1,183 matches
-
trei Marii. Teza lui va fi preluată de tabăra reformaților, în vreme ce catolicii se vor îndârji pe poziția „tradițională”, grigoriană 17. La numai doi ani după apariția dosarului său, Lefèvre d’Etaples va fi condamnat de către teologii de la Sorbona. Totuși, un „tradiționalist” notoriu precum Bossuet îi va prelua argumentația și concluziile într-un opuscul intitulat Sur les trois Magdeleine. Drumul până la oficializarea normalității avea să mai dureze trei secole. Abia în 1969, după Vatican II așadar, calendarul liturgic al Bisericii Catolice a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
propriei plăceri, nu ca ființă. Dragostea față de sex ne este destinată de natură pentru Întreținerea speciei, și tocmai de aceea singura relație sexuală moralmente acceptabilă Între un bărbat și o femeie este aceea Împlinită Într-o căsnicie, monogamia fiind apărată tradiționalist În scrierile sale despre sex și căsătorie. Într-un studiu realizat de Asociația Altermedia, intitulat „Fața ascunsă a prostituției legalizate”, Prof. Ilie Bădescu afirma că: prostituția este un tip de comportament care se distinge de altele prin folosirea corpului În
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
acesteia și reglementarea tuturor aspectelor nevralgice pe care le presupune. Atât parcursul istoric al fenomenului cât și compararea ambelor tipuri de regim (permisiv sau prohibitivă ne indică cea de-a doua variantă (a legalizăriiă drept una rațională, necantonată În obscurități tradiționaliste și adecvată condițiilor sociale contemporane. POVEȘTILE DE VIAȚĂ Subiectul nr. 1 Amelia 18 ani - oraș din provincie „Salut. Sunt una din fetele din club. M-ai rugat să Îți spun povestea mea. Trebuie să recunosc că mi-a luat timp
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
volumelor memoriale, construirea de cămine pentru copii abandonați sau femei maltratate. Susținea artiștii săraci și Încetarea experiențelor pe animale, cumpărarea de scaune cu rotile sau campaniile de prevenire a poluării. Nu vedea nici o contradicție Între a face donații pentru Învățământul tradiționalist și a participa la o campanie Împotriva constrângerii religioase. Acorda subvenții studenților arabi, victimelor violenței și pentru recuperarea delincvenților condamnați pentru violență. În toate aceste proiecte bătrânul investise sume modeste, dar totalizate acestea Înghițeau cam jumătate din veniturile produse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acolo un băiat pe care-1 cunoscuse în timpul din urmă pe la berărie. Era un agent de bursă ce știa o mulțime de lucruri interesante despre cum fac banii pui, deși explicațiile lui erau cam neînțelese. în materie de finanțe încă era tradiționalist, nu avea încredere decât în sistemul pe care apucase să-1 practice: acela de a cheltui banii pe care îi avea, apoi de a căuta alții. Banii de cheltuială nu înțelegea să-i lipsească, dar de prisos nu dorise 163 până
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nepotul lui Ion Barbu constructor zidar, să arăt ce înseamnă instinct tradițional; nu o ideologie la îndemîna oricărui străin botezat, ci o experiență în ascendență. Cred că accentul unui creștin milenar poate fi lesne deosebit de contrafaceri. Am îndoieli asupra poeziei tradiționaliste. De aceea se observă în Nastratin Hogea la Isarlîk, precum și în celelalte poeme balcanice, că dau preponderență mai mult elementului halucinatoriu. Debutul de la Sburătorul Consider prima formă a versurilor mele mai mult ca niște exerciții de digitație, pentru poeziile de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Barbu. Nu prin voința poetului de a o sustrage accidentului, ci prin specialitatea universului ei. Am mai vorbit cu alte ocazii de acea curăție de grup cristalografic a ceea ce este: ardere imobilă și neprihănit îngheț - versul. - Mai avem oare poeți tradiționaliști, care să continue drumul clasicilor noștri, fără să se abată de la evoluțiile culturale de azi? - Unul singur, Ion Pillat. Iubirea lui pentru formele noastre câmpenești și modul larg, încrezător de a le cânta (abia înnorat de o poetică melancolie, pentru
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
stimă. Acum zece ani, aveam chiar entuziasm. De atunci, o conștiință mai adâncă a poeziei mă îndreaptă s-o așez într-un sistem mai larg de referințe, fără coordonare de loc și de timp. Dar, fiindcă e vorba de literatura tradiționalistă, țin să condamn aici stupida neânțelegere (ori substituirea frauduloasă?) cuprinsă în recenta biografie romanțată Viața lui Anton Pann a celor doi publiciști. Din geniul impersonal și fermecător al înțelepciunii târgovețe au făcut, printr-un inoportun zel de romantism, un călușar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tremurat (dacă e constructivist) ori bețivana sârbă la care a chiuit (dacă e rural și folcloric). Optimismul de redacție și cafenea, robustețea profesională trândăvesc tot mai late în pajiștile unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de țară scârțâie de coviltirile prozei tradiționaliste, oloage și infantile ca un ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi neprins; oribilă, tremurătoare ca un plămân expectorat - fie buretele răcoritor pentru fruntea (enormă) a vreunui critic, congestionat până la urmă, nedumerit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
retoric, pe figurație conturată, poezia nu mai captează esențe, satisfăcîndu-se într-un pitoresc nostalgic; la baza acestui ciclu parnasian poate fi o idee generatoare, aceea a substratului oriental al trecutului nostru. Fără teoretizări și dogme, d. Barbu trece în câmpul tradiționalist; viziunea sa este însă pură intuiție poetică, nealterată de preocupări programatice și ipotetice identificări etnice, ca în estetica tradiționaliștilor noștri retorici, amatori de false specifice naționale. Evocarea parnasiană, ca și trecerea la "modul interior" sunt două principii estetice alternative, două
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poate fi o idee generatoare, aceea a substratului oriental al trecutului nostru. Fără teoretizări și dogme, d. Barbu trece în câmpul tradiționalist; viziunea sa este însă pură intuiție poetică, nealterată de preocupări programatice și ipotetice identificări etnice, ca în estetica tradiționaliștilor noștri retorici, amatori de false specifice naționale. Evocarea parnasiană, ca și trecerea la "modul interior" sunt două principii estetice alternative, două metode poetice, pe care spiritul cercetător al d-lui Barbu le-a experimentat în marginile artei pure. Inteligenția sa
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
anihilare. Se simt strivite și mici. Oricum, este o mare necuviință să stea cu bărbați la masă, așa că se volatilizează îndată ce ei apar. Inserție. Nu mă pot abține să nu îmi amintesc alt episod care descinde din cultura islamică foarte tradiționalistă și extrem de prietenoasă față de femei dacă ele stau pitulate în cotloane. Prin 1998, Adrian și cu mine am fost insistent invitați la ambasadorul Iranului, care se înscrisese la doctorat la Filosofie la Universitate și avea nevoie de consiliere. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui Șerban, de la Bulandra, jucat cu femei și un Cum vă place englezesc, minunat, axat pe travesti. Și Cameristele lui Genet au fost interpretate, nu o dată, de către bărbați. Dar, repet, la Caragiale situația nu e atît de simplă. Nu sunt tradiționalist, dar nici nu sunt ilogic. Una-i travestiul declarat (Chirița e Miluță!), și alta schimbarea sexului personajului - Cațavencu e femeie, fiindcă și femeile fac, azi, politică. Nu zic că ar fi imposibil - ce mai e azi, imposibil, În teatru? Ci
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mai este doar un loc unde se desfășoară în stil tradițional procesul de predare-învățare-evaluare, ci devine un spațiu de promovare a creativității și libertății individuale, un spațiu în care tinerele generații se „afirmă” ca personalități distincte, neîngrădite de anumite principii tradiționaliste. Profesorilor de limbi străine le revine un rol esențial în construirea unei Europe a multilingvismului. Dozând corect competențele lingvistice și cele pedagogice, ei le pot trezi elevilor lor un entuziasm pentru cunoașterea limbilor străine, care îi va însoți pe tot
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
în vârstă decât el și mai iscusiți în tainele labirinturilor puterii, văzuseră și luptaseră în vremuri pe care el le cunoștea doar din povești. Proveneau din familii vechi, bătălii faimoase, traficuri, procese, studii de drept, discuții tainice, îndelungate. Bărbați mândri, tradiționaliști și independenți, cu o înaltă conștiință de sine. Și care se urau între ei. La vremea lui, Tiberius declarase cinic că răzvrătirile senatorilor semănau cu loviturile de copită date în gol de un măgar căzut în mijlocul drumului. „Sunt foarte periculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Alexandru Macedonski). Primele traduceri din Baudelaire apar în 1870 - în revista junimiștilor (Convorbiri literare, I-IV, 1 martie 1870, p. 51: „Bohemiens en voyage“ și „Don Juan en Enfer“, tălmăcite de Vasile Pogor). Nu este doar un simplu paradox: revistele tradiționaliste din jurul lui 1900, inclusiv Sămănătorul, publică la rîndul lor autori estetizanți și traduceri din modernii francezi. Înaintea Primului Război Mondial, o tribună de manifestare a artei noi este Noua revistă română a profesorului conservator-democrat Constantin Rădulescu-Motru. Ion Minulescu a fost susținut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la specializare teologică în Elveția și Franța de către tutorele său, ieromonahul Iosif Gheorghian, ia drumul Parisului un alt artist gorjean reformator, Constantin Brâncuși. Asimilarea deplină a estetismului românesc are loc în preajma anului 1908: atunci se produce și segregarea polemică dintre „tradiționaliști” și „simboliști” în mediile cafenelei literare (Kubler, Capșa, Terasa Oteteleșanu). Segregarea se va prelungi, complicîndu-se în cadrul proaspăt-înființatei Societăți a Scriitorilor Români. Tot în 1908 apar Romanțele pentru mai tîrziu, Casa cu geamurile portocalii și Revista Celor l’alți cu primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deloc indiferentă față de estetic. O variantă academizantă de modernizare a literaturii are loc prin intermediul lui Ovid Densusianu, pe linia unui latinism francofil de sensibilitate neoclasică. Declarat simbolistă, longeviva publicație Vieața nouă (1905-1925) va milita - la fel de dogmatic ca și adversarele ei tradiționaliste - pentru modernitate și citadinism. „Simbolismul” ei e, de fapt, un academism modern, atras de vitalismul solar al lui Verhaeren și Vielle-Griffin, iar versul liber e cultivat în ideea unei armonii ritmice superioare celei romantice. Lipsa de gust modern a directorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
viril” al poeziei sale („În orașul cu trei sute de biserici este ceva de neprețuit! Asta nu mai e domnișoară! Ăsta e bărbat!”). Colaborarea autorilor estetizanți la numeroase publicații de toate orientările și tirajele, inclusiv la cele mai conservatoare și mai tradiționaliste (Sămănătorul cu D. Anghel și I. Minulescu, Viața românească cu D. Anghel, I. Minulescu și T. Arghezi, Convorbiri critice cu I. Minulescu, Al.T. Stamatiad și N. Davidescu, Viața literară a lui Ilarie Chendi cu I. Minulescu ș.a), fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
teoretic al grupării (autointitulată, minulescian, „Grupul nostru”) este de fapt N. Davidescu; articolul semnat DN și intitulat „Decadent-Decadență” din Insula, nr. 1, 18 martie 1912, pp. 2-3, dă - pe urmele lui Ov. Densușianu, dar cu aplomb „revoluționar” - o replică acuzelor tradiționaliste, afirmînd că peiorativul atribut nu se aplică simboliștilor, ci imitatorilor epigonici sămănătoriști. Nu fără atacul de rigoare împotriva criticii acuzate de miopie conservatoare: „Revoluționarii în literatură au fost de altfel primiți veșnic cu ostilitate. De cîte ori e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
susținător al debutantului Benjamin Wechsler, încă din anii debutului, a fost Gala Galaction, care s-a străduit în zadar să îl publice la poporanista Viața românească a lui G. Ibrăileanu. Legitimitatea și autenticitatea locală pe care acești „eretici”, în raport cu naționalismul tradiționalist dominant, le confereau, prin opera lor, unei arte internaționale au reprezentat, fără îndoială, un argument forte. Publicistica lui Arghezi, Cocea și Vinea din această perioadă abundă în articole ostile discriminărilor și persecuțiilor etniciste. Într-o suită de tablete cvasiliterare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Protopopii familei mele“ (în nr. 1), amplă compoziție a celui dintîi, este o foarte modernă bucată ludico-ironică și fantezist-parodică, plină de alunecări pe semnificant de tip „urmuzian”. Simbolistul ardelean (o excepție dincolo de Carpați), care scandalizase, cu un an înainte, publicul tradiționalist al Teatrului Național din București cu dramoleta erotică Maica cea tînără, acuzată de blasfemie, răspunde aici unor insinuări antisemite ale publicațiilor naționaliste, intrigate de rezonanța numelui său. Pe o linie estetică și mai radicală se înscriu prozopoemele lui Adrian Maniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cronica, anul I, nr. 3, 26 februarie 1915) este vizibil contaminat de optimismul „viitorist”, vizionar și utopic al lui Marinetti & Co, în care elogiul optimist, viril al progresului industrial cade ca o piatră tombală peste pasivitatea „poetică” a unui Orient tradiționalist și efeminat, idealizat sentimental și exotic de Pierre Loti: „Și se mai aud glasuri sentimentale, poate vreun cititor întîrziat al lui Pierre Loti, care să plîngă poema ce se îngroapă sub zidurile surpate — iată perindîndu-se toată vechea tabulhana romantică, haremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lași ai menajeriei noastre”. Metafora ironică din final este prezentă - în cu totul alt context - și într-un poem din epocă al lui Tzara: „Îmi plac animalele domestice/ În menajeria sufletului tău” („Duminecă“), indicînd, desigur, fantasmele subconștientului reprimat... Contestarea mentalității tradiționaliste și apologia „valorilor negative” dau tonul acestui număr. Pentru tinerii semnatari aflați în răspăr cu „massele” manipulate, războiul apare drept revelator al tarelor unei lumi condamnate la autodistrugere: „Fără îndoială, era nevoie de un eveniment, războiul, pentru ca dorința lui Rimbaud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai pură esență națională... Ieftin, domnilor!... Cumpărați ideal național!... poftiți, poftiți...” („Impresii de iarmaroc“). „Jurnalul săptămînii“ (realizat, probabil, de Ion Vinea) polemizează, pe același ton violent pînă la trivialitate, cu represiunea instituită în Capitală de trupele Gărzii Demnității Naționale. Toposurile tradiționaliste, denunțate drept mistificatoare, sînt flagelate într-un limbaj scatologic și sexualizant, în care „marca” pamfletară a lui N.D. Cocea și Tudor Arghezi indică o radicalizare a limbajului specifică epocilor de criză. Vitriolarea literaturii „patriotice”, „cu haiduci”, a romancierilor populari tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]