984 matches
-
ÎNCERCĂRI LITERARE, revistă apărută la Cernăuți, lunar, între 1 februarie 1892 și 1 ianuarie 1893. În luna ianuarie 1892, studentul C. Berariu scotea publicația litografiată „Tinerimea română”, cu participarea colegilor săi Șt. Bodnărescu și I.G. Toma. O lună mai târziu, ei izbuteau să editeze Î.l., la care redactor responsabil era Șt. Bodnărescu, republicând o parte din materialul literar și politic aflat în revista litografiată. Prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287539_a_288868]
-
ei și cu toate că a răspândit în publicațiile vremii numeroase studii și articole referitoare la viața și creația lui Eminescu: Portretele lui Eminescu, Din copilăria lui Eminescu, Eminescu și d. G. Panu, Eminescu și istoria națională, Eminescu în Banat, Eminescu și tinerimea, Eminescu și Moldova, Eminescu și chestiunea evreiască (1903), Eminescu și Alecsandri (1904), Eminescu și Schopenhauer (1905), Drama lui Eminescu „Bogdan-Dragoș”. Câteva considerații generale (1906), Eminescu în lumina vremurilor de azi (1907), Edițiile poeziilor lui Eminescu (1908) ș.a. Contribuția lui S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
cu "moftangiul": Moftangiul român este: Din clasele primare până la bacalaureat anarhist; De la bacalaureat până la primul examen de universitate socialist; De la primul examen până la licență progresist; De la licență până la slujbă liberal; De la slujbă până la pensie conservator. De la pensie încolo, împărtășește principiile tinerimii universitare ...35 Caragiale urmărește, așadar, "avatarurile omului politic pe vârste, în viața publică și în cea intimă, stratificând personajele în alegători, candidați și aleși"36. Imaginea promovată și durabilă este cea a politicianului care inversează raportul interes public interes personal
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Român, dar și avocat, membru al Înaltei Curți de Casație. În 1882 i s-a intentat un proces pentru o epigramă la adresa monarhiei și un juriu de profesori l-a suspendat pe trei luni. A fost unul din fondatorii societăților „Tinerimea Română” și „Santinela Românismului” (1884) și ai revistelor care au apărut sub patronajul acestora. A mai făcut parte din Societatea pentru Învățătura Poporului român (1883), Societatea Presei și Societatea Amicii literaturii și artei române. Cunoscut ca un bun orator, ține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289790_a_291119]
-
limba rusă. Pedagog, filosof, sociolog și filolog, Vasile Harea a ilustrat aceste calități prin lucrări de mare valoare. Dintre studiile sale pedagogice menționăm: Gândirea și formarea ei prin instrucție (1920), Avântul învățământului superior în România întregită (1922), Rolul cultural al tinerimii basarabene (1926). După anul 1929 se consacră problemelor filosofice și de știință socială, publicând în revista Minerva, condusă de Petre Andrei, studii și articole din care cităm: Mesianismul rusesc din sec. XV și XVI (1927), Ideile gnoseologice ale lui L.N.
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
și Literatură al Academiei de Științe a RSS Moldovenească (1974-1977). A fost redactor la Editura Literatura Artistică (1978-1981), consultant și secretar al organizației de partid a Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească. Debutează în 1965 în „Cultura Moldovei”. Mai colaborează la „Tinerimea Moldovei”, „Moldova socialistă” ș.a. Între 1982 și 1985 a condus cenaclul literar „Luceafărul”. Din 1989 este deputat al poporului din URSS, iar din 1991, prim-vicepreședinte al Parlamentului Moldovei. Din 1994 a reprezentat Blocul Intelectualilor și Țăranilor din Moldova. I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
absolvirea liceului la București („Mihai Viteazul”, apoi „Spiru Haret”), se înscrie, tot aici, la Facultatea de Litere și Filosofie, dar, din cauza ftiziei, nu reușește să termine nici primul an. Începe să publice în reviste școlare („Lumea copiilor”, „Universul copiilor”, „Foaia tinerimii”), iar în 1924 și 1925 scrie la „Vlăstarul”, publicație a Liceului „Spiru Haret”. Va mai colabora la „Adevărul literar și artistic”, „Viața literară”, „Cuvântul literar”, „Gândirea”. Debutează editorial în 1925, cu o culegere de narațiuni pentru copii, Povești în versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]
-
la Sătmar), Örszem (Sentinela apărea în Oradea)319. De două ori pe lună, erau publicate: Hirnök (Curierul în al douăzecilea an al existenței, apărea la Cluj și trata teme beletristice), Egyházi Szemle (Foaie bisericească pentru preoți, publicată în Timișoara), Ifjuság (Tinerimea revistă pentru tineri ce apare tot în Timișoara) și Erdély Magyar Lányok (Fetele maghiare din Ardeal cu profil literar și religios, cu un supliment geografic al Ardealului, se tipărea la Cluj). Lunar, circulau următoarele două reviste: Kátholikus Világ (Lumea catolică
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
nou Bukarester sonnatagsblatt a continuat să apară până în anul 1942, când, din pricina războiului, a dispărut. Jugendfreund După război, presa catolică s-a dezvoltat, diversificându-se și specializându-se. În 1921 a apărut o revistă dedicată tinerilor catolici: Der Jugenfreund (Amicul tinerimii) ca "Organ al Asociației noastre a tinerilor" ("Organ der Katholischen Juglingsvereine der Erzidiozese Bukarest"). Această publicație a fost editată la recomandarea arhiepiscopului de București, Raymund Netzhammer 462. Primul număr al revistei Jugenfreund a apărut în ianuarie 1921 și a fost
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Doboș, "Colaborarea episcopului Anton Durcovivi la revista Jugendfreund (1921-1924)", în Pro Memoria, nr. 3, București, 2004, p. 103. 465 Raymund Netzhammer, Episcop..., p. 981. 466 "Directorul de școală, fratele Matthaus Seikel editează la recomandarea noastră, revista lunară Der Jungendfreund (Amicul tinerimii) ca organ al asociației noastre a tinerilor. El caută și strânge abonați pentru această revistă și se duce zilnic pe la 10-15 familii. Îmi spune că este într-adevăr uimit că peste tot în familiile catolice se vorbește germană. Această percepție
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în drept și științe economice cu teza La Roumanie et la réparation des dommages de guerre. Debutează cu „adaptarea” în foileton Minunata călătorie a istețului Ionică în „țara de dincolo de neguri”, în toamna anului 1918, la „Biblioteca copiilor și a tinerimei”. Semnătura îi mai apare, destul de frecvent, între 1923 și 1928, în „Buletinul Asociației Studenților Creștini”. Întors în țară, va fi prezent în „Gândirea”, unde va continua să dea, până în 1933, versuri, cronici literare, dramatice și plastice, precum și în „Convorbiri literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți (1922-1928) și tot aici Facultatea de Teologie (1928-1932). A funcționat ca ziarist, director de librărie (1933), referent de presă (1939-1940), cenzor la Direcția Presei din Ministerul Propagandei. După ce, elev fiind, scosese, alături de alți colegi, „Ecoul tinerimii”, „Caietul celor patru” și „Speranța”, e prezent cu proză în „Junimea literară” din 1929. La începutul anilor ’30 devine animatorul grupării Iconar, al editurii și mai târziu al revistei omonime (1935-1938), toate fiind forme de promovare a tinerei literaturi bucovinene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
1924), contribuind și cu traduceri din Gérard de Nerval. Imaginea vieții culturale românești a orașului este reflectată în rubrica „Însemnări. Viața culturală la Târgu Mureș”, conținând informații care interesează și astăzi, precum acelea despre seria de conferințe organizate de Societatea Tinerimea Română, la care au participat V. Bogrea, Ioan Lupaș, Florian Ștefănescu-Goangă, Sextil Pușcariu ș.a., despre un simpozion ale cărui lucrări au fost deschise de Mihail Dragomirescu (Politica și literatura, 5/1925) și despre conferința susținută de Gh. Sion (Aspecte sociale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
un an, timp în care a fost elev la Școala Militară de Ofițeri din Sibiu, este trimis de oficialități la Chișinău, împreună cu părinții. În 1951 și 1952, studiază la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău. A fost redactor-șef la „Tinerimea Moldovei” și la „Chipăruș”, apoi membru în comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească. B. debutează editorial în 1955, cu volumul La pădure, cuprinzând versuri destinate copiilor. Acelorași cititori le sunt destinate și alte culegeri, precum Aventurile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
ei soț, și cu alți intelectuali din zonă întemeiază un cenaclu literar, desființat odată cu invazia sovietică. În 1934 editează la Plaiul Cosminului, în colaborare cu Neculai Pavel, revistă gândiristă „Plai”. M. a debutat cu versuri, probabil în 1928, la „Revista tinerimii” (Dorohoi). Va colabora la „Voința școalei”, „Orion”, „Junimea literară”, „Convorbiri literare”, „Însemnări”, „Înnoiri”, „Glasul Bucovinei” ș.a. Versurile, adunate în volumele Învolburări (1933), Luminișuri (1936) și Diamante albe și negre (1938), se încadrează în mișcarea iconaristă bucovineană prin fragmentarea de tip
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288283_a_289612]
-
către această linie.” (Corneliu Zelea Codreanu) Condamnarea Bisericii: „Nu știu dacă ar trebui să numesc astfel discursul către tineret al Patriarhului Miron Cristea în care acesta condamnă în cuvinte grele Mișcarea Legionară a tineretului. Biserica ortodoxă ia atitudine fățiș ostilă tinerimii românești. E dureros, e extrem de dureros!... Să lupți pentru Biserica Patriei tale la marginea lumii creștine. Focul care arde bisericile de alături își întinde para până la noi. Luptăm, jertfim, cădem, ne țâșnește sângele din piepturi să ne apărăm bisericile... și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
deosebită este acordată debuturilor, astfel încât se punctează sistematic intrarea pe scena literară a multor scriitori. Întrucâtva înrudite ca sferă de preocupări cu istoricul presei române sunt și lucrările Societăți și asociații în știința românească (1981) și Centenarul concursurilor școlare. De la „Tinerimea Română” la Concursul „M. Eminescu”. 1885-1985 (1985). SCRIERI: De la tiparnița lui Macarie la Combinatul Poligrafic, București, 1959; Presa literară românească. Articole-program de ziare și reviste. 1789-1948, I-II, introd. D. Micu, București, 1968; Reviste și curente în evoluția literaturii române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
Poligrafic, București, 1959; Presa literară românească. Articole-program de ziare și reviste. 1789-1948, I-II, introd. D. Micu, București, 1968; Reviste și curente în evoluția literaturii române, București, 1978; Societăți și asociații în știința românească, București, 1981; Centenarul concursurilor școlare. De la „Tinerimea Română” la Concursul „M. Eminescu”. 1885-1985, București, 1985; Dicționar al presei literare românești. 1790-1982, pref. Ion Dodu Bălan, București, 1987; ed. 2 (Dicționarul presei literare românești. 1790-1990), București, 1996. Repere bibliografice: Mihai Ungheanu, „Presa literară românească”, LCF, 1969, 16; Ov.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
de vară” la Institutul Școlilor din Cernăuți, ca „învățător de matematică” la școala din Frosna. În 1954 intră la Facultatea de Istorie și Filologie a Institutului Pedagogic din Chișinău, pe care o va termina în 1959. Devine redactor la cotidianul „Tinerimea Moldovei”, un timp este șomer, apoi pleacă „la pământurile de țelină” din Kazahstan, ca reporter al aceluiași ziar, care acum apărea în limba rusă. Între 1965 și 1967 urmează, la Moscova, Școala Superioară de Cinematografie, secția de scenariști; se împrietenește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
oficială. Director cultural la Concernul Valeologia (1991-1993), inițiază diverse proiecte culturale. Este ales președinte al secției din Republica Moldova a PEN-Clubului (1994-1998) și numit, pentru câteva luni, director artistic (1995), apoi consilier (1999) la Uniunea Scriitorilor. După debutul, cu aforisme, în „Tinerimea Moldovei” (1956), îi apar numeroase articole, note critice, intervenții polemice în „Cultura”, „Nistru”, „Literatura și arta” ș.a. Scrie proză (romane, povestiri, nuvele), teatru și scenarii cinematografice. „Microromanul” Întoarcerea noastră de-o clipă (1966), criticat vehement de autorități, rămas tipărit doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
astăzi în cultura și arta vieneză un alt pol al modernității cu timbrul ei distinct în care timpul nostru pare să se regăsească. Autorul recuperează o întreagă categorie de artiști foarte apreciați în jur de 1900, cei grupați în jurul asociației Tinerimea Artistică, înființată în 1902, majoritatea cu studii prelungite la München, capitală artistică europeană unde simbolismul a cunoscut un mare succes, iradiind mai ales spre Europa Centrală, Rusia sau țările din Balcani. De altfel, trimiteri mai substanțiale nu lipsesc în ceea ce privește arta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poloneză și rusă. În anii '70, generația de istorici de artă din care făceau parte Theodor Enescu și Amelia Pavel, Paul Constantin, Petre Oprea, își îndreaptă atenția spre momentul simbolist și Art nouveau în arta românească, reprezentate de artiștii de la Tinerimea Artistică, în spiritul unei obiectivități care își propune să facă dreptate unui curent de gândire și artistic scufundat, fără să adere necondiționat la valorile plastice promovate de simbolism (este mai ales cazul lui Theodor Enescu atunci când scrie despre Luchian). Intruziunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
succesiva apariție a unor societăți artistice efemere constituie expresia unei nevoi de înnoire a limbajului plastic, de afirmarea "independenței" artistului și a artei sale față de convențiile artei academice, percepută ca osificată. Perioada sciziunii durează până în 1901 când se înființează asociația Tinerimea artistică, una dintre cele mai longevive grupări artistice menținându-și supremația asupra celorlalte societăți artistice și prin intermediul sprijinului direct acordat de regina Maria, patroana societății. Până în 1916 avem un al doilea val simbolist din care fac parte Cecilia Cuțescu-Storck, Theodor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
impresionism delicat colorat idilic spre un simbolism difuz, iar Nicolae Vermont descoperă senzualismul decadent al Jugendstilului în portretele de țigănci și resimte și influența lui Franz von Stück în tablourile care o au ca subiect pe Salomeea. Eclectismul declarat al Tinerimii artistice nu diferă de cel asumat al Secession-ului vienez, mutatis mutandis, "sciziunea" românească este sincronă cu cea europeană înainte de conceptualizarea termenului într-o teorie culturală de către Eugen Lovinescu. În baza acestui eclectism care ține cont de orientările diferite ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care prin intermediul articolelor critice și a reproducerilor permit o diseminare a gustului artistic. Spre exemplu, Noua revistă română, care apare în 1900, la conducerea sa aflându-se Constantin Rădulescu-Motru, însoțește constant prin intermediul articolelor critice și a reproducerilor expozițiile organizate de Tinerimea artistică, fără a ignora și alte expoziții, astfel încât o analiză în secțiune a acestei reviste scoate la suprafață o istorie în mic a receptării critice a asociației artistice menționate mai sus. Revista Rampa, de asemenea asigură un spațiu generos criticii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]