1,870 matches
-
nu se întorsese spre Tirbușon, căruia i se adresa, ci vorbea așa, în general. Avea nevoie, s-ar zice, de un medium. Așa că privea, din când în când, în ochii verzi negri lucioși ai vrăjitoarei Gina. „Buun, deci vă interesează tiranii. Adică, copiii întârziați mintal, iraționali, geniali, cu logica lor paradoxală, de solitari. Buun. Ambasadorul englez avea doar câteva secunde pentru replică. A întrebat: sunteți dispuși la tratative cu polonezii, la schimb de populație? Ce răspunde vizionarul? Printr-o întrebare, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Reich, a respins cu obstinație șansa de a face același lucru. Ai ei fuseseră germani timp de sute de ani, i-a spus ea băiatului, și a naibii să fie dacă avea să se lase izgonită în exil de un tiran de două parale. Indiferent ce avea să vină, era hotărâtă să nu se dea bătută. Și, printr-un miracol, a reușit. Doctorul Weinberg mi-a dat puține amănunte (poate nici el nu a aflat niciodată întreaga poveste), dar se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Așadar, nu numai că fu acceptat, ci i se acordă cel mai mare rang în ierarhia maimuțelor. Prin intermediul lui primeau cele mai bune gustări. Înainte să-și dea seama ce se petrecea, ajunsese să împartă patul de sfoară cu însuși tiranul de la cinema. Rezemați spate în spate, ca maimuțele, așteptau vizitatorii în starea aceea de splendoare împărtășită, căci grupul nu-și mai petrecea timpul făcând prăpăd prin piață, furând de pe la vânzătorii din dughene, terorizându-le pe semenele domnișoarei Jyotsna sau ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
uite-i îmbuibându-se și cu ajutoarele lor, să le fie rușine. Li se urcase și ăstora democrația la cap. Orfanii, handicapații, retardații, oligofrenii, pegra și rușinea unei țări care se vrea intrată în Europa, se distrau cu jos directoru’ tiran și profesorii comuniști care ne mănâncă din drepturi, ne omoară cu bătaia și ne lasă să răbdăm de foame ca să se-ngrașe ei și ne țin închiși în dormitoare ca la pușcărie și câte și mai câte minciuni și mizerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
preferă să spună adevărul, pe un ton pe care-l alese drept foarte patriotic și triumfător. Cine era acel străin? Nici mai mult, nici mai puțin decât farangui-ul pe care-l căuta toată poliția, complicele celui care-l doborâse pe tiran și-i răzbunase, astfel, soțul martir! Un moment de șovăială, apoi veni sentința. Mă felicitau, Îmi lăudau curajul, ca și pe acela al protectoarei mele. Într-adevăr, În fața unei situații atât de lipsite de cuviință, explicația ei era singura plauzibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ce se-ntîmplă aici. Legea-i bună numai pentru cei care nu-s de pe-aici. Bine că trecem repede. Da. Însă ar trebui să știm cu toții treaba asta. Cum e condusă regiunea asta. Cum merg lucrurile. Cine-s escrocii și tiranii și cum să scăpĂm de ei. Mi-ar plăcea la nebunie să fac asta. — Ar trebui să te interesezi de politica din Florida și atunci să vezi. — E chiar așa de rău? — Nu-ți vine să crezi. Tu știi multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Dacă m-ai fi întrebat pe mine, te-aș fi rugat să nu te amesteci între țărani și să nu le culegi revendicările. E un semn de slăbiciune, după părerea mea, ș-apoi mă descoperi pe mine ca pe un tiran fără inimă și-mi încurci socotelile. ― Când apare un conflict, e bine să fie un intermediar care... obiectă Grigore. ― Nu, nu! întrerupse bătrânul mai vioi, fiindcă își amintea cum și învățătorul îi vorbise deunăzi cam la fel. Eu nu cunosc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
furat jumătate de secol de istorie și de aceea sîntem codașii Europei. Iar în fiecare dimi neață, imnul nostru național ne scoală din somnul cel de moarte în care ne-au ținut secole de-a rîndul toți acești barbari de tirani. Treacă-meargă, tătarii, turcii, rușii chiar erau puteri năprasnice. Dar țiganii ! ? Frați români, mai dați-o dracului de treabă ! Chiar nu remarcă nimeni ridicolul penibil al acestei fantasme ? Chiar nu ne putem gîndi pe noi înșine altfel decît ca oropsiți ai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
11; 17,21-22; 18,3-4; Testamentul lui Moise 9-10; Pseudo-Filon, Antichități iudaice 18,5). Printre cele mai importante se află tradițiile despre tortura și moartea martirilor Macabei care, în secolul al II-lea î.C., s-au împotrivit cu curaj tiranului sirian Antioh al IV-lea: Dacă pentru mustrarea și educarea noastră Domnul s-a mâniat pentru scurt timp pe noi, se va reconcilia cu slujitorii săi. [...] Eu, asemenea fraților mei, îmi dau trupul și sufletul pentru legile părintești, invocându-l
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
raționaliștii. Mai degrabă nu o doreau sau nu o doresc cei care se află la putere: despoții și tiranii sociali și intelectuali, cezarii care s-ar simți amenințați de un Domn al lumii care a învins moartea, arma ultimă a tiranului, irozii care s-ar îngrozi la validarea post-mortem a regelui iudeilor. Îmi vine în minte scena impresionantă din drama Salome, a lui Oscar Wilde, pe care Richard Strauss a folosit-o ca punct de plecare pentru opera sa cu același
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
morții. Spunea Irod: „Nu vreau ca el să facă una ca asta. Îi interzic. Nu-i permit nimănui să învie morții. Să-l găsiți pe omul ăsta și să-i spuneți că i-am interzis să învie morții”. Observăm furia tiranului care își vede amenințată puterea. Simt același ton al vocii nu doar la politicienii care vor să-și împartă lumea în avantajul propriu, dar și în tradițiile intelectuale care asistă de pe margine. Următorul rând al lui Wilde, reprezintă însă, pentru
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
libertatea, retrăgându-se în singurătate, este cea a filosofului «consilier al principelui». Referințele istorice nu lipsesc iar rezultatele unei astfel de consilieri sunt și ele multiple. Să ne gândim la prietenia lui Platon cu Dion și la legăturile sale cu tiranii din Siracuza, sau la Seneca educatorul și consilierul lui Nero, ce-i drept, neascultat și redus, în cele din urmă, la tăcerea definitivă; ne mai putem aminti de adeziunea deschisă a lui Spinoza la planul politic a lui Corneliu și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
consilierului principelui», cu scopul de a i se elucida toate implicațiile. Consilierul este cel care dă sfaturi, care sugerează soluții, care anticipă conexiuni și prefigurează consecințe. Mai complex este conceptul de «principe» întrucât el poate include nu doar monarhul sau tiranul, ci și acel loc al exercitării puterii care, conform expresiei gramsciene, se configurează ca «principe modern». Noul principe este partidul; într-o accepție și mai largă, chiar independent de gândirea lui Gramsci, cuvântul «principe» poate indica poporul însuși. Ceea ce trimite
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Firește, nu pot fi enunțate norme univoce în acest domeniu, compromiterea putând fi de fapt acceptată și ca o alegere utilitaristă sau ca o simplă conviețuire. Sub acest profil discursul nu se schimbă prea mult dacă în locul principelui, monarh sau tiran, punem principele ca partid, tendențial și efectiv, hegemon. Un caz limită este cel ilustrat de Sartre în Mâinile murdare: intelectualul care găsește în partid, sau gândește că va găsi în el, răscumpărarea de ambiguitatea sa burgheză, și care, după experiența
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
văzut un neam ponegrind alte neamuri, o armată luptând cu un bivol, un vârf de lance desenând o petunie. Un jupuit pierind într-o copcă, un val de sânge măturând municipii, un pătrat magic pe fruntea actorului. Am văzut un tiran trăgând apa la tron, o javră vărsând briliante, un cadavru sculîndu-se în picioare, un doctor scoțîndu-și ochii. Și morminte deschise, și morții în camuflaj zornăind pe tancuri, învîrtind manetele tunurilor de pe crucișătoare. Armate osoase trăgând cu bazooka, zvârlind peste orașe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
intoleranțele aroganței, ascuțișul perforant al răutății ce se înveșmântă în constanta ascunderii de sine, brutalitatea care sfidează și oprimă, gândul josnic ce ignoră plângerile suferinde toate aceste distorsiuni macabre ale conținutului existențial sunt purtate de mâna noduroasă a nedreptății ca tirani înflăcărați peste ființa umană ancorată imanentului. Și totuși, pentru cel care primește străfulgerări din revelația mistică, tristețea conștientizării morții și a nedreptății drept constante prime ale vieții umane terestre, este profund estompată și, ulterior, proiectată în eclipsa impusă de adevărul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pe un drum mai luminos, dar n-au ajuns Încă la noi. Peste mai puțin de două luni Ceaușescu va fi mort. În mai puțin de 60 de zile ne vom zgîi cuprinși de o ușurare fără margini la cadavrul Tiranului, imagini transmise prin aceeași cutie care acum ne provoacă ignoranța Într-un mod aproape comic. Ce e acolo? Acolo nu e nimic... e o cutie. Cel mai inofensiv lucru care vine din ea ar putea fi reclama la CEC (un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
putea deci să mă informez și să și mănînc ceva - poate că e atît de bun să-și Împartă prînzul cu mine. Așa că deocamdată amîn vizita. Și mă Întorc În salon. Unde nunta e În toi - deși veselia lipsește. — Fraților, Tiranul a fugit, se aude o voce explozivă din difuzor, Înterupînd șirul muzical. Cuvintele ajung la mine, cum stau ascuns În cartea mea. Ajung, dar nu am un receptor pentru ele. Receptorul e un pic pierit de foame, de frig, de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de porțelan. Mai ales dacă Îi vine și cadoul. Dacă.] Afară, pe străzile Bucureștiului, și nu doar ale Bucureștiului, se dau lupte. Armata a trecut de partea poporului (Armata e cu noi! strigă grupurile de revoluționari), dar există forțe fidele Tiranului care Încearcă să răstoarne situația În favoarea lui. Securiști, teroriști, mercenari aduși de Ceaușescu să lupte pentru el. Din studioul Televiziunii se revarsă știri și comentarii, poporul trebuie să știe ce se Întîmplă, Revoluția trebuie hrănită cu informație. Apar pe rînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
oamenii Încep să-l Împingă În față, Îl poartă pe brațe, i se cere să meargă la tribuna improvizată În balconul primăriei unde acum diverse figuri au apariții episodice și incoerente, primăria a fost ocupată de manifestanți. Jos comunismul! Moarte tiranului! Armata e cu noi! Maestrul ajunge sus În balconul primăriei, cineva țipă Într-o portavoce că o să le vorbească un erou. Oameni buni, Ascultați-l. E eroul nostru, Îl cunoașteți.] Băi, liberi, băi Moise, primele Sărbători liberi... sau libere? Cum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
De bună seamă, acest din urmă gând era irațional, deși ar fi fost la fel de irațional să-l consideri pe George pur și simplu „predispus la accidente“. „Urăsc tiranii, se gândea Gabriel, slavă Domnului că nu m-am măritat cu un tiran.“ Cu o noapte în urmă, părintele Bernard Jacoby le telefonase lui Brian și lui Gabriel, anunțându-i despre accident, despre mașina prăvălită în canal, despre faptul că Stella și George scăpaseră cu viață, Stella fiind transportată la spital și George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Druentia", acela de mic curs de apă care izvorăște din defileu, râului și văii care poartă încă acest nume. Puterea politică și forța sa militară cartografiază lumea. O creează simbolic. Și, chiar dacă avem tendința să uităm, forța simbolului nu scapă tiranilor, care instinctiv știu bine să o utilizeze. Fotografiile staliniste există pentru a o dovedi; prin ele, chiar existența unui opozant sau a unui fidel căzut în dizgrație era ștearsă. Să rămânem în linia acestor "povești ale unchiului Paul" care ne-
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mișcărilor caritative, galezul mustăcios care critică înverșunat "mâncarea proastă", altermondialistul ce se opune triumfului unui liberalism sălbatic sunt, din punct de vedere fenomenologic, de pus pe același plan cu un Ben Laden cu înfățișare cristică sau cu un Saddam Hussein, tiran decăzut, al cărui drum al crucii judiciare riscă să valorizeze cauza pierdută pe care o apăra. Să fim lucizi, de altfel. Teroristul, cel care pune bombe, atentatorul sinucigaș, protagonistul unei sinucideri sacre și devastatoare nu sunt unanim condamnați. Și pentru
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
într-adevăr, că doar principii singuri și republicile care au armate săvârșesc fapte mari, pe când trupele mercenare nu aduc altceva decât neajunsuri. Iar, dacă o republică își are armatele ei proprii, cu mult mai greu ajunge să se supună unui tiran ieșit dintre cetățenii ei decât o republică nevoită să folosească armate străine. Roma și Sparta au fost, multe secole, state înarmate și libere. Elvețienii au armată foarte bună și sunt oameni liberi. În ceea ce privește armatele mercenare din antichitate, avem exemplul cartaginezilor
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
o crimă... Vi se pare că e o blasfemie ce spun? Vă mărturisesc că dacă aș fi devenit profet, aș fi refuzat să devin profetul acestui Dumnezeu involuat. Căci între un Dumnezeu neputincios care se revoltă împotriva morții și un tiran care și-a ucis propriul fiu e o involuție, nu-i așa? Eu nu pot să cred că e destul să sanctifici o victimă pentru a te spăla pe mâini. Cel răstignit a regretat, poate, în clipa când i-au
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]