2,014 matches
-
Martirii se sacrifică ca să trăiască popoarele (1869), reluate într-un volum din 1893 împreună cu monologul în proză Martirul libertății. Nu sunt mai inspirate nici piesele istorice Dragomir Rucăreanul, vulturul munților (1885) și Mihai Bravul (1885). Asupra unora dintre ele, în treacăt, Mihai Eminescu emisese o judecată aspră în articolul Repertoriul nostru teatral (1870). Discursive, turmentate parcă, ele foiesc de inadvertențe, de anacronisme. Nu mai puțin artificială e limba. Chiar sumară, execuția lui Eminescu era cu totul îndreptățită. SCRIERI: Blestemul unui țăran
MIHAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288127_a_289456]
-
cele privind istoria Bisericii (ereziile: arianismul, priscilianismul și maniheismul) și apoi fenomenele naturale (cutremure, eclipse, comete etc.); oricum, opera lui este importantă pentru reconstrucția istoriei Spaniei din secolul al cincilea, iar prin varietatea întâmplărilor prezentate, fie ele și menționate în treacăt, scrierea prevestește punctele de interes ale Evului Mediu. Bibliografie. Ediții: SChr 218-219, 1975 (A. Tranoy). II. SCRIITORII DIN AFRICA VANDALICĂ Am prezentat mai sus o serie de literați pe care i-am numit „discipolii lui Augustin” și nu putem trece
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la cunoștința lui Sidonius Apolinarie, acesta l-a sfătuit pe Claudian să reia discuția problemei într-un mod mai aprofundat. Așadar, Claudian și-a scris opera între 468 și 470 și a dedicat-o lui Sidonius. Aici, scriitorul expune în treacăt postulatul potrivit căruia Dumnezeu este imuabil și impasibil, care era discutat și în epistola lui Faustus, și dezvoltă în prima carte probele imaterialității sufletului. Premisa este faptul că omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, calitate, aceasta
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost un „minor”, fără îndoială, însă relevarea importanței sale este sarcina altor domenii de cercetare, nu a istoriei literare și de aceea, noi, în conformitate cu principiile pe care ne-am decis să le respectăm în cadrul acestei expuneri, îl amintim doar în treacăt. Impunătoare figură de sfânt, de importanță capitală pentru civilizația Evului Mediu ca și pentru istoria monahismului și, indirect, a culturii, Benedict s-a născut la Nursia în jurul anilor 480. Își începe studiile la Roma, dar își pierde apoi orice interes
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
postfață Matei Călinescu, Iași, 2003; Șapte povestiri fără una, București, 1997; Întâlniri, București, 1997; În istorie, în politică, în literatură, București, 1997; Reveniri, restituiri, revizuiri, București, 1999; Pro libertate, București, 1999; Confesiuni împotrivă, București, 2000; Alte întâlniri, București, 2000; În treacăt, văzând, reflectând, Târgoviște, 2001; O altă scrisoare pierdută, București, 2002; Consemnări în curs și la fine, Târgoviște, 2002; Alte reveniri, restituiri, revizuiri, București, 2003; Tot pentru libertate, București, 2003. Ediții: V. A. Urechiă, Scrieri literare, pref. edit., București, 1976; Pompiliu
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
le pot atrage din restul societății. Ceea ce este imposibil în condițiile în care societatea este divizată în civilizații distincte, cu forme de organizare socială distinctă, unite doar prin intermediul mecanismelor de redistribuire ținute în funcțiune de o administrație centrală puternică. În treacăt, merită pomenit faptul că celebra rezistență la modernizare a administrației românești - atât de mult invocată de organismele internaționale însărcinate cu supravegherea proceselor de aderare europeană ale României și de politicienii autohtoni sau de criticii intelectuali ai tranziției - nu se întemeiază
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
o temeinică pregătire științifică, dar și ezitarea între filologie și istorie literară; ulterior, H. optează pentru cea din urmă. Într-un articol din 1906 asupra unei cărți a lui Gh. Alexici, el punctează just problemele istoriei literaturii române, amintind în treacăt și discuțiile privitoare la principiile și metodele disciplinei. Mai târziu, exprimă elogii pentru Gustave Lanson, luat, se pare, ca model. Antrenat însă în activități numeroase și variate, între care a prevalat întotdeauna cea didactică, H. nu s-a realizat decât
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
Drept urmare, de numele L. se ating destinele mai tuturor poeților tineri care vor domina literatura română în următoarele două decenii. Ideile sunt mai liberale și se consemnează chiar și unele acte de curaj, prin includerea unor proze nonconformiste ca În treacăt de Nicolae Velea sau Leul albastru de Dumitru Radu Popescu. Până la apariția „României literare” L. a deținut supremația între revistele de cultură. Mișcarea din jurul noii publicații a generat un conflict între Eugen Barbu și o parte a scriitorilor de valoare
LUCEAFARUL-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
să construiască o cultură creștină. Dar numai o prejudecată romantică, valabilă multă vreme și în secolul nostru și încă nu cu totul depășită, a dus la ideea că elaborarea retorică ar fi un semn de „nesinceritate” (cum se spunea în treacăt) și de incapacitate artistică, iar nu, dimpotrivă, al capacității de meditare, de construire și de exprimare. Un exemplu al evoluției acestor evaluări moderne ale lui Augustin îl constituie Marrou, care, în studiul său intitulat Saint Augustin et la fin de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ales cele privind istoria Bisericii (ereziile: arianismul, priscilianismul și maniheismul) și fenomenele naturale (cutremure, eclipse, comete etc.); opera lui este importantă pentru reconstituirea istoriei Spaniei din secolul al V-lea, iar prin varietatea întîmplărilor prezentate, fie ele și menționate în treacăt, prevestește punctele de interes ale Evului Mediu. Bibliografie. Ediții: SChr 218-219, 1975 (A. Tranoy). II. SCRIITORII DIN AFRICA VANDALICĂ Am prezentat mai sus o serie de literați pe care i-am numit „discipolii lui Augustin”, și nu putem trece cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Sidonius Apollinaris, acesta l-a sfătuit pe Claudian să reia discuția asupra problemei într-un mod mai aprofundat. Așadar, Claudian și-a scris opera între 468 și 470 și i-a dedicat-o lui Sidonius. Aici, scriitorul expune în treacăt postulatul potrivit căruia Dumnezeu este imuabil și impasibil, care era discutat și în epistola lui Faustus, și dezvoltă în prima carte dovezile imaterialității sufletului. Premisa constă în faptul că omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, calitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost un „minor”, fără îndoială, însă relevarea importanței sale este sarcina altor domenii de cercetare, nu a istoriei literare, și de aceea noi, în conformitate cu principiile pe care ne-am decis să le respectăm în cadrul acestei expuneri, îl amintim doar în treacăt. Impunătoare figură de sfînt, de importanță capitală pentru civilizația Evului Mediu, ca și pentru istoria monahismului și, indirect, a culturii, Benedict s-a născut la Nursia în jurul anului 480. își începe studiile la Roma, dar apoi își pierde orice interes
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
constituit un obstacol în calea procesului cuvenit comunismului. Interesul principal al comuniștilor în condamnarea fascismului a fost mereu acela de a bloca un proces al comunismului însuși. La baza acestui paradox se află mai multe elemente. Unul e notat, în treacăt, de Furet: Uniunea Sovietică s-a numărat printre învingători, în 1945. Colaborarea sovieto-germană de după 1939 a fost făcută uitată. Ideea răspîndită era că fascismul a căzut, nu e așa, și sub loviturile comunismului. Un al doilea element e legat de
Fascism și comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17154_a_18479]
-
mamele și copiii care fugeau de bestia rusă... Oare de ce i-a escamotat pe cei o mie de marinari de submarin îmbarcați și ei, la fel ca echipele militare din serviciul tunurilor antiaeriene, montate în grabă? E drept că în treacăt a menționat faptul că la început și spre sfârșit au fost admiși la bord și răniți: - Printre ei erau combatanți de pe frontul din Kurland, care mai țineau piept încă năvalei puhoiului roșu... Dar când a început să descrie reechiparea navei-cazarmă
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
exploziv Nu (1934) să stârnească ecouri incomparabil mai ample. Scrise cu vervă, ele lansau opinii nonconformiste și, în marea lor majoritate, ireverențioase despre literatura unora dintre scriitorii consacrați ai timpului - Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat- Bengescu. În treacăt, nu erau cruțați nici reprezentanții cei mai importanți ai criticii - E. Lovinescu, G. Ibrăileanu, Șerban Cioculescu, Perpessicius, Petru Comarnescu, Pompiliu Constantinescu (fostul profesor de la „Sf. Sava” al lui I.), G. Călinescu. Fapta - așa cum constata peste câțiva ani Călinescu - a scandalizat
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
un vast proiect dogmatic, care acoperă mai multe domenii: teologie (diteism); cristologie (cele două parusii); eshatologie (milenarism); demonologie; ereziologie etc. Tema „adversarului eshatologic” nu se bucură de un tratament special în Dialogul cu Trifon. Apologetul, așa cum am văzut, atinge în treacăt această temă, insistând însă asupra iminenței celei de‑a doua parusii și, implicit, asupra acțiunii concrete a „omului nelegiuirii” în prezent. În schimb, alte două teme - pe care ceva mai târziu Irineu le va încorpora în mitul Anticristului - revin în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Hipolit I. Enigma Hipolit Prima monografie consacrată integral Anticristului aparține lui Hipolit, autor enigmatic, multă vreme identificat - atât de tradiția apuseană, cât și de cea răsăriteană - cu unul dintre episcopii Romei. În Istoria bisericească VI, 20, 22, Eusebiu amintește în treacăt: „Beril, episcopul Bostrei, în Arabia, a lăsat scrisori și diferite alte scrieri; ca și Hipolit, și el întâistătătorul unei Biserici”. Eusebiu mai spune că Hipolit este autorul unui canon pascal cuprinzând șaisprezece ani - fixarea datelor începând cu primul an de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
profetică sunt trăsături comune terapeuților, prezentați de Philon (De uita contemplativa), esenienilor și discipolilor lui Ioan Botezătorul. Referitor la cumpătare, cf. de asemenea exemplul recabiților (Ier. 35) și al lui Iuda Macabeul (2Mac. 5,27). . „Războiul cosmic” este menționat în treacăt de textul nostru (4, 14.18), poate datorită interesului scăzut pe care acesta îl prezintă pentru teza susținută aici. . Într‑adevăr, diavolul, ca imitator al lui Dumnezeu, reușește să copieze în toate Creatorul, în afară de Întrupare. Această idee decurge din chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din curiozitate, câteva dintre aceste remedii. Celebrele pilule ale lui Morrison și ale lui Holloway s-au dovedit a fi, conform așteptărilor mele, purgative violente, care pot fi Însă bine folosite de către un medic judicios. Trebuie totuși să subliniez În treacăt că acestea nu-și merită denumirea de panacea; de asemenea, n-aș sfătui pe nimeni să folosească vreunul dintre aceste două purgative la izbucnirea unei febre puternice, cunoscute fiind efectele lor negative. Am administrat sus-menționatele pilule În doze mici, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Îmbarce Între Seida și Beirut pe un vas francez, la bordul căruia călători până În Egipt. Aici, prin intervenția lui Mehmet Ali Pașa, primi iertarea sultanului, atât pentru el, cât și pentru Barber și superiorul acestuia, Abdulah Pașa, iertare care, În treacăt fie spus, le-a fost acordată În schimbul unei impresionante sume de galbeni. La Londra, misionarul dr. J. Wolff 75 Îmi mărturisi recent că Abdulah Pașa și emirul Beshir Își aveau domiciliul În Constantinopol; de atunci Însă, am citit În ziare
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
medicamente. Fiecare cămilă ducea În spate câte două burdufuri din piele de capră pentru transportarea apei, având În vedere că nu găseam apă decât la trei-patru zile. Și fiecare cămilă avea conducătorul ei, care stătea călare, iar blana ei, În treacăt fie spus, era plină de paraziți. Kirkor, un negustor armean din Bagdad care conducea acest galat, ne sfătui să nu luăm cu noi nici o armă de apărare, lăsându-ne astfel În voia sorții, căci, după cum bănuia, călătoria se anunța plină
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de către burghezie, mai ales cea rurală. Într-o zi de vară, la Dinu Murguleț, boier patriarhal, apare intempestiv un vecin de moșie, arendașul Tănase Sotirescu, poreclit de el Tănase Scatiu, însoțit de coana Profira, mama arendașului, care aruncă, oarecum în treacăt, întrebarea dacă acesta e bucuros a se încuscri cu ea. Ofensat, întrucât Tănase era flăcău tomnatic, fiu al uneia din fostele lui slugi, iar Tincuța, fiica lui, încă o copilă, bătrânul nu răspunde sfidătoarei întrebări și, după plecarea oaspeților nepoftiți
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
romane. Tânărul Mircea M. corespondează din Roma cu Filip A., vârstnic proprietar rural, ambii scriind într-un stil protocolar, cu toate că (se deduce abia spre final) sunt tată și fiu. Ei se angajează într-o cordială polemică filosofică, tânărul comunicând în treacăt și altfel de lucruri: a cunoscut o încântătoare italiancă, pictorița Lydda, și s-au căsătorit. În scurt timp Mircea moare și Filip merge la Roma să își aducă nora la Costieni. Lydda e o ființă minunată, o femeie, s-ar
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
rezultatelor; - identificarea aspectelor nevralgice; - corectarea erorilor de proiectare și optimizarea continuă a curriculumului în experiment. Etapa a IV-a. Validarea curriculumului Noul curriculum trebuie validat de o autoritate acreditată oficial. Validarea atrage întreaga responsabilitate a celui care validează. Observăm în treacăt că noul curriculum românesc ar trebui validat de Ministerul Educației, dar cu autorizarea specială, în acest sens, a Parlamentului României. Ministerul Educației a făcut însă acest lucru foarte repede, ignorând Parlamentul și eludând etapa a III-a a demersului de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acum un discurs justificativ. Iată cazul unei operatoare la o fabrică, plecată din sat să facă un gimnaziu industrial și căsătorită cu un șef de cadre, format prin școala de partid, personaj-cheie în orice instituție a timpului. Persoana amintește în treacăt de o origine oarecum „impură” (chiaburi!), soțul pomenește și el de o situație asemănătoare („Am pierdut pământ, am pierdut o casă în care s-a făcut sediul CAP-ului... și acum mai este clădirea...”), dar și de abilitatea lor de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]