5,827 matches
-
trecuseră două ceasuri de la moartea lui, iar sufletul Îi rătăcea la hotarele Împărăției umbrelor. Încă putea vedea. Una câte una, cele opt plăci fură rezemate de câte un perete. Bonatti urmărea perimetrul construcției, indicând din memorie unghiurile, ca și când ar fi trasat pe piatră un ultim, extraordinar horoscop. Dante Îl urmărea, verificând cu o lumânare ca fiecare oglindă să capteze imaginea tovarășei sale din dreapta și să o trimită exact celei din stânga, Într-un șir de imagini repetate circular. - Chiar crezi că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sub bubuiturile înspăimântătoare ale tunurilor, aproape de insuportabilul cântec al păsărilor, de parfumul obscen al caprifoiului, liliacului, trandafirilor, sub albastrul cerului, în vântul dulce. Împotrivă își inventase până la urmă un război al lui. Cu ajutorul briciului și al cuțitului și al excrementelor trasase contururile câmpului său de luptă, tranșeelor și infernului său. La rândul lui, își strigase suferința înainte de a-i cădea pradă. Puțea îngrozitor, e drept, dar primarul nu era în fond decât un caracter mărunt, fără inimă și fără măruntaie. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Bruges care-i dădea o gravitate religioasă. Primarul se împotmolea în nămolul de pe străzi. Dar ea, ea pășea cu picioarele ei micuțe pe pământul îmbibat de apă, ocolea bălțile și rigolele. Ai fi putut spune că se juca, sărind ușor, trasând în noroi urmele unui animal blând, iar sub trăsăturile ei netede, de femeie tânără ghiceai copilul jucăuș care trebuie să fi fost până nu de mult, lăsând șotronul pentru a se strecura în grădini și a culege de acolo cireșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mână imensă, cu palma îndreptată spre cer, acoperită de ierburi și de tufișuri pitice, încununează costișa. Am simțit, odată cu vântul care mi-a pătruns pe sub guler, un vânt cald, că trecusem linia invizibilă pe care noi, cei din oraș, o trasasem pe pământ și în mințile noastre. Am ridicat ochii și am văzut-o. Era așezată fără nici un fel de ceremonie în iarba deasă, presărată cu margarete, iar țesătura deschisă la culoare a rochiei învolburate în jurul taliei m-a dus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cum grupurile se formează, se lărgesc și se formează din nou - St. Paul’s, Hill, Pomfret -, așezându-se să mănânce la mese tacit rezervate la cantina comună, echipându-se În colțurile sălii de gimnastică luate În stăpânire de ei și trasând, inconștient În jurul lor o barieră formată din studenții mai puțin importanți, dar cu ambiții sociale, care să-i protejeze de elementele prietenoase ușor intrigate provenite din alte licee. Din clipa când și-a dat seama de situație, lui Amory au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era de demonstrat, astfel încât se repeta până și în closet. Grupuri mai mari sau mai mici puteau fi văzute peste tot, zilnic aveau loc mici examene la care asista toată lumea pentru a vedea ce au înțeles din ceea ce li se trasase ca temă, își dădeau toți cu părerea, era cu adevărat o atmosferă de cercetare incredibilă. Lecoq însuși prezida aceste întâlniri; era înalt, făcuse un pic de burtă, se îmbrăca în negru și era mereu cu zâmbetul pe buze. Se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
e și ea o panglică argintie, numai că mai îndepărtată. Aerul e limpede, dar încă atât de rece, încât cei trei sunt nevoiți să se înfășoare cu fularele lor moderne și exagerat de lungi. Sus se văd niște nori, parcă trasați cu compasul. Vântul aduce praf. Butucii de vie încă n‑au înflorit, lucru care se va întâmpla, după cum spune un cântec vienez, abia mai târziu și în altă parte, mai exact chiar pe malul Dunării, la vremea când dă vița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dacă era scump sau ieftin, fiind prima mea vizită la New York. Monkey vorbea mult În timpul mesei. Discuția din seara asta avea ca temă necesitatea emancipării japonezilor atât În comportament, cât și În gândire. Numai noi, japonezii, avem tendința de a trasa o linie clară Între țara noastră și restul lumii, așa cred eu. Vorbim fără să ne gândim prea mult, despre un Mifune al lumii Întregi, despre Ayako sau despre Kurosawa cunoscuți În toată lumea, dar nu vi se pare ciudat? I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prima dată pentru tine? Oare chiar mi se va părea mai gustoasă berea asta? mă Întrebam eu privind sticla acoperită de o mulțime de broboane de condens. — Stai puțin. Dacă e prima oară pentru tine, ar fi mai bine să trasezi o linie, ca la carte. E ca un fel de ritual pe care trebuie să-l respecți. Monkey șterse mai Întâi măsuța decorativă cu o batistă, luă apoi trei vârfuri de pudră cu paleta cea subțire și Începu s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe față. Lângă ea, o altă fată, Îmbrăcată doar Într-un body din dantelă neagră. De la fereastra camerei de o sută de mii de yeni se putea admira priveliștea panoramică a cartierului Akasaka luminat feeric. Pe măsuța de sticlă erau trasate mai multe dâre de cocaină. Compozitorul era numai În halat de baie. Fetele mi-au ordonat să desfac dopul celor trei sticle și să torn șampania În pahare. Mâinile Îmi tremurau ca varga și am Înțeles că fetele și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fetele bune. Se aflau În apartamentul de lux al unui hotel cu multe etaje din Akasaka, În care se caza bărbatul de obicei. De la fereastra camerei se putea admira priveliștea orașului. Îi plăcea să sfărâme cu grijă cocaina și să traseze dâre lungi pe suprafața mesei de sticlă din acel apartament. Îi plăcea să facă asta pe la asfințit, când se mai putea zări o dungă din albastrul cerului la orizont și când luminile de pe Tokyo Tower abia Începeau să pâlpâie. Trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În seara aceea, era mult mai emoționată decât atunci când se Întâlneau cu Kyōko sau cu celelalte fete din bar. Bărbatul bea șampanie Krugg 1979, admirând priveliștea Tokio-ului scăldat În lumini. Pentru noaptea aceea pregătise trei dâre de praf prețios, trasate cu grijă, fiecare a câte zece centimetri, dar Keiko Kataoka nu trase pe nas decât jumătate dintr-o dâră. Voia săși păstreze luciditatea. Sunt cam patru ani de când ne cunoaștem. Începuseră să pună la punct ultimele detalii ale acelei seri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a putea vomita ce-au Înghițit. Cred că și eu aș fi pățit la fel. Când am fost la New York, ne-am cazat Într-un apartament de lux de două mii de dolari și am prizat cocaină toată noaptea. Dimineața am trasat, mai mult În glumă, o linie de cincizeci de centimetri, voiam să-l aud spunându-mi: „Nu mai pot, lasă-mă să iau o pauză!“. Dar nu mi-a spus decât: „Într-adevăr te pricepi să trasezi linii!“, apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
noaptea. Dimineața am trasat, mai mult În glumă, o linie de cincizeci de centimetri, voiam să-l aud spunându-mi: „Nu mai pot, lasă-mă să iau o pauză!“. Dar nu mi-a spus decât: „Într-adevăr te pricepi să trasezi linii!“, apoi a tras puternic pe fiecare nară câte douăzeci și cinci de centimetri, ca și cum ar fi vrut să stingă, suflând, vreo cincizeci de lumânări de pe tortul de la ziua de naștere. În tot timpul acesta din nări Îi atârna În modul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prin cluburi. De preferat cluburi cu dansatoare goale sau cluburi de salsa. Keiko lua Întotdeauna mescalină sau LSD Înainte de a pleca prin discoteci. Apoi se Întorceau În toiul nopții la hotel, unde Îi așteptau petrecerile cu cocaină. Liniile de cocaină trasate pe masă erau din ce În ce mai lungi, iar ei prizau din ce În ce mai des din ele. Știi că În felul ăsta tensiunea crește la peste două sute de bătăi pe minut, ceea ce e foarte dăunător pentru ventriculul stâng. Știi ce e ventriculul stâng, nu? Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o face și mai fină. Era un card American Express de o culoare pe care nu o mai văzusem. — Știi cumva vreun moment În care să-ți bată inima mai tare decât acum? Continuă să preseze cocaina, apoi Începu să traseze linii de pudră fină, ajutându-se de marginea cardului de credit. În tot timpul acesta mă privea drept În ochi. N-am mai văzut un card de credit ca aceasta, am spus. În timp ce vorbeam, Yazaki priză o linie de cocaină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu-mi venea să râd. Realizam că Maestrul delira, că rătăcea cu mintea aiurea, sub influența dozei prea puternice. „Ei, dar nu-i nimic aici. Ochii Îmi joacă feste“, și-a dat el brusc seama și s-a apucat să traseze alte linii de cocaină. Mă gândeam că ar trebui să ne oprim, dar perspectiva de a muri Împreună cu Maestrul, altfel decât prin sinucidere, nu Îmi displăcea, așa că am prizat și eu două linii. Inima Îmi bătea să-mi sară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
afirmase că Reiko era ca o gaură neagră. Reiko Îi ignora complet pe ceilalți clienți, Încât mă Întrebam cum poate face asta Într-un mod atât de neostentativ. Nu Îi ignora În mod conștient, dar nici nu lăsa impresia că trasează o barieră Între ea și lumea din afară. Aveam impresia că, dacă Reiko nu s-ar afla chiar lângă mine și nu ar vorbi uitându-se drept În ochii mei, aș ajunge să mă Îndoiesc chiar de propria ei existență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
displace bărbieritul - o barbă necesită la fel de multă îngrijire ca și o față rasă -, ci pentru că își închipuie că o să-i facă să pară demni de luat în serios. Numai că la Korsch, mustața, doar un pic mai mare decât linia trasată de un creion de ochi, servea doar la a atrage atenția asupra aerului său evaziv, înșelător. Îl făcea să arate ca un proxenet, un efect în contradicție însă cu caracterul său, pe care, în răstimpul celor nici două săptămâni îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lungimea sa, dintre care unele erau la fel cu inelul său. Fizic, semăna cu o versiune mai bătrână a lui Himmler, cu mustăcioara saca o părere, cu obrajii ca de hamster, cu gura cuiva care suferă de indigestie și bărbia trasă înapoi; dar era mai gras, și în timp ce Reichsführer-ul îți amintea de un șobolan miop, trăsăturile lui Weisthor aduceau mai mult cu un castor, un efect care era accentuat de distanța mare dintre cei doi dinți din față. — Trebuie să fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
buni discipoli, Crates și Hipparhia se execută și, în chip de lucrări practice, se împreunează în piața publică, contribuind astfel la gesta cinică, deja bogată în evenimente... Ce spune anecdota, în esență? Că nu-ți poți afla fericirea urmând calea trasată de nomos, că trebuie să urmezi îndemnurile naturale și să-ți asumi apoi singurătatea efortului filosofic, care te condamnă la privirile dezaprobatoare ale celor mulți, incapabili să înțeleagă de ce și cum cutare sau cutare gest apare dintr-odată în cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
unei clarități iraționale, deși la bază stă o experiență personală: aș putea zice: o poezie ocazională. Uvedenrode sugerează la început un Olimp translucid și germanic, apoi o evadare în vis, totul tratat rapsodic conform canoanelor poetice ce mi le-am trasat, cu acea sonoritate imanentă de care-ți vorbeam. Preferințe literare În poezie, prefer pe Ion Vinea, Al. Philippide, la care voi adăuga, chiar dacă ar fi să-i fac în necaz, pe Aderca, liricul, autorul poeziei Medievală, pe care-l prefer
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Tabel cronologic care deschide volumul, un fragment din romanul „Arme și lopeți”, care a însemnat debutul său literar la Editura Albatros din anul 1980. Este fragmentul în care se reconstituie lupta omului cu muntele, îndârjirea pusă în act pentru a trasa spinarea de piatră a Transfăgărășanului. Nu mai insist și asupra celorlalte construcții care, toate la un loc, confirmă cunoscutele calități narative ale autorului. Si mai confirmă, cum, recunoaște și Theodor Codreanu în prefață maturitatea prozatorului, aplecarea lui spre o proză
GHEORGHE ANDREI NEAGU, UN SCRIITOR CARE-ŞI POARTĂ CRUCEA CU DEMNITATE de IONEL NECULA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364409_a_365738]
-
de a te opri pentru o clipă în loc, acelea cu care rămâi în gând și după ce ai închis cartea și după ce o pui în bibliotecă, aceea la care revii după câteva săptămâni, luni, chiar ani.” În lumina acestor gânduri, autoarea trasează în „Ars poetica”, principalele linii ale liricii sale - o lirică modernă, în care zăpezile aduc nota de mister și vorbesc despre un univers poetic prin excelență subiectiv. Eul liric este clar definit, iar evocarea anotimpurilor sugerează intrarea în universalitate si
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
pe cealaltă. „Filocatolicii ruși apreciază la catolici ceea ce mulți catolici ar vrea să lase deoparte, căutându-și salvare în tradiția ortodoxă. Ciudată dragoste, nu?” (p. 188). Concluzia lucrării o exprimă autorul în ultimul capitol, „Dați-mi voie să fiu credincios”, trasând o poziție ortodoxă fermă față de aceste interpretări eronate a ecumenismului actual. „Dați-mi voie să rămân fidel propriei mele tradiții! Nu mă condamnați pentru că vreau să rămân eu însumi! Nu mă disprețuiți pentru că nu vreau să-mi schimb alegerea pe
PARINTELE ANDREI KURAEV... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364541_a_365870]