14,689 matches
-
cei mai nemulțumiți și aspri judecători erau de acord că...: lumea și viața sunt interesante, viața trebuie trăită...” Astfel, dictonul latin carpe diem devine, conștient sau inconștient, un laitmotiv pentru cei care trăiau pe teritoriul României reîntregite. Era însă o „trăire a clipei” în demnitate, într-o ușurare, fiindcă odată țelul realizat (adunarea românilor într-un stat național unitar) oamenii indiferent de pregătire au trecut la o muncă susținută, obținându-se în scurt timp rezultate notabile în toate sectoarele de activitate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93660_a_94952]
-
și umor. Revoltat împotriva prostiei ridicată la rangul de autoritate, veșnic protestatar în căutarea adevărului și justiției, critic al imposturii comuniste și neocomuniste, se autodeclară, așa cum întâlnim în interviurile sale, „un anarhist creștin de dreapta”. De la teologia scrisă ajungem la trăire, la credință. Credința e implicită sufletului uman... Credința și convingerile noastre intime, rezultatul experienței personale, a frământărilor și contactului direct cu Dumnezeu, este sursa cea mai importantă a adevăratei cunoașteri. Aceasta, expusă într-un limbaj poetic de către artist sau prezentată
Cristian BĂDILIȚĂ, laureat al premiului ”Acad. Constantin Erbiceanu” [Corola-blog/BlogPost/93632_a_94924]
-
despre versetul, cuvântul, termenul... Am ales trei puncte din această Conferință : 1. Tatăl nostru 2. Frații lui Iisus 3. Transpirația ca picăturile de sânge ” A urmat o adevărată expediție științifică și sufletească într-o altă dimensiune a cuvântului, a sentimentelor, a trăirilor, a rugăciunii, pe care numai fiind de față le poți recepta cu adevărat. Evenimentul de decernare a premiului pentru contribuții în domeniul istoriei ”Acad. Constantin Erbiceanu” domnului Cristian BĂDILIȚĂ a continuat cu o laudatio a domnului Constantin Laurențiu Erbiceanu, Președintele
Cristian BĂDILIȚĂ, laureat al premiului ”Acad. Constantin Erbiceanu” [Corola-blog/BlogPost/93632_a_94924]
-
noi despre minunata săptămână de la începutul lunii lui Cuptor, trăită cu cele mai înalte sentimente de neam și grai, ce se desfășoară la Hamilton pe pământ canadian, dar pe atât de frumosul numit Câmpul Românesc, unind pe toți cei cu trăire spirituală românească din diaspora. O adevărată efervescență de cultură românească. Astfel, trăiți în bucurie, sentimentul de neam și dorul de rădăcina de acasă. Laolaltă cu dumneavoastră, întru susținere, vibrăm și noi, cei din patria mamă. Și astfel oceanul se făcu
CÂMPUL ROMÂNESC, HAMILTON, CANADA, – EDIȚIA 2015 [Corola-blog/BlogPost/93659_a_94951]
-
de a întreține și a duce mai departe flacăra românismului acolo unde ați ales să vă trăiți viața, dar purtând în suflet, adânc, pecetea rădăcinii de unde ați purces la drum. Vă îmbrățișăm cu toată dragostea de frați întru cuvânt și trăire, pentru că arătați lumii, profunzimea și frumusețea sufletului românesc și-i pregătiți pe urmașii dvs. să facă la fel. Dumnezeu să vă ajute și să vă păstreze mereu în suflet dulcea povară a dorului de neam românesc. Ceea ce demonstrați, cu prisosință
CÂMPUL ROMÂNESC, HAMILTON, CANADA, – EDIȚIA 2015 [Corola-blog/BlogPost/93659_a_94951]
-
a fost animată de muzică, dans și multă veselie. Săptămâna Câmpului Românesc de la Hamilton, Canada s-a dovedit și în această ediție a fi una dintre cele mai prestigioase manifestări culturale ale românilor de pretutindeni. Desfășurat sub semnul unei înalte trăiri patriotice, evenimentul s-a bucurat de prezența unor personalități din țară și din străinătate, conferențiarii susținând teme de un larg interes, ca rod al unor cercetări asidue și îndelungate. Participanții au rămas cu certitudinea că splendidul Câmp Românesc este si
CÂMPUL ROMÂNESC, HAMILTON, CANADA, – EDIȚIA 2015 [Corola-blog/BlogPost/93659_a_94951]
-
fac nu e creștinism. Este fățărnicie, necunoaștere sau rea credință. Adeseori se fac speculații, ba că Sfânta Liturghie este prea lungă, ba că la vreun pelerinaj s-au grăbit la închinare vreo doi flămânzi. Unfapt izolat caracterizează oare viața și trăirea Bisericii? De ceva timp, de când se ridică piatră cu piatră Catedrala Mântuirii Neamului, ați auzit sau văzut că vreun canal media s-a alăturat efortului Bisericii și a chemat românii să pună umărul la mântuire? Nu am auzit, nici nu
Biserica – între Evanghelie şi secularizare [Corola-blog/BlogPost/93756_a_95048]
-
în căutare și-o dâră de fum... Geamul s-a crăpat ușor în lumină, Când visam albastru și ciopleam păreri Am văzut Înaltul într-o zi senină, Încă îl mai caut și acum prin Veri... Strâng în brațe salbe de trăiri fumoase Și mă-îmbăt cu vinul aducerii-aminte Arborat pe frunte și cutat drapelul, Mă îndeamnă doar să merg înainte... 2 iulie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Timpul efemer / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1647
TIMPUL EFEMER de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377125_a_378454]
-
azi cu George Mihăiță cel de cândva, subțire, tandru, ștrengar de ceată tinerească...! George Mihăiță nu este omul care să tragă oblonul peste ce a fost, nici să fie tulburat de orizont. În luptă principială cu sine, adună din trecut trăirile ce compun experiența și doar atât, nu clădește un perete între ieri și azi, încât e chiar greu să îi dai lui anii care doar el știe cel mai bine cât de greu ori cât de ușor bagaj al vieții
GEORGE MIHĂIŢĂ. UN ACTOR TÂNĂR, DOAR TÂNĂR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377104_a_378433]
-
joc de câteva piese de teatru pe scena vieții. E frumos să existe o zi de sărbătoare în cinstea dragostei pământene, însă dacă această dragoste se reduce la niște senzații și atât, atunci nu este vorba despre dragoste, ci despre trăiri fiziologice și emoții fugare, ce aduc uneori multă dezamăgire, deoarece „dezmierdările sunt înșelătoare”, și fac să pară „erosul” „agape” și acestea nu se pot confunda precum nu se poate compara somnul adânc cu moartea. Recomand tinerilor și nu numai, să
DESPRE SĂRBĂTORIREA DRAGOSTEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377105_a_378434]
-
a semnificației și apoi de la manifestarea dragostei. Dragostea „agape” este: îndelung răbdătoare, plină de bunătate, sinceritate și credincioșie (loialitate). Simpatia, empatia, admirația, prietenia și chiar atracția sunt frumoase, firești, dar nu înseamnă dragoste. Desigur că acestea pot fi cuprinse în trăirea dragostei, dar nu înseamnă dragostea în sine. În general, mulți cred că dacă crează polemici, înfăptuiesc ceva anume, însă adevărul este că nimeni nu întreprinde ceva ca să educe tinerele generații despre ce înseamnă dragostea. Se vorbește mult generic, însă nimic
DESPRE SĂRBĂTORIREA DRAGOSTEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377105_a_378434]
-
unicei sale iubiri... “Un gând, ce mă purta vibrând. Te căutam, te căutam, Zbor lângă dor adăugând. Te căutam. Și-mi petreceam Eternitatea căutând. “ (Prolog (Nirvana)) Sunt puțini poeți în lumea noastră literară care să scrie din har și din trăire autentic lirică a realității, puțini poeți în afara ratingului, reclamei, comerțului și târgurilor de carte, ca atare, citirea însoțește sfiala de a pătrunde sufletește mai intim, mai persuasiv, decât simpla lecturare poetică a unui text. Această carte depășește bariera expunerii, este
NIRVANA- EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377116_a_378445]
-
ochi profunzi, Zâmbetul pe buze-i sclipește, Blânzii obraji îi sunt uzi. Se-nchină-n taină la icoane, Rugându-se și pentru ea, Pioasă înălțare, broboane, Lucesc firav pe fruntea sa. Prețiosul dar îl ține în suflet, Înnobilându-l prin trăiri, Din ziduri se-aude un sunet, E toaca, ce-i cheamă la zidiri. O rază se scurge prin vitralii Și-l luminează, blânda stea, Un suflet undeva oftează, Lumina, e privirea sa. Cactusul Ursuz, țepos, ca un arici, Îmi vine
PLÂNGE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377145_a_378474]
-
singure.) Al. Florin Țene e mai blajin, însă. Nu se răzbună. De fapt, ar fi un non-sens. Acolo, în Caiet, brunetul chipeș disputat de femei nu e altcineva decât „Geamănul din oglindă”. Iar Gemenii, ca și gemenele, își consumă identic trăirile și condiția fizică, destinul. Personajul principal, Norin Ene, își duce cu demnitate crucea, în final viața oferindu-i compensații pentru suferințele tinereții. Răzbunarea gemenelor - la rându-le victime (perverse!) ale sistemului - se rispește, însă, în pulberea vremii, aidoma vaselor sparte
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
s-o desfaci. Când macii ți se vor opri în cale, Cu mângâieri tot roșii și fragile, Să te așezi pe patul de petale, Să dormi și să visezi la nopți și zile, Care s-aducă-n locurile tale Acea iubire cu trăiri subtile. CIREȘE ( rondel ) de Leonte Petre Să-ți pun cireșe la urechi, Să ai cei mai frumoși cercei; Când vine vara știu că vrei Să fim pereche-ntre perechi. Venit din nou din timp preavechi Același simplu obicei: Să-ți
MACI CU CIRESE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377193_a_378522]
-
-n cumpeni, se preling topindu-se în aer; între furtuni de viață și-n murmur de inimi, cu dor, curg clipele-fir dintr-un caier. Cât încă trăim și iubim, ne răspândim cuvintele-fluturi în universul divin al iubirii și-n vene trăirile dulci ni se scurg, amestecate simțiri în tumulturi. Beții de aripi lungi, ne cuprind, trupuri și gânduri să ne poarte în resemnări de-o clipă ori porniri fierbinți, amețitoare dansuri, trăind minunea vieții, până-n moarte! Dar câtă tristețe! Să schimbi
SENSUL VIEŢII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377192_a_378521]
-
vorbind, nu sunt rigide, evoluează unul spre altul. Poezia Ligyei Diaconescu are o scânteie care în extensie cuprinde mari tensiuni sufletești, are ceva din scânteia fulgerului sau din răsuflarea fierbinte a oamenilor apropiați. În sprijinul celor afirmate citez din poezia „ TRĂIRE”: „ Zvâcnea adânc în mine o dragoste nebună Ascunsă de tăcere, de lacrimi și de dor Mă întrebau castanii de ce mă pierd prin lume De ce nu chem lumina, căldura, adevăr ?” Este firesc să scrii poezii din viața desfășurată dincolo de calitatea de
PORTRET LIGYA DIACONESCU, ARTICOL DE MARIANA POPA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377190_a_378519]
-
o ajută să scrie versuri sensibile într-un lirism conturat în care realitatea s-a infuzat: „ M-am regăsit prin florile de tei, Am râs și printre hohote, am plâns” ( Calea mea/ Drum). Zâmbetul se împletește cu lacrima într-o trăire și exprimare duioasă. Născută la Bicaz în 14 iulie 1960, pleacă des din țară dar iubește România. Îi face plăcere să spună ca este româncă. Fiind managerul și proprietarul revistei româno-canadiene-americane „STARPRESS” cu redacții în multe țări: Canada, USA, Israel
PORTRET LIGYA DIACONESCU, ARTICOL DE MARIANA POPA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377190_a_378519]
-
trimite drept amintire o floare și un cadou floarea așeaz-o în ferestra inimii tale soarele dimineților ce îți vor bate în geam petalele să-i coloreze în luminile curcubeului răsărit în calea viitorului tău cadoul alege-l din memoria începutului trăirilor noastre pune-l în ramă și agață-l discret deasupra grinzii cu amintiri el îți va spune în locul meu câtă nevoie am avut unul de altul și ce mult am așteptat anotimpul când stelele îmi spuneau că ai să vii
CADOUL UNEI FETIŢE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377241_a_378570]
-
trebui romanță ca să fie, O aplicație au ajuns, pe lângă alte-o mie. Tastăm, tastăm și butonăm fără să ținem seamă, Că viața noastră a ajuns un compromis, o dramă, Nu auzim, nu mai vedem iubirea ce se stinge, Apoteoticul smartphone trăirea noastră-nvinge. E mai ceva decât un zeu, e o preocupare, O rană sângerând mereu, ce duce la pierzare, Acaparează conștient, subtil se infiltrează, Nimic uman nu mai găsim și nimeni nu veghează. "Alo, alo-ndrăznești să spui, luăm masa
VREI SĂ VORBIM? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377240_a_378569]
-
feminin sublimat de gingășia unei catifelate voci. Tendințele esențiale și practice ale acestui trio erau ale unui cumum înveselitor: muzică, text, vervă scenică... Cei trei artiști parodiau muzical pe multe subiecte, cu claritatea mesajului și vesel, aspecte ale vieții, fapte, trăiri, personaje, deopotrivă romantic și tumultos. Olimpia Panciu avea suavitate și frumusețe în care parcă se mistuia un mister! Parcă era o complicitate a misterului acestuia cu plecarea ei bruscă și pentru îndelungat timp din planul muzical românesc. A plecat din
OLIMPIA PANCIU. SENSIBILITATEA UNUI CÂNTEC REPARCURGE DRUMURILE MEMORIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377275_a_378604]
-
să bei vin, să-ți meargă bine, din patruzeci de pahare. Că-n popor este numită sărbătoarea bărbaților, din plin, cu vin e stropită. Spre veselirea tuturor. Alte străvechi obiceiuri revin cu mituri strămoșești. Spre a dăinui prin vremuri, rostul trăirii creștinești. Din curte și din grădină, când colțul ierbii se vede, gunoiul de peste iarnă se adună și se arde. Cu tămâie se afumă casa, curtea și grădina. Vigoarea să fie bună, plantelor cu rădăcină. Apoi casa, stupi și vite, spre
TRADIȚIA SFINȚILOR 40 DE MUCENICI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377263_a_378592]
-
mâine? Mai am o șansă să îndrept ceva? Apusuri vin cascadă peste mine Și șovăind, călcând peste ruine, Îmi depăn viața ce-am trăit cândva. Năframa amintirilor se-așterne Peste trecutul zbuciumat și slut Și în bătăi de orologiu cerne Trăiri și vorbe, idealuri terne Ce n-au avut final, doar început. Nu pot să-mi amintesc intrarea-n lume, Nici primul pas, primul cuvânt, s-au dus... Am răsărit, m-am înălțat spre culme, Firav la început și fără nume
O NOUĂ ZI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377287_a_378616]
-
coama teșită a unei stări”, a explicat Aura Popa. Se lasă pradă pasiunii de a scrie, valsând în vers și destăinuindu-se cu înflăcărare. Vădește un profund devotament pentru poezie. Chemarea sa în universul magic al versului o eliberează de trăiri și gânduri pe care ni le împărtășește cu fiecare cuvânt, asta fiindcă simte nevoia de a împărți lumina care învelește cuvântul: „Nu mai sunt eu cand scriu! Și nu iau seama/ De-ncercuiesc zăpezi sau mori de vânt./ Atâta știu
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
mi impletesc lumina dintre maluri/ De la vărsare până la izvor”. (Vâltori) Cât despre arta de a scrie, Aura Popa mărturisește ce se ascunde în spatele acestei măiestrii și cum dă o formă potrivită cuvântului pentru a-și expune lumea interioară. Să “încastrezi trăirea în cuvânt” este una din cele mai dificile misiuni: „Pare ușor? Nu e! N-a fost vreodată/ Să rafinezi pustiuri, să ștergi vânt/ Pe cerul prea scrobit din niciodată/ Și să-ncastrezi trăirea în cuvânt”. (Să scrii) Aura Popa creează
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]