4,267 matches
-
acoperiți în odăjdii ca și îndârjirea cu care se țineau „filipicele” anticlericale și pozițiile vădit pro-atee de extracție materialist-ateistă, avem imaginea aproape veridică a unei societăți apostaziate. Din al cărei corp au fost „extrași” tocmai anticorpii, imunitari la boli ideologice trecătoare, riscând să degenereze în metastază pentru spiritul creștin. De o astfel de educație atee, cu imperative pervertitoare făcute printr-o vicleană instrumentare a tuturor factorilor publici - care urmau să „edifice omul nou” , supus smerit al idealurilor socialiste și comuniste materialiste
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366954_a_368283]
-
cu lumea în lumina sfințitoare, primirea lumii prin Dumnezeu, descoperirea ei în lumina lui Dumnezeu. De ce acest refuz de a primi lumea, "după chipul lumii"? - se va zice. Fiindcă lumea a învățat să se iubească pe sine numai fiindcă este trecătoare, întâmplătoare, realitate a morții și a păcatului. Sihaștrii nu puteau să nu urască această lume. Pentru cârdășia aceasta a ei cu zadarnicul, cu diabolicul, cu păcatul, au urât-o cu pasiune. Au iubit însă zidirile lui Dumnezeu din lume, veșnicul
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
din când în când se mai opreau pentru câte o pupătură, până au ajuns la marginea satului de unde după o tandră îmbrățișare și promisiunea lui Costache că va fi cuminte pe viitor și nu va mai abuza de slăbiciunile ei trecătoare și-au luat la revedere. Au stabilit că vor mai vorbi la atelier, fiecare a plecând pe drumul său, spre casă. Costache nemulțumit și rănit în orgoliul de bărbat că fata nu i-a cedat în poiană, nu se știe
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
caută epava în aval cuvintele de pe vremuri spărgând liniștea adună firmiturile în încrengătura zorilor de zi. CÂND BUZA DE CUVINTE-MI SÂNGEREAZĂ (pentru Paul Celan) Vântul înghețat zdruncină cadranul încovoaie către umbră acele tăios în asfințitul roșu țipăt de pasăre. TRECĂTOR e tot ce-i însuflețit veșnic dăinuiesc doar cântecele de pe țărm - înscripții de piatră în fluviul timpului. NELINIȘTE Gândurile-mi sunt altundeva. Ca flori de piersic purtate de ape s-au dus spre alte climate, spre-o lume străină, alta
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
puțin obosit. Numai puțin dezamăgit. Numai puțin îndurerat. Dar străluminat de farmecul dăruirii de sine, de clipa când raza de lumină devine roșietică și melancolică și violetă, și păcat că e așa de frumoasă și-atât de repede, prea repede, trecătoare. Dar chitara și orga vibrează în subtext, iar poetul parcă spune: eu n-am trăit și nu trăiesc degeaba, vă dau bucuria simțământului că suntem oameni adevărați. Atâta pot, atâta fac. (Subtilă și orgolioasă modestie!). Leonard Cohen e o muzică
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
de soare din floare adunat, Simplă-i înțelepciune luată din scriptură O poartă peste veacuri---e-un clopot de sunat . Hrănit este copacul cu sevă spre-nalturi Simbol filosofiei---Slăvitul Creator--- A jarului căldură simțită este-n ceruri Ofrandă-n dar Luminii, de omul trecător. Purificat de focul de la-nceput de veacuri Frumos și simplu, nimic prea complicat, La naștere țăranul e botezat cu haruri, Da rostuire cum ,,Veșnicia s-a născut la sat " ! 20 mai 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografică: ,,VEȘNICIA S-A NĂSCUT
,,VEŞNICIA S-A NĂSCUT LA SAT de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367697_a_369026]
-
dus încetișor. N-am acum decât restanțe, Inima e numai nor... Am avut cândva iubirea, Dar am rătăcit-o-n drum. Mi-a rămas dezamăgirea Viselor făcute scrum. Am avut cândva doar flori, Peste câmpul vieții mele. Însă anii-s trecători, Am doar albul iernii grele. autor Dorina Omota 13.11.2016 Referință Bibliografică: Cândva... / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2145, Anul VI, 14 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorina Omota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CÂNDVA... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367720_a_369049]
-
cei ce-am fost atunci la unison cu arta marilor vedete, vorbesc atât de mult, iar pentru tinerii de-acum - o Timpule, răule, crudule și indiferentule, cum treci prin noi și peste noi?! - marile vedete sunt doar o-nșiruire banală și trecătoare, ca zilele și lunile și anii. Ca apa râului de munte... Și totuși, răcoarea ei, a acestei sfinte ape pe vreme de arșiță, nu poate fi negată! Iar cine a fost ogoit de ea, o păstrează mereu în tainițe de
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
și pe dinăuntru. Din primul moment în care omul iubește, atunci dăruiește în jurul său tot ce-i mai frumos din el însuși, și dăruind totul, se transformă în tot ceea ce înseamnă frumusețe. De aceea se spune că frumusețea fizică este trecătoare și că cea interioară rămâne. Când iubește, omului îi strălucesc ochii într-un mod deosebit, zâmbetul și mimica feței au o lumină aparte. Practic, însăși viața se oglindește limpede pe fizionomia sa. Și din drag se nasc răbdarea, compasiunea, susținerea
IUBIREA ȘI RĂBDAREA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367747_a_369076]
-
astâmpărăm setea cu cel mai bun vin de pe coastele însorite ale Moldovei, roșu sau alb, dar și roze, cu cel mai ales buchet și dezlegător de limbă, care vă poate face să uitați de toate grijile și necazurile acestei vieți trecătoare și să visați la nemurirea sufletului. Putem să vă alintăm pohta pântecelui cu cele mai delicate bunătăți, cu cele mai fine mirosuri. Domniile voastre numai să poruncească! − Aduceți vin! Vin roșu ca sângele, porunci Georgia privindu-l cu coada ochiului pe
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
nonperceptibilă - lumea „rășinii”, semn al nemuririi. Și-apoi enclava duratei („patru nopți”) în infinit („paradis”), în spațio-timpul în care gloria terestră numită prin crengile fizice - atribute ale omagiului - nu mai rezonează: ca un „pian topit în urechile surde”. Expresia abundenței trecătoare a lumii acesteia este „bizonul”, reprezentant, cândva, al prosperității, realitate fanată, astăzi („spuneți și dumneavoastră / o vorbă în piele de bizon”). Se diferențiază valorile perene schițate în tigru, recunoscut simbol al longevității („sau mascați-vă vocea / cu un tigru”), durată
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
de durere, depre care am văzut că vorbește Sfântul Maxim. Cea dintâi - întristarea lumii - sau, mai degrabă, după plăcerile și ispitele lumii, este o patimă aducătoare de stricăciune în suflet și în trup și izvorăște din neliniștea față de cele vremelnice, trecătoare. Cea de-a doua - întristarea după Dumnezeu - este folositoare, mântuitoare, lucrând răbdarea ostenelilor și ispitelor și ducănd sufletul către pocăință. Ea subțiază prin lacrimi iarna patimilor și norii păcatului, liniștește marea cugetării și duce, în final, la restabilirea stării noastre
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
frumusețe spirituală, urmând pilda Mântuitorului: - Sfinții apostoli, mucenicii, mărturisitorii, cuvioșii, monahii și nu în ultimul rând creștinii obișnuiți. La aceasta ne îndeamnă Hristos, cerându-ne să purtăm jugul sau crucea desăvârșirii, a încercărilor și necazurilor din această viață și lume trecătoare, asigurându-ne totodată că biruința Lui este și biruința noastră. Viața este, așadar, o alternanță între bucurii și necazuri, între succese și eșecuri, între împliniri și înfrângeri. Nu există muritor care să fi avut parte, în această viață, numai de
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
și tu-mi rămâi vioară Doar gândul că te-aș pierde mă-nfioară. **** Din tinerețea ta aș face o licoare Gustând din ea tot tânăr să rămân, Și ție să iți fiu și prieten și stăpân In viata asta-n toate trecătoare. Din buzele de mine sărutate Ar înflori pe perne maci sălbatici Și sânii tăi ar curge sturlubatici Amorul întețind întreaga noapte. Doar tu și eu , iubirea-i că și-o fiara Ce-și stampară nepăsătoare foamea Frumoaso atât de tânăra
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
tău de sfântă și trup de adultera. e toată aur, perle, safire, diamante bărbatului sortită eternul giuvaer de-i dragoste pe viață sau clipe de-efemer spre culmi nebănuite ea știe să îl poarte; căci e femeia totul în viață trecătoare, licoarea ce omoară și cea vindecătoare **** De-as mai putea sorbi din tinerețe Că dintr-o apă neînceputa de izvor Și chipul tău să facă fete, fete, Când te privesc cu neostoitul dor. De-as mai putea să fiu o
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
din înalt. Zemoase buze, boboc de floare sânii Iubirea doar o lungă căutare Spre țară fericirii bătând mereu cărare Miresme ne îmbată sau ne înțeapă spinii. Femeie tu esti toată dulceața și savoare Și clipă de regret că viata-i trecătoare! **** Uitarea si-a-mplantat în inima cuțitul Tăcerea ta e-un lucru care doare În lumea fericirii trecătoare Iubirea-ncepe ca să-și piardă mitul. Unde sunt eu, unde ești tu Unde sunt zilele ce-au curs senine Trecând alături peste rău și
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
bătând mereu cărare Miresme ne îmbată sau ne înțeapă spinii. Femeie tu esti toată dulceața și savoare Și clipă de regret că viata-i trecătoare! **** Uitarea si-a-mplantat în inima cuțitul Tăcerea ta e-un lucru care doare În lumea fericirii trecătoare Iubirea-ncepe ca să-și piardă mitul. Unde sunt eu, unde ești tu Unde sunt zilele ce-au curs senine Trecând alături peste rău și bine Din tot ce-a fost ce-a mai rămas acum? Chiar dacă Domnul ne-ar întinde
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
Liceului teoretic „Omega” din Târgu-Mureș), „tehnoredactor” fiind pictorul Mihai Chiriac. Una dintre cele mai frumoase cărticele postdecembriste pentru copii - o adevărată bijuterie! Scrisul Titinei Nica Țene e ca o fântână la răscruce de drumuri, limpezind și răcorind sufletele prea osteniților trecători, sentimentele ei depline și nedisimulate - cercei de flori înmiresmate -, bucurând zborul fluturilor și inimile calde. Este reconfortantă această apariție editorială, dedicată „scumpilor mei nepoți: Anastasia, Catinca, Darius și Paul ”, pe care autoarea o structurează în două cicluri: „Recreația grădinii” și
VIAȚA CA JOC, JOCUL CA VIAȚA, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU, LA VOLUMUL ANOTIMPUL JOCULUI DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367025_a_368354]
-
proiect care nu se va materializa, elaborat însă „cu mari rezerve de iubire / și fire de risipitor”, proiect îndreptățit, totuși, fiindcă „n-au secat nici râuri, nici izvoare / ce susură mereu cu vrajă jucăușă / și curg și-acum în valuri trecătoare - / deci dragoste mai este sub cenușă!” E „Tinerețe fără bătrânețe”: dacă te-ntorci, totul se destramă, dacă mergi înainte... e „viață fără de moarte”. Poezie ca un bocet ritual de petrecere a iubirii spre veșnicie. „Și..., dincolo de regrete și patimi, / se-
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]
-
sorbit / legenda sfârșitului, că gândul te gândește pe veci / adormit. [...]”. În prag de necunoscut, unde mintea nu are răspuns, există o recunoaștere izvorâtă din resursele inimii. „Slavă celui ce leagă cu puterile toate și, astfel, / sfârșitul reîncepe: Trecătorul, cel mai trecător / dintre noi, schimbul iute pe care-l face lumina cu / sine și-ajunge la capăt [...]”. Cuvânt de proslăvire către „Acela pe care nu vreau să-l numesc”. Într-un sfârșit de vară (29 august 2007), Vasile Grigore Latiș a trecut
POEZIE DE TAINĂ SEMNATĂ VASILE GRIGORE LATIŞ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367051_a_368380]
-
recent latifundiar al locului, John Sutter. Este scânteia ce va declanșa explozia marelui exod al “căutătorilor de aur”, care va face posibil, în următo rii câțiva ani, nemaiîntâlnitul iureș demografic, o invazie și o colonizarte haotică fără precedent, purtând parcă trecător răsuflarea gâfâindă a unei aure mistico-luminoase care vestise lumii nașterea Izbăvitorului nostru în modestul staul biblic, numai că în exempul de mai sus “magii ce vestiră minunea” erau primii căutători răzleți ai minereului neprețuit ... Iar lumina nu avea nici pe
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367076_a_368405]
-
efemeritatea, delicatețea, în timp ce albastrul simbolizează infinitul cosmic, aspirația. Cu o astfel de reprezentare estetică senină, expresivă și spontană, Ilie Marinescu găsește de asemenea, prilejul de a medita asupra condiției omului în general și în speță, asupra propriei condiții. Omul este trecător, de aceea poetul se întreabă: „Cine sunt eu? Eu sunt un nimeni,/ Îti pasă ție dacă eu exist?/ În Univers sunt mii de puncte,/ Dar punctul totdeauna este trist.” („Eu sunt nimeni”) „Critica rațiunii pure” Tristețea, sentimentul trecerii iremediabile a
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]
-
este să trăim împreună,/ Indiferent de rasă, de etnie, culoare” („Apel către rațiune”). „Se naște înc-o primăvară” Având intuiția fericirii, dar și a fragilității ființei umane, autorul înțelege că în cele din urmă, condiția omului este tristă, pentru că este repede trecător. Omul nu poate păstra, atunci când trăiește, clipa fericirii. Tema timpului aduce încă o dată, ecouri eminesciene în poezia lui Ilie Marinescu. „Am strâns în brațe timpul pribegit,/ Al anilor ce-și căutau cărarea/ Și-am fost doar pentr-o clipă fericit
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]
-
Văi și munți se luminá / Și se-nroura lumeá). În versurile acestui Poet, iubirile sunt umane, reflexe, desprinse (parcă sau aievea) din realitate (Cînd amăgiri în mine-s toate / Și-aievea toate cîte-mi par...), din care cauză sunt și extrem de trecătoare: Ci, așa mi-i mie dor... / De-o părere de izvor, / De-un tumult duios de ape, / De-o clipire de pleoápe. Aici, pentru ca clipirea să sugereze mai sensibil efemerul pe care-l desemnează, a fost nevoie ca pleoápele (care
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
nimeni nu-i ca să te-nfrîngă, Moarte!... Și-ți, Moarte, răvașe scriu // Și-ți, Moarte, răvașe scriu... Temă eminamente romantică, Moartea (cu drag, personificată) se sustrage frumuseții (valoare clasică) pentru că nu are aspect. Din niciun punct de vedere, ea nu e trecătoare și aparține lumii naturale, lumii în semn de aer, lumii continuu primenite (unde învierile se petrec, cu sigură ritmicitate, la nesfârșit) a codrului, a muntelui, dar și a grădinii raiului. Unde nu mai sunt păreri. Veni Moartea să mă ia
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]