1,003 matches
-
unde Ion Negoițescu își anunță prietenul că-i citise articolul din paginile României Viitoare și conține și prima delimitare care va declanșa polemica, aceea dintre moral și moravuri. „De plâns”, conchide criticul, nu sunt eroii caragialieni, ci moravurile, dar, esențial, tragicul nu se situează la nivelul socialului pentru care moravurile constituie o ipostază, - Max Scheller și Nicolai Hartmann sunt invocați -, ci la nivelul istoriei. Interesul pe care-l suscită „satira de moravuri” a lui I.L. Cara giale ar fi unul estetic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Hartmann sunt invocați -, ci la nivelul istoriei. Interesul pe care-l suscită „satira de moravuri” a lui I.L. Cara giale ar fi unul estetic, social, dar nu moral sau istoric. Ion Negoițescu proiecta o abordare fenome no- logică a moralului, tragicului și sublimului, primul termen fiind cardinal, pe care i-o încredința lui Radu Enescu pentru avantajul acestuia de a citi perfect „germana filozo- filor”. Directivele nu lasă nicio îndoială în ce privește rolul de lider al grupului care-i revine lui Ion
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dramatice. În opinia sa, avem de-a face în comediile lui Caragiale doar cu iluzia teatrului de moravuri, cu o aparență a socialului, cu alte cuvinte cu o formă înșelătoare care îmbracă haina comicu- lui, pentru ca fondul să fie alocat tragicului. „[...] naivitatea sublimă a încornoratului ăJupân Dumitracheă are proporții tragice.” Argumentul forte în favoarea tragicului este pla- sarea într-o grilă esențialistă a conflictelor dramatice, unde accidentul este exclus, și unde fiecare eveniment posedă o cheie de reprezentare ontologic superioară. Un alt
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de sub incidența mecanismului maniheic al confrun- tării dintre Bine și Rău. Cu alte cuvinte, un personaj imoral poate servi la fel de bine ca unul moral unei Etici superioare. De la argumentul destul de convențional ajun- gem la cheia întregii polemici și anume existența tragicului într-o cultură subscrisă a-moralității precum cultura română. „Eu sunt de acord cu tine că în cultura noastră există zone de amoralitate. Asta nu înseamnă, însă, că pe ici pe colo nu a izbucnit și la noi o stare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
izbucnit și la noi o stare tragică.” Este numaidecât sesizabil decalcul caragialesc al tonului „pe ici pe colo”, dar dincolo de o involuntară contaminare de ton, se relevă proiectul ambițios al tânărului dramaturg de a ridica comedia lui Caragiale la demnitatea tragicului prin epurarea accidentalului, anecdoticului și superficia- lității comice. De ce nu corespunde acest lucru viziunii lui Negoițescu și în genere nu convine pentru „misiunea noas- tră cerchistă” ? Este necesară o întoarcere la starea a- moralității culturii române, miza nu numai a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sorginte dostoievskiană sau prous- tiană, cu emanciparea unui „realism în sens goethean, nu în sens clasic și nu romantic” . O ultimă revenire pe subiec- tul comediilor lui Caragiale aduce explicații suplimentare pentru care acestea nu se pot ridica la demnitatea tragicului urmând paralela deschisă de articolul lui Radu Stanca între teatrul lui Molière și cel al lui Caragiale. „Eroii comi- cului tragic la Molière sunt caractere absolute, principii, 1. Ibidem, arhetipuri, și au deci demnitatea tragicului. Tragicul nu apare fără o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se pot ridica la demnitatea tragicului urmând paralela deschisă de articolul lui Radu Stanca între teatrul lui Molière și cel al lui Caragiale. „Eroii comi- cului tragic la Molière sunt caractere absolute, principii, 1. Ibidem, arhetipuri, și au deci demnitatea tragicului. Tragicul nu apare fără o anumită demnitate, solemnitate. Iată de ce în tragedie apar cu predilecție regi, eroi consacrați și nu anonimi, nu particulari pitorești.” De asemenea, prostia este exclusă din spațiul tragicului, ori personajele lui Caragiale, la orice nivel, o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pot ridica la demnitatea tragicului urmând paralela deschisă de articolul lui Radu Stanca între teatrul lui Molière și cel al lui Caragiale. „Eroii comi- cului tragic la Molière sunt caractere absolute, principii, 1. Ibidem, arhetipuri, și au deci demnitatea tragicului. Tragicul nu apare fără o anumită demnitate, solemnitate. Iată de ce în tragedie apar cu predilecție regi, eroi consacrați și nu anonimi, nu particulari pitorești.” De asemenea, prostia este exclusă din spațiul tragicului, ori personajele lui Caragiale, la orice nivel, o ilustrează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
principii, 1. Ibidem, arhetipuri, și au deci demnitatea tragicului. Tragicul nu apare fără o anumită demnitate, solemnitate. Iată de ce în tragedie apar cu predilecție regi, eroi consacrați și nu anonimi, nu particulari pitorești.” De asemenea, prostia este exclusă din spațiul tragicului, ori personajele lui Caragiale, la orice nivel, o ilustrează din plin. În plus, absența pedepsei, indiferentismul justițiar al lui Caragiale exclude personajele sale de la realizarea unei dimensiuni tragice și le condamnă să rămână în „estetic indiferent”. Criticul sugerează și o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
temă a câtorva critici relevă și mai bine profilul mișcării cerchiste și importanța pe care ei o acordau teatrului. În ce privește teatrul și importanța lui, ea este capitalizată de teoria despre tragic. Teatrul „reprezintă modalitatea cea mai adecvată de manifestare a tragicului, adică a categoriei estetic-existențiale prin care creația unui popor devine într-adevăr majoră.” Vizând o funcție eticist-pedagogică, așa cum o relevă și Virgil Nemoianu, esteticul devine un model social conform idealului schillerian. Apropierea de tragedie sau reevaluarea comediei din perspectiva clasicis-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care o practică autorul”. Criticul ajunge la întrebarea esențială, și anume dacă modelul Caragiale posedă „o dimensiune de adâncime”, fapt pentru care Augustin-Doinaș invocă din nou anii formației sale în contextul cerchist unde Caragiale era citit prin prisma obsesiei asupra tragicului captat „de dimen- siunea tragică a istoriei și a vieții”. „Noi, cerchiștii, am deplâns întotdeauna lipsa de sentiment tragic a sufletului românesc, și în numele acestei carențe naționale i-am reproșat, cu amărăciune, maestrului nostru Lucian Blaga atât absența tragicului din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
asupra tragicului captat „de dimen- siunea tragică a istoriei și a vieții”. „Noi, cerchiștii, am deplâns întotdeauna lipsa de sentiment tragic a sufletului românesc, și în numele acestei carențe naționale i-am reproșat, cu amărăciune, maestrului nostru Lucian Blaga atât absența tragicului din filozofia și din piesele lui, cât și incapacitatea - semnificativă, ziceam noi - de a elabora, în cadrul sistemului său de gândire, un tratat de etică. Dacă eu am învățat să-l prețuiesc pe Caragiale, aceasta s-a datorat faptului că tinerii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o constituie farsa tragică 1 Aprilie cu care închide filmul, Celalaltă axă, totodată camera de rezonanță a fil- mului, o constituie piesa D’ale Carnavalului. Această primă dimensiune a sintezei filmice o constituie simbioza perfectă între tragic și comic, însă tragicul nu rezidă doar din farsa invocată, ci se constituie ca un sublimat al întregului. De asemenea, o altă dimensiune a sintezei o constituie osmoza dintre dramaturgie și momente. Filmul a incorporat o serie de momente precum O lacună, Situa‑ țiune
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sau mai puțin superioare este agelast. Crede că râsul este un fenomen de etaj mai coborât decât non-râsul. Și, băgați de seamă, atunci când vor trebui să salveze câte un autor comic, trebuie să-i găsească neapărat o dimensiune tragică. Cu tragicul este scuzat autorul comic. „Dom’le, este ceva tragic la mijloc.” Și aici este confuzia. Mai întâi revin la ideea că, în orice caz, tragicul este elementul care consacră nivelul înalt al unei culturi. Și că acolo unde nu e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să salveze câte un autor comic, trebuie să-i găsească neapărat o dimensiune tragică. Cu tragicul este scuzat autorul comic. „Dom’le, este ceva tragic la mijloc.” Și aici este confuzia. Mai întâi revin la ideea că, în orice caz, tragicul este elementul care consacră nivelul înalt al unei culturi. Și că acolo unde nu e tragic, cultura este inferioară sau, mă rog, neajunsă la maturitate. Tot Dinu Noica, amicul meu, îi imputa lui Goethe lipsa de tragic. Eu nu spun
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tragic. Este o eroare de a crede că Dante e tragic. Nu putea sa fie tragic, fiind un poet creștin. Și, mă rog, nu numai creștin, dar, în general, un poet plin de simboluri și de sensuri ezoterice, în care tragicul nu prea are cum să se situeze. Dar este altceva. Este nu tragicul, ci abisalul, abisal care constituie, într adevăr, o perspectivă pe care nu o atinge decât geniul și care este comună atât tragicului, cât și altor forme ale
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sa fie tragic, fiind un poet creștin. Și, mă rog, nu numai creștin, dar, în general, un poet plin de simboluri și de sensuri ezoterice, în care tragicul nu prea are cum să se situeze. Dar este altceva. Este nu tragicul, ci abisalul, abisal care constituie, într adevăr, o perspectivă pe care nu o atinge decât geniul și care este comună atât tragicului, cât și altor forme ale creației. De ce spun că este abisal Caragiale ? De ce se identifică acea perspectivă cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de sensuri ezoterice, în care tragicul nu prea are cum să se situeze. Dar este altceva. Este nu tragicul, ci abisalul, abisal care constituie, într adevăr, o perspectivă pe care nu o atinge decât geniul și care este comună atât tragicului, cât și altor forme ale creației. De ce spun că este abisal Caragiale ? De ce se identifică acea perspectivă cu abisalul ? Că tot auzim expresia asta - „abisal, abisal”, da’ nu știm s-o definim ! Păi, abisal vine de la abis. Nietzsche spune într-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
constituie elementul liant, o materie care face parte din plasma întreagă a creației lui Caragiale. Acuma, ca să revin la întrebarea pe care mi ați pus-o : nu cred că sunt tragice acele bucăți. — Am rămas cu impresia că Dvs. excludeți tragicul din opera lui Caragiale... — Da. — În Comediile d-lui I.L. Caragiale, acel studiu faimos al lui Maiorescu, mentorul „Junimii” spune, referindu-se chiar la Caragiale, că în spatele oricărei comedii se ascunde o tragedie... — Da. Pe de altă parte, un filozof
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Caragiale... — Da. — În Comediile d-lui I.L. Caragiale, acel studiu faimos al lui Maiorescu, mentorul „Junimii” spune, referindu-se chiar la Caragiale, că în spatele oricărei comedii se ascunde o tragedie... — Da. Pe de altă parte, un filozof român, avizat, al tragicului, l-am numit pe D.D. Roșca, spunea că tragicul și comicul merg împreună... — Da. — Cum s-ar explica acest... Cred că se explică prin următorul lucru : dacă este vorba, la nivelul tragicului, de o accepție mai largă și nu de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
studiu faimos al lui Maiorescu, mentorul „Junimii” spune, referindu-se chiar la Caragiale, că în spatele oricărei comedii se ascunde o tragedie... — Da. Pe de altă parte, un filozof român, avizat, al tragicului, l-am numit pe D.D. Roșca, spunea că tragicul și comicul merg împreună... — Da. — Cum s-ar explica acest... Cred că se explică prin următorul lucru : dacă este vorba, la nivelul tragicului, de o accepție mai largă și nu de aceea strictă, legată de structura tragicului ca atare, care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de altă parte, un filozof român, avizat, al tragicului, l-am numit pe D.D. Roșca, spunea că tragicul și comicul merg împreună... — Da. — Cum s-ar explica acest... Cred că se explică prin următorul lucru : dacă este vorba, la nivelul tragicului, de o accepție mai largă și nu de aceea strictă, legată de structura tragicului ca atare, care e câteodată o formă din care nu se poate ieși. Dacă definim tragicul prin existența unui obstacol pe care, în mod obligatoriu, îl
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Roșca, spunea că tragicul și comicul merg împreună... — Da. — Cum s-ar explica acest... Cred că se explică prin următorul lucru : dacă este vorba, la nivelul tragicului, de o accepție mai largă și nu de aceea strictă, legată de structura tragicului ca atare, care e câteodată o formă din care nu se poate ieși. Dacă definim tragicul prin existența unui obstacol pe care, în mod obligatoriu, îl transgresezi, cu consecințe inevitabil fatale, funeste, acesta ar fi ca o lege care te
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se explică prin următorul lucru : dacă este vorba, la nivelul tragicului, de o accepție mai largă și nu de aceea strictă, legată de structura tragicului ca atare, care e câteodată o formă din care nu se poate ieși. Dacă definim tragicul prin existența unui obstacol pe care, în mod obligatoriu, îl transgresezi, cu consecințe inevitabil fatale, funeste, acesta ar fi ca o lege care te ucide, dar trebuie neapărat s-o transgresezi. Dacă dăm tragicului o accepție mai largă și mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu se poate ieși. Dacă definim tragicul prin existența unui obstacol pe care, în mod obligatoriu, îl transgresezi, cu consecințe inevitabil fatale, funeste, acesta ar fi ca o lege care te ucide, dar trebuie neapărat s-o transgresezi. Dacă dăm tragicului o accepție mai largă și mai sugestivă, deci nu mai suntem în accepția propriu-zisă a tragicului, aicea evident că această corelație posibilă se oferă de la sine. De ce se oferă de la sine ? Pentru că este vorba de pragurile extreme ale creației. Dincolo de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]