1,334 matches
-
pe Logon. - Krog e un prost, am Început. Logon Îmi puse mâna pe umăr și mă strânse ușor. Dar eu: - Krog nu știe nici măcar ce nume poartă tatăl lui. Și nici nu merită s-o știe. Krog nu e nici un toiag, al nici unui Tată, al nimănui. Unde mergem acum? - Potolește-te, frate al lui Moru. - Blestemați fie, toți! am scrâșnit cu vorbe rele, În minte. Și Moru, și Psara, și Mila, toți! Ba chiar și tu, Tată... M-ai adus până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Împuiasem până și pe o vacă din aia precum Bodolona. Măcar Logon să iasă câștigat din toată călătoria asta, of, of. - Potolește-te, Îmi strecură Logon, privind rușinat Într-o parte și În alta. Noi te-am urmat pentru că ești toiagul Tatălui. I-am privit. Înlemniți, se uitau la mine cu ochii holbați, neîndrăznind nici să sufle. Nici măcar dinții nu și-i mai arătau. - Ia trimite la mine un vânător din ăsta mai cu minte, măi Logon, măi. Dacă sunt scoborâtor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de tot Între celelalte două sulițe. Ah, ah... ghețarul se Îndepărta de țărm! Marea cea mare ducea Gemenii spre Miazăzi, așa că Gemenii aveau să fie luntrea care să ne ducă spre Gheața nesfârșită Of, of, Siloa ... Eu sunt Krog, Vindecătorul, toiag al Tatălui, stăpân al vorbei, călător pe pământuri și mări - numai tu n-ai priceput că puteai să ai prunc scoborâtor din jumătate din Tatăl! Am ieșit dintre sulițe, trântindu-le, și am dat să strig la Logon cu glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
E puțin lucru să ai noroc? Păi, eu tocmai de un vindecător norocos am nevoie. Oricum, m-am pregătit eu să Închei, nu v-am chemat aici ca să vă cer sfatul. Voiam doar să vă spun ce a hotărât Krog, toiagul Tatălui, frate al lui Moru și stăpân al vorbei... Tăcură cu toții, ca la un semn. Unul, mai cârcotaș, dădu să zică ceva, dar ceilalți Îl Înghiontiră: - Taci, prostule! N-auzi ce spune Krog? Și așa a rămas, astfel că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luntre sfărâmate sau cățărate pe stânci și mai toți oamenii dați Umbrei. I-am privit Îndelung. Nu semănau cu cei morți după o luptă de sânge. Pe cei de aici Îi vedeai printre lucrurile lor: care ținând În mână un toiag, care cu o burtă de apă spintecată și pe care Îl bănuiai că venea de la izvor, care ținând strâns În mână o piatră pentru zdrobit semințele. Am văzut femei Înțepenite, Îmbrățișând copii pe care nu-i mai aveau În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe pământul tare, acolo unde te duc și eu pe tine. Pământul tare: era plin de păduri dese și de râuri limpezi și avea țărmuri Încărcate de flori. Dyas mi-a spus că de-aci Înainte era treaba mea de toiag al Tatălui să văd unde m-oi mai duce și ce-oi mai face. Am dat să-l Îmbrățișez, numai că Dyas deodată țâșni de lângă mine, chemat de unul dintre ai săi. Se adunaseră mai mulți Vindecători de-ai lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și, mi se părea că parcă le luasem o piatră de pe inimă. Unul dintre ei, Însă, mă fulgeră cu privirea și spuse: - Și dacă minți? Era un scofâlcit fără pic de păr pe față - un spân. Se sprijinea Într-un toiag și mă măsura din cap până În picioare. În spatele lui, mai erau câțiva care clătinau din cap - se uitau țintă la mine, așteptând răspunsul. - Cine a mai auzit ca Gerul cel Greu să ierte vreun sat? Iarna trecută, care parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
eram de fapt, de parcă tuturor le fusese lăsat să slujească un stăpân pe jumătate prost. A cui e lucrarea asta, Tată? m-am trezit că Întreb. De ce-mi faci asta, când Krog, și nu altcineva, e jumătatea lui Moru, toiagul tău, cel ce Împarte vorba și cel care a făcut un văr dintr-un necunoscut stăpân al apei? Pfuuh, Tată, dar câți Krog sunt de trebuință ca să ducă la bun sfârșit călătoria asta? Sunt eu jumătatea lui Moru, sfertul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
după ce se mai codi o vreme, spuse că pusesem la cale un lucru tare bun, numai că din cauza acestui lucru bun, neamul lui trebuia să-și părăsească pământurile. Se făcu liniște și toate privirile se Întoarseră către mine. Pfuuh. Eram toiagul Tatălui și frate al lui Moru. Eram stăpân al vorbei, așa că trebuia să spun ceva demn de luare aminte, astfel Încât să ajungă până la urechile tale. - Veniți cu noi, și nenumărații ani, am tunat eu cu glasul bubuitor din gând, nenumărații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
copii care se zgâiau la noi. Iscoadele lui Tek Îmi spuseseră că printre ei erau chiar și vânători În putere ce nu aveau să intre În lupta de sânge: voiau doar să vadă cine se alegea cu izbânda. - Sunt Krog, toiagul Tatălui, stăpân al vorbei și frate de sânge cu Moru. În mintea mea se scaldă cuvintele lăsate mie de Tatăl ca să le Împart tuturor, iar carnea și oasele mele sunt moștenite tot de la el, de când l-a legat pe Kron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pândeau din mijlocul tăpșanului. Of, of... Doar o parte din ei pândeau, pentru că restul se ascunseseră prin văgăuni, pregătiți să ne pice În spate, ca niște lupi adevărați ce erau. Am Întins spre ei palma cu degetele rășchirate. - Sunt Krog, toiag al Tatălui și stăpân al vorbei, frate de sânge cu Moru! Ce? Nu mă mai cunoașteți? De cum auziră asta, se trântiră la pământ, iar cei ascunși prin văgăuni ieșiră la lumină, azvârlind deoparte sulițele și topoarele. Tare m-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca Heraclit care nu putea pronunța numele nici unui lucru pentru că nu era sigur de nimic. Cine ești tu? stăruie a doua oară părintele. ─ ? Cine ești tu? întreabă părintele și a treia oară, rezemându-se confortabil la picioarele Cuviosului Antonie cu toiagul său de doi stânjeni. Cred că ar fi mai bine să plec. În tinda bisericii, dă nas în nas cu Aurora Martinescu. O salută zâmbind într-un dinte. ─ Izabela Ciortea, ce mai faci? ─ Doamna profesoară! Nu știam că-l cunoașteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fost poate niciodată atrasă În povestea care urma și care avea să-mi schimbe foarte subtil traiectoria inimii. Când să ies, privirea mi-a căzut pe un portret al unui bărbat care, deși nu era bătrân, ținea În mână un toiag de lemn. — Cine este reprezentat În acest tablou ? l-am Întrebat pe bibliotecar. — Este Kórösi Csoma Sándor, a spus el cu reverență În glas. Am așteptat să continue, dar n-a mai adăugat nimic. — Și de ce se află portretul lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la Viena și la Göttingen. — Adevărat ? A studiat aici ? — Da, chiar În această clădire. A fost nevoit să dea lecții particulare altor studenți pentru a se putea Întreține la colegiu, pentru că provenea dintr-o familie foarte modestă. — De ce ține un toiag În mână ? Nu pare În vârstă. — Ei, toată viața lui a fost un drumeț. VĂrul său, Joseph Csoma, spunea că niciodată nu se putea ține după el când erau copilandri, pentru că atunci când ajungea În vârful unui deal nu era mulțumit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pentru că atunci când ajungea În vârful unui deal nu era mulțumit, voia să vadă ce se ascunde În spatele urmă- torului deal, și tot așa... la vârsta de treizeci și patru de ani a pornit de aici spre Tibet... pe jos, doar cu un toiag În mână, așa cum Îl vedeți În tablou... A trecut prin Constantinopol, Alexandria, Teheran, Kabul, Bagdad, Bukara... până a ajuns În india. Vorbea șaptesprezece limbi, și pe drum a apucat să-și perfecționeze câteva dintre ele... În special araba și persana
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fost poate niciodată atrasă în povestea care urma și care avea să-mi schimbe foarte subtil traiectoria inimii. Când să ies, privirea mi-a căzut pe un portret al unui bărbat care, deși nu era bătrân, ținea în mână un toiag de lemn. — Cine este reprezentat în acest tablou ? l-am întrebat pe bibliotecar. — Este Kórösi Csoma Sándor, a spus el cu reverență în glas. Am așteptat să continue, dar n-a mai adăugat nimic. — Și de ce se află portretul lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
la Viena și la Göttingen. — Adevărat ? A studiat aici ? — Da, chiar în această clădire. A fost nevoit să dea lecții particulare altor studenți pentru a se putea întreține la colegiu, pentru că provenea dintr-o familie foarte modestă. — De ce ține un toiag în mână ? Nu pare în vârstă. — Ei, toată viața lui a fost un drumeț. Vărul său, Joseph Csoma, spunea că niciodată nu se putea ține după el când erau copilandri, pentru că atunci când ajungea în vârful unui deal nu era mulțumit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
copilandri, pentru că atunci când ajungea în vârful unui deal nu era mulțumit, voia să vadă ce se ascunde în spatele următorului deal, și tot așa... La vârsta de treizeci și patru de ani a pornit de aici spre Tibet... pe jos, doar cu un toiag în mână, așa cum îl vedeți în tablou... A trecut prin Constantinopol, Alexandria, Teheran, Kabul, Bagdad, Bukara... până a ajuns în india. Vorbea șaptesprezece limbi, și pe drum a apucat să-și perfecționeze câteva dintre ele... În special araba și persana
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
avântul rodnic al gândirii paradoxale, care a introdus conținut în forme și a dat curs oficial absurdității. Paradoxul împrumută vieții farmecul unei absurdități expresive. Îi întoarce ceea ce ea i-a atribuit dintru început. Dac-aș fi Moise, aș scoate cu toiagul regrete din stânci. Oricum - este și acesta un mod de-a stinge setea muritorilor... Ceea ce-i religios nu-i chestiune de conținut, ci de intensitate. Dumnezeu se determină ca un moment al frigurilor noastre, așa încît lumea în care viețuim
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
echivalare, propusă privirii ca spectacol al metamorfozelor perpetue: „pe ghergheful Înalților cedri se urzește brocartul poemului”, „visul plăpînd ia forma zăpezilor din zboruri”, „frunzele sunt fluturii verzi adormiți În cuvinte”, „elanul se imprimă În arbore și-n slovă”, „cu un toiag Învie În literă un șipot”, „e seva care urcă În glas și În tulpină”; poetul e Îndemnat să „ridice luna” și să „onduleze nisipul”, „cad În cerneală cheile destinului”, „În glas se-ntorc ținuturi”, pictorul „cu un deget atinge oceanul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a ființelor În ființe. Fiecare poem din Act de prezență conține asemenea pasaje În care se concentrează, ca În tot atîtea embleme, obsesia structurantă a viziunii specifice poetului. Iată unul din Poemoterapie, dintre cele mai caracteristice: „Pasul pipăie ca un toiag pînă ce nimerește bolovanul din care un izvor de alte excursiuni izbucnește. Sunt bolovani aici și acolo, să nu-ți Înfunzi capul În pernele lor, să treci iarăși de barierele orașului cu dulăul care se va speria vestindu-ți goana
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În planul energiei afective a eului este dintre cele mai frecvente. De foarte multe ori, miraculoase mutații se petrec „precum la atingerea baghetei” (Brățara nopților), a „nuielei fermecate” („Ca o nuia fermecată privirea peste pianul colinei” - Zodiac, XI) sau a „toiagului” magic („Cu un toiag Învie În literă un șipot” - Zodiac, III). Tot ce se poate deștepta, prin atingere, izbire, deschidere, răscolire etc. viața secretă, amorțită, a lucrurilor se bucură de atenția poetului, pentru care acestea devin, În consecință, surse de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a eului este dintre cele mai frecvente. De foarte multe ori, miraculoase mutații se petrec „precum la atingerea baghetei” (Brățara nopților), a „nuielei fermecate” („Ca o nuia fermecată privirea peste pianul colinei” - Zodiac, XI) sau a „toiagului” magic („Cu un toiag Învie În literă un șipot” - Zodiac, III). Tot ce se poate deștepta, prin atingere, izbire, deschidere, răscolire etc. viața secretă, amorțită, a lucrurilor se bucură de atenția poetului, pentru care acestea devin, În consecință, surse de energie sonoră, muzicală (clape
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
naște, trăiește și îmbătrânește. Când lumea era mai tânără, n-avea nevoie de niciunele, acuma, de când a îmbătrânit, are nevoie de mașini, de curent electric, de astea, cum le zice, computere. Cum e omul când e neputincios, ba ochelari, ba toiag... Petrache ridică paharul și trase o dușcă zdravănă. — Am venit prin centru, zise. Mi s-a părut că toate merg aiurea. Uite, mă scol de dimineață și mă duc la slujbă. Acolo stau toată ziua fără să schimb o vorbă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aduce aminte de ce a putut să-mi spună o doamnă tare drăguță, după ce a apărut cartea mea cu Hegel, Povestiri despre om. Eu îi tot explicam că nu sânt față de Hegel decât un fel de apostol Pavel, care merge cu toiagul în mână și propovăduiește ideea altuia. "Ba ești o cocotă de lux, mi-a șoptit ea la ureche, care ademenește trecătorii în bordelul lui Hegel." Ce ziceți de treaba asta? Dar spunîndu-vă povestea cu Hegel și cocota de lux, mi-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]