2,332 matches
-
invitat pe el să prezinte programul. Lipsa lor de orientare o să-i coste. Păcat! Beethoven... Tristețea, îngândurarea, optimismul, triumful vieții, bucuria, marea bucurie generată de credința neclintită în Om. Ce fericită completare a muzicii lui Musorgski Modest Petrovici cu acest torent de sentimente!” “Oda Bucuriei” izbucnește, deodat’, nestăvilite se revarsă sunetele ei în întreaga sală. Prima jumătate a sălii mari a Casei de Cultură aplaudă frenetic, în picioare. Cealaltă jumătate are toate scaunele libere, inclusiv cele de la lojă, rămase așa încă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bine... ... ...IV.13. ... Trenul s-a oprit. Din vagoane coboară mai întâi valize și geamantane de diferite calibruri și mărimi, apoi sacoșe, plase și papornițe și, la urmă, foștii pasageri. Fluxul uman care se prelinge către ieșire emană un imens torent sonor. “Luași și sacoșa aia de nailon, dom’ le?” “D’apăi cum?” “Ghe ce naiba o fi sosît așe ghe târzîu?” “Fiindc-o avut întârzîiere” “No, asta șchiu șî sîngur, nu-mi trăbă un înțălept ca chine să-mi gheșlușască. Numa
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Lăsați, câteva minute stau eu aici. Băieții, elevii, vor înțelege că-i ceva urgent, vă cheamă doamna, vrea să vă comunice ceva de-acasă, cred” ... “Alo?” “Paul?” “Da, dragă, ce-i?” De la capătul celălalt al firului se încearcă, printr-un torent de suspine, un răspuns: “Vino, dacă poți, repede acasă. Fetița a făcut 40 cu 8.” “Până vin eu, roagă-l pe doctorul Voinea s-o vadă. Dă-i un telefon” “L-am sunat, dar azi e de gardă. Deci, nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să-i spui oricum. De când s-a întâmplat accidentul, m-am întrebat: nu cumva suntem toți pe niște căi invizibile? Căi pe care ar trebui să le urmăm, fără să știm? Căi care duc într-adevăr undeva? El se încordă. Torenții răsuflării lui se prăvăleau în cascadă peste sânii ei. Nu știu, K.S. Vrei să spui că accidentul fratelui tău a fost menit să te conducă spre femeia asta? Nu pe mine. Pe el. Știi și tu cum era viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prea fluent. El își ridică ochii spre ea, schimbat într-un mod pe care nu-l poate numi. Se strâmbă. —De ce-ai întârziat atât? Ea se aruncă pe el, trăgându-i capul spre fața ei. Între ei se revarsă torente. Să nu mă uzi, spune el. Am făcut deja baie pe ziua de azi. Îi împinge capul de lângă al lui și i-l ține cu amândouă mâinile. —Doamne. Ia să te văd. Unele lucruri nu se schimbă niciodată. Abia când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așa cum, doar cu o clipă mai Înainte, acest chip bun, frumos, strălucitor mă fermecase cu siguranța și integritatea bucuriei debordante, tot așa farmecul lumii Întemeiate pe vigoare și viață fusese sfărîmat acum de această moarte fără nume, se Înecase În torentul de sînge fără nume al acestui om și nu-i mai vedeam chipul așa cum Îmi apăruse la prînz. SÎngele și moartea acelui om deșteptaseră În inima mea o neagră prăbușire, aducînd deodată Înapoi lumea hidoasă a morții-În-viață cu nenumăratele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cea mai robustă navă să se simtă singură și vulnerabilă iarna, chiar înainte ca apa să se transforme în gheață; pe timpul înșelătoarei primăveri; pe durata ploilor de vară, cînd apa este deodată scoasă din indolența sa și plesnită de un torent neașteptat la sfîrșitul unei zile și am ajuns să iubesc toate aceste înfățișări ale sale. Rîul mi-a dezvăluit înțelesul mișcării și m-a învățat că mișcarea este viață. Sună exagerat? Poate chiar este. Dar așa simt, și nu altfel
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
măestrite se înmulțeau, împotrivirea Dacilor devenea mai cerbicoasă; cu atâta lupta lua un caracter mai înverșunat, atât din partea atacului cât și al apărării. Păduri ne umblate în care legiunile romane sunt nevoite să-și deschidă un drum cu toporul; ponoare, torente și șanțuri adânci pe care sunt siliți să le umple; întărituri ridicate mai la fiece pas și apărate cu o stăruință nemaipomenită îngreunau înaintarea Romanilor. Atacurile Dacilor asupra pozițiunilor romane devin tot mai dese; sângele curge în șiroaie și mai
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
era de nepătruns. Și, în timp ce stătea așa, cu capul dat pe spate, băgă de seamă că zgomotul care-l trezise, acum încetase. Surprins, își coborî privirea și tocmai când voia să se întoarcă, deasupra lui se auzi un pleoscăit. Un torent de apă i se prăbuși în cap și-l udă până la piele. Parcă ar fi fost un semnal. De jur împrejurul lui turna cu cofa. Din penumbră auzea din toate părțile șiroind apa, iar el fu scăldat încă de dcuă ori; ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-l udă până la piele. Parcă ar fi fost un semnal. De jur împrejurul lui turna cu cofa. Din penumbră auzea din toate părțile șiroind apa, iar el fu scăldat încă de dcuă ori; ca niște dușuri gigantice, crengile de deasupra lui filtrau torente de apă și el încetă să se mai întrebe ce se întâmplă. Ploua. Frunzele enorme acumulaseră apa în amplele lor cupe verzi; dar ici și colo greutatea apei depășea rezistența frunzelor și atunci deborda vărsându-se în frunzele de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
era de nepătruns. Și, în timp ce stătea așa, cu capul dat pe spate, băgă de seamă că zgomotul care-l trezise, acum încetase. Surprins, își coborî privirea și tocmai când voia să se întoarcă, deasupra lui se auzi un pleoscăit. Un torent de apă i se prăbuși în cap și-l udă până la piele. Parcă ar fi fost un semnal. De jur împrejurul lui turna cu cofa. Din penumbră auzea din toate părțile șiroind apa, iar el fu scăldat încă de dcuă ori; ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-l udă până la piele. Parcă ar fi fost un semnal. De jur împrejurul lui turna cu cofa. Din penumbră auzea din toate părțile șiroind apa, iar el fu scăldat încă de dcuă ori; ca niște dușuri gigantice, crengile de deasupra lui filtrau torente de apă și el încetă să se mai întrebe ce se întâmplă. Ploua. Frunzele enorme acumulaseră apa în amplele lor cupe verzi; dar ici și colo greutatea apei depășea rezistența frunzelor și atunci deborda vărsându-se în frunzele de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mai minuscul, decât dacă spațiul ar fi plin până la saturație. Grosvenor avea, însă, o explicație ceva mai plauzibilă: cele două evenimente se puteau afla într-o relație de cauză-efect. Unul din pereții sălii mașinilor fusese perforat de o explozie puternică. Torente de energie se revărsaseră în spațiu. Dădu să vorbească, dar închise numaidecât gura. Trebuia să țină seama de toate implicațiile unei astfel de ipoteze. Trebuia să calculeze cantitatea de energie pierdută în câteva minute. Dar cifrele care-i veniră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să-l smulgă din cătușele de foc, apoi îl duseră cu un ascensor până la etajul al zecelea, care nu fusese energizat. Grosvenor porni într-acolo odată cu ceilalți. Așezat pe podea, trupul continua să se zbată vreme de câteva minute, descărcând torente de energie, apoi se liniști, treptat, ca și cum și-ar fi dat duhul. - Aștept raportul dumitale, domnule Pennons! tună căpitanul. Mecanicul-șef îi răspunse, după o clipă de tăcere: - Oamenii sunt răspândiți în cele trei etaje, conform planului, și scanează necontenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
îl izbi ca o lovitură de baros. Era atât de intens, încât se opri în prag, retrăgându-se speriat. Dar rezistă, clipind continuu din ochi, și încercă să-și ordoneze vălmășagul de imagini vizuale care rivalizau ca magnitudine cu acel torent de sunete. Bărbați, bărbați, bărbați pretutindeni. Mii de bărbați într-o sală de spectacole lungă și lată, cu zeci de șiruri de scaune, bărbați neliniștiți care umblau, în sus și-n jos, pe culoarul dintre scaune. Priveau cu toții, îngrijorați, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de molie imensă. A aruncat o privire speriată spre mine, a dat să plece, dar s-a răzgândit. Stătea în ușă fără să spună nimic. ― Ce doriți? l-am întrebat. Prinzând curaj, omul s-a apropiat, lămurindu-mă cu ajutorul unui torent de vorbe care se revărsa continuu că auzise de venirea unui "scluptor". Sculptor, l-am corectat eu. Și se gândise că fiind eu un oaspete de seamă, poate îl ajutam cu o vorbă bună pe lângă Moașa. ― Știți cine-i Moașa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gest care o împinse în mașină, mâna încercând să o facă să se aplece din talie. Despre asta era vorba? Nu despre o verificare, ci despre un viol în grup? Așa avea să se termine? Umilința fu înlocuită de un torent de furie. Încercă să lovească, cu o putere pe care nu o mai simțise până atunci. Își dădu seama că bărbatul care o ținea de încheieturi trebuia să se străduiască din greu ca s-o poată ține. În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aceasta stranie, medievală, în mănăstirea ei. — Au fost fără îndoială intrigați, murmură Ignatius. Găsise ranița și îndesa în ea niște șosete aruncate jos, pe podea. În curând mă vor putea vedea în carne și oase. Așteaptă numai să audă despre torentul de ficțiuni plăsmuite de mintea ta! Ignatius căscă. — S-ar putea ca mama să-mi fi făcut un mare serviciu plănuind să se recăsătorească. Legăturile astea oedipiene începuseră să mă apese. Aruncă yo-yo-ul în raniță. Se pare că ai trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dansăm! spusese. Sam o urmase mormăind pe ringul de dans și Începuse să se miște pe ritmurile muzicii ca un agent CIA sub acoperire. Kitty se uitase la el, Întrebându-se ce-ar putea face ca să-i abată atenția de la torentul de pesimism care Îl cuprinsese, și ochii Îi străluciseră poznaș. Se apropiase de el și Îl sărutase, scurt, dar pasional. O făcuse exact ca o dădacă șmecheră care Îi Întinde o acadea copilului supărat, ca să-i distragă atenția. Și trucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de molie imensă. A aruncat o privire speriată spre mine, a dat să plece, dar s-a răzgândit. Stătea în ușă fără să spună nimic. — Ce doriți? l-am întrebat. Prinzând curaj, omul s-a apropiat, lămurindu-mă cu ajutorul unui torent de vorbe care se revărsa continuu că auzise de venirea unui „scluptor”. Sculptor, l-am corectat eu. Și se gândise că fiind eu un oaspete de seamă, poate îl ajutam cu o vorbă bună pe lângă Moașa. Știți cine-i Moașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un raft un dicționar voluminos de engleză și am căutat: bannock În engleza medievală (bannuc În vechea saxonă, bannach În gaelică) e un fel de turtiță coaptă pe piatră sau pe grătar, de orz, secară sau alte cereale. Burn Înseamnă torent. Nu rămânea decât să traduc cum traduceau Templierii francezi când trimiteau știri din Scoția compatrioților lor din Provins, și ieșea ceva cum ar fi torentul plăcintei, sau al pâiniței, sau al pâinii. Cine a mâncat pâinea este cel care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
turtiță coaptă pe piatră sau pe grătar, de orz, secară sau alte cereale. Burn Înseamnă torent. Nu rămânea decât să traduc cum traduceau Templierii francezi când trimiteau știri din Scoția compatrioților lor din Provins, și ieșea ceva cum ar fi torentul plăcintei, sau al pâiniței, sau al pâinii. Cine a mâncat pâinea este cel care a Învins la torentul pâinii, și e vorba deci de nucleul scoțian, care poate că În acea epocă se răspândise deja prin toate insulele britanice. Logic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
decât să traduc cum traduceau Templierii francezi când trimiteau știri din Scoția compatrioților lor din Provins, și ieșea ceva cum ar fi torentul plăcintei, sau al pâiniței, sau al pâinii. Cine a mâncat pâinea este cel care a Învins la torentul pâinii, și e vorba deci de nucleul scoțian, care poate că În acea epocă se răspândise deja prin toate insulele britanice. Logic: din Portugalia până În Anglia, iată calea cea mai scurtă, nici vorbă de o călătorie de la Pol până-n Palestina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-ți redăm acea viață pe care ai avut-o acum milioane de ani. Pentru asta trebuie să plantăm copaci, să reciclăm, să nu mai aruncăm gunoaie pe jos, mai bine zis să te ocrotim. Această apă strălucitoare ce curge prin torente și râuri, nu este numai apă, ci și sângele strămoșilor noștri. Dacă vindem pământul, trebuie să știm că e sfânt. Pământul nu aparține omului. Omul aparține pământului. Damșa Denis-David, clasa a VI-a Colegiul Național „C.D. Loga” Timișoara - Timiș profesor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de pe plajă este cald și bucuria fiecărei zile se resimte în fiecare bob de nisip. M-am trezit zâmbind la acele amintiri. O lacrimă mi se prelinse în treacăt printre gene și se rostogoli în jos pe obraz. Apoi un torent de lacrimi de regret și de dorință de a merge din nou la Jeffrey-Bay. Cu greu, am murmurat un: Îmi pare rău! Printre lacrimi, el zâmbi și în acel moment inima mea începu să bată mai din ce în ce mai repede... La un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]