1,625 matches
-
cînd Caddy a Început să-și povestească filmul și se uită la ea cu drag. Puștiul a Înțepenit de tot. O lacrimă mare Îi atîrnă din ochi. Caddy Își ia brațele din jurul lui și rîde. Cămașa puștiului e udă leoarcă, transpiră din greu. Ce zici de Încă o băutură? — CÎte vrei tu. — Okay, băieți. Nu uitați, regia de film nu e pentru pămpălăi. Trebuie să dansez. Vreți pe cineva anume? Ia banii de la Wakefield și Îi pune În tonomat. Se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pustii. Își făcu curaj să intre în bucătărie. Maică-sa era așezată la imaculatul blat de gătit, cu telefonul în mână. — Francesca, slavă Domnului că ești aici. Tocmai am sunat după tine la ziar. — De ce? Fran simți deodată că îi transpiră mâinile, ca brânza înfășurată în folie de plastic. — Ce s-a întâmplat? — E vorba de taică-tău, din fericire, tonul ei era mai degrabă iritat, decât înspăimântat, se poartă și mai bizar în ultimul timp. Se îmbracă în costum când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
consiliului local. Apropo, îi aruncă un număr din Express, ai văzut asta? O idee bunicică, aș zice. Zâmbind încă în sinea ei, Fran luă ziarul rival. Aproape că îi scăpă un oftat. Respirația i se acceleră și simți că îi transpiraseră palmele. Cum putuse? Cum putuse Jack să o trădeze așa? Pe prima pagină să lăfăia o fotografie a grăsanei din parc, cu sânii ei proeminenți și coapsele cât trunchiurile de copac ascunse discret sub o rochiță înflorată, care cerea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
câștigătorii. Conform programului, categoria lor era a cincea pe listă. După ce se anunțară primii câștigători, toată lumea își dorea ca maestrul de ceremonii să fi fost primarul, și, după patru categorii, fiecare asezonată cu câte o glumă proastă, lui Fran îi transpiraseră palmele de emoție. Îndrăzni să-și imagineze momentul în care îi înmâna trofeul tatălui ei și își închipui ochii lui strălucind de mândrie. În sfârșit era rândul lor. — Și acum, la premiul pentru un reportaj remarcabil pe plan regional, avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se admit aici. bărbieritul de vineri Mă bărbieresc la săptămână. Mă tai cam deosebit. Am ritmul meu preferat, dar e lumina proastă, bec de 25 de Wați. Vineri seara, după baie. Înainte, mă bărbieream dimineața și alergam la fotbal și transpiram. timpul Timpul trece repede și greu. Depinde de ce faci. Uneori vrei să treacă repede și trece încet. Un program să-ți faci e și bine, și rău, fiindcă dacă ai, ai după ce să ții, dacă nu ai un program poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dar te-am văzut și pe tine schimbând canalele la televizor. Este corect să am și eu acest drept. Dar dacă pentru asta trebuie să merg în iad, bine, accept. Tăcerea care a urmat era insuportabilă. Eram încordat și am transpirat de frică. În sfârșit „durul“ a vorbit: „Ești singurul de aici care ai curaj. Îmi place de tine. Înțeleg ce vrei să spui. Cât mă privește pe mine, te poți uita la tot ce dorești“. 4 Gândacii, muștele și furnicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de forță, că nu ești de la americani, să faci mușchi de-ăia mari pe tine. Trebuie să fii rapid, să fii agil“. Abdomene, trageri la bară, gioghing, alergam, îmi punea mai multe pe mine, ca să slăbesc, și multă îmbrăcăminte, ca să transpir. Afară erau 35 de grade și eu alergam în hanorac, cu glugă, cu căciulă, cu trening și asta. Aveam așa, un respect deosebit, și-am zis exact așa, dacă mă duceam în Legiune, tot așa ar fi fost, deci eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
recunoscut nici măcar faptul că au dat ordinele respective. Împrejurările foarte complicate din acele timpuri le-au fost favorabile, iar când s-au întors în Japonia, ca măsură de precauție, și-au schimbat și numele. Le era frică probabil să nu transpire adevărul. De aceea mi-a trebuit atât de mult timp să le dibui vizuinile. Am adresele lor acum. — Adresele? — Sunt trei. Unul e în Tokyo, ceilalți doi prin alte părți ale Japoniei. Dar, Gas, și în gaură de șoarece dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
copii ai ei. Nu eram dispusă să mă confrunt cu așa ceva acum, cînd abia Începusem să le cunosc familia. — Mami! Chipul lui Dan se lumină cînd intră În bucătărie. O sărută mai Întîi pe ea, apoi pe mine. — Bleah, ești transpirat tot, am zis, retrăgîndu-mă. Înțeleg că ai tras de fiare cu succes, astăzi. — Aha. Fac duș imediat. Ce faci tu aici, mamă? — N-am mai primit vești de la tine, așa că m-am gîndit că e mai bine să vin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să asiste la nașterea copilului. Chiar crezuse Linda că voi mai putea vreodată să o privesc În ochi, după ce mă va fi văzut zăcînd cu picioarele desfăcute, În timp ce căpșorul unui copil Îmi ieșea din vagin? Numai gîndul mă face să transpir. M-am uitat și eu la documentarele acelea despre naștere, am văzut Întregi familii strînse În jurul mamei, În salon, și n-am simțit decît oroare. Nu e ăsta cel mai intim moment al vieții? Cine ar vrea să fie expus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și l-au spus la televizor. Eu nu-mi amintesc dacă mi-a părut rău că a murit pentru că eram mic. Era Înalt de un metru optzeci și cinci, avea 46 la pantofi. Purta părul tuns scurt pentru a nu transpira la sală și avea mustăți În formă de virgul,ă ca Paolo Di Canio. Eu, când voi fi mare, nu vreau să fiu polițist, ci deputat, așa că Într-o zi moare altcineva În locul meu, iar eu trăiesc pentru totdeauna. Kevin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
candidatul. Când vocea Îi răgușea și i se stingea, transformându-se Într-un șuierat, când gâtul i se usca și un spasm de tuse ruina efectul ultimei replici, Elio Înghițea câte un pahar de apă și o lua de la capăt. Transpira, gesticula, clocotea, se bâlbâia, Își aranja părul răvășit, râdea. Zero se rușină de spectacolul pe care Îl făcea tatăl său. Înțelese că era În stare de orice pentru a șterge impresia proastă pe care o făcuse la Început, din cauza gafei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
număraseră zilele rămase până la eliberare, dar Antonio acum nu-și mai amintea. Apoi Îngrămădiră papucii și hainele astfel Încât să formeze două porți și se Împărțiră În două echipe. Șutară de câteva ori În minge, fără nici un chef. Era din ce În ce mai cald. Transpirau, de fiecare dată când cădeau nisipul le intra În slipuri, iritându-le testiculele. Când Îi veni rândul să stea În poartă, Antonio observă că un grup de Întârziați se adunase la malul mării. Din lipsă de spațiu, fetele se Întinseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Prinț, dar ai ciorapii găuriți, Începu să râdă Valentina. Gâfâind, priviră amândoi degețelul lui Kevin care ieșea ironic din șosetuță. Kevin râse, căci oricum țâfnoasele de Fioravanti nu văzuseră. — Merg să fac baie, spuse Valentina. Ridicându-se, Își Împinse papucii transpirați sub canapea. Dacă vrei, poți să vii. Kevin ezită. Nu voia să-l părăsească pe Simba, care acum fugea În pădure și se Întâlnea cu simpaticul mistreț care Îl Învăța filozofia de viață, Hacuna Matata - care Înseamnă „Fără griji”. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
abis, Mă agăț de funia catifelată Și cerul îmi vorbește, Mă arunc într-un ocean Și gândul îmi umblă delirând. Pășesc mărunt înainte Și cad într-o mare de păpădii. Totu-i calm Până când versul mă cheamă. Deodată palmele-mi transpiră, Întunericul mă cuprinde, Deschid ochii, și... Câinele meu latră neîntrerupt. Șșșș... vreau să dorm! Timpul Mă sprijin de viitor, Iar trecutul mă trage înapoi. Cad, iar prezentul mă ridică. Pășesc înainte și timpul mă doboară. Zdruncinată mi-e mintea Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a spus toate acestea în fața tuturor în ziua în care el și Lea au ieșit din izolare. Lea și-a ținut ochii în pământ în timp ce soțul ei spunea cuvintele pe care le repetaseră împreună în cort cu o seară înainte, transpirând unul în brațele celuilalt. S-a prefăcut că plânge în timp ce abia se ținea să nu izbucnească în râs. În timp ce Iacob își făcea declarația, Ada dădea din cap aprobator. Zilpa s-a albit când și-a auzit numele. Laban, care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au încetat în jurul prânzului. Ziua s-a făcut nemilos de fierbinte. Nu se simțea nici o adiere de vânt și nu se vedea nici un nor și chiar și între zidurile groase ale palatului aerul era umed și greu. Bărbații în convalescență transpirau prin haine și înmuiau paturile în care se odihneau. Hamor, care nu scosese nici un sunet când fusese tăiat, leșinase apoi de durere, iar când și-a revenit, și-a pus un cuțit în gură ca să nu urle. Shalem al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
oricând. Ajunseserăm aproape de postul de observație din care frații Frunză își făcuseră cartier general, eram destul de obosiți de târâșul prelungit, grâul ne zdrelise brațele și palmele, Puiu purta niște mănuși de piele care, însă, nu i-au folosit prea mult, transpira din greu, sudoarea care i se prelingea pe frunte și obraji îi lăsase dâre subțiri și cenușii în vopseaua de pe față, știam că și eu arăt exact la fel, deloc înfricoșător, numai caraghios, și atunci, încet, ne-am târât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
strigătul de luptă, după care, pe rând, s-a vopsit fiecare, și eu, având însă grijă să-mi feresc gura, fiindcă știam că cenușa de la dopurile de plută are un gust foarte amar, nu m-am gândit, bineînțeles, că dacă transpir tot o să-mi intre în gură, ne-am vopsit deci cu toții fețele în negru, iar când am terminat, Prodan s-a oprit în fața noastră și ne-a spus c-o să fie o bătălie mare și grea, și să reținem, comandamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ne-am mai târât regulamentar, așa cum fusesem învățați la instructajul de orele de Apărarea Patriei, mai curând am luat-o în patru labe, eu mergeam în față, ca deschizător de drum, între timp se făcuse foarte cald, simțeam că am transpirat de curgeau apele de pe mine, însă nu ne-am oprit, ne-am continuat târâșul, în spatele nostru cafteala încă era în toi, din când în când câte o săgeată ne vâjâia pe la urechi și ne era tot mai sete și transpiram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
transpirat de curgeau apele de pe mine, însă nu ne-am oprit, ne-am continuat târâșul, în spatele nostru cafteala încă era în toi, din când în când câte o săgeată ne vâjâia pe la urechi și ne era tot mai sete și transpiram tot mai abundent și când mi s-a părut că trebuie să fim deja foarte aproape de marginea lanului, m-am pus pe burtă, s-a apropiat și Puiu, punându-se pe burtă și el, ei, și când ne-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Remus a rânjit, închizându-și ochii, și am văzut că are dinții vopsiți în negru și pleopele în roșu, iar în mijlocul pleoapelor erau desenate, cu cărbune, două pupile mari și negre, și când am văzut asta, am început iarăși să transpir, știam că acum o face pe nevăzutelea, acum precis o să dea greș și o să-mi vâre cuțitul în vreun deget, știam că n-o să mai rezist, o să țip și o să-l rog să înceteze, și atunci am strâns din dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o fotografie mare a unui negru cu ochelari, i se vedeau doar capul și umerii, purta o uniformă cu fireturi aurii, iar pe cap o tocă din piele de leopard, arăta destul de bine, m-am gândit cât trebuie să-i transpire capul pe sub tocă, pe căldura aia, și uitându-mă în jur, am auzit-o pe mama spunându-i ambasadorului, tovarășe ambasador, e nemaipomenit ce-i aici, și Muzeul de Etnologie, și cel de Științe Naturale pot să vă invidieze pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cinci muncitori, aducând coroane și flori, le-au stivuit rapid, pe toate, în fața sicriului, cum mișunau în jurul meu, le-am simțit duhoarea transpirației, și atunci m-am gândit că ăștia precis nu sunt niște muncitori oarecari, sunt groparii, și au transpirat în halu’ ăsta săpând groapa pentru bunicul meu, și m-am uitat în jos, și am văzut că unul din ei avea pantalonii plini de noroi, la genunchi, și am știut că așa e, că am dreptate, și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scurt surîs nostalgic venerabilului bătrîn. - Dacă ai fi cunoscut-o cînd avea douăzeci de ani, nici măcar nu ți-ai mai pune această Întrebare. Întrezări pieptul palid și descărnat al nurorii lui prin deschizătura corsajului și făcu o strîmbătură. - Fata aceea transpira senzualitate, dar mă Îndoiesc că știi ce Înseamnă asta, draga mea. Se Întoarse spre fiul lui, care Îl privea cu ochii holbați, cu gura căscată. - Scutește-mă de aerul ăsta stupid, Pierre-Marie, și nu mai tremura pentru o moștenire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]