2,089 matches
-
te-a sfătuit Djamaledin să te răzbuni?” „Mi-am spus: «Dacă-l ucid pe fiu, șahul, cu formidabila sa putere, va omorî mii de persoane În chip de represalii». În loc să tai o creangă, am preferat să scot din rădăcini copacul tiraniei, nădăjduind că În locul său va putea crește alt copac. De altminteri, sultanul Turciei i-a spus, Între patru ochi, lui Seyyed Djamaledin că ar trebui să scape de acest șah pentru a se Împlini unirea tuturor musulmanilor.” „Cum de știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a Întins acel text, iar eu am citit cu emoție: „Nu sufăr pentru că sunt ținut prizonier, nu mă tem de moartea apropiată. Singurul meu motiv de deznădejde este acela că n-am văzut Înflorind semințele pe care le-am semănat. Tirania continuă să strivească popoarele din Orient, iar obscurantismul să le Înăbușe strigătul de libertate. Poate că aș fi reușit mai bine dacă mi-aș fi răsădit semințele În solul fertil al poporului, În locul pământurilor aride ale curților regale. Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îmi pare rău, spusei. Și pe americani de ce-i urăști? — Americanii l-au omorît pe tata cînd a fost recrutat În Cuba. Îmi pare rău și pentru asta. Sincer, crede-mă. Și pe ruși de ce-i urăști? — Pentru că ei reprezintă tirania și nu pot să suport fețele-alea ale lor. Și tu ai față de rus. — Eu zic să mergem, mai bine, i-am spus colegului meu, care nu Înțelegea spaniola. Se pare că am față de rus și asta-mi creează probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
iar sexul era o pasiune. Eu voiam să am numai curiozități. E drept că În cursul lecturilor mele despre templieri și despre feluritele cruzimi ce le fuseseră atribuite mă izbisem de afirmația lui Harpocrate că, pentru a te elibera de tirania Îngerilor, stăpâni ai cosmosului, trebuie să Înfăptuiești orice mârșăvie, eliberându-te de datoriile făcute față de univers și de propriul trup, și numai comițând toate faptele sufletul se poate elibera de propriile-i patimi, regăsind puritatea originară. În timp ce inventam noi Planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu. Și Încetează cu băutul. Spune-mi dacă-l iei În serios, ce dumnezeu!” „Dar, iubitule, e jocul nostru, Între mine și el. Și pe urmă, partea frumoasă e că acum, când Sophia Înțelege cine este și se eliberează de tirania Îngerilor, poate să se miște, liberă de păcat...” „Ai terminat cu păcătuitul?” „Te rog, mai gândește-te”, zise Riccardo sărutând-o pudic pe frunte. „Dimpotrivă”, Îi răspunse ea lui Belbo, fără să-l privească pe pictor, „toate lucrurile astea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
franca manageriensis va decide apoi asupra sorții tale de neo-barbar ce se bîlbîie într-un idiom de neînțeles. Noroc că există însă internetul și noile tehnolimbaje aducătoare de power to the people. Aici vorbim cum vrem noi, în afara - și în ciuda - tiraniei cumulate a statului și a pieței. De la mailuri și sms-uri la chat și webboard, interlocutorii și-au creat coduri și reguli distincte, adaptate mediilor respective de comunicare. Dacă vrei să intri în joc, trebuie să știi regulile jocului, așa că le
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acestor „reguli ale jocului” dintr-un mediu de comunicare în altul. Simplificarea și schematizarea tehno limbajului nu afectează cu nimic o bîrfă mică, însă fac imposibilă o idee mare. Dar această obsesie a „ideilor mari” nu este decît o altă tiranie (elitistă) a Autorităților. De aici și pînă la legitimarea acestui limbaj simplificat (perfect funcțional altminteri) ca fiind adevăratul limbaj și forma normativă de gîndire nu mai este decît un pas. Elitismului habotnic, ironizat ca grammar nazi, îi corespunde astfel o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
elitistă) a Autorităților. De aici și pînă la legitimarea acestui limbaj simplificat (perfect funcțional altminteri) ca fiind adevăratul limbaj și forma normativă de gîndire nu mai este decît un pas. Elitismului habotnic, ironizat ca grammar nazi, îi corespunde astfel o tiranie a democrației Y2. Ceea ce au în comun toate aceste cripto limbaje este faptul că sînt - sau se consideră - autosuficiente ; ele ascund în aceeași măsură în care dezvăluie, asigurînd comunicarea pentru inițiați și excluzîndu-i pe ceilalți. Fiecare este (și) un fel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe care îl găsești pe primul rînd al dicționarului, dar în acest context este evident că are altă conotație. De multe ori am întîlnit acest gen de traducere pripită, în afara oricărui dubiu profilactic...”. M-am gîndit la rîndul meu la tirania bibliografică ce consti tuie norma indiscutabilă din lumea academică actuală și care face ca cea mai mare parte a unui articol să fie acoperită de citate și trimiteri menționate cu acribie. „Elimini îndoiala și te pui în siguranță !”, am comentat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
singură spre ea. (...) Totul a venit să ne scoată din eternitate. Mai puteam rămîne așa pe plan de cultură ? Mai puteam îndrăgi numai ceea ce sîntem de totdeauna ?”. Uneori, această figură mitică a Țăranului a fost trăită deci și ca o tiranie, o prăpastie în calea prefacerii rîvnite sau necesare. După război, în plin comunism, Noica a încercat să scape de această eternitate sătească transfigurînd-o întru ființă - adică în altă eternitate. La vremea respectivă nu-mi puteam imagina ceva mai înălțător !... și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu s-a gîndit vreodată : disprețul. Or, demnitatea disprețuită doare mai tare decît orice boală ! Exacerbînd anomia, actuala putere a făcut-o cu un dispreț suveran și explicit față de „viermii” societății pe care o conduce. Chiar și rețeta străveche a tiraniei eficiente, „pîine și circ”, a fost încălcată cu dispreț, a devenit întîi „fără pîine”, apoi „fără circ”, iar ca bonus i s-a dat societății cu tifla. Austeritatea, una dintre suferințele sociale majore impuse societății românești (nu discut cît de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
astăzi, s-a revoltat cu hotărâre. În definitiv, cine n-ar fi dorit ca morții să învie? Nu doar intelectualii timizi sau raționaliștii. Mai degrabă nu o doreau sau nu o doresc cei care se află la putere: despoții și tiranii sociali și intelectuali, cezarii care s-ar simți amenințați de un Domn al lumii care a învins moartea, arma ultimă a tiranului, irozii care s-ar îngrozi la validarea post-mortem a regelui iudeilor. Îmi vine în minte scena impresionantă din
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
izolare: „Zadarnică a fost noaptea cea grea de un veac întreg în care a zăcut Basarabia din 1812 și până acum. Nici școală românescă, nici administrație românească, nici chiar biserică românescă în această frântură a țării noastre, pe care stăpânitorii tiraniei voiau să o înece în imensitatea dintre Prut și Oceanul Pacific, pentru ca nici urmă să nu mai rămână din viața națională a poporului sfâșiat”. Prutul reprezentase un obstacol mult mai dificil de trecut decât Carpații: „De la noi nu putea trece nici un
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
sonda spre profunzimea mea abisală. Chiar atunci când sesizez că am uitat, în proiecția spre fundamentele propriului ego, numele și statutul ce mi-au fost impuse de social continui să gravitez în jurul axiomelor deja stabilite de mundaneitate și pentru mine. Aceeași tiranie mă urmărește învăluitor și în demersul de cunoaștere al celorlalți. Astfel, eu mă întâlnesc aici cu identitățile artificial realizate de social pentru menținerea utilă în fluctuațiile socialului. Aceste identități sunt aplicate peste conștiințele reale acoperite de mersul și inițiativa comună
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și alte ori se gândea: „George chiar vrea să ne distrugă pe toți“. De bună seamă, acest din urmă gând era irațional, deși ar fi fost la fel de irațional să-l consideri pe George pur și simplu „predispus la accidente“. „Urăsc tiranii, se gândea Gabriel, slavă Domnului că nu m-am măritat cu un tiran.“ Cu o noapte în urmă, părintele Bernard Jacoby le telefonase lui Brian și lui Gabriel, anunțându-i despre accident, despre mașina prăvălită în canal, despre faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Voia să atingă capul acela mândru cu o mână compătimitoare. Voia să o salveze pe Stella, cel puțin pentru un timp (și de ce nu pentru totdeauna?) din viața ei primejdioasă. Voia să-i creeze Stellei o vacanță, o întrerupere a tiraniei și a luptei. Voia să o smulgă pe Stella de lângă George. Voia ca George să se simtă izolat și blestemat. Voia ca Stella să fie răzbunată și salvată. Voia să-l condamne pe George la singurătate, voia să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai întâmplase și în alte încercări la care a fost supus. Brian, în ciuda temperamentului său dificil, se lăsa îmbărbătat de exercitarea unei activități raționale. Își dăduse seama că Tom e în pericol să fie victima impulsurilor lui Alex sau a tiraniei lui George. Și a intrat în acțiune, așa cum ar fi procedat dacă ar fi văzut un copil căzut în apele unui râu. Trebuia să fie smuls din valuri, scuturat, uscat, pus pe picioare, și să i se spună ce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
confesive, poezia lui Paul Aretzu pune, încă din primul poem - fără titlu, ca și celelalte din volum -, cititorul în relație cu arealul spiritual al poetului și, bineînțeles, cu „obiectele” aflate în contiguitatea eului și viețuind, ca și acesta, sub ineluctabila tiranie a timpului, fiind timpul dictator tânăr, însă acest mod de a percepe, se manifestă doar până când omul își înțelege rostul, menirea, metamorfoza petrecându-se când ochii îi / înalț la sânul dulce al timpului. Și, totuși, mâine este un cuvânt obscen
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
recompenseze pe soțul generos și discret. Era în dreptul lui să ia singur ceea ce i se cuvenea. Mai anevoie era de găsit formula. Achiziția unei case era o bună ocazie. Rim era, deci, sârguitor la acea idee. Zăpăcise pe Lina cu tirania lui de bolnav, o șicanase în afecțiunea ei pentru Lenora Hallipa, ce se zbătea într-o mare criză conjugală, și strigase împotriva lichelei de Lică, ce trăia pe spinarea lor și pe care-1 amenința că-1 va da afară ca pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de cârpă arătau pe cele care au ieșit din așa numita revoluție, marginalizați și agresați, traumatizați... Proiectați, domnilor, videocasetele revoluției furate și vă veți uimi de prezența masivă și eroică a tineretului pe baricadele morții neocolite pentru salvarea, din ghearele tiraniei comuniste, a unui popor atât de iubitor de libertate!... Și-n acest caz, ar mai fi cineva care să nu fie mândru de ei? Care să nu-i iubească și să nu fie alături de energia lor? Într-un schimb eficient
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
E o adevărată intoxicare mediatică pentru zăpăcirea electoratului. Se debitează atâtea minciuni, încât chiar cei care le-au răspândit au început să le creadă ca adevăruri, prin mijlocirea cărora să prostească lumea. Marii moguli ai presei tună și fulgeră împotriva tiraniei lui Băsescu, dar și-au sporit de cinci ori averile... Minciuni, minciuni - despre care se spune că sunt mai gogonate... la vânătoare și la alegeri - cazul nostru de acum. Lupta lor mai are și un motiv în plus... dosarele lor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
autorul să spună prin cuvintele culese cu litere cursive, doldora de înțelesuri, strecurate printre neanturile suburbiilor?: - Trăiește și ia aminte ca să nu mori înainte de a muri! - Cuvintele sunt moneda măruntă a gândirii. - Să mă afund în eternitate, să scap de tirania și nedreptatea timpului. - Să lași omului posibilitatea de a fi liber, să ia deciziile pe care le dorește. Asta îl deosebește de celelalte viețuitoare. Să facă ce dorește cu trupul său. - Memoria omului e atât de veche și încărcată de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
Julius, care se ascundea tot timpul de el și nu era de loc dispus să-i cedeze creionul rezervor primit de la Cinthia, fiindcă pentru a intra În bandă ți se cerea să-i dai creionul sau tocul cu care scriai. Tirania lui Pepa a luat sfîrșit cînd 98% din elevii școlii au ajuns să facă parte din banda lui și era foarte plicticos să-i mardească pe cei cîțiva, foarte puțini, care mai rămăseseră pe dinafară, mereu aceiași. Pe urmă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sînt nevoite să-și cîștige cumva existența amară, s-ar Întîmpla să se trădeze printr-o exprimare și o comportare mai caldă, mai blîndă, mai Îngăduitoare, ar da de bănuit tovarășelor lor și s-ar expune atacurilor, amenințărilor, asupririi și tiraniei. Așa se prezenta situația acestor femei acum: În Încăperea plină de fum răsunau pretutindeni glasurile lor aspre, rîsetele lor grosolane și batjocoritoare și Înjurăturile, și exclamațiile repetate cu o monotonie brutală, cu care-și presărau Întruna, abundent și exagerat, limbajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai întoarce înapoi.» (IV,132). Sciții însă pe de altă parte știind armata lui Darius slăbită prin lipsa proviziunilor, propun grecilor ce rămăseseră spre paza podului să-l strice și, lăsând pe Darius închis in Sciția, să redobândească libertatea lor. Tiranii însă din orașele Asiei minore, care își mențineau autoritatea asupra poporului grec numai cât prin sprijinul Perșilor, nu ascultă de aceste propuneri și marele împărat, prinzând limbă de cele cele ce se unelteau la spatele său, se grăbește a trece
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]