975 matches
-
ascuțit numai câte un cuvânt scurt: ― ...ochi!... foc!... Gloatele de țărani se poticniră, parc-ar fi primit fiecare câte un pumn în piept, numai o clipă, cât pârâi salva și până când țevile cu gura fumegândă alb reveniră în poziția orizontală. Trâmbița nu-și întrerupse deloc țipetele de aramă... Zdrențele zgomotului împușcăturilor încă nu se risipiră și nici șuierul gloanțelor încă nu apucase a se potoli când din vălmășagul de oameni țâșniră stropi de sânge și urlete de durere. Multe trupuri se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
focul soldaților, împingîndu-le într-o goană zvăpăiată spre sat... Maiorul Tănăsescu își ținea strâns roibul, cu luciri de oțel în ochi, cu o ușoară încruntare a mușchilor figurii. Alături trompetul își umfla mereu obrajii ca niște foi automate, legănând ușor trâmbița, în vreme ce calul lui, cu gâtul încordat și capul în piept, își rodea zăbalele cu clăbuci de spumă cenușie. Mai înapoi, în șosea, prefectul Baloleanu cu picioarele înțepenite, cu ochii rătăcitori, spunea întruna procurorului, care parcă asculta și nu auzea: ― Ne
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că vorbește de sânge, vroia să evite cuvântul și cuvântul îi venea mereu pe buze și-i ardea gura ca o năvală de sânge fierbinte. Cravașa maiorului se înălță iarăși în aer, glasul lui tăios se sfredeli iar printre sunetele trâmbiței, armele făcură iarăși câteva mișcări scurte și împușcăturile trosniră cu același pârâit prelung. ― Domnule maior, domnule maior! strigă prefectul fără să-și poată dezmorți picioarele. Baia de sânge... Se opri amărât că iar i-a venit sângele pe limbă. Ba
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-are alte griji, bâigui Petre morocănos. După alt răstimp, ciocănit de chemările babei, soldații începură a se vedea mai bine cu maiorul călare, la mijloc. Petre îi privea cu niște ochi neîncrezători și parcă numărîndu-le pașii. Deodată răsună iar trâmbița, prelung ca o prevestire. Și îndată Petre auzi frânturile de comenzi: ― ...stai!... ochi!... foc!... Ilie începu să legene mai tare steagul alb, să nu cumva să nu-l observe soldații. Trosnitura salvei păru mai asurzitoare. Cămașa însîngerată cu pușca se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mult cu cât, în vremea construirii fortului și a făuririi legendelor despre cavaleri înzăuați, exista doar un pâlc de bordeie ai căror locuitori aveau două ocupații de căpetenie : să lucreze pământurile din jur și, din când în când, la chemarea trâmbițelor de pe creneluri, să-și adune odraslele și puținele vite, apoi să urce dealul în grabă, pentru a afla, între ziduri, adăpost. Petrache cunoștea pe dinafară încrustațiile de pe scut. Răsfoise cărțile vechi, dar nu găsise nicăieri lămuriri pentru acele simboluri. Cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Fandarac, regretând, în sinea lui, că discuția asta n-avusese loc în bodegă, să-l pună pe Șofronică pe jar. La urma urmelor, ce sunt statuile dacă nu tot un fel de morți, dar neîngropați ? Așa că, atunci când or să sune trâmbițele, statuile or să aibă mai puține pregătiri de făcut, ajung mai degrabă. Judecata de Apoi a statuilor o să fie un fel de repetiție generală pentru cea a oame nilor. În felul ăsta, nouă o să ne fie mai ușor. Multe dintre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a lui Iuda. 17. Cei ce zideau zidul, și cei ce duceau sau încărcau poverile, cu o mînă lucrau, iar cu alta țineau arma. 18. Fiecare din ei, cînd lucra, își avea sabia încinsă la mijloc. Cel ce suna din trîmbiță stătea lîngă mine. 19. Am zis mai marilor dregătorilor și celuilalt popor: "Lucrarea este mare și întinsă, și noi suntem risipiți pe zid, departe unii de alții. 20. La sunetul trîmbiței, să vă strîngeți la noi, spre locul de unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
avea sabia încinsă la mijloc. Cel ce suna din trîmbiță stătea lîngă mine. 19. Am zis mai marilor dregătorilor și celuilalt popor: "Lucrarea este mare și întinsă, și noi suntem risipiți pe zid, departe unii de alții. 20. La sunetul trîmbiței, să vă strîngeți la noi, spre locul de unde o veți auzi. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi." 21. Așa făceam lucrarea: jumătate din noi stînd cu sulița în mînă din zorii zilei pînă la ivirea stelelor. 22. În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
Cel dintîi a pornit pe partea dreaptă a zidului, spre poarta gunoiului. 32. În urma acestui cor mergeau Hosea și jumătate din căpeteniile lui Iuda, 33. Azaria, Ezra, Meșulam, 34. Iuda, Beniamin, Șemaia, și Ieremia. 35. unii din fiii preoților cu trîmbițe, Zaharia, fiul lui Ionatan, fiul lui Șemaia, fiul lui Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zacur, fiul lui Asaf, 36. și frații săi, Șemaia, Azareel, Milalai, Ghilalai, Maai, Netaneel, Iuda și Hanani, cu instrumentele de muzică ale David, omul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
Și s-au oprit la poarta temniței. 40. Cele două coruri s-au oprit în Casa lui Dumnezeu; și tot așa și eu și dregătorii care erau cu mine, 41. și preoții Eliachim, Maaseia, Miniamin, Mica, Elioenai, Zaharia, Hanania, cu trîmbițe, 42. și Maaseia, Șemaia, Eleazar, Uzi, Iohanan, Malchia, Elam și Ezer. Cîntăreții și-au înălțat glasul, cîrmuiți de Izrahia. 43. În ziua aceea s-au adus multe jertfe și a fost mare bucurie, căci Dumnezeu dăduse poporului o mare pricină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
vârtelniță, blid, răboj, tigae, desagă, rogojină, toiag, nicovală, cumpănă, lanț, sanie, laviță, drojdie, țuică, covrig, colac. Cuvinte și relații ostășești: viteaz, voinic, ceată, tabără, șatră (cort), steag, prapur, iscoadă, oblânc, prieten, vrăjmaș-dușman (turanic), primejdie, pagubă, strajă, pază, chivără, sabie, surlă, trâmbiță, bucium; agricultură: ogor, lan, hat, toloacă, pârloagă, brazdă, loviște, prăjină, potcoavă, cramă, streșină, stâlp. Alte cuvinte slave: vadră, găleată, câblă, merță, chilă, drob, pogon, ploscă, cobză, lăută, obor, nedeie, zbor, ocol, corabie, cârmă, plută, pivniță-beci, zemnic, ispravă, treabă, pagubă, scump
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Domnitorul urma o cale proprie în interes propriu. Desigur, nici boierimea autohtonă filorusă nu-și ignora interesele de clasă, dimpotrivă, dar ea se socotea singura îndreptățită să facă apel la titlurile continuității și revendicărilor naționale. Într-o filipică antiotomană, intitulată Trâmbița românească (manifest tipărit în 1769 și atribuit lui Enăchiță Văcărescu) se lansa chemarea la deșteptarea românilor, „pă vrăjmași să năvălim”; se invoca măreția de altădată a țării, când „crai aveam români de neam”: Mircea, Mihai Vodă Viteazul; „că sântem din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
inspirației rusești, pentru c-ar fi o naivitate să credem că alcătuirea deputățiilor țării și a memorandumurilor să se fi făcut fără cunoștința încuviințătoare a reprezentanților armatei cuceritoare sau cu participarea directă. Foarte importantă ni se pare constatarea că în Trîmbița românească, deci după declararea războiului și înainte de începerea propriu-zisă a ostilităților militare, se invoca necesitatea apelului la austrieci, ruși, creștini să ne ajute să ne eliberăm. Apoi, cele două deputății nu puteau pretinde o deplină împuternicire. În Muntenia, o foarte
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
prietenele sale, revine din vacanță "mai încântătoare și mai seducătoare ca niciodată", aducând cu ea amintirea plăcută a unui flirt. În acel moment, Françoise realizează că "toate fetele din clasa ei flirtaseră deja". Ele chiar își povestesc "cu surle și trâmbițe, fără urmă de rezervă sau sfială, aventurile amoroase". Unele dintre ele, ca și cum ar fi participat la o competiție, merg chiar până la a-și contabiliza flirturile, mândrindu-se de recordul atins. O liceană anunță cifra 31, afirmând că intenționează să ajungă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tot fost folosite pînă la epuizare. Dar în vremuri de restriște, într-un context schimbat, ele capătă o încărcătură nouă. De obicei, repetăm mașinal cuvintele imnului național. Dar dacă dușmanul amenință granițele, "la arme, cetățeni" atrage ca un sunet de trîmbiță și redevine o parolă colectivă. Cu un minim de conținut turnat într-o formă imperativă, o astfel de parolă poate afirma orice, fără a se îngriji nici de logică, nici de adevăr. Afirmația reflectă în general o atitudine clară. Ea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
figuri retorice inspirate din variatele aspecte ale războiului și ale folosirii armelor din vremea sa. În cartea Apocalipsului întâlnim unele figuri retorice magnifice, precum cea din capitolul 9, unde autorul descrie răvășirea produsă în univers de către cei 7 îngerii cu trâmbițele și înfățișarea lor războinică: Și aveau pieptare ca platoșele de fier, iar vuietul aripilor lor era ca vuietul unor care de luptă cu mulți cai ce aleargă în bătălie (Apoc 9, 9). Tot aici aflăm despre căderea Babilonului, despre bucuria
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu mai trebuie s-o cheltuim cu dezvoltarea unei dorințe de a-l realiza.) „Oricând Îți mai rămâne destulă putere să duci la bun sfârșit ceea ce faci din convingere.” (J.W. Goethe) Toamna se numără bobocii. (Anunțarea cu „surle și trâmbițe” a unor intenții entuziaste nu este și o garanție a desfășurării cu succes a respectivei activități. Trebuie așteptat momentul de Încheiere a activității, pentru a se vedea dacă rezultatele obținute confirmă sau nu entuziasmul și promisiunile de la Început. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dă ocazia și să Înțeleagă În ce măsură s-a Înșelat În deducțiile sale. Pornind de la analiza primelor decese, Baskerville ajunge la concluzia greșită că asasinul urma cu fidelitate profețiile Apocalipsei și că natura crimelor era conformă cu textul despre cele șapte trâmbițe. Calea către adevăr se vădește ulterior cu atât mai complicată cu cât Jorge, spionându-l pe Baskerville și văzându-l cum Își construiește acest delir interpretativ În jurul Apocalipsei, decide să-l inducă În eroare, furnizându-i false indicii pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
poate spune ce gândește cu adevărat despre ea și trebuie să se rezume la a-i vorbi despre o carte imaginară cu care a combinat-o cu greu pe a ei. El e, astfel, stupefiat de laudele cu surle și trâmbițe ale lui Céline din perioada În care Îi transcrie manuscrisul, laude care, În realitate, i se par că i se adresează pe ascuns mai degrabă ei, decât lui: „E adevărat, sunt Într-o pasă norocoasă. Așa de rar e să
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
timp prin ipostaze de neliniște, de refuz, de martiraj care să cristalizeze prezentul și să demonstreze că acest prezent este un rezultat al unui lung efort pe scara istoriei. Nici Eugen Jebeleanu nu ne va convinge estetic în poemul "Bălcescu": "Trâmbițe sună, vin desculții/ Către el în toată zarea/ De atâta bucurie/ I se taie răsuflarea". Situația se integrează într-un proces mai amplu de subsumare a poeziei realității. Intenția este de-altfel declarată în numeroasele arte poetice particulare care apar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumina eternă în care strigătele sunt impersonale și fără ecou, ca într-un deșert al morții: "ți-aduci aminte era o biserică/ fericită pe colina paradisiacă/ și tu înger de zăpadă". Lumina este de aur, iubita are părul de aur, trâmbița este de aur, nisipul este de aur, groapa este de aur, norii sunt de aur, îngerul este de aur. Exemplele se pot înmulți în acea lume de paradis, în care poetul rămâne melancolic și solitar: "Acum se face lumină/ în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poetul îl aplică figurilor decupate dintr-un transcendent nu-i vorbă, recognoscibil, chiar și atunci când pare ajustat de o imaginație poetică greu de ținut în frâiele dogmei. În poemele sale există, spre exemplu, topoï sacri, de la recuzita biblică obișnuită (tronul, trâmbița, lăuta, spada, pocalul) și simbolurile liturgice bine știute (lumânările, candela, icoanele, împărtășania, crucea) la personajele și scenele decupate din Cartea Sfântă (îngerii și Iisus Hristos, Cina cea de taină, crucificarea și Învierea, iadul și Raiul). Adesea, cele mai semnificative dintre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
corole de spini magici" și, în general, toate "iubitele sunt turnuri de mănăstiri", poetul este dăruit de bătrânul, credinciosul corb cu "semințele mătăsoase ale/ transcendenței", un alt personaj ambiguu îi împletește "armura singurătății", gravată cu "crini dureroși", în sunet de "trâmbițe melancolice" etc. etc. Într-un mod încă și mai evident față de cărțile precedente, pe parcursul acestui op se privilegiază tratarea acelor motive lirice care dau relief relației dintre poezie/ cuvânt și poet/emițător, o relație pe care se bazează o întreagă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu mi le-am împlinit, poate și din cauza neglijenței mele, de vreme ce am completat prea tîrziu, după întrunirea comisiei ad hoc, formularele pentru anul 1989-1990. De aceea n-am putut fi martor la năruirea Zidului, ale cărui temelii fuseseră așezate de trîmbițele perestroikăi și pe care un popor de oameni tăcuți cu lumînări în mîini îl făcuse să se prăbușească. Nu am reușit să trăiesc noul an zero al Berlinului, care a devenit ipso facto noul an zero al Germaniei. Zidul a
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
un reportaj în versuri despre realitatea imediată, fie ca pe un lamento al unei generații cu o copilărie marcată de coșmarul războiului. Odată cu Chipul cioplit și mai ales prin Fața a doua (ambele apărute în 1967), expresia se decantează, glasul de trâmbiță al poetului coborând spre șoaptă. Chiar dacă obsesia ororilor războiului nu a dispărut, o tristețe gravă ia locul tumultului de blesteme. Renunțând să se mai erijeze în răzbunătorul lumii, să se considere purtătorul de cuvânt al unei generații, M. începe aventura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]