1,204 matches
-
putea spune chiar că aceasta îi lipsește și interesul este pur pitoresc. E zidită din piatră de munte tencuită. Turla e din scânduri așezate vertical, iar acoperișul este din tablă. Interiorul este în stare bună. Intrarea se face printr-o tindă cu arcade în fata căreia acoperișul se lățește, rotunjindu-se spre a adăposti pe credincioși. Biserica e boltită și zugrăvită, pictura însă nu e așa de bine conservată ca cea din exterior și pe alocurea este ștearsă sau înnegrită. Este
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
Un desen din secolul XVIII înfățișează pe latura vestică a turnului-clopotniță un mic pridvor cu cosoroabe și stâlpi de lemn, la vremea respectivă întregul edificiu fiind acoperit cu șindrilă. În secolul XIX pridvorul de lemn a fost înlocuit cu o tindă de zid. În altar pe peretele de răsărit, de-o parte și de alta a ferestrei axiale, se află doi îngeri diaconi (figuri parțial acoperite cu var) lăsând să se presupună că deasupra ferestrei sau poate în glaful acesteia a
Ribița, Hunedoara () [Corola-website/Science/300557_a_301886]
-
mică care se pune pe coșarcă când se duce mâncarea la câmp ori se pune pe iarbă(pământ) sub tacâmuri, pâine, mâncare când se servește masa la câmp, prosop special cusut cu flori ori cu modele care se pune în tindă ori pe peretii camerei bune; ciujări=negustor (geambaș) de animale; cigneală=tihnă, tihneala; celeagă=mijloc de transport pe două roți cu care se transportă produse cu volum mic și/sau sarcină concentrată; clopița,a=a bate mai ușor(cu joarda
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
Călimani, pășuni primite de comuna Idicel la reforma agrară din 1922. Alte ocupații case se întâlnesc în Idicel sunt: vânătoarea, albinăritul, prelucrarea lemnului, morăritul, fierăria și muncile agricole. Inițial au fost foarte modeste, compuse din câte o cameră și o tindă (bucătărie) construite din lemn și acoperite cu stuf, având pe pardoseală pământ bătut, ca mai apoi, pe măsura modernizării, să se extindă cu un „târnaț” (terasă în fața casei) sau „filigorie” (hol) și câte o cămară. Construcția era așezată pe un
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
deși la începutul anilor 1980 a fost schimbat acoperișul de șindrilă, și montat un acoperiș din țiglă. Casa avea formă dreptunghiulară, iar acoperișul era mai înalt, pentru a rezista zăpezilor mari. Camerele aveau dimensiuni de 4X4, 4X5 sau 5X5 metri, tinda servind ca bucătărie și sufragerie, iar camera („casa dinainte” în limbaj popular) ca dormitor. În prima la început era cuptorul, apoi soba de gătit. Mobilierul era compus din paturi de lemn, masă, scaune sau bănci numite „laiță”, o ladă de
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
aspect deosebit de important este cel al trecutului învățământului de pe meleagurile comunei și a satului Enăchești. Așa cum bine se știe, Biserica este cea care s-a ocupat și de aspectul acesta al învățământului sau al educației; școala s-a făcut în tinda bisericii. O legislație școlară exista de pe vremea lui Caragea Vodă, însă în 1817 apare la București Regulamentul școlar care proclama școala domnească școală universală în care puteau fi primiți elevi din orice clasă socială și care erau considerați egali. Până în
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
proprietari de pământ și pe teritoriul din afară de vatra satului și de fânețe. Numărul celor 100 de moșneni se completase în interval de 9 ani, până în 1832 și erau toți români. Aceștia au luat inițiativa construirii unei Biserici (1834-1835); în tinda acesteia preotul învăța carte pe copiii sătenilor. S-a ridicat apoi și o școală de lemn (1834), apropiată de Biserică, compusă dintr-o care servea și de cancelarie și o sală de învățământ iar după Revoluția din 1848, prin anul
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
niște penițe de lemn, numite „puricei”, pe care se sprijină lutul (tencuiala). Ușile sunt foarte rudimentare, au încuietori și chei de lemn. Ferestrele sunt mici și fixe, au drugi de lemn prinși în cruce. Casele vechi au trei încăperi: o tindă mică la intrare, prevăzută cu o mică deschidere după ușă, pentru ca să poată intra și ieși pisica. Sus este gura podului și scara de lemn pentru urcat în pod. Din tindă, drept înainte, intri într-o cameră mică unde locuiesc toți
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
lemn prinși în cruce. Casele vechi au trei încăperi: o tindă mică la intrare, prevăzută cu o mică deschidere după ușă, pentru ca să poată intra și ieși pisica. Sus este gura podului și scara de lemn pentru urcat în pod. Din tindă, drept înainte, intri într-o cameră mică unde locuiesc toți ai casei. Această încăpere are o singură fereastră, iar într-un colț se găsește o sobă mare cu vatră joasă, cuptor și hoarnă, sprijinită perichiciu cu doi stâlpi de lemn
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
palmă de la podea având deasupra cabalaică - două cărămizi puse în picioare și rezemate una de alta, lăsând loc pentru ieșirea fumului din pod. Fumul apără lemnăria podului de putrezire, astfel acest sistem a fost și încă mai este folosit. În dreapta tindei se găsește a treia și cea din urmă încăpere, de obicei fără sobă și cu una sau două ferestre fixe. Toate încăperile sunt lipite de jos în sus cu lut amestecat cu baligă de cal. Casele cele mai noi au
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
și folosind pământul. Aceștia au devenit astfel chiaburi însă au pierdut totul la colectivizare că și ceilalți. La vremea scrierii monografiei, 1950, în satul Crihalma erau 213 case, toate din cărămidă, acoperite cu țigla, fiecare cu 2-3 încăperi și o tinda ( antreu) , cu podea de scândura, cu pivniță total sau parțial sub casă și pod pentru păstrat alimente, obiecte. Populația satului, la vremea respectivă era de cca. 1.000 locuitori, toți români, de religie ortodoxă și numai 5 familii de populație
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
cântecele satului, în ceremoniile de nuntă, cea mai importantă parte a zestrei unei fete fiind o pereche de boi. În vechime toate casele precum și acareturile erau confecționate din lemn și acoperite cu "jipi". Casa arhaică se compunea din trei încăperi: tinda cu cuptorul, casa dinainte și celarul, mobilierul era foarte simplu, un pat, o masă, lăzi, lăiți și scaune cu trei picioare. Pe pat erau așezate lepedeauăle și pernele, stivuite până la grindă. Toate casele se spoiau anual cu o singură culoare
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
județului Brăila nota că "la Bordeiu-Verde stradele sunt regulate, bine întreținute, casele sunt făcute de gard, lipite cu pământ, cu câte două trei camere, destul de înalte luminate prin ferestre mari, mobile. Ele sunt în genere nepardosite cu scânduri au o tindă la mijlocul corpului.". Locuința țăranului pălmaș avea o singură încăpere, prelungită obligatoriu spre exterior cu o prispă, cu sau fără stâlpi și parapet. Pentru majoritatea săracă a satului, singura încăpere a casei ținea loc de încăpere de gătit, de luat masa
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
a apărut lampade 5, 8 și 12 lumini ce folosea petrol lampant (gaz). După 1900, s-au făcut case cu cerdac, cu deregi și parmaclâc, învelite cu oale sau tablă. Cele mai multe se făceau cu o cameră sau două și cu tindă la mijloc. Vara, bărbații purtau cămașă lungă și izmene din cânepă și se încingeau cu un brâu sau chimir cu buzunărașe. În picioare, papuci (iminii) sau opinci. Femeile, purtau o bluză din cânepă cu pieptul din in, și fustă tot
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
administrativ al localității este tot în satul Boișora. Locuințele, până la primul război mondial, erau tipul vechi din bătrâni construite din bârne de brad, rotunde, necioplite, încheiate, care numai pe interior se tencuiau cu humă, care se văruia. Se compuneau din tindă, celar, cameră de locuit, prispă și chipeng sau magazie. După războaie, tipologia caselor s-a schimbat începând să apară casele construite din cărămidă, acoperite cu țiglă. Populația în marea majoritate este băștinașă, familiile venite în localitate fiind puține. În cele
Comuna Boișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301989_a_303318]
-
devenit statornice. Casele erau din bârne, acoperite cu șindrila sau paie, cu două încăperi cele mai multe, cu târnaț și ferestre cât palmă, ca pe atunci grajdurile pentru iosag erau mai mari. Câteva doar, ale celor mai înstăriți, aveau trei camere. În tinda, cea din mijloc la casele cu trei camere, sau una din cele două la celelalte, se află cuptorul pentru copt pâine și gătit mâncare, prelungit spre unul din pereți cu un soi de platformă pe care iarnă dormeau pruncii, numită
Huta, Cluj () [Corola-website/Science/300332_a_301661]
-
de cruce cu două abside, cu un turn nu prea înalt, acoperit cu tablă, la fel cu acoperișul, nu prea înclinat. Absidele sunt în formă semicilindrica, cu altarul despărțit de naos prin tâmpla. Altarul are naosul lung de 16 m, tinda de 2,3 m, cu o lungime totală de 24 de m și lățimea de 7,7 m. Meșterii au fost lemnari locali. Lucrarea de pictură a durat între 1 iunie-14 septembrie 1975 și a fost executată de pictorul Ștefan
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
au construit. Mai recent s-a construit o biserică din zid în centrul liniilor de sat. Este o biserică la Dudăi care a fost mutată in vârful dealului fiindcă era des inundată de pârâul Balta Dudăilor. Era prevăzută cu o tindă, în față cu niște grinzi de jur împrejur care serveau drept scaune întrucât acesta a fost cel mai vechi local de învățătură. La centrul acestei tinde era așternut nisip pe care anumiți copii învățau scrisul prin apăsare cu degetul sau
Curpen, Gorj () [Corola-website/Science/300459_a_301788]
-
vârful dealului fiindcă era des inundată de pârâul Balta Dudăilor. Era prevăzută cu o tindă, în față cu niște grinzi de jur împrejur care serveau drept scaune întrucât acesta a fost cel mai vechi local de învățătură. La centrul acestei tinde era așternut nisip pe care anumiți copii învățau scrisul prin apăsare cu degetul sau cu un bețisor. Cititul se învăța pe cărțile din biserică, toate fiind scrise cu alfabetul slavon. Învățătorii erau popi și dascăli (cântăreți). Printre primii popi care
Curpen, Gorj () [Corola-website/Science/300459_a_301788]
-
tată este din Covei. Cel de-al treilea preot din Covei, Dimitrie Ionescu, a fost și primul care a slujit în biserica de zid, începând cu 1858, avândul ca dascăl pe Mieiță, cel care îi învăța carte pe copii în tinda bisericii până prin 1889, când s-a înființat oficial școala din Covei. Învățătorii Dinu Hurhuți, Dinu Lofofătul și Mieiță, oficial numindu-se Mihai N. Ion nu erau învățători atestați. Ca să urmeze cursurile unei școli adevărate, copii din Covei trebuia să meargă
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
hrisovul „"Non Unitum Resinariensem De Stiaze"”, întocmit de Vasile Papp, găsit în anul 1951 în globul crucii de pe turnul bisericii scrie: Biserica este construită în formă de bazilică, cu două abside laterale semirotunde, altar semirotund și cu clopotniță pătrată deasupra tinzii. În exterior, biserica e concepută în stilul renașterii italiene târzii, cu capiteluri dorice și arhitrave individuale. Acoperișul clopotniței, ascuțit, are 4 fețe în formă simplă gotică. Mitropolitul Andrei Șaguna cerceta adesea această biserică, mai ales la sărbători, iar la 15
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
Greco-Catolică a Maramureșului. Parohia Orodoxă I Centru Biserica din centrul satului este de zid, construită între anii 1840-1848, pe locul celei vechi din lemn din secolul al XIV-lea, cu hramul „Cuvioasa Parascheva”. În anul 1912, i s-a adăugat tinda cu turnul-clopotniță sub păstorirea Preotului Alexandru Coman (m. 1922). Biserica se mărește si îsi ridică un nou turn, când se repară și școala din ulița bisericii, care îi aparținea, cu suma de 50.000 de coroane, provenită prin vânzarea unor
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
în localitate niciun evreu. Există un cimitir bine îngrijit de comunitatea evreiască din România. Începuturile învățământului în Maramureș datează din perioada evului mediu. Cele mai vechi locașuri de cultură au fost și aici bisericile și mănăstirile. Cum spunea Nicolae Iorga: “Tinda bisericii și masa preotului au fost cea mai veche școală de învățătură a neamului nostru”. În aceste școli mănăstirești s-au realizat primele traduceri în românește a celor dintâi cărți bisericești. Prima școală a fost înființată în Moisei pe lângă mănăstirea
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
de brațul stâng și îl urcau pe tronul domnesc cu trei trepte, care se afla în partea dreaptă a bisericii. În această vreme, în jurul cetății erau trase câteva salve de tun. Odată ce se sfârșea slujba religioasă, domnitorul era înveșmântat în tinda bisericii cu straie domnești, după care ieșea din biserică. Ajuns în curte, el încăleca pe cal și se ducea la curtea domnească, însoțit de mitropolit și de boierii din Sfatul Domnesc, unde se urca pe tronul domnesc din sala sfatului
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
pură chemare se decantează dintr-o ființă trudită și noduroasă; viziunea este tot ce poate fi mai opus idilei și calofiliei; pe treptele tot mai profunde ale unui realism fără concesii, cu note izbitoare amintind curajoasa tușă existențialistă, arta lui tinde spre performanțele de simplificare și esențializare ale artei primitive în ceea ce are mai autentic»; «și nelipsind a observa că, pe măsură ce viziunea poetului coboară eta¬pele tot mai cutremurătoare ale acestui infern care este Transilvania suferinței tragice, din versurile cărții se
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]