1,621 matches
-
doar în lumea cărților, mă apucam și trân team pe tablă vreun citat din Camus sau din T.S. Eliot care se potrivea ca nuca-n perete cu atmo sfera de dezmăț din clasa noastră prăfuită și dărăpănată. La vederea lui, tipele care stăteau picior peste picior pe catedră, de li se vedeau pulpele până sus sub poala sumeasă a sarafanului, nici măcar nu se mai oste neau să se strâmbe sau să pufnească disprețuitor. Se obișnuiseră. Acum se uitau prin mine de parcă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Ce faci, dragule?“ Un BMW masiv, argintiu, oprise la câțiva pași în fața mea, pe marginea șoselei, și o insă total necunoscută, cu ochelari negri suiți pe frunte, îmi zâmbea prin fe reastra late rală. M-am îndreptat spre mașină și tipa a coborât. „Mă mai știi? Știi cine sunt?“ Cu cât o priveam mai mult îmi era tot mai străină. „Nu cred“, i-am spus zâmbind la rândul meu. Era înțo lită foarte bine, chiar epatant pe fondul blocurilor neno rocite
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
angajat de două luni acolo, că n-am nici o legătură cu nimeni din conducere. Era purul adevăr. N-a zis nimic. Am mai făcut câțiva pași și ne-am luat la revedere. M-am întors în cămăruța supraîncălzită. „Cine era tipa?“ m-a-ntrebat Mircea. „O tipă...“ Am plecat și de la Uniune și m-am dus la Caiete critice. M-am certat cu cei de-acolo și am intrat asistent la Litere. Timp de unsprezece ani, în care viața mea s-a aglomerat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
acolo, că n-am nici o legătură cu nimeni din conducere. Era purul adevăr. N-a zis nimic. Am mai făcut câțiva pași și ne-am luat la revedere. M-am întors în cămăruța supraîncălzită. „Cine era tipa?“ m-a-ntrebat Mircea. „O tipă...“ Am plecat și de la Uniune și m-am dus la Caiete critice. M-am certat cu cei de-acolo și am intrat asistent la Litere. Timp de unsprezece ani, în care viața mea s-a aglomerat și s-a com
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
plecat într-o tabără de tineri scrii tori, undeva, în Banat. Am dat, acolo, peste o poetă nimfomană cu care am avut o poveste de toată jena. M-am înfundat până la gât în mizeria sexului, a băuturii și-a geloziei. Tipa asta a stat cu mine într-o căsuță de bârne, dar în același timp s-a dat oricui i-a spus „vino“, adică întregii componente mascu line a taberei, zile și nopți în șir. M-am întors din tabără mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ce mi s-a-ntâmplat numai în curs de-o săptămână după scrierea povestirii prece dente? Ziceam acolo, între altele, că nu-mi mai aduc aminte cum o chema în realitate pe Nana, personajul meu din nuvela „REM“. Fusese o tipă pe care nici n-o cunoșteam, cu care avu sesem o aventură de-o singură noapte - o agățasem la un cenaclu și, spre surpriza mea, ajun sesem în garsoniera ei fără multe fa soane -, dar din asta se desfăcuse ceea ce
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nu erau nimic altceva pentru noi decât niște obiecte de lux, ca automobilele lus truite din vitrinele magazinelor „Volvo“ sau „Maserati“: nu ne imaginam cu adevărat că vom avea și noi una vreodată. Prin dreptul cinematografului Patria am zărit o tipă trăznitoare. Am rămas înlemniți: ce pulpe în ciorapi de plasă neagră, ce fund rotund și ce mijloc subțire, ce țoale pe ea, ce plete de sârmă roșie, răsucită în mii de feluri... Ne-am învârtit în jurul ei ca s-o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fiecare se preocupă doar de el și de-ale lui. Ce-i păsa lui Georgică de tine, chiar dacă nu te văzuse de o bună bucată de vreme. Avea altă treabă, mergea la vreun curs, sau avea vreo întâlnire cu vreo tipă. Ia stai, nu cumva...?” “Ce prostii pot să-ți treacă prin cap! Asta mai lipsea acum, o scenă de gelozie, un amor pasional dezlănțuit...” ... “Uite, un alt mare defect de-al tău” “Care, draga mea?” “Nu-ți cunoști nici măsura
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a bucurat pe mulți. Sau chestia cu ... hai, sănătate și bine ne-am întâlnit, săru’ mâna și când mai veniți pe-aici nu mă ocoliți, poftiți cartea mea de vizită” “Mulțumesc” “Săru’ mâna!... Sau chestia cu Nicușor Melinte și cu tipa care-i solicita o întâlnire. Ce poantă dură! Ți-amintești? Am zis odată în emisie că nu știu care studentă cere pentru el melodia populară “De dor, bade, și de drag”. Melinte al nostru mușcă din momeală și se prinde în laț
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
venit la noi..., că pentru asemenea faptă luăm de la șase luni la trei ani (el, probabil, le știa, că era student la drept). Dacă am văzut noi că Nicușor al nostru umblă cu amenințări, ne-am gândit să facem ca “tipa” să-i dea un semn de viață. S-apucă Nelu Ivănescu să scrie o scrisorică de amor de toată frumusețea, iar, la urmă, îi dădea o întâlnire peste trei zile, pe la opt șu jumătate seara. Cum o primește, Melinte băiatu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
entuziasmată, dar a fost absolut necesar. - Îmi lipsești foarte mult. Mult de tot. Ăsta-i adevărul. - Da? - Voi încerca să scriu și eu o carte. Părea ușor rătăcită. - Nu ai într-adevăr pe nimeni? - Nu, dragă! N-am văzut decât tipe mascate pe aici, pe la Marea Egee. Pe față îi apăru un zâmbet scurt și o privire de satisfacție. Nu-mi ieșea din minte zâmbetul ei. Implica ceva ce nu-mi spusese, ceva ce păstrase doar pentru mine, ceva misterios. Îi oferisem
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
lansează ideile lui bizare, de parcă tot ce-ar spune el ar fi perfect plauzibil. Ca și cum l-ar respecta fără rețineri. Apoi cercetează pur și simplu lucrurile împreună cu el, fără condescendență, până când își dă și el seama unde a greșit. —Hmm... Tipa a fost vreodată la cercetași? Dar mi se pare oarecum tristă. Total stoică, dar tristă. N-are verighetă, nici urmă rămasă de la vreuna. Cine știe? E așa de ciudat. Ea e exact femeia care am încercat eu să devin toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu fac nimic pentru el, îi spunea ea lui Daniel. Zici că lucrează toată ziua cu el. — Ca să-l țină ocupat. Chestii fără minte. Daniel? Crezi că ar fi trebuit să-l mut? El își răsfiră degetele. Unde? — Ziceai că tipa aia, Barbara, se poartă minunat cu el. —Barbara, cum să nu. Dacă Barbara ar fi medicul lui curant, am fi vindecați. Bine, deci terapeuții îl pun să-și lege șireturile. Asta nu ne ajută cu mai nimic, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca să le pun pe picioare sculele alea. Trebuie să iau legătura cu șeful meu cât mai repede. Să vedem ce pot să aflu, îi spuse Weber. Acul oscilă iar la fotografia îngrijitoarei lui Mark. —Păpușica Barbie! Da, deci știu că tipa asta, Gillespie, e practic cam de vârsta ta. Dar tot mișto e. Uneori am senzația că e singura persoană reală care a supraviețuit Invaziei Androizilor. Reacționă și la poza lui Bonnie Travis. De fapt, urmărind acul în timp ce Mark cerceta fotografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Simțeam deja că am ceva. Nici acum nu pot să spun ce m-a împins să scriu așa ceva, ce am avut eu în cap. Probabil că m-am gândit că, dacă eu mor, se va descoperi că a existat o tipă care a scris în așa fel - nu bine, nu tehnic, dar atât de semnificativ încât să dovedească faptul că poate și o femeie să scrie. Astea-s iluziile mele, din interiorul literaturii române ! Vreau, în schimb, să spun că tot
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
de cortizol. — Nu cred că alăptatul are ceva de-a face cu cetățenia. Dacă-i e foame copilului, îl alăptez. Simplu. Nu-mi pasă unde sunt, în România sau în UK. Vă sugerez să vă exprimați indignarea mai degrabă față de tipele de la pagina trei din tabloidele din țara asta (this country) care pozează dezbrăcate (fac semn cu bărbia în direcția lui bărbatu-su). Tipele alea, de la pagina trei, ar trebui să vă indigneze. Nu eu și copilul meu. Are dreptate. Sunt
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
pasă unde sunt, în România sau în UK. Vă sugerez să vă exprimați indignarea mai degrabă față de tipele de la pagina trei din tabloidele din țara asta (this country) care pozează dezbrăcate (fac semn cu bărbia în direcția lui bărbatu-su). Tipele alea, de la pagina trei, ar trebui să vă indigneze. Nu eu și copilul meu. Are dreptate. Sunt complet de acord, zice o doamnă două scaune mai încolo, cu accent irlandez. — Ai dreptate, zice Toma, de undeva din spate. Închid ochii
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
pe pielea ta. Nu te lasă în pace, te gâdilă și te pișcă, la fel ca puricii. Să vă povestesc: Mai întâi, am răpit- o. Pe cine? Am răpit draperia din cătușele ei de la fereastră. Mi-a plăcut. E o tipă lungă, frumoasă, din mătase grea, de culoarea vișinei, are falduri bogate, regești, dar nu stă deloc unde o pui, e lunecoasă. Din când în când, mă învelesc cu ea. În rest - îmi scapă. Am luat apoi în grijă trei farfurii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
încercat cu o sticlă mare din plastic, în care a fost apă plată dar e atât de goală (pe dinăuntru, nu pe dinafară), că m-a speriat. ...De curând am găsit, în sfârșit, o blondă pe gustul meu. E o tipă matură, așezată, calmă, demnă, bine dispusă. Are plete lungi, galbene, drepte și cam aspre. Așa e ea. Dar îmi vine s-o țin în brațe toată ziua și când o țin așa strâns în brațe și îi torc poveștile mele
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Și-l dădu pe spate cu degetele, strîmbîndu-se. — O pacoste. spuse. — îmi place cum îți stă părul acum. Tăcură o vreme, față în față, sprijinindu-se de ziduri și uitîndu-se pe stradă. în cele din urmă, Lanark își drese glasul. — Tipa aia, Frankie, este o cutră. Rima zîmbi. S-a purtat foarte urît cu Toal, zise el. — Știi, era cam încordată, observă Rima. — De ce? Are aceleași sentimente față de Sludden ca și Nan. Ori de cîte ori Sludden și Gay pleacă împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mari, uitîndu-se în cealaltă parte a încăperii cu gura deschisă. în semicercul bovindoului se afla o masă încărcată cu mîncare și băutură, iar o fată stătea și pălăvrăgea cu un bărbat îndesat, cu ochelari. — Cine-i fata aia? murmură Lanark. Tipa aia blondă în rochie albă? — Nu știu. Presupun că una dintre adeptele taberei. De ce te-ai aprinș așa la față? — Am mai întîlnit-o cîndva. — O? — înainte de a veni aici - înainte de a veni în orașul ăsta. îi recunosc figura, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu oricine. Dacă o s-ajung vreodată la ea, o să se ducă în altă parte și-o să facă asta tot timpul. Poate că-i o greșeală să-ncepi cu Kate Caldwell. Ar trebui să exersezi cu altcineva la început. Exersează pe tipa mea, June Haig, Babana. — Tipa ta? — Ei, am ieșit doar de trei ori cu ea. E foarte solicitată. — Cum arată? — E lată în spate ca un luptător. Are brațe la fel groase ca ale mele și coapse cît mijlocul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vreodată la ea, o să se ducă în altă parte și-o să facă asta tot timpul. Poate că-i o greșeală să-ncepi cu Kate Caldwell. Ar trebui să exersezi cu altcineva la început. Exersează pe tipa mea, June Haig, Babana. — Tipa ta? — Ei, am ieșit doar de trei ori cu ea. E foarte solicitată. — Cum arată? — E lată în spate ca un luptător. Are brațe la fel groase ca ale mele și coapse cît mijlocul tău. Cînd o iei în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iar fața și capul deveneau de un alb estompat, încadrat de o formă aurie. E ca marmura acoperită de miere, se gîndi el, și dădu formă cuvintelor lui cu buzele. Muzica se opri și trebui să danseze din nou cu tipa mărunțică. Se uita peste umărul ei și vorbea despre pictură și școala de artă. — Tatăl tău e pastor? îl întrebă ea. — Nu, tata e un ateist pios. Par eu fiu de pastor? — Pari un puști de doișpe ani. Dar vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O scară splendidă ducea la etajul superior. Treptele se deschideau într-o spirală îndrăzneață, amintind grația sinuoasă a fustelor spaniole surprinse în mijlocul unei piruete. Raul Ionescu clătină din cap admirativ. ― Fantastic! Și de-afară nu dădeai doi bani... ― Unde-i tipa cu evantaiul? ― Sus. ― Ești sigur? ― Știu planul pe dinafară. ― De-aici nu luăm nimic? Inginerul rânji. ― Dacă ții să iei un scaun amintire, n-am nimic împotrivă. Ai răbdare! Galeria de tablouri o să ți să pară mai interesantă. Scara luminată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]