959 matches
-
de multe resurse naturale, inclusiv calcar (pentru construcții), obsidian sau rocă vulcanică (pentru unelte și arme) și sare, inclusiv pene de quetzal, jad (folosite pentru a decora costume elaborate ale nobilimii Maya) și scoici marine, care au fost folosite ca trâmbițe în ceremonii și de război. Maiașii au început să-și stabilească așezări în Peninsula Yucatán încă din 1800 î.e.n. în 300-900, în perioada clasică, în peninsula apar numeroase orașe-stat conduse de preoți-prinți. Din motive necunoscute, sunt abandonate în favoarea orașelor din
Civilizația mayașă () [Corola-website/Science/303499_a_304828]
-
eroului pentru a-l recruta. Temându-se pentru viața fiului ei, zeița Thetis îl înveșmântează pe acesta în haine femeiești și îl ascunde printre fiicele lui Licomede. O variantă a mitului spune că Ulise și tovarășii săi au sunat din trâmbițe, iar fetele regelui au fugit speriate, crezând că cetatea este atacată, în timp ce Ahile a apucat o suliță, îndemnat fiind de instinctul de apărare, și s-a demascat. Altă variantă relatează cum Ulise și ceilalți s-au deghizat în negustori, venind
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
Ziua Ispășirii, Yom Kipur. În emisfera nordică, are loc la începutul toamnei. După tradiție, ar fi aniversarea creării celor dintâi oameni, Adam și Eva. În Torá i se mai spune și Yom Hatruá (יום תרועה), ziua sunării (la origine - din trâmbițe, în zilele noastre asociată adesea cu cornul Shofarului). Obiceiurile de Rosh Hashana includ sunarea din shofar și o cină familială la care se mănâncă alimente simbolice cum ar fi mere unse cu miere, pentru ca anul care începe să fie un
Roș Hașana () [Corola-website/Science/304415_a_305744]
-
fost celebrată în mod diferit. Prima referință la obiceiul sărbătorii este prezentă în cartea profetului Ezechiel (Ezechiel, 40,1). În Levitic (25,9) se spune că Jubileul, care începe chiar în ziua de Roș hașana, este primit cu sunet de trâmbițe. Conform cărții lui Ezechiel, se ofereau sacrificii specifice atât în prima zi a săptămânii cât și în prima zi a „primei luni”. Prima zi a celei de-a 7-a luni (?) este indicată ca „ziua sunetului de trâmbiță”. În acea
Roș Hașana () [Corola-website/Science/304415_a_305744]
-
sunet de trâmbițe. Conform cărții lui Ezechiel, se ofereau sacrificii specifice atât în prima zi a săptămânii cât și în prima zi a „primei luni”. Prima zi a celei de-a 7-a luni (?) este indicată ca „ziua sunetului de trâmbiță”. În acea zi se „ținea o adunare sacră”. În acea zi nu erau permise nici un fel de munci; în schimb trebuiau oferite sacrificii speciale (cf. Levitic, 23,23-25; Numeri 29,1-6). Sarbatoarea nu se numea atunci „Roș hașana”, dar era
Roș Hașana () [Corola-website/Science/304415_a_305744]
-
au devenit și mai rigide (Nehemia 13,15-22) și au constituit una din trăsăturile caracteristice ale Iudaismului. Luna nouă Deseori menționată împreună cu Sabatul (de ex. Isaia 1,13), era caracterizată de sacrificii specifice (cf. Numeri 28,11-15) și de sunetul trâmbițelor (cf. Numeri 10,10). În timpurile mai vechi era însoțită și de banchete speciale și de sacrificii familiale (cf. 1 Samuel 20,5.24), uneori, pe timpul celebrării ei erau consultați și profeții (cf. 2 Regi 4,23). Cu ocazia Lunii
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
de banchete speciale și de sacrificii familiale (cf. 1 Samuel 20,5.24), uneori, pe timpul celebrării ei erau consultați și profeții (cf. 2 Regi 4,23). Cu ocazia Lunii noi din luna a 7-a era celebrată o „sărbătoare a trâmbițelor” specială (cf. Numeri 29,1). Anul sabatic. Prin lege pământul era lăsat să „se odihnească”la fiecare 7 ani odată (cf. Levitic 25,1-7), îar odată la 50 de ani (7x7) era „Anul jubiliar” (cf. Levitic 25,8-34): în acel
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
1628 g(henar)". Clopotul cel mic, de 70 kg, are o inscripție în limba română cu caractere chirilice în care se spune că a fost turnat în 1715 întru pomenirea lui Miron Barnovschi Voievod: "Lăudați pre Dumnezeu în glas de trâmbiță. Acest clopot (s-a turnat) întru pomenirea lui Io Miron Barnovschi Voievod. Leat 7223". Funcționând anterior ca mănăstire, în incintă au fost construite chilii, case egumenești, beciuri și alte anexe utile pentru călugări și pentru oaspeții înalți care vizitau Iașul
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
prooroci. Judecata de Apoi se desfășoară pe pereții de vest, sud și nord. În centru se află Iisus Pantocrator, încadrat de apostoli; dedesubt, la stânga începe "focul iadului" care se continuă, amplu, pe peretele nordic; la dreapta apar îngeri sunând din trâmbițe sau purtând în brațe suflete; puțin mai jos, două reprezentări circulare ilustrează, una - Cele patru vânturi dezlănțuiteși animalele înapoind trupurile oamenilor pentru judecată, iar cealaltă - Învierea morților. Pe pereții de nord și sud sunt înfățișate cetele celor drepți (împărați, patriarhi
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
de chipuri nouă. Chipuri vechi cu rame sunt numai 4. Domnul Isus, sf. Maria, Patriarchul Ioan, Arhangelul Găvrilă. Interesante sunt chipurile cele vechi de pe păreți: pe un părete este reprezentat ”județul”, cu ingeri cari țin tablele legii și cari în trâmbițe chiamă morții la judecată. Un înger ține în mână tabla legii, altul cartea județului, apoi urmează iadul , care reprezentă un bălaur cu gură mare de jos până-n sus. Din gură ies draci mulți și foc. Sunt înșirate păcatele muerilor și
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
a se arăta pe creasta zidului. O descriere însuflețită a asaltului și apărării este făcută de Chalcocondil, care a auzit-o probabil de la tatăl său. După 5 zile de luptă, Murad a dat semnalul atacului final, cu sunet mare de trâmbițe. Trupele sale de elită, ienicerii, au fost primele care au escaladat zidul deja dărâmat; la 10 decembrie, Hexamilinul nu mai era decât un morman de ruine, iar apărătorii săi-uciși sau luați prizonieri. Despoții Constantin și Toma au izbutit cu greu
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
va fi preluată de o regență, se va ocupa telegraful, armata și unele orașe mari vor solidariza cu mișcarea conspirativă. Se înlătură temerile unora de o intervenție străină, se confecționează steagul nou, stabilindu-se semnale ca tragerea clopotelor și sunarea trâmbițelor gărzii naționale. Primii ani de domnie ai lui Carol I s-au caracterizat printr-o mare agitație politică și o continuă instabilitate guvernamentală. Între 11 mai 1866 și 7 august 1871 au avut loc nu mai puțin de nouă schimbări
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
orchestral. În acest caz, distingem o particularitate folcloristică: în Maramureș, virtuozitatea interpretărilor instrumentale a atins uneori performanțe fără precedent, prin contopirea notelor muzicale cu tonalitatea cuvintelor, într-o simbioză perfectă. Din gama instrumentelor muzicale se remarcă, alături de cele eminamente pastorale (trâmbița, cavalul și fluierul), vioara sau „cetera” cu patru coarde, acordate în cvintale uzuale. Aceasta este însoțită, de cele mai multe ori, de „zongoră”, o chitară obișnuită, cu două, trei sau patru coarde (acordate în re-la sau la-do-la-mi). De curând, acestora li s-
Arta interpretativă vocală () [Corola-website/Science/314170_a_315499]
-
spațiu al strămoșilor și al zeilor autohtoni. Așa cum remarca, în mod obiectiv, Ion Taloș, în variantele din Transilvania secvența e “saturată de obiectele pe care le dorește ciobanul”. Iar acestea se împart în două categorii: instrumente muzicale păstorești (fluierul, trișca, trîmbița, tilinca, buciumul) și arme de apărare, respectiv unelte ale păstorului (toporul, lancea, bota). Pe când, în textele din Moldova, Muntenia și Oltenia, “numărul obiectelor personale e redus la fluier, rareori în combinație cu buciumul și adesea ele sunt așezate la capul
Obiectele meseriei de păstor în „Miorița” () [Corola-website/Science/314214_a_315543]
-
deși utilizează aproximativ același registru, suportă o transformare radicală a semnificațiilor primare, din variantele nord-transilvănene: “Să-mi puneți un miel la cap, / La picioare fluier mare, / Și la cap o trâmbițare; / Un vânt țebeș a sufla, / Fluieru și-a fluierá, / Trâmbița și-a trâmbițá / Și mielucu și-a zdera, / Crucița s-a legăna / Și oile m-or cânta”. (Rozavlea, 1920). Procedând la o reducție evidentă și la o contaminare cu un alt strat mental, secvența devine: “Iar la cap să-mi
Obiectele meseriei de păstor în „Miorița” () [Corola-website/Science/314214_a_315543]
-
De regulă, variantele nord-transilvănene ale Mioriței se isprăvesc cu cântecul de jale al fluierului / trâmbiței (“Fluieru și-a fluierá, / Trâmbița și-a trâmbițá”), respectiv bocetul oilor (“ Oile tăte-or zbiera”, “ Oile tăte m-or plînge”). Formula e reluată în ultimele versuri: “Oile cele bălăi / Mândru m-or cânta pe văi; / Oile cele cornute / Mândru m-or
Motivul măicuței bătrâne în „Miorița” () [Corola-website/Science/314215_a_315544]
-
De regulă, variantele nord-transilvănene ale Mioriței se isprăvesc cu cântecul de jale al fluierului / trâmbiței (“Fluieru și-a fluierá, / Trâmbița și-a trâmbițá”), respectiv bocetul oilor (“ Oile tăte-or zbiera”, “ Oile tăte m-or plînge”). Formula e reluată în ultimele versuri: “Oile cele bălăi / Mândru m-or cânta pe văi; / Oile cele cornute / Mândru m-or cânta pe munte”. Secvența nu
Motivul măicuței bătrâne în „Miorița” () [Corola-website/Science/314215_a_315544]
-
puternic iz mioritic: “Și el, bietul, n-a avut / Nice pânză pe obraz, / Fără scoarță de buhaș; / Nice scânduri de copârșeu, / Fără scoarță de durdzău.” Iar finalul e prea concludent pentru a suporta vreun comentariu: “La mormântul lui au pus / Trâmbița lui de-a dreapta, / Și fluieru de-a stânga; / Vânturi mari că și-or sufla / Trâmbița și-a trâmbițá, / Fluierul și-a fluierá, / Mare jele-n lume-a fa`.” Unde este înmormântat păstorul mioritic? „În mici un caz la stână” , conchide
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
de buhaș; / Nice scânduri de copârșeu, / Fără scoarță de durdzău.” Iar finalul e prea concludent pentru a suporta vreun comentariu: “La mormântul lui au pus / Trâmbița lui de-a dreapta, / Și fluieru de-a stânga; / Vânturi mari că și-or sufla / Trâmbița și-a trâmbițá, / Fluierul și-a fluierá, / Mare jele-n lume-a fa`.” Unde este înmormântat păstorul mioritic? „În mici un caz la stână” , conchide V. Latiș. Stâna rămâne în mod necesar un spațiu sacru și el nu poate fi
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
de asediu mobile din lemn, acoperite cu piei de animale ca să nu ia foc, și, la adăpostul lor, la 14 iulie, cruciații s-au apropiat de cetate. Din nou atacul a fost respins, dar a doua zi cruciații, în sunetul trâmbițelor, au reluat asediul cu mai multă forță și curaj. Godefroy de Bouillon, primul a sarit pe metereze, din turnul care-l purta și cu sabia ridicată, lovind în dreapta și stânga, a deschis drumul celorlalți luptători din urma sa. Curând din
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
piardă atenția cititorului și a fost convins că va fi „făcut de rușine pe veci” după publicarea sa; cu toate acestea, rezultatul a fost un succes epocal pentru romancierul debutant. Lansarea romanului "Neuromantul" nu s-a făcut cu surle și trâmbițe, dar a atins un punct nevralgic al culturii, devenind repede un succes despre care se vorbea în underground. A fost primul roman care a câștigat „coroana triplă” a premiilor științifico-fantastic: Nebula, Hugo și Philip K. Dick, vânzându-se până la urmă
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
(în ebraică יום תּרוּעה, Iom Teruah, literar ""ziua răsuflării", trâmbițării, trâmbiței sau trompetei") este în ajun de Roș hașana, începutul unui nou an agricol prevăzut în calendarul biblic. În mesianism, adică credința poporului Israel care cred că Ieșua este Mesia, din punct de vedere profetic Ziua Trâmbiței reprezintă venirea Fiului Omului
Yom Terua () [Corola-website/Science/323926_a_325255]
-
literar ""ziua răsuflării", trâmbițării, trâmbiței sau trompetei") este în ajun de Roș hașana, începutul unui nou an agricol prevăzut în calendarul biblic. În mesianism, adică credința poporului Israel care cred că Ieșua este Mesia, din punct de vedere profetic Ziua Trâmbiței reprezintă venirea Fiului Omului cu toți Sfinții Lui pe norii cerului așa cum scrie în Cărțile Apostolice (apostolul Pavel și sfânt în prima epistolă către Tesaloniceni și către Corinteni precum și cum se arată în cartea Apocalipsa) și în Profeți. Acesta este
Yom Terua () [Corola-website/Science/323926_a_325255]
-
în cartea Leviticului unde scrie cum vorbește Dumnezeu lui Moise: "Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le: „În luna a șaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveți o zi de odihnă [Șabaton], memorială [Zikron], cu răsunet [TeRua] (de trâmbițe), și o adunare sfântă." Atunci să nu faceți nici o lucrare de slugă, și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc.”" Denumirea zilei de sărbătoare apare în cartea Numerilor capitolul 29 unde în limba ebraică este scris: Traducerea literară: "Și luna
Yom Terua () [Corola-website/Science/323926_a_325255]
-
arăta pe cer semnul Fiului Omului și vor jeli toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere și cu slavă multă." Matei 24:31 "Și va trimite pe îngerii Săi, cu "răsunet de trâmbiță", și vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini. Matei 24:32 "Învățați de la smochin pilda: Când mlădița lui se face fragedă și odrăslește frunze, cunoașteți că vara e aproape." La
Yom Terua () [Corola-website/Science/323926_a_325255]