1,558 matches
-
alta, semn că chibzuia asupra spuselor mele. „Bine, caporal Dinsus. Ești liber.” ― Și așa s-a sfârșit povestea? ― Ar mai fi ceva... ― Ce anume? ― Peste o lună și jumătate, la o revistă de front, au fost citite avansările. Atunci, soldatul Traistă a fost făcut soldat fruntaș, iar eu am fost avansat la gradul se sergent... ― Ce crezi că au luat în seamă comandanții în vederea avansării lui Traistă? ― Poate mai puțin ceea ce am raportat eu și mai mult faptul că în acele
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lună și jumătate, la o revistă de front, au fost citite avansările. Atunci, soldatul Traistă a fost făcut soldat fruntaș, iar eu am fost avansat la gradul se sergent... ― Ce crezi că au luat în seamă comandanții în vederea avansării lui Traistă? ― Poate mai puțin ceea ce am raportat eu și mai mult faptul că în acele condiții soldatul Traistă nu s-a gândit nici un minut măcar să se întoarcă fără cai! Și chiar dacă nu mergeam noi să-l căutăm, el - cu ultimele puteri
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
făcut soldat fruntaș, iar eu am fost avansat la gradul se sergent... ― Ce crezi că au luat în seamă comandanții în vederea avansării lui Traistă? ― Poate mai puțin ceea ce am raportat eu și mai mult faptul că în acele condiții soldatul Traistă nu s-a gândit nici un minut măcar să se întoarcă fără cai! Și chiar dacă nu mergeam noi să-l căutăm, el - cu ultimele puteri - s-ar fi prezentat cu caii la cazarmă... ― Îmi place cum gândești. Dar pe tine de ce te-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nici o confuzie, răspunse călugărul, cu același zâmbet. - Atunci... știi cum mă numesc? - Dar tu știi cum te numești? Ștefănel nu-și arătă mirarea. Dar era limpede că acest călugăr Îmbrăcat Într-o rasă galbenă, cu glugă, purtând pe umăr o traistă ponosită și aproape goală, este de o inteligență ieșită din comun și dispune de calități spirituale bine formate. Îl privi din nou, mai cu luare aminte decât prima oară. Era puțin mai scund, foarte suplu, cu ochii extrem de vioi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
satelor. Toate păreau muiate în clipirea albastră. * ...Mai des se abătea pe la noi moș Savastian. Mi-aduc aminte de un bătrîn cu gluga la șold și suman care sărea din căruță, trăgea caii la umbră și le punea în cap traistele vărgate. Din ogradă striga pițigăiat la bunica: - Bună vreme, lele Marie! De la vatră, bunica se uita bucurată: - Bine-ai venit, cumătre!... De tot rar pe la noi! - Mai rar, liță Marghioală, că pînă n-oi închide ochii nu mă lasă pustia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
acest ceremonial. Tîrziu mai apăru un crap. De data asta norocosul n-a mai fost bătrînul ci un flăcău. Cu toate că, pe mal, domnișoara dădea semne că l-ar fi primit și pe acela, cu nepăsare, tînărul introduse peștele în propria traistă. Deși privirile elocvente ale celorlalți îl îndemnau pe flăcău să-l imite pe bătrîn, dînsul rămase neclintit. Mi-am imaginat că, într-o conferință mai tîrzie cu domnișoara, cu ton și gesturi exagerate, bătrînii aveau să condamne noua generație. Acasă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Din cancelarie s-auzea cum, sub perechea palmelor educative, pocneau pe rînd capete tunse. Triumfătoare, învățătoarea apărea apoi în cancelarie, împingînd din spate cîte un mic troglodit foarte murdar care, furișînd priviri rele, era silit să-și deșarte pe masă traista plină. După ce-l ușurau în acest fel, Fărocoastă trîntea sălbaticului un picior în spate, interzicîndu-i să mai aducă nuci verzi la școală. Umorul lui Costică era gustat cu hohote de rîs în cancelarie. Cum rezervele elevilor păreau inepuizabile, mai toată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și-n coate, se zgîiau, răsucindu-și privirile la mine. Am dictat rar cuvintele, pășind printre mîini și picioare pînă la poponetele care. absent, ședea în bancă cu coatele îndoite la spate: n-avea caiet, condei, caiet, nici cărți, nici traistă. Doar puțea, ceea ce nu mă miră în școala în care chiar directoarea mirosea a gaz. Eram hotărît să-l întreb pe Costică cum își justifică salariile, mai numeroase decît anii de studii. La școală venea doar pentru a i se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Gropan. Proptiră, În sfârșit, țepușa Între două crăcane Înfipte În pământ și Blondul trebui s-o Învârtă Întruna ca să nu se ardă prea mult pe-o parte. Întinseră pe iarbă o cămașă și pe ea Lică așeză ce avea În traistă: mămăligă, câteva ouă fierte, roșii, ceapă, o bucată de brânză și niște sare Înnodată Într-o batistă. Verii Îl văzură cu coada ochiului pe rudar cum, fără noimă, ascundea traista vărgată sub o tufă. Dar uitară repede Întâmplarea, copleșiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o cămașă și pe ea Lică așeză ce avea În traistă: mămăligă, câteva ouă fierte, roșii, ceapă, o bucată de brânză și niște sare Înnodată Într-o batistă. Verii Îl văzură cu coada ochiului pe rudar cum, fără noimă, ascundea traista vărgată sub o tufă. Dar uitară repede Întâmplarea, copleșiți de nerăbdarea de a sfârși pregătirile și de a se așeza, În cele din urmă, la acea boierească masă. Soarele era sus de tot pe cer și puterea lui alunga țânțarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scurge În unda lină - așa zicea el - și Încăpătoare a Danubiului. Dar nu știu câtă dreptate avea, iar treaba cu scursul n-o aruncase degeaba În vorbă. Stați să vă spun.” Se ridică dintr-odată și se repezi spre o tufă. Din traista țesută În casă de maică-sa scoase o sticlă cu vin, astupată cu un vârf de cocean, și un pachet de țigări fără filtru. Verii rămaseră cu gurile căscate de uimire și Încântare. Lică se prefăcea că nu era mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fasole; potcoave, clești, foale și nicovală, cu ciocanul odihnind pe ea; arcuri cu săgeți și pâraie cu unde crețe; clăi de fân și securi Înfipte În buturugi. Și oameni făcea Tușa În aluat. Primăvara zvârleau sămânța În brazdă, desculți, cu traiste atârnate de gât; vara, frânți de mijloc, secerau; toamna culegeau viile, iar Tușa făcea boabele strugurilor la fel de mari ca sânii femeilor; iarna Tușa râdea de ei și-i Înfățișa zâmbind a beție, cu sticle și pahare În mâini. Pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ascundeam În tufișurile din spatele bisericii și ne lăudam unul altuia prada. Nu cred că-ți vine greu să-ți Închipui că n-am ieșit niciodată campion. De mic eram cam lasă-mă să te las, Îmi furau câinii mămăliga din traistă ca unui târâie-brâu ce mă aflam. Poate că de atunci și-a dat tata seama că Îmi lipsea spiritul combativ și că aveam să devin un neisprăvit și un bun la nimica precum Marin Foiște, intelectualul neînțeles al satului. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
contra băutură. Drumul coastei șerpuia pe lângă curțile sătenilor. Camioanele Încărcate gâfâiau și se mișcau la deal cu Încetineală de melc. Cel care voia să cumpere grâu de la soldați știa ce să facă: atârna În crengile pomilor de la marginea drumului o traistă cu trei sticle de-un litru de vin În ea. Soldatul, cățărat În remorcă, o dezgăța și arunca peste gard un sac bine legat. Pe mulți dintre cei cu care făceau comerț nici măcar nu-i cunoșteau; le știau numai gardurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
repeziciune o pieliță subțire și străvezie. „Dă-l Încoace!” făcu vânătorul, mulțumit de prada lui. Apucă vietatea În care inima dădea să spargă pieptul, Îi răsuci de două ori capul, Îl smulse și-l azvârli pe jos. Apoi aruncă În traistă trunchiul ce dădea din aripi. Blondul rămase trăsnit, cu gura căscată și mâinile Însângerate Încă Întinse. Privirile nu i se dezlipeau de căpățâna aruncată În buruieni. Căscase ciocul de Încă două-trei ori. Ochii Își pierdură luciul, se uscară și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la rană. Stăteam toți patru pe niște baloți de paie În camionul lui Oaie. Ne zgâlțâia de ne amețise și aveam grijă, când vorbeam, să nu ne mușcăm limbile. La tuspatru ne era gândul la merindele din cabină. Într-o traistă cu băieri lungi se Înghesuiseră o grămadă de bunătăți și stomacele noastre, hărtănite de gropile și pietroaiele drumului, Începuseră să suspine dureros după cuvenita hrană. Mai mult, gurile pline de praf ne Îndemnau cugetele către damigeana de zece litri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încerca să-l potolească pe turbat. Înăuntru, În șanț, Îngrădiți de obloane, Dumnezeiașul ori cine rânduise Întâmplarea avea grijă În continuare de noi, cei patru prizonieri. În haosul rostogolirii, căzuseră lângă Încercatele trupuri, nu se poate ști din ce Întâmplare, traista cu demâncare și damigenuța cu vin roșu. La Început nu se zăreau, că erau acoperite de paie. Mai apoi, Însă, când nea Mitu, pe care atunci nu-l chema Păcătosul - dar voi n-aveți de unde ști -, a vrut să așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căci, grijuliu, Îl sfătuise pe felcer: „Mai ponderat cu hrana, nu-l lăsați să mănânce cât vrea el! Hrana În exces, știi și tu...”. Mai ales iarna, calul se hrănea din mila oamenilor. Unii Îi aduceau fân, alții câte o traistă de ovăz și mai ales copiii Îl răsfățau cu cotolani de porumb furați de prin pătulele părinților ori cu bomboane mentolate ce păreau tăvălite prin mălai, târguite de la prăvălia fără firmă și care Își schimba numele după cel al gestionarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aveam cu ce le hrăni. Cu porumbul și grâul făcute pe pământurile noastre furate de stat făcea ce vroia el, ne dădea și nouă, acolo, ca la milogi, o mână de grăunțe ca să nu crăpăm de foame. Ne scotocea În traistă când plecam acasă, ca nu cumva să furăm bucate din cele ce se cuveneau statului. Știa toată lumea că se trăgea dintr-un neam de bețivi și leneși, care-și vânduseră bruma de pământ ca să aibă cu ce-și cumpăra rachiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fuseseră furate de la niște austrieci care, Între timp, deveniseră dușmani neîmpăcați ai țării. Târgul se făcuse prin geamul deschis al compartimentului În care se afla numeroasa familie refugiată. Tatăl achitase cele cerute de olog și se aplecase apoi să prindă traista țărănească În care, printre paie, erau Îngropate piesele serviciului de cafea. Pusese traista În plasa de bagaje și se apucase să-și Îndese tutun În lulea. Însoțit de un șuier pe care prea puțini și prea târziu Îl auziseră - acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Târgul se făcuse prin geamul deschis al compartimentului În care se afla numeroasa familie refugiată. Tatăl achitase cele cerute de olog și se aplecase apoi să prindă traista țărănească În care, printre paie, erau Îngropate piesele serviciului de cafea. Pusese traista În plasa de bagaje și se apucase să-și Îndese tutun În lulea. Însoțit de un șuier pe care prea puțini și prea târziu Îl auziseră - acoperit fiind de pufăiturile locomotivei - pe prăpăditul de peron, și așa găurit și spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
moloz o pâine, o parte dintre coastele Însângerate și cu blană pe ele ale câinelui și chipiul zdrențuit al ologului. O schijă, ba chiar mai multe, pătrunseseră și În compartimentul lor și se Înfipseseră În sacul cu pâine și În traista țărănească. Scăpaseră Întregi doar cu două ceșcuțe și farfurioarele lor, iar În memoria viitoarei bunici vitrege a lui Ectoraș se păstrase uluitor de limpede glasul unei surori mai mici care anunța, jucându-se cu cioburile de porțelan, că bomba spărsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În ultimele zile Începuseră să se cam sature și de depănușat porumb, și de transportul În remorcile camioanelor sau ale tractoarelor, chiar și de clipele de-a dreptul vrăjite când li se dădea pauza de masă și-și scoteau din traiste demâncarea pe care o așezau Înăuntrul cercului format din băieți care ședeau turcește și din fetele care, pudic, Își aduceau picioarele sub ele și tăiau cu mișcări repezi și pricepute pâinea de casă, brânza, ceapa, slănina, răspândeau, ca să le fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și povesteau unul altuia și nu s-ar mai fi simțit de tot stingher. Când se așezau să mănânce, pe Ectoraș nu-l chema nimeni În cercurile largi care se formau și el se ducea deoparte, Își Întindea demâncarea pe traistă și Înghițea fără chef, ca și cum ar fi mestecat bucăți de cauciuc. Daie Gulu Îi făcuse Într-o zi semn să vină și el lângă ceilalți și fiul Directorului Îl ascultase numaidecât. Oamenii Îi făcuseră loc Între ei. O femeie guralivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din lutu‐mi gol Să‐mi smulgă chipu‐ ți prins în flori de lună! Eena Farago (1878‐1954) La 7 iunie 1921, când scriitoarea a fost premia tă de Academia Română cu premiul „Adamachiʺ pentru producțiile din „șoaptele amurguluiʺ și „Din traista lui Moș Crăciunʺ, I.A.Brătescu Voinești le spunea academicienilor: „Doamna Elena Farago ocupă cu drept cuvânt un loc de frunte în poezia româneascăʺ. HAI NANI, NANI, LUMINA MAMII Să‐ți cânt și‐n seara asta, lumina mea, Să‐ ți
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]