982 matches
-
în sala alturata expunând atunci Ion TUCULESCU. În 1946 are o altă expoziție personală la București, în 1947 primește și Premiul Salonului Oficial. În România cea mai apropiată prietena era scriitoarea Anisoara ODEANU, pe care o cunoscuse în studenție la "Tinerimea română". Din 1948 se stabilește în Italia și în 1949 expune la Napoli. Din această perioadă datează cel mai reprodus portret al lui Mircea ELIADE de a cărui familie artista era legată de mulți ani prin legături de prietenie. În
Nina Batalli () [Corola-website/Science/318956_a_320285]
-
de Arte Decorative din Budapesta (intre 1909-1912), unde a lucrat cu sculptorul György Zala. Între anii 1912-1913 a întreprins călătorii în diverse țări europene, vizitând muzeele de arte plastice. Din 1914 participă la Saloanele Oficiale din București, la expozițiile grupărilor "Tinerimea artistică", "Arta română" etc. Expune la Bienala din Veneția (în anii 1928, 1938, 1956 și 1958) și la multe alte manifestări artistice din străinătate. Între anii 1939 - 1964 a fost profesor de sculptură la Academia de Arte Frumoase din București
Cornel Medrea () [Corola-website/Science/297688_a_299017]
-
poezii, în afara tentației asociațiilor insolite, nu anunță viitoarea evoluție a poetului, caracterizată prin extrema receptivitate față de doctrinele avangardiste. Astfel, la numai un an de la apariția volumului de debut, Ilarie Voronca aderă la atitudinea pragmatic inovatoare cuprinsă în "Manifestul activist către tinerime" al revistei Contimporanul, publică el însuși în 1924, împreună cu Victor Brauner și Stephan Roll, publicația de avangardă constructivistă 75 HP (din care apare un singur număr), colaborează la alte reviste similare precum Punct sau Integral. Ermetismul, expresia eliptică, selectarea vocabularului
Ilarie Voronca () [Corola-website/Science/297718_a_299047]
-
Arhivelor Statului din Iași (1856). Preocupările lui Codrescu, multiple, nu sunt susținute totdeauna de o pregătire corespunzătoare. Cu toate acestea, el a știut să răspundă cu promptitudine diverselor necesități culturale ale epocii. A redactat o Mică gramatică franceză pentru învățătura tinerimii moldo-române (1841), a tradus alte gramatici franceze, a alcătuit un dicționar francez-român și un altul german-român. Împreună cu D. Gusti a tipărit un abecedar, un catehism, o carte de citire, o istorie a românilor - toate, manuale frecvent folosite la vremea lor
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
al lui Jean-Antoine Injalbert. Între anii 1898 - 1899 studiază în cadrul Academiei Julian, în atelierele lui William Bouguereau și Gabriel Ferrier. Debutează în 1894 la Expoziția artiștilor în viață, fiind apoi prezent la Saloanele Oficiale, la manifestările "Cercului artistic" și ale "Tinerimii artistice". În 1919 se află printre membrii fondatori ai Societății "Arta română". Operele îi sunt prezentate în expoziții personale în București, în 1907, 1922 (împreună cu Cornel Medrea), 1930. A participat de asemenea la expoziții de artă românească deschise la München
Dimitrie Paciurea () [Corola-website/Science/297110_a_298439]
-
Radu Beligan, artist al Poporului și director al Teatrului Național din București își exprimă nemulțumirea vis-a-vis de piesa de teatru în cauză, pe motivul că Liviu Ciulei a întors spatele țării și a emigrat în străinătate (1980). După părerea lui, tinerimea română nu are ce învăța din piesa lui Ciulei, care se constituie într-o „crimă pentru actul de cultură în sine”. Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului Radu
Radu Beligan () [Corola-website/Science/297537_a_298866]
-
si Ștefan Petică. Vădește mare talent la desen. Se dovedește foarte bun executant la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază la gimnastică. În 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare în Literatorul din 30 martie poezia "Și toate", scrisă cu un an înainte, semnată V. George. În 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea semestru
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
de artă medievală s-a datorat exclusiv lui Tzigara-Samurcaș, care prin prelegerile sale de istoria artelor, le-a insuflat studenților dragostea pentru trecutul și vestigiile României. Pictorul Baltazar a expus în mod constant, an de an, în cadrul expozițiilor pe care "Tinerimea artistică" le-a organizat. Ținând cont de evantaiul generos al preocupărilor artistice pe care le-a avut, care se regăsesc de altfel și în mod tipic la majoritatea reprezentanților curentelor care au format Art Nouveau-ul, a întrunit însușirile „artistului orchestră
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
de profesor la catedra de istoria artei, locul fiind preluat de Alexandru Tzigara-Samurcaș. În anul 1896 s-a deschis prima "Expoziție a artiștilor independenți", care a făcut opoziție artei oficiale reprezentate de către "Salonul Oficial". În 1901 a luat ființă Societatea "Tinerimea artistică", societate care s-a bucurat de un mare succes chiar dacă nu a avut un program bine articulat. Apcar Baltazar a devenit membru al acestei societăți începând din anul 1903 și a participat la toate manifestările pe care aceasta le-
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
a avut un program bine articulat. Apcar Baltazar a devenit membru al acestei societăți începând din anul 1903 și a participat la toate manifestările pe care aceasta le-a organizat în timpul vieții sale. În anul 1903 a debutat la expoziția "Tinerimea artistică" cu un "Studiu de cap", iar în critica de artă a debutat sub pseudonimul Ion Grozea la ziarul "Voința Națională". George Demetrescu Mirea a considerat că studenții trebuie mai întâi să facă studii care să-i ducă la deprinderea
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
a început activitatea publicistică în domeniul istoriei artei în anul 1904, când a publicat în "Voința Națională" mai multe cronici despre expozițiile acelor timpuri. În domeniul picturii el a expus în mod constant an de an în cadrul expozițiilor pe care "Tinerimea artistică" le-a organizat. În anul 1907 a deschis la Ateneul Român o expoziție personală, unde a prezentat 126 de lucrări în diferite genuri. Sculptorul Frederic Storck a comentat critic acest eveniment sub pseudonimul St. Sterescu și a vorbit despre
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
au respins niciodată sugestiile care au venit din Occident, dar nici nu s-au depărtat de ideile curentului național. În acest fel arta populară, tematica țărănească și peisajele românești au reprezentat unele dintre principalele lor preocupări. Astfel, artiștii afiliați mișcării "Tinerimea artistică" au executat lucrări care contraveneau tradiționalismului cu toate că aveau o afinitate semănătoristă și au căutat noi forme de expresie și tematici împrumutate de la curentele moderniste sau simboliste. Într-un mod similar literaților, artiștii plastici au căutat să sintetizeze cultul pentru
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
participat. Acest demers este și el unul greoi, deoarece artistul a avut în timpul vieții sale doar o expoziție personală, iar cele colective au fost sporadice. O regularitate în activitatea expozițională, el a avut-o doar în cadrul evenimentelor artistice organizate de către "Tinerimea artistică". Dacă imposibilitatea realizării unei cronologii a operei sale este o certitudine, se poate constata că și analiza evoluției artistice suferă de aceleași cusururi. În susținerea afirmației vin mulțimea de procedee tehnice pe care le-a folosit, diversitatea preocupărilor și
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
-se dirijat în cadrul acestora pentru scurte momente de timp. De aceea, el a lăsat în urmă o operă care oferă un spectacol dintre cele mai eclectice, în pictura românească. Se poate observa că în timp ce a pictat "" (expus în 1903 la "Tinerimea artistică" și în prezent la Muzeul de Artă din Cluj) în maniera realismului existent la sfârșitul secolului al XIX-lea, pictorul a sărit simultan la lucrări tipic impresioniste de origine "plein air"-istă, cum sunt "" și "". În același timp a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
concepție decorativistă, chiar dacă înfățișarea personajelor este tridimensională. Busturile sunt decupate după o tehnică pe care a preluat-o mai târziu și cinematograful, adică de o linie care trece la nivelul pieptului. Tabloul a fost expus pentru prima oară la expoziția "Tinerimii artistice" din anul 1908 și poate fi considerat o operă care a marcat interesul pictorului față de evenimentele legate de Răscoala țărănească din 1907. Lucrarea înfățișează portretele a patru țărani, în care artistul a repartizat o demnitate și o forță morală
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
când pline de exuberanță și vervă, când sobre, în funcție de subiectele alese. Unul dintre cele mai strălucitoare peisaje pe care le-a realizat Apcar Baltazar este cel intitulat "La sârbi". Pictura a fost expusă în anul 1909 la expoziția organizată de către Tinerimea artistică și a purtat numele de "În zi de sărbătoare". Lucrarea se află astăzi la Muzeul Zambaccian din București. Imaginea a avut ca model de inspirație un peisaj aflat la marginea orașului, unde locuiau cultivatorii de zarzavaturi cunoscuți sub numele
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
mai mult decât în genul picturii istorice . Pe tematica simbolist mitologică artistul nu a pictat prea multe lucrări; se cunosc doar două mai importante: "Cristos plângând cetățile" și "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul", ambele fiind expuse în anul 1909, prima la "Tinerimea artistică" și ultima la Salonul oficial din acel an. Părerile criticilor au fost dintre cele mai diverse și mai controversate. Astfel, Tudor Arghezi a considerat-o pe prima dintre ele ca fiind "... o pânză viguroasă, de o colorație gândită și
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
С. А. Герасимова") din Moscova, în clasa maestrului Emil Loteanu. Stagieri în domeniul jurnalismului: la Radio "Europa Liberă" (Munchen, 1993) și la redacția ziarului "Orlando Sentinel" (Orlando-SUA, 1994). Din penutlimul an de studenție (1979) se angajează ca reporter la ziarul "Tinerimea Moldovei", unde lucrează până în 1983, inițial semnând "Valeriu Butnaru". Concomitent colaboreză cu publicațiile "Învățământul Public" și "Literatura și Arta". Între 1985 și 1991 este angajat al revistei literar-artistice pentru tineret "Orizontul" (ulterior - "Columna"), perioadă în care, ca publicist, se încadrează
Val Butnaru () [Corola-website/Science/318550_a_319879]
-
de copil” și “Puțin repaus” (statuete din bronz, 1926), “Soldat în atac” (gips), “Ciobănaș călare”, “Ciobănaș în repaus”, “Ciobănaș”, “Bust de copil”(bronzuri) și “Bust - portret”al Mariei G.D. Mirea, soția fratelui său, pictorul G.D. Mirea (1928). La Expoziția Societății Tinerimea Artistică, de la Salonul Universul, din 8 - 30 noiembrie 1931, expune două lucrări: “Letiția” - bust din marmură și “Puțin repaos”, bronz.
Dimitrie D. Mirea () [Corola-website/Science/321200_a_322529]
-
(n. 7 noiembrie 1870, Giurgiu - d. 9 februarie 1954, București ) a fost un pictor român, unul din membrii fondatori ai Societății Tinerimea artistică. A fost fiul lui Domenico Artachino, cu ascendenți originari din portul Artachi de la Marea Marmara. În 1877, la izbucnirea Războiului de Independență, întreaga familie s-a refugiat la București. După ce a absolvit 4 clase primare, părinții l-au înscris
Constantin Artachino () [Corola-website/Science/321563_a_322892]
-
la Salonul Oficial, deschis în același timp. Împreună cu alți pictori ai vremii, printre care Nicolae Vermont și Ștefan Luchian, Artachino organizează în iulie 1897 o societate denumită "Societatea pentru dezvoltarea artelor în România - "Ileana"". A fost membru fondator al societății Tinerimea artistică înființată la 3 decembrie 1901 de un grup de pictori, între care Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Arthur Verona, Frederic Storck, Ștefan Popescu și Gheorghe Petrașcu. Gruparea milita pentru o artă realistă, pentru subiecte luate din viața țăranilor, a oamenilor
Constantin Artachino () [Corola-website/Science/321563_a_322892]
-
partener EUROPAfest Activitățile se desfășoară în săli de concert, cu tradiție istorică și culturală, dar și în spații neconvenționale: , Sala Auditorium - Muzeul Național de Artă, Arcub - Centrul de proiecte culturale al Bucureștiului, Teatrul Excelsior, Teatrul Odeon, Centrul Național de Artă Tinerimea Română -ArCuB, LOFT, Muzeul Țăranului, Sala Thalia Sibiu, Tribute, Hard Rock Café, Ibis Caffe. EUROPAfest promovează educația muzicală, iar anual un număr de aproximativ 70 de voluntari se implică în organizarea activităților din cadrul festivalului. Pentru a susțile rolul educativ al
EUROPAfest () [Corola-website/Science/327496_a_328825]
-
de sculptură la Școala de Belle-Arte din București. Curând după aceea, și-a deschis un atelier în strada Griviței nr. 22, care a devenit în scurt timp „o adevărata școală a sculpturii acelor ani”. A expus în fiecare an la Tinerimea artistică, iar în 196 și la Expoziția oficială a artiștilor în viață, unde s-a făcut remarcat pentru protretistica sa, atât busturi cât și reliefuri. În Primul Război Mondial a fost mobilizat pe lângă Marele Cartier General al Armatei, alături de alti
Dumitru Mățăoanu () [Corola-website/Science/323297_a_324626]
-
Politică, ca titular, din cadrul nou înființatei Universități „Regele Ferdinand” din Cluj. Totodată, suplinește, din anul 1920, și catedra de Filozofia Dreptului. Conduce și seminariile de politică. Din lista studiilor politice, semnate de Cassiu Maniu, mai amintim lucrările „Rolul și chemarea tinerimii cu cultură academică” (Cluj, 1927, premiată cu premiul Mihaly), „Manualul de Politică” (Cluj, 1928) și „Manual de Filozofia Dreptului” (Cluj, 1929).
Cassiu Maniu () [Corola-website/Science/324042_a_325371]
-
Paul Papadopol îl caracterizează astfel: Constantin T. Stoika a debutat cu versuri la revista „Curierul liceului" din Ploiești în anul 1909 și a continuat să publice aici până în anul 1912. Pe perioada în care a urmat cursurile liceale înființează revista „Tinerimea literară și artistică" din Pitești care are o perioadă de existență de doi ani, 1909 - 1910. În aceasta, redactează și publică împreună cu Cezar T. Stoika, poezii, articole literare și proză sub pseudonimul Delaziliște, pseudonim folosit și la placheta operei de
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]