiat conacul îndată ce trupele au părăsit satul. Asta era grav. Dacă ei îndrăznesc să se răscoale și în spatele armatei, înseamnă că duhul răului e mai adânc înrădăcinat decât se crede... Maiorul Tănăsescu declară ritos prefectului că, având răspunderea întreagă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu mai auzea nimic, atât era de enervat, îndeosebi din pricina prefectului care, cu tergiversările lui de lașitate, l-a pus și pe el în situația de-a tolera necuviințele, insultele și chiar loviturile țăranilor. ― Trompet, izbucni maiorul. De ce nu suni, ticălosule?... sună mereu, trompet, să audă și domnul prefect că aici nu mai e politică!... Hoții vor să ne bea sângele, onorate domnule prefect!... Vedeți, domnule prefect? Calul îl învîrtea într-un cerc, înnebunit de vociferările mulțimii. Trâmbița sfârteca aerul cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tîlharule? ― Apoi... Atâta îngînă Serafim Mogoș uitîndu-se drept în ochii maiorului liniștit, parcă și-ar fi dat seama că orice răspuns ar fi zadarnic. Tănăsescu tăbărî asupra lui cu cravașa până ce-l umplu de sânge, lihăind: ― De ce-ai dat, ticălosule?... De ce-ai dat?... De ce... Serafim Mogoș răbda lovitura fără a se clinti și fără a scoate un glas, cu aceeași privire care înfuria pe maior, părîndu-i-se sfidătoare. ― Caporal! răcni apoi Tănăsescu, obosind. O sută de bețe banditului! Imediat!... Și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câteva cuvinte, goli un pahar de vin pentru uitarea incidentului. Maiorul Tănăsescu strânse peste masă mâna lui Titu în aplauzele admirative ale tuturor. Pe urmă toți își dădură multă silință să explice tânărului ardelean că țăranul îndeobște e așa de ticălos și de încăpățînat în răutăți, că numai forța brută poate să-l înfrîneze de la crimele cele mai oribile. ― Să nu uităm că ne aflăm într-o casă de două ori îndoliată de acești tâlhari, devastată și incendiată! făcu maiorul Tănăsescu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
declarat al fericirii, deci consumați-mă fără rezerve. Doriți să fiți unul din dealerii mei?. . . pentru că eu sunt întotdeauna în căutare de sânge proaspăt asemeni unui vampir.... Singurul meu prieten adevărat este alcoolul și împreună formăm o frumoasă pereche de ticăloși. El mă iubește și mă respectă. Eh, tineri, vreți să-mi încredințați creierele voastre? Vă promit să le distrug pentru totdeauna și cu această ocazie să vă transform în veritabile substitute umane. Cine știe, cu puțin noroc ați putea să
Avertisment. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by RĂDULESCU NICOLAE, MORARU CRISTINA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2038]
-
în care să alegem oameni noi, decât o victorie păstrându-i pe cei de ieri ! (Nu voi nota dinadins numele ce mi le-a citat, cândva desigur îmi voi publica aceste însemnări și nu vreau să măresc cu nimic gloria ticăloșilor.) Dar până unde poate ajunge lipsa de solidaritate românească ! Am avut o strângere de inimă amintindu-mi acel atât de mal à propos discurs pe această temă ce l-am ținut în obositoarea după-amiază de acum doar zece zile, dinaintea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de Jim Jarmusch, simboluri puternice, dar fără un nume pentru voi la vremea aceea, se chema că mai exista speranță; deși, cel mai sigur, vă mulțumeați și cu Superman sau cu orice film În care Burt Reynolds interpreta rolul unui ticălos simpatic. Exista speranță și cînd, cotrobăind prin biblioteca din casă, dădeai peste Stendhal sau peste Cehov, peste Dickens sau peste Galsworthy, peste Jerome K. Jerome sau peste Mark Twain, peste George Topîrceanu sau peste Marin Sorescu sau cînd statul comunist
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
factuale, legate de găurile din ciorapi și de bătăturile provocate de bocancii noi, dar nu Îmi e clar cu cine vorbesc. În spălător, mă spăl pe dinți, apoi pe față - deși o simt fierbinte, incendiată, e palidă. E o față de ticălos. E fața unui om care... nu pot să Înțeleg... SÎnt un ticălos? Am fost un laș? Are rost să Încerc să mă explic? Ce anume s-a Întîmplat? Mă așteptam să se Întîmple asta? Nici măcar nu cunosc dacă relevanța acestei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
noi, dar nu Îmi e clar cu cine vorbesc. În spălător, mă spăl pe dinți, apoi pe față - deși o simt fierbinte, incendiată, e palidă. E o față de ticălos. E fața unui om care... nu pot să Înțeleg... SÎnt un ticălos? Am fost un laș? Are rost să Încerc să mă explic? Ce anume s-a Întîmplat? Mă așteptam să se Întîmple asta? Nici măcar nu cunosc dacă relevanța acestei declarații e strict militară sau dacă Înseamnă și altceva. Toată lumea știe că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
astea două din prima zi de școală. Cum ar veni... prima zi de școală din viața unui om... Prima zi de școală, clasa Întîi... mai știi?...cu Monica, În curtea școlii, atîrnați de ghiozdanele cît toate zilele, rînjind ca niște ticăloși mici... Ia uite, ce dracu’ ne-au făcut ăștia? uniformele alea caraghioase vraiște pe noi, ne stînjeneau, dar eram și mîndri, deși parcă nu știam cum să stăm În ele. Nu știu de ce, pantalonii negri Îmi sînt foarte scurți, iar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nou. Unul dintre ei Îmi cere o țigară și, În timp ce privește cerul, Îmi zice că aici răcanii au viață grea. Ține să-mi spună că pe el Îl cheamă Nițu, după care Își rînjește o măsea de alpaca, ca un ticălos de mahala dintr-un film pentru copii. Așa cum se vede din fundul magaziei de muniție, care se află la rîndul ei pe fundul unei tranșee ce traversează o biută de pămînt, profilul caporalului Porcescu pare efigia unui Împărat roman dement
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sînt un fel de triluri sintetice, muzica unei orgi cu tuburile sparte, zgomotul unui univers paralel. Am timpanele franjuri. Sunetele lumii sînt modulate și aproximativ melodioase și incoerente și nu mai Înseamnă nimic. Armata, după ce m-a transformat Într-un ticălos, era să mă omoare, iar acum m-a surzit. Probabil că asta se cheamă să ajungi bărbat, un individ cu un destin potrivnic. N-am avut nici o șansă să văd măcar unul din cele trei proiectile explodînd, undeva la 3
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
noastre și ale fantasmelor noastre nemărturisite. Relatând un scandal judiciar răsunător, și incriminând oameni publici, avocații Collard și Martial amintesc că toate lucrurile sunt construite punând în scenă personaje "tipice din punct de vedere narativ: omul de treabă, bruta și ticălosul"84. Analiza este instructivă prin aceea că arată cum jurnaliștii, magistrații, polițiștii, politicienii, protagoniști raționali ai unei ordini sociale de asemenea raționale, se vor lăsa influențați de afecte ce reînvie figuri arhetipale cu nimic mai prejos de poveștile și legendele
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
eram, bineînțeles, eu. Judecind la rece, Mihaela avea dreptate cu carul să-mi întoarcă spatele și mai mult decât atât ― să se răzbune pe mine. Mai ales că roata se întorsese în favoarea ei. Putea foarte bine să raționeze astfel: Ah, ticălosul, a revenit la sentimente mai bune, acum vrea să ne căsătorim. S-o creadă el! Dacă mă iubește, se cheamă că justiția imanentă l-a pedepsit. Nici nu-i doresc o pedeapsă mai mare... ...Vezi, eroarea mea pornea de acolo
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
evita să vorbească despre ruptură, care constituia pentru ea un subiect tabu. Am încercat, bineînțeles, să-l aduc de câteva ori în discuție, nu de alta, dar ca să-mi ușurez vina. Nu voiam să trec în ochii ei drept un ticălos, care ademenește o fată credulă și pe urmă o abandonează, fără scrupule. O țineam sus și tare că tentativa de despărțire a fost prima dată o simplă cursă pe care i-o întinsesem. Atât și nimic mai mult. Oare nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
l-a ascultat. Atunci trăia tatăl ei. Fata ajunsese în clasa a patra de normală. Mai avea o soră și un frate și mai mare care bea mult și atunci când se îmbăta număra pumnii pe sacul fetelor și mamei. Un ticălos! După vacanța de iarnă, deci în ianuarie 1930, Motea (diminutivul pentru Matrona) rămăsese acasă. Am întâlnit-o și am întrebat-o de ce nu s-a dus la școală. Eram cu Fenea și se ferea de ea. A venit apoi și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
abstracțiune a intuițiunii. Deci d. Zotu este ca cea mai naltă abstracțiune a intuițiunii. Categoric însă astfel: D. Zotu este o dependență a seminariului din București. Seminariul există în realitate. Deci d. Zotu există în realitate. Recunosc că sunt un ticălos de frunte, pentru că nu scriu. Dar tu știi c-am fost totdeuna caracter melancolic și n-am avut niciodată destul curagiu de viață; prin urmare tot ce gândesc sau fac e azi mai ticăit decât înainte. n-am inimă // în
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
O să veniți, nu-i așa? Am să vă arăt tehnica mea până în cele mai mici amănunte, căci simt o anumită afecțiune pentru dumneavoastră. Mă veți vedea vorbindu-le cât e noaptea de lungă, făcându-i să priceapă că sunt niște ticăloși. Chiar din seara asta o voi lua iar de la început. Nu mă pot lipsi de asta, după cum nu mă pot lipsi nici de acele clipe când unul dintre ei se prăbușește la pământ, beat, izbindu-se cu pumnii în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
parlamenteze cu fugarul. Lică însă se simți jignit de tonul lui ipocrit. Când plutonierul îi ordonă să coboare, băiatul aruncă o privire încremenită de sus. Deodată ridică pumnul și, cu o frază celebră citită într-un roman, strigă : - La pământ, ticăloșilor ! Arătând cerului posterioare bombate, plutonierul și sergentul se trântiră jos ca trăsniți. Gura căscată a celui de al treilea jandarm arăta că nu înțelegea nimic ; dădu să-și șteargă cu cotul un strop care îi luneca pe lângă buburuz. Bătrânii zâmbiră
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mici, adică cruzi sau frageți ; căci la sfârșitul vieții părinților, ei sunt considerați ca niște câni bolnavi de jâgăraie și care sunt aruncați din loc în loc până ce le iese sufletul din ei. Așa sunt o samă de copii distrați. Un ticălos bătrân care am scris aceste rânduri din convingere, de 62 de ani, Ghe Bărculescu”. Regulat scria la toate neamurile și Șulim Zelingher : „Scumpul meu Saulică. Azi am primit c.p. a ta cu data de 1 sept. îmi pare bine
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
peste dos, făeîndu-l să se clatine pe cel care urca. Aceste incidente se soldau desigur cu Înjurături de mamă sau altele și mai cumplite pe care Julius le reținea fără să-i poată califica totuși pe oamenii aceștia drept niște ticăloși. Îi vedea cum se opintesc, goi pînă la brîu, strigîndu-se cu nume incredibile, porecle cum nu auzise niciodată la școală: Îi ziceau Păzește-caii unui negru numai pielea și osul; Libarcă, unuia cu păr roșcat; Albinețu, unuia care era la fel de alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rece sau în clocot! 16. Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. 17. Pentru că zici: "Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic" și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, 18. te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești, și haine albe, ca să te îmbraci cu ele, și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale, și doctorie pentru ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
nu aveam pic de curaj. Soarta mi-a fost însă favorabilă. Am șterpelit eu niște acte și de-abia acum au început necazurile mele. Nu-mi trădasem nicidecum eul, dar parcă simțeam că trădasem specia umană. Nu eram nicidecum un ticălos, dar nici nu se putea spune că eram prea bun. M-am uitat la ceas. Era zece noaptea și eu nu știam unde voi dormi în noaptea aceea. În întunericul nopții orbitoare, toate întâmplările mele semănau mai mult a ficțiune
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]