1,558 matches
-
fie ucis, pute ca țapul cel mai ramolit. Ne-am așezat la o masă plină de hârtii și instrumente de scris, pe care trona un abac. - Rabinule, am nevoie de ajutorul tău. I-am spus povestea cu preotul donatist, cu torța și cu iarba arsă. - Doar Cel Atotputernic poate să usuce iarba printr-un gest al mâinii, însă există două substanțe care, amestecate cu apă, pot produce același efect. Fie sarea de mare, fie sarea de animale. - Ce este sarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au făcut să sărim în picioare. Gundo a înșfăcat pumnalele, unul în fiecare mână. M-am repezit la fereastră și, trăgând oleacă oblonul, m-am uitat afară. Am văzut doi bărbați călare, sulițași, și alți doi pe jos cu două torțe aprinse în mână. Strigătele se auzeau dintr-o colibă care ardea cu tot cu sufletele care se adăpostiseră în ea. Bărbatul care ne vorbise la început zăcea în noroiul înroșit de sânge - toiagul puțin mai încolo -, cu țeasta spartă din care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-a întrebat Guido. - Nu știu. M-am întors din nou la fereastră. Unul din cei doi călăreți, mărunțel și uscat, cu fața ascuțită precum botul nevăstuicii, vorbea cu câțiva leproși pe care părtașii îi împingeau în față odată cu rotirea torțelor. Vorbea într-o latină greu de înțeles, dar, deși nu mai auzisem vreodată cuvinte și accente asemănătoare, am înțeles noima vorbelor. Îi ocăra spunând că de curând fuseseră aduși acolo doi frați dintr-o familie bogată, burdușiți cu aur, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ne-am îndreptat către tâlhari ca doi pelerini, prefăcându-ne că nu știm ce îndeletnicire aveau. Când bandiții ne-au văzut, au crezut uluiți că ieșiserăm din pădurea din spatele nostru. S-au repezit câtre noi amenințându-ne, împungând aerul cu torțele și cu spadele ascuțite. Le-am surâs, încercând să fac pe prostul, și le-am spus: - Sănătate vouă, pe-aici e drumul spre Ravenna? După care m-am prefăcut că abia atunci îi vedeam pe leproși, mimând că eram oripilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Trecuse de miezul nopții, când, în loc de gâfâit de lupi, am auzit zgomot de copite și scârțâit de roți. Anunțate de o tremurătoare geană de lumină roșiatică, s-au ivit câteva umbre de cai. Alaiul era deschis de doi purtători de torțe lungi și sfârâitoare; venea apoi un pâlc de lăncieri: însoțeau un car acoperit, cu felinare la cele patru colțuri ale platformei. Ne-am dat mai în față ca să vedem mai bine. Perdelele carului erau trase, și am izbutit să zărim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să zărim o figură întunecată în interior. În lumina făcliilor am văzut sclipindu-i pe piept un colier gros cu un pandantiv, și mi s-a părut că recunosc forma unui ochi. După ce cortegiul a trecut, luminat de alte două torțe, i-am șoptit lui Gundo: - Andras se-ntoarce la Ravenna, sunt sigur că el era. Preferă să circule noaptea, ca diavolii și stafiile. Nu suntem foarte departe de vizuina lui. În zori, ne-am dat jos din copac; ne dureau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și arieni, astfel încât nimeni să nu se simtă defavorizat. L-am făcut să dea un decret prin care orice individ era obligat să curețe bucata de drum din fața casei în care locuia, întocmai ca la Bizanț, și să pună noaptea torțe măcar în vecinătatea unor biserici și a palatului ducal. Nu eu ar trebui s-o spun dar, între anii 633-635, Brescia a devenit orașul cel mai pașnic și mai bogat al regatului, întrecând Pavia și Milano. Rotari era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu ușile deschise unde se dădeau sentințele de condamnare la moarte, încotoșmănați în blănuri grele. Se înserase. Draperiile groase care acopereau ferestrele mari fluturau din pricina vântului, aducând înăuntru rafale înghețate de zăpadă ce sfârâia peste vasele cu jăratic fumegânde. Flăcările torței agățate de o grindă riscau să se stingă în orice moment. Eu însă tremuram nu atât de frigul iernii, cât de cel din inimă. Rotari și Gundeperga se confruntau, fețele fiindu-le străbătute de umbrele tremurătoare, de la torță și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fumegânde. Flăcările torței agățate de o grindă riscau să se stingă în orice moment. Eu însă tremuram nu atât de frigul iernii, cât de cel din inimă. Rotari și Gundeperga se confruntau, fețele fiindu-le străbătute de umbrele tremurătoare, de la torță și de la tăciunii aprinși din vasele de încălzit. - Accept propunerea ta, a spus Rotari. Gundeperga nu s-a arătat prea încântată și a rostit glacial precum aerul încăperii: - Există câteva condiții. Te vei împreuna cu mine vreme de douăsprezece luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
liniștit și caută să-i fii un unchi bun, așa cum i-ai fost frate bun tatălui său. Cu ochii șiroind de lacrimi, i-am sărutat mâinile și am plecat. Am ajuns la Pavia odată cu bezna. În fața palatului erau aprinse numeroase torțe, și Rotari, nerăbdător, ne aștepta laolaltă cu toată curtea la intrarea principală. Rodoald călărise însoțind carul gol, fără să scoată vreun cuvânt. Regele mi-a ieșit în întâmpinare și a înțeles după expresia feței mele că situația nu era cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
săpată în stâncă, ce cobora în beznă. Am ordonat ca un număr de cinci longobarzi să stea de pază, amenințându-i că vor fi aspru pedepsiți dacă se vor atinge de vreuna din fete. Eu, împreună cu ceilalți, la lumina unor torțe luate din biserică, am început să coborâm scara. Părea nesfârșită, ascunsă în întuneric și tăcere. Cam după vreo sută de trepte ne-am trezit într-un salon cu tavanul atât de înalt, că nici nu se vedea. Pe un perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
biserică, am început să coborâm scara. Părea nesfârșită, ascunsă în întuneric și tăcere. Cam după vreo sută de trepte ne-am trezit într-un salon cu tavanul atât de înalt, că nici nu se vedea. Pe un perete erau fixate torțe. Mirosea a rășină arsă; am atins un fitil de câlți și am simțit că era călduț. Fusese stins de curând. Le-am aprins pe toate și am văzut, îngrămădit într-un colț, un mic tezaur: cupe, carafe, lămpi de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
altă ușă. Și aceasta era închisă de partea cealaltă, dar, fiind putredă, au fost de-ajuns câteva îmbrâncituri ca să fie doborâtă. Am coborât din nou o scară, și iată-ne într-o altă sală în care ardea doar o singură torță. Pe neașteptate, am fost atacați de cinci soldați bizantini furișați din beznă. Chiar dacă purtau armurile și mantiile gărzii exarhale, erau mercenari obișnuiți și lași. A fost suficient să omorâm unul, ca toți ceilalți să se predea. Înainte de a se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de lemn sculptat. În loc să o luăm spre Benevento, ne-am îndreptat spre Puglia: puhoaie de oameni, de toate națiile și religiile, au venit să se-nchine la trecerea cortegiului. Și ulițele satelor, pe timp de noapte, au fost luminate de torțe. Exista în Gargano un munte numit Drion, adică stejar. De-o parte se mărginea cu orașul Siponto, iar de cealaltă, cu codri întunecoși; acum toată lumea îi zicea Monte Sant’Angelo, deoarece găzduia un loc considerat sfânt de longobarzi și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
treaba, dar la întoarcere a lăsat puțin făclia înfiptă lângă tocul porții, cât să-și potrivească coșul, cânepa pe care-o scosese și ciocanul pe care nu mai știa unde să-l pună. Peste noapte, când Dionisie dormea de mult, torța uitată s-a înclinat puțin și încă puțin și-a-nceput să perpelească icoana făcătoare de minuni. Zogru era pierit de frică, simțea pala focului până în creier, dar când focul a mușcat din lemn, i-a venit sufletul la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
din ce în ce mai repede, derulată cu viteză, ca-n filmele mute. Dintr-odată e liniște. Omul are o revelație și își ridică ochii spre cer. Își ia avânt și insistența lui este răsplătită: zidul explodează, eroul ia foc și arde ca o torță. Prin poarta deschisă nu mai are cine să iasă: în fostul țarc nu mai este nimeni. În această stare de spirit i-a prins ora patru, când Andrei Ionescu a sunat de două ori, scurt, la poarta Giuliei, din strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
De ce spune toată lumea ,,Hai, Vaslui!?” vreau să strig ,,Hai, Humulești!”? Unde e echipa din Humulești? A strigat încă douăzeci de minute numai: Hai, Humulești! Hai, Humulești! - toți din jur mirându-se de comportarea lui. La un moment dat, mai multe torțe se aprind pe stadion. Imediat, poznașul băiat mă întreabă: Arde?Arde...? Incendiu? Apoi a fugit cât a putut el de tare și, ca să-l opresc și să-i explic, alerg și eu după el. Nu știu cum se face că ne întâlnim
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
specializate În iluzie și magie! Făcu clic pe ultimul site vizitat, acesta se deschise, oferindu-le o bandă demo pe care o selecționă și o puse În funcțiune. Încremeniră amîndoi văzînd demonstrația materialului care permitea să transformi un om În torță vie. „Fără pericol aproape treizeci de secunde“, spunea comentariul În timp ce ei vedeau un cascador luînd foc. - Și iată cum s-a prefăcut Ryan că moare: după provocarea panei, ți-a făcut numărul cu torța umană. Marie avu iarăși acel dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
permitea să transformi un om În torță vie. „Fără pericol aproape treizeci de secunde“, spunea comentariul În timp ce ei vedeau un cascador luînd foc. - Și iată cum s-a prefăcut Ryan că moare: după provocarea panei, ți-a făcut numărul cu torța umană. Marie avu iarăși acel dureros sentiment de trădare a cărui intensitate n-o putea nicidecum Înțelege. - Și eu, care eram sigură că-și dăduse viața pentru mine. 24 Scrîșnetul strident al șurubelniței electrice - sunet necuviincios În acel loc Închinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deschis. Totul pieri din jurul ei. Valul Însîngerat din coșmarele ei reapăruse și o Învăluia cu totul Într-o fracțiune de secundă, ea văzu iarăși totul: părul lung al lui Mary În apa agitată, valul care o azvîrle În golf, luminile torțelor, Împușcăturile, nisipul plin de sînge, mîna băiețelului care se ivește și o ia cu el, suflarea lui gîfÎită, bătăile surde ale inimii lui, umbra monstruoasă ivită În landă, fulgerul lamei, țîșnirea sîngelui, strigătul Înăbușit, apoi din nou ochiul păpușii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din nou glasul bine cunoscut. Aș fi putut să-l strig, dar nu mai aveam obraz să-i rostesc numele nici măcar În minte. 37. - Enkim! am strigat Într-un târziu. Între timp, vânătorii noștri se iveau din toate colțurile - purtau torțe și deja puseseră mâna pe câteva iscoade de-ale vrăjmașilor. - Vedeți de Kikil! le strigă Enkim. El a luat urma netrebnicului. Veni lângă mine și mă ajută să mă ridic, iar eu nu știam ce să-i zic. Era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
eu. — Krapptauer sperase că vei deveni șeful Idealismului în Garda de Fier, spuse Jones. — Eu sunt capelanul Gărzii, interveni Keeley. — Ah, cine, cine, cine va conduce acum Garda de Fier? se tângui Jones. Cine va ieși din rând să ridice torța căzută? La ușă se auzi un ciocănit puternic, strident. Am deschis ușa și în prag stătea șoferul lui Jones, un negru bătrân și zbârcit, cu ochi gălbui, răuvoitori. Purta o uniformă neagră cu tighele albe, o centură tip Sam Browne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
se adresă el lui Jones. Sunteți aici sus cam de multișor. — Nu chiar, ripostă Jones. A murit August Krapptauer. Fuehrer-ul negru al Harlemului trecu repede peste această veste. — Toți mor, toată lumea moare, zise el. Cine-o să ridice de jos torța când o să fie toți morți? — Tocmai am pus și eu aceeași întrebare, zise Jones. M-a prezentat lui Robert. Robert nu mi-a întins mâna. — Am auzit de dumneata, zise el, dar nu te-am ascultat niciodată. — Păi..., am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Lintițaru a venit sorbul sau ce-o fi fost și l-a luat. Pe Jambirică l-a cruțat. Doar l-a aruncat vârtejul pe monumentul „Independenței“ (13 metri înălțime, cu tot cu soclu) de la intrarea în pădura Obancea, în vârf, chiar în torță. Monumentul fusese ridicat în 1987, în semn de cinstire a eroilor din județ căzuți în luptele cu turcii din sudul Dunării. Se aștepta să vină Nicolae Ceaușescu să-l inaugureze. N-a mai venit. Cei de la C.C. au transmis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
repete de trei ori, dar reuși să-l facă pe celălalt să-i dea ascultare. Când tractorul fu îmbibat cu benzină, căută un chibrit în bucătărioara muncitorilor, introduse într-un bidon o bucată de lemn, o aprinse și îi oferi torța indianului yubani. — Arunc-o! Kano îi dădu ascultare fără să înțeleagă pe deplin, dădu un țipăt de groază și o luă la goană când tractorul începu să ardă instantaneu. O coloană deasă de fum se înălță la cer și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]