1,605 matches
-
nu au nici una la final vocala i. Satul Strele, atestat la 1426 pe cursul superior al Streiului, probabil același cu Stroia (1366 Stroyafalva, 1387 Stroya), este pesemne un diminutiv plural (de la vechiul Stroia), după modelul Coziele (Cozyelye, Kozolya) < Cozia. Originea toponimului Strei oferă încă un argument la constatarea lui Ovid Densusianu privind corespondențele toponimiei și onomasticii romînești de origine slavă din Hațeg cu numele de origine slavă din nord-estul Carpaților. Tîmpa Este numele unor vîrfuri din Munții Gurghiului, Ignișului, Postăvarului (deasupra
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
într-un areal atît de larg și cu referire mai ales la vîrfuri de munte, de deal și de movile din cîmpie, fiind numai o coincidență de formă (deși S. Pușcariu crede că ar putea sta la baza unora dintre toponimele omonime). Existența în dialectul aromîn a unui apelativ tămpă, „vîrf, pisc“ oferă o bază mult mai plauzibilă geografic în primul rînd pentru ridicăturile de teren (de la acestea au putut fi denumite, prin transfer, celelalte categorii de topice), și anume un
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în unele dialecte meridionale italiene și la albanezii din Calabria. Interesant este că unul dintre vîrfurile Tîmpei este numit de sași Raupenberg, adică „muntele omizilor“, evident o etimologie populară pentru Ruppin Berg (e atestat sub forma Ruppin Berg, iar alt toponim Ruppegaz) în care la baza primului termen component stă un vechi apelativ romînesc (prezent și în Rupea) provenit din lat. rupes, „stîncă“. Întregului perete stîncos sașii îi zic Zinne, „culme abruptă“, care traduce de fapt numele romînesc Tîmpa. Tîrgoviște Este
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care traduce de fapt numele romînesc Tîmpa. Tîrgoviște Este numele municipiului de reședință al județului Dîmbovița și care a fost o perioadă capitala Țării Romînești precum și al unui sat din județul Timiș. De la numele municipiului s-a format, prin polarizare, toponimul Cîmpia Tîrgoviștei. Sufixul -iște, de origine slavă (< iște < icî), dezvoltat cu sufixul -ov într-un sufix compus oviște „locul unde există sau a existat o așezare, o acoperire vegetată sau faunistică“, ne conduce spre etimologie, și anume: sl. tîrgoviște, „locul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
iniște, „loc cultivat cu in“), Lacoviștea, Mălăiștea (< mălăiște < mălai, „mei“ + -iște), Măzăriște, Miriște, Orziștea, Moriștea (< moară + -iște), Porumbiștea, Rariștea, Zăpodiștea (< zăpodie, „platou în vîrful unei coline sau al unui munte + -iște). În ceea ce privește tema tîrg, se regăsește și ea în numeroase toponime romînești, îndeosebi compuse: Tîrgu-Logrești, TîrguMureș (Marosvásárhély), Tîrgu-Jiu, Tîrgu Cărbunești, Tîrgu Frumos, Tîrgu Neamț, Tîrgu-Ocna, Tîrgul Secuiesc, Tîrgușor, Rîul Tîrgului, Valea Tîrgului etc. Tîrnava Este numele celui mai mare afluent de stînga al Mureșului (are o lungime de 246 de kilometri
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
județul Mureș), Podișul Tîrnăveanului, Tîrnăvița (sate din județele Arad, Harghita și Hunedoara), Tîrnova (sate din județele Arad și Caraș Severin), Tîrnavul Mare și Tîrnavul Mic (vîrfuri din Munții Căpățînei), precum și Tîrna (vîrf din Munții Lotrului), Culmea Tîrnii (Munții Lotrului). Numeroase toponime identice sau foarte asemănătoare, îndeosebi hidronime, există în diferite țări slave. Hidronimul Tîrnava are la bază apelativul slav trŭnŭ, „mărăcine“, „arbust spinos“, căruia i se atașează sufixul -ava, care arată o caracteristică locală („plin de mărăcini“) a locurilor prin care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
asemănătoare, îndeosebi hidronime, există în diferite țări slave. Hidronimul Tîrnava are la bază apelativul slav trŭnŭ, „mărăcine“, „arbust spinos“, căruia i se atașează sufixul -ava, care arată o caracteristică locală („plin de mărăcini“) a locurilor prin care curge rîul respectiv. Toponimele Tîrnova (care desemnează două sate din județele Arad, respectiv CarașSeverin, și o rezervație fosiliferă din Munții Semenicului), Tîrnavul Mare și Tîrnavul Mic (vîrfuri din Munții Căpățînii) și Tîrnăvița (sat din județul Harghita) au aceeași etimologie, dar cu o variantă fonetică
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de la baza sl. trŭnŭ, fără sufix. Etimologia a fost confirmată indirect de populația cumană care a hălăduit prin aceste părți un timp și de la care maghiarii și germanii au preluat dublurile hidronimului Kükülő, respectiv Kokel, care sunt traduceri turcice ale toponimului slav. Ne putem întreba cum se face că rîul nu a fost denumit de romîni, care au precedat toate populațiile implicate în denominațiile de mai sus. Răspunsul ni-l dă traducerea efectuată de cumani, pe care, procedînd la fel, o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la fel, o puteau face înaintea lor slavii (din romînește, așa cum s-a întîmplat cu Repedea- Bistrița, Valea Seacă-Sohodol etc.). Adoptarea de către romîni a termenului slav se datorează, cum a demonstrat Pușcariu, caracterului mult mai clar de nume propriu al toponimului străin, care nu era înțeles și ca apelativ și de aceea nu crea ambiguități în individualizarea și identificarea locului. Că ar fi putut exista înainte un toponim „sinonim“ romînesc pe care l-au tradus slavii o dovedesc toponimele Mărăcinele, Mărăcineni
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
datorează, cum a demonstrat Pușcariu, caracterului mult mai clar de nume propriu al toponimului străin, care nu era înțeles și ca apelativ și de aceea nu crea ambiguități în individualizarea și identificarea locului. Că ar fi putut exista înainte un toponim „sinonim“ romînesc pe care l-au tradus slavii o dovedesc toponimele Mărăcinele, Mărăcineni, Valea Mărăcinișului, Spini, Spinoasa, Schinetea, Spinul, Valea Spinului, Spinuș, Spineni, Schineni, Spinești, Scaia, Scaioși, Scaiul, Scăiasa, Scăioși, Scăiuș, Scăianca, Scăieni, Scăiești ș.a., presărate în toate regiunile teritoriului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
propriu al toponimului străin, care nu era înțeles și ca apelativ și de aceea nu crea ambiguități în individualizarea și identificarea locului. Că ar fi putut exista înainte un toponim „sinonim“ romînesc pe care l-au tradus slavii o dovedesc toponimele Mărăcinele, Mărăcineni, Valea Mărăcinișului, Spini, Spinoasa, Schinetea, Spinul, Valea Spinului, Spinuș, Spineni, Schineni, Spinești, Scaia, Scaioși, Scaiul, Scăiasa, Scăioși, Scăiuș, Scăianca, Scăieni, Scăiești ș.a., presărate în toate regiunile teritoriului romînesc. E drept că răspîndite sunt și toponimele din aceeași familie
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
slavii o dovedesc toponimele Mărăcinele, Mărăcineni, Valea Mărăcinișului, Spini, Spinoasa, Schinetea, Spinul, Valea Spinului, Spinuș, Spineni, Schineni, Spinești, Scaia, Scaioși, Scaiul, Scăiasa, Scăioși, Scăiuș, Scăianca, Scăieni, Scăiești ș.a., presărate în toate regiunile teritoriului romînesc. E drept că răspîndite sunt și toponimele din aceeași familie semantică formate (sau traduse?) în maghiară (Bogaciu = Bogács < magh. bogács, „spin“; Cuchi nișul ș.a. < magh. kökényes, „măceș“), slavă (Glogova, Glovavaț, Glovoveț etc. < sl. glog, „păducel“, Cîmpina < kopina „rug de mure“), sîrbă (Dracea < srb. drača, „mărăciniș“), ucraineană (Bodoc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
slavă (Glogova, Glovavaț, Glovoveț etc. < sl. glog, „păducel“, Cîmpina < kopina „rug de mure“), sîrbă (Dracea < srb. drača, „mărăciniș“), ucraineană (Bodoc < ucr. bodak, „scai“). E greu de dovedit care dintre aceste nume au fost create ex nihilo de populația respectivă, înlocuind toponime anterioare formate în romînește sau în alte limbi, și care au fost traduse din romînă sau din altă limbă. Pînă la proba contrarie, etimologia acceptată este cea care explică toponimul actual, așadar, în cazul nostru, Tîrnava < sl. trŭnŭ, „mărăcine, arbore
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nume au fost create ex nihilo de populația respectivă, înlocuind toponime anterioare formate în romînește sau în alte limbi, și care au fost traduse din romînă sau din altă limbă. Pînă la proba contrarie, etimologia acceptată este cea care explică toponimul actual, așadar, în cazul nostru, Tîrnava < sl. trŭnŭ, „mărăcine, arbore spinos“. Techirghiol Este numele unui lac din Podișul Mangaliei și al unui oraș din județul Constanța, așezat pe malul lacului. De la limnonim (nume de apă stătătoare) s-a format Dealul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Moș Crăciun, Țara lui Mură-n-Gură. Tecuci Este numele unui municipiu din județul Galați, al unui rîu, afluent de stînga al rîului Vedea, al unui sat din județul Teleorman și al unei movile din Cîmpia Găvanu-Burdea. Prin polarizare, au fost formate toponimele Tecucelu Sec (sat din județul Galați) și Cîmpia Tecuciului. Pîrîul Tecucelul pe care-l consemnează Iorgu Iordan și îl presupune compusul Tecucelul Sec, nu mai e înregistrat în Dicționarul geografic din 2008 2009. La fel, Valea Tecuciului și Tecuciu Calenderu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pe care-l consemnează Iorgu Iordan și îl presupune compusul Tecucelul Sec, nu mai e înregistrat în Dicționarul geografic din 2008 2009. La fel, Valea Tecuciului și Tecuciu Calenderu, considerate primul - microtoponim, al doilea - dispărut sau înglobat altei localități. Baza toponimului o constituie sl. tek(cf. tok din potok, „rîu“), „a curge“ (prezent și în Teșna Rece și Teșna Împuțită, Teșnița < sl. Tečna < tek + sufixul -na), care în limbile slave moderne a dat adjectivele substantivizate ucr. tekučuj, rus. tekučij, „curgător lichid
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cel mai probabil de la cel ucrainean, dată fiind apropierea lingvistică și geografică) și-au luat numele și rîurile omonime, iar apoi, prin transfer, celelalte topice aflate în apropierea lor. Mărturie pentru existența unui rîu Tecuci în Cîmpia Tecuciului stă chiar toponimul de față, care arată că această cîmpie e străbătută de un rîu care-i dă numele, apoi Tecucelul și mai ales Tecucelul Sec (pîrîiașe secate între timp), al căror nume s-a format prin diminutivare de la rîul mai mare în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la Alexandria și al unui ținut istoric străvechi din sudul teritoriului romînesc, al unui rîu cu lungimea de 169 de kilometri, (afluent de stînga al rîului Vedea) și al unui sat din județul omonim. Prin polarizare, au fost for mate toponimele: Cîmpia Teleormanului (în Muntenia de Est) și Teleormănel (pîrîu, afluent de dreapta al Teleormanului). Etimologia, acceptată de toată lumea, este cumană: compusul Deliorman > Teleorman (< cum. deli, teli, „nebun“ și orman, „pădure“), prin transformarea primei consoane bilabiale în perechea ei „surdă“ (trecerea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
păduri, unde aceștia întindeau cunoscutele capcane în care puteau cădea atacatorii. Nu trebuie uitat că Teleormanul se află în centrul unei zone denumite o lungă perioadă Cumania Mare, în care sau în jurul căreia au apărut și se păstrează încă multe toponime care atestă prezența lor aici: Kumanpataka (1358), Comanfalva (1369), Kományfalva (1439, lîngă Șiria), Kumánd, Comăna de Jos (magh. Alsó-Komána), Comăna de Sus (magh. Felső Komána), Cumănești, Coman, Comanul, Comana, Comanca, Comani, Comăneanca, Comănița, Comăneasa, Comănești, Comănița, Caracal (< Kara, „negru“ și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Barasu, „apă albă“), Bucegi-Buceci (bučak-buğak- buğag „unghi, colț, margine, loc izolat“), Bugeac (< buğak), Bărăgan (baragan, boragan „furtună, viscol“, din sintagma „ținut bîntuit de furtuni, viscole“), Fălciu (< filiqči, „luntraș“), Argeș (argiș, „înălțime, ridicătură de teren“), Rucăr („stîncă, piatră“), o parte dintre toponimele romînești cu finala -ui, -lui, -țui etc. (Bahlui, Călmățui, Covurlui, Desnățui, Teslui, Vaslui etc.) Gustav Weigand are meritul de-a fi atras primul atenția asupra influenței turcice, îndeosebi cumano-pecenegă, în toponimia și antroponimia romînească, dar, lăsîndu-se „furat“ de noutatea și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Weigand are meritul de-a fi atras primul atenția asupra influenței turcice, îndeosebi cumano-pecenegă, în toponimia și antroponimia romînească, dar, lăsîndu-se „furat“ de noutatea și interesul stîrnit de această idee, a exagerat cu identificarea, uneori fără criterii prea riguroase, a toponimelor rezultate din această influență, astfel că, într-un studiu de sinteză asupra numelor de rîuri din teritoriul romînesc de la sud și est de Carpați, el a stabilit că 10% dintre acestea sunt pecenegocumane și 9% tătare, în timp ce hidronimele formate în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
hidronimele formate în limba romînă reprezintă abia 16%. Excesului de zel în „exploatarea“ ideii descoperite și promovate de el i se poate adăuga precaritatea metodei folosite (pornindu-se de la corpusul, probabil fragmentar, ales și continuînd cu interpretarea a ceea ce înseamnă toponim împrumutat sau creat în romînește; și ne gîn dim la celebra formulă a lui Emil Petrovici - romînii creatori de topo nime slave, maghiare, turcice etc. - în sensul că apelati vele sau antroponimele romînești folosite puteau fi împrumutate cîndva din limbile
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romînește; și ne gîn dim la celebra formulă a lui Emil Petrovici - romînii creatori de topo nime slave, maghiare, turcice etc. - în sensul că apelati vele sau antroponimele romînești folosite puteau fi împrumutate cîndva din limbile respective, dar nu ca toponime, ci ca apelative sau antroponime). Revenind la eptetul de nebună atribuit pădurii nesfîrșite din Cîmpia Dunării, este interesant că teritoriile învecinate se numeau Vlașca (în slavă, „romîneasca“). Probabil că în pădurile sale se ascundeau romînii de năvălitori, imposibilitatea accesului, inclusiv
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numele a trei cursuri de apă (un rîu, afluent de stînga al Dunării, și două pîraie, afluenți ai Cigherului, respectiv al Ghimbășelului), al unui vîrf în Munții Giumalău-Rarău și al județului cunoscut din Banat. Corelate etimologic cu acest nume sunt toponimele: Culoarul Timiș-Cerna, Timișana (pîrîu, afluent de stînga al Timișului), Timișeni (sat din județul Gorj), Timișești (sat din județul Neamț), Timișoaia (vîlcea, afluent de dreapta al pîrîului Valea Roșie), Timișoara (municipiul reședință al județului Timiș), Timișul de Jos și Timișul de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Timișoaia (vîlcea, afluent de dreapta al pîrîului Valea Roșie), Timișoara (municipiul reședință al județului Timiș), Timișul de Jos și Timișul de Sus (localități componente ale orașului Predeal), Timișul Mort (pîrîu, afluent de stînga al Timișului). Cu o singură excepție, aceste toponime sunt formate, prin derivare sau cu ajutorul determinanților, de la unul dintre numele de loc Timiș (unele dintre acestea, mai ales oiconimele, au fost transferate din hidronimele omonime). Singurul nedeductibil neapărat de la un toponim (a se vedea totuși numele boierilor Craiovești) este
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]