980 matches
-
înverșunarea exprimării în forme aforistice acide sau în revărsări sufocante, delirante și agresive, prin asimilarea invectivei, a imprecației, a obscenității în discursuri, tirade, diatribe, pamflete, eseuri în care duritatea atacurilor și condamnarea definitivă a realității adverse provoacă glisarea în spațiul tragicului sau al extraesteticului. Posibilitatea ameliorării obiectului scrutat, presupusă de echivocitatea discursului ironic sau de optimismul și înțelegerea care moderează tonul umoristic, este respinsă tranșant de sarcasmul decis să exorcizeze răul prin confruntare brutală: "Acolo unde ironia observă un nas puțin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin remarca unei prostituate care nu înțelesese nimic din conversația emigranților:"am stat la masă cu niște tipi grozavi. Străini, mi se pare, Onulieni, dacă am reținut eu bine"66. Astfel de scurte derapaje înspre comic nu izbutesc să edulcoreze tragicul problematicii de fond, axată pe umilitorul până la absurd statut al exilaților, care, din profesori universitari, medici etc. în țara lor transformată într-o "lume concentraționară fără sârmă ghimpată"67, au devenit apatrizi "fără profesie"68 și tratați ca "prizonieri ai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
despre care am amintit în partea introductivă. Pe axa înnegurării comicului dinspre formele vesele, bonome înspre cele amare, triste sau subsumate esteticii urâtului, grotescul, îndeaproape înrudit cu umorul negru și cu cel absurd, se află în zona de frontieră cu tragicul pe care îl găzduiește adeseori, atunci când îl parodiază, îl caricaturizează sau îl minimalizează, și la care găsește refugiu atunci când devine cauchemardesque, iar spaima anulării existențiale anihilează impulsul contrastului comic. "Grotescul este un comic tensionat prin oroare, silă, dezgust, trăsăturile sale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deliberat evidente, ajungându-se la grotescul profund, la caricaturi, dincolo de ironia spirituală a comedienilor de salon"180. Imperativul teatrului absurdului, redat în această celebră formulare ionesciană, viza chiar această funcție catartică a plonjării prin grotesc în paroxismul care marchează sursele tragicului. Putem spune, așadar, că grotescul profund, echivalat cu extrema caricatură, exhibat deliberat ca într-un exercițiu terapeutic de exorcizare și stăpânire a temerilor, provine din mezalianța subversivă a comicului cu tragicul. Această paradoxală combinație va fi pusă în evidență în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a plonjării prin grotesc în paroxismul care marchează sursele tragicului. Putem spune, așadar, că grotescul profund, echivalat cu extrema caricatură, exhibat deliberat ca într-un exercițiu terapeutic de exorcizare și stăpânire a temerilor, provine din mezalianța subversivă a comicului cu tragicul. Această paradoxală combinație va fi pusă în evidență în mod exemplar, așa cum vom încerca să demonstrăm în continuare, prin dramaturgia și proza lui I. L. Caragiale. 3.10. "Simt enorm și văz monstruos" Aflat la granița dintre tragic și comic, grotescul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
calificabil și prin atribute desemnând categorii comice specifice, în afara celor care tautologic marchează specificul său, cum ar fi: umor nostim, mucalit, duios. În plus, aflat în această superioară și privilegiată poziție în paradigma comicului, umorul se întreține cordial și cu tragicul, în teritoriile căruia pășește adesea. Simbioza umorului cu formele noncomicului, cu melancolia, cu transcendentul, cu tragicul și cu poezia a fost pusă în lumină îndeosebi de romantismul german. K. W. F. Solger (Vier Gespräche über das Schöne und die Kunst
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ar fi: umor nostim, mucalit, duios. În plus, aflat în această superioară și privilegiată poziție în paradigma comicului, umorul se întreține cordial și cu tragicul, în teritoriile căruia pășește adesea. Simbioza umorului cu formele noncomicului, cu melancolia, cu transcendentul, cu tragicul și cu poezia a fost pusă în lumină îndeosebi de romantismul german. K. W. F. Solger (Vier Gespräche über das Schöne und die Kunst, 1815) și Fr. Schlegel (Athenäum, 1798), justifică umorul ca Weltangschauung prin contemplarea infinitului derizoriu al lumii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sens și fără rost. Revelația absurdului suspendă sau deturnează plăcerea prin comic pentru că suntem plonjați în zona angoaselor, prin desprinderea de contingent și vizarea în ansamblu a condiției umane clownești. Acest comic al absurdului sub specia deriziunii a luat locul tragicului într-o lume pervertită, a valorilor degradate, a omniprezentei mediocrități pentru care nu tragedia clasică, ci farsa tragică modernă este potrivită. În Teaterprobleme, Dürrenmatt opina că lumea modernă este compatibilă cu comedia grotescă deoarece "tragedia, ca cea mai riguroasă specie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comedia grotescă deoarece "tragedia, ca cea mai riguroasă specie a artei, presupune o lume structurată [...]. Comedia [...] una diformă, în devenire, pe cale de a fi răsturnată"13. De altfel, dureroasa conștientizare a absurdului n-ar putea fi evidențiată mai bine prin intermediul tragicului, care presupune anularea conflictului prin soluționarea care restabilește echilibrul, ci prin intermediul comicului care este chiar "mai deznădăjduitor decât tragicul" pentru că "nu oferă nici o ieșire", oglindind perfect chiar insolubilitatea antagonismelor existenței. Suntem îndreptățiți, așadar, să vedem în raportul dintre absurd și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
devenire, pe cale de a fi răsturnată"13. De altfel, dureroasa conștientizare a absurdului n-ar putea fi evidențiată mai bine prin intermediul tragicului, care presupune anularea conflictului prin soluționarea care restabilește echilibrul, ci prin intermediul comicului care este chiar "mai deznădăjduitor decât tragicul" pentru că "nu oferă nici o ieșire", oglindind perfect chiar insolubilitatea antagonismelor existenței. Suntem îndreptățiți, așadar, să vedem în raportul dintre absurd și comic unul de natură simbiotică, de revelare a unuia prin celălalt. Deși există și situații în care se ignoră
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
replicile și situațiile personajelor se sustrag adesea relației cauză-efect, circumscriindu-se absurdului. Situațiile aberante care domină peisajul monden caragialian capătă atributul normalității într-o "lume răsturnată", încadrabilă regimului nocturn al imaginarului, detașabil prin convertirea polilor, inversiune valorică și eufemizare. Transformarea tragicului în comic, a seriosului în glumă, a falsului în adevăr, a nonvalorii în valoare, a straniului în obișnuit, etc, e perfect plauzibilă în lumea caragialiană, imagine răsturnată a lumii ideale. Esențialmente ironic, întrucât este asociat inversiunii și disimulării, motivul "lumii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
antipersonajul ionescian, văzut în esență drept un "clown supralucid care ia în derâdere propria tragedie"52. 5.7. În lipsa comicului Prin cazul lui Anghelache pășim deja în domeniul absurdului care nu mai are nevoie de veșmântul comicului pentru a revela tragicul. O zonă intermediară în care melanjul dintre comic și tragic ia forma absurdului, este cea a nuvelelor de tipul Două loturi și Ion. În ipostaza sa serioasă, nedisimulată prin comic, putem spune că absurdul se întrevede la Caragiale îndeosebi în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dramatică tradițională și acceptarea ipotezei unei alte forme dramatice intenționate, apropiată prin câteva elemente de "farsa tragică" din secolul trecut. Am depistat astfel în interiorul edificiului caragialian și elemente care trimit la absurd, nu prin filiera comicului, ci prin cea a tragicului pe cale de fi substituit prin deriziune. Printr-o analiză de tip pragmatic am demonstrat că, mai ales la nivelul limbajului, termenul de absurd definește corespunzător numeroase texte caragialiene și am descoperit în carnavalescul asociat motivului "lumii răsturnate", încadrabil regimului nocturn
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ionesciană pentru a se configura. Cu certitudine însă, deși susține că preferă sintagma "teatru al deriziunii", deplasând accentul de pe conținut pe modalitate, Eugen Ionescu este un scriitor al absurdului pentru care deriziunea este, de fapt, simptomul expus prin comic al tragicului existenței absurde, deci al temei care l-a preocupat constant, încă din frămîntata și răzvrătita adolescență. În fragmentele de Jurnal din această perioadă și chiar în paginile pamfletelor din Nu, găsim expresii timpurii ale acestei obsesii:" Problema rimelor încrucișate este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
farsele tragice beckettiene sau ionesciene este înlocuită în piesa lui Sorescu de sentimentul de compasiune mai întâi pentru protagonistul văzut ca exponent al întregii umanități, înregistrându-se astfel o reîntoarcere la catharsisul tragic. Și totuși nu putem vorbi de repunerea tragicului în drepturi, în detrimentul deriziunii. Avem în vedere soluția propusă, pe care o putem interpreta astfel: vina fatală, transferată de fapt asupra "mamei" originare, responsabilă de propulsarea omului în existența absurdă, este asumată de protagonist pentru restabilirea echilibrului de dinaintea nașterii. Iona
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
am văzut, responsabilă pentru amplasarea tuturor formelor comicului urmuzian sub zodia absurdului. Cel puțin la nivel discursiv, dacă nu chiar ca prefigurare a filosofiei camusiene, prezența absurdului în scrierile lui Urmuz este incontestabilă și antrenează nu atât o anulare a tragicului, așa cum susține Nicolae Balotă, sau o înglobare a acestuia, așa cum nuanțează George Pruteanu 145, cât, mai degrabă, o deghizare a acestuia în comic. Asemenea lui Caragiale și, mai târziu, lui Eugen Ionescu, Urmuz a întrevăzut și a exploatat superioritatea formelor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comicului în redarea dureroasei constatări a insolubilului. Autorul Rinocerilor punea în ecuație aceste categorii estetice, așa cum le percepeau și cei doi scriitori români din care se revendica, astfel: "Comicul, fiind o intuiție a absurdului, mi se pare mai deznădăjduitor decât tragicul. Comicul nu oferă vreo ieșire"146. Deși nu atât de ușor de stabilit, distincția esențială între absurdul caragialian și cel de factură urmuziană este, în esență, similară cu cea de la nivelul operelor lui Caragiale și a lui Eugen Ionescu. Astfel
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
retorismul patriotard al gazetarilor sau politicienilor burghezi, au evoluat înspre stadiul malign al discursului doctrinar al activiștilor, descris de Costache Olăreanu astfel: "cuvintele se așezau în scară, senzația era că mergi pe niște clape. Cu ajutorul notelor joase aveai oricând posibilitatea tragicului. Prin notele înalte cochetai cu dușmanul de clasă, puteai fi și liric, chiar ușuratic, pentru ca imediat, printr-o neașteptată schimbare de registru, să devii serios și intolerant"38. În "ionesciana" farsă Revoluție cu portocale, "conu Costache" reușește să transpună discursul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Defays, op. cit., pp. 29-33. 11 Idem, p. 33. 12 Benedetto Croce justifică preferința pentru termenul de "concept pseudoestetic" atribuit comicului în capitolul Estetica simpaticului. Conceptele pseudoestetice și îl plasează alături de alți termeni care nu pot primi o definiție riguroasă, precum tragicul, sublimul, pateticul, mișcătorul, impunătorul, grațiosul etc. care țin de psihologia ca disciplină naturalistă ce-și propune să construiască tipuri și scheme de viață spirituală a omului (Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistica generală, Editura Univers, București, 1971, pp.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
21. Melancolie și nostalgie 22. Simpatie 23. Premisele intelectuale ale marelui humor Capitolul al V-lea: Tragic și humor 24. Comedie și tragedie 25. Humorul ca tip vital 26. Ipohondria (Acedia) 27. Humorul lui Shakespeare 28. Există tragic absolut? 29. Tragicul ca limită a humorului 30. Kierkegaard despre humor 31. Humor și religie Capitolul al VI-lea: Înțelepciune și humor 32. Fundalul intelectual al humorului 33. Humorul ca fidelitate față de realitate 34. Dogmatism și humor 35. Humorul în lupta concepțiilor despre
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vedem un om înspăimîntat de moarte, avem la început toată încrederea că există un motiv pentru asta. Provizoriu, luăm totul drept purul adevăr. Iar cînd spaima este brusc anulată, apare posibilitatea să rîdem. Înaintea acestei rezolvări, există și posibilitatea plînsului; tragicul și comicul pot sta aproape unul de altul. Rîsul presupune că acei care rîd se găsesc mereu singuri și la adăpost, de partea rațiunii și a puterii, chiar și după ce a intervenit "degradarea". Trebuie să existe ceva ce nu se
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
singuri și la adăpost, de partea rațiunii și a puterii, chiar și după ce a intervenit "degradarea". Trebuie să existe ceva ce nu se dezagregă în contrastul descendent în orice caz, situația în care se găsește cel ce rîde. În cazul tragicului, circumstanțele sînt mai complicate, după cum vom vedea ulterior. În cazul ridicolului, sentimentul respectiv este un exemplu categoric de sentiment circumstanțial, adică unul care nu e condiționat doar de poziția sa fațăde alte sentimente, ci este determinat, în ființa sa cea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mod detaliat, ca pe o unitate între sentimentul comic și cel tragic, între ironie și entuziasm. El este cam oscilant în folosirea noțiunilor de ironie și humor. Descrie humorulîn modul cel mai deslușit, în dialogul său Ewin, după cum urmează: "Aici, tragicul și comicul se găsesc încă alături, nedespărțite... Totul se află în humor într-o singură curgere și pretutindeni, întocmai ca în lumea obișnuită, contrariile trec unul într-altul. Nu există nimic ridicol și comic în humor care să nu aibă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
s-o apere, ca un fel de albie prin care să curgă, au devenit doar niște piedici în libera ei desfășurare. Pe scurt, lumea este învinsă prin seriozitate și de aceea poate fi biruită acumprin glumă. Humorul tinde să unească tragicul vieții cu comedia ei. Cele două elemente se reunesc într-însul devenind uneori unul singur, alteori alcătuind o totalitate ordonată. Cînd a format expresia "tragicomic", limba a indicat printr-asta în special preponderența comicului și, ca atare, cuvîntul nu se
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
e amestecată cu desnădejde; pacea e mai deplină cînd urmează furtunii, lumina e mai strălucitoare după întuneric". Sprijinită de propriile-i experiențe, se amuza din cînd în cînd tachinîndu-i pe medici și pe pastori, cînd aceștia interveneau cu îndrumările lor56. Tragicul în suferință stă în faptul că te împiedică să lucrezi la ceea ce pare necesar, în primul rînd pentru a da unitate și sens vieții. Comicul se poate naște din împrejurarea că suferința își poate arăta totuși neputința în fața unui nou
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]