9,583 matches
-
tale de rahat, care nu fac altceva decât să Îndese În ele cu ghiotura ca pe niște gunoaie Într-un sac de plastic cele mai mari aiureli de pe pământ. Nu vezi că nu te mai ascult? Nu vezi că Îmi tremură pleoapele de nervi. Nu vezi, chiar nu vezi că m-am transformat Într-un fruct stacojiu? Din melc m-am transformat Într-un fruct stacojiu. Nu mai face pe nevinovatul. O să urlu de furie. Cel mai mare urlet din istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rugat să-mi faci un ceai nu să privești flacăra aragazului. Ai văzut vreodată un copil bălăcindu-se În apă? I-ai văzut chipul inundat de plăcere? Mulțumesc! Am luat ceaiul din mâna ta. Ceșcuța se balansează puțin, pentru că-mi tremură mâna. Sorb din lichidul fierbinte, trandafiriu. Era să spargi arlechinul foindu-te pe lângă el. Astăzi nu ne-a vizitat scriitorul cu chip de apostol. Vroiam să-i citesc o baladă populară germană din secolul XVI pe care am descoperit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
el, dând din coadă și făcând salturi caraghioase. Antoniu Îi aruncă cutia de pate În care au mai rămas câteva resturi de pastă, pe care animalul le linge meticulos. Frigul de dimineață, pătrunzător, Îi intră În oase făcându-l să tremure și Îngreunându-i respirația. În curând va porni către stația de metrou, slujba lui de la care nu-și permite să lipsească. Șaptesprezece În cocioaba lui Ben a intrat o femeie de vârstă incertă, Îmbrăcată ca vai de lume, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În haite, gălăgioși, violenți, emotivi, cu priviri pierdute, bețivi, smintiți, smeriți, sperietori de ciori, arătări tăvălindu-se, figuri patetice. S-au Înmulțit Îngrozitor. Sunt ignorați, mutilați, lăsați de izbeliște, aruncați În stradă de trântori care trăiesc pe spinarea lor. Bătrânii tremură la gândul că li se vor lua banii, și la gândul că le vor fi ocupate locurile care cerșesc. Cel care Întinde mâna așteptând mila semenilor, e adesea un ,,excursionist,, care-și cară În rucsacul ponosit tot avutul. Cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
jur cu teamă și neliniște. Întinde cu greutate mâna descărnată și apucă banii mecanic, cu mare efort, de parcă mâna n-ar fi parte din trupul firav, ci ar fi o materie vie, lipită stângaci de trunchi. Mulțumește și continuă să tremure la câțiva metri de postul lui Antoniu. La capătul scării rulante care coboară În adânc, cerșetorul cu picioarele retezate, stăpân absolut al ,,vehicolului,, coborâtor, pândește sprijinit În cârje, cu mirosul lui fin de fiară, cascada de oameni ce curge necontenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
grea, o masă Încărcată cu mâncăruri Îmbietoare, un sfeșnic cu o lumânare aprinsă În mijlocul ei și ouăle roșii pe care copilul le ciocnește unul de altul, râzând și bucurându-se, sub privirile indulgente ale celor doi părinți, iepurașul alb, pufos, tremurând speriat În brațele copilului, mama pătându-și cu sos rochia bleu, vaporoasă și, tot seara, târziu, mama citindu-i dintr-o carte de povești... Amintire legată de o Îndepărtată zi de Paști, care-l Îndurerează prin limpezimea ei, prin faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se Întâmplă e Însă viu, nu am de ce să mă plâng. Mă pup În bot cu șobolanii, mănânc câteodată pâine mucegăită, Înot prin gunoaie, mă Împrietenesc la cataramă cum se spune, cu propriile gânduri, mă Închid În șandramaua mea care tremură din toate Încheieturile și scriu, revărs pe hârtie povești pe care le mai țin minte sau inventez altele, În funcție de starea În care mă aflu. Să știi că moartea lui Kawabata m-a Îndurerat; el ar fi vrut cu adevărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu scris citeț, Îngrijit și ordonat. Calculatorul de pe biroul ei, scoate la intervale egale de timp un oftat jalnic, făcându-și simțită prezența atotstăpânitoare. O nouă țigară este aprinsă, și fumul plutește În Încăpere legănându-se În valuri subțiri. Antoniu tremură, un tremur nervos și necontrolat, născut din emoție și din furie. -Dumneata ai adus ieri, aceste două caiete și, pentru că avem obligația de-a nu respinge nimic fără să fie citit Înainte, am rupt din timpul dedicat editurii, ca să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Uite despre ce este vorba, Martin. Acum trebuie să-ți spun. Și n-am cum să te menajez. E vorba despre mine și Anderson. Își întorsese privirea în altă parte și am observat că mâna în care ținea țigara și tremura. Tot nu pricepeam. — Tu și Anderson ce, îngerașule? Păi, atât. Asta-i tot, răspunse Antonia și aruncă țigara în foc. Am privit-o intens, încercând să citesc ceva pe fața ei și să-mi dau seama. Mai mult chiar decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să mă ia de mână. Mi-am retras mâna. Totul aducea cu o scenă de dragoste destul de ciudată. — Nu, Antonia, am spus. — Ba da, Martin, zise ea și-și lăsă din nou mâna pe mâneca hainei mele. Am început să tremur. — Nu crezi că e destul, am spus, chiar trebuie să faci asta? — E important, Martin, răspunse Antonia. Nu fugi de mine. Trebuie să putem să ne atingem și de acum încolo. Asta e părerea psihanalistului tău? — Te rog, spuse Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lucruri: în primul rând, că noi te iubim foarte mult și, în al doilea rând, că ne-ai înșelat într-o chestiune deosebit de importantă. — Nici nu-ți dai seama cât m-a durut de mult, Martin, spuse Antonia cu glas tremurat de plâns, privind în jos și răsucind în mâini batista umedă. — Îmi pare rău, draga mea. — Chiar îți pare rău? întrebă Palmer. Noi credeam că te cunoaștem, Martin. Ne-ai făcut o surpriză. N-aș zice că suntem dezamăgiți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Georgie. — Antonia știe. Cum de a aflat? Când am scăpat de la Palmer și Antonia am pornit-o spre Covent Garden. Dar nu m-am dus direct la Georgie acasă. Am stat zece minute într-un local, încercând să mă adun. Tremuram din toate încheieturile și aproape că nu puteam gândi. În mod ciudat, sentimentul predominant pe care-l trăiam era acela de vinovăție copleșitoare, zdrobitoare. Și totuși era inadmisibil ca descoperirea faptei de către Palmer și Antonia să mă facă să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Ei, terminați odată! am intervenit. Nu puteam suporta insistența blândă a Antoniei. — Martin, te rog, spuse Antonia. Fără a-și lua ochii de la Georgie, puse o mână pe brațul meu și o lăsă acolo. Prin mâneca hainei o simțeam cum tremură. Eram copleșit de milă pentru ea. — Iată cum stau lucrurile, spuse Georgie încrețindu-și nasul. Am vrut să vă întâlnesc pentru că dumneavoastră ați vrut să mă cunoașteți. Așa mi s-a părut că este drept, fiind vorba despre asumarea propriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fără să se uite la mine și tot fără să se grăbească, a pornit în sus pe scări. Am rămas nemișcat câteva clipe, complet năucit. Apoi, ținându-mă cu mâinile de cap, care părea gata să plesnească, m-am ridicat tremurând. Am urcat treptele și am ajuns în hol. Ușa de la intrare era deschisă iar afară, la câțiva pași de ușă, atârnând ca o perdea, plutea ceața gălbuie, opacă, infernală, complet neclintită. M-am oprit în prag. În tăcerea umedă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mea explicația suferinței mele. Era ceva nou și în același timp, fapt pe care l-am priceput chiar în clipa aceea, ceva îngrozitor. Durerea mea putea fi comparată doar cu aceea cauzată de o boală incurabilă. În așa hal îmi tremurau mâinile încât abia la a treia încercare am reușit să formez corect numărul din Pelham Crescent. Mi-a răspuns slujnica. Doctorul Anderson și doamna Lynch-Gibbon plecaseră din oraș pentru weekend, iar doamna doctor Klein se întorsese la Cambridge. 19 În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Era desculț. Se sprijini de ușă, cu ochii larg deschiși, și mă fixă cu privirea. L-am privit și eu dus pe gânduri, apoi mi-am întors privirea către foc și din nou spre el. Mi-am impus să nu tremur. Am stat așa, în tăcere, preț de un minut. Apoi am turnat niște whisky în celălalt pahar și i-am făcut semn lui Palmer să se apropie. A venit, a luat paharul și a privit lung în fundul lui. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Honor, am adăugat. I-am revăzut sânii bronzați și am simțit brusc durerea sfâșietoare a prezenței ei în casă, nu departe de mine, și a convingerii că, dacă nu mă detesta deja, o va face foarte curând. Am constatat că tremur cu adevărat și cu mare efort am reușit să mă stăpânesc. — Honor e treaba mea, zise Palmer. Ea nu va avea nici o problemă în povestea asta. E o persoană extraordinară. Aici nu e în joc decât fericirea Antoniei. N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a desprins și a zburat în sus, în întunericul iernii care se adunase deasupra noastră. Strângând tare în mână ceea ce mai rămăsese din sabie, cuprins de spaimă și de sentimentul vinovăției, l-am recunoscut pe tatăl meu. M-am trezit tremurând. Era întuneric. Pledurile căzuseră pe podea, iar patul de campanie era tare, rece și parcă umed. Mă durea rău stomacul, fără îndoială din cauza băuturii din seara anterioară. Sau încă nu se terminase seara anterioară? M-am ridicat, mi-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că era soneria de la ușă, pe care n-o mai auzisem până atunci. Mi-am aranjat halatul și am ieșit în holul de la intrare, lăsând ușa deschisă în urma mea ca să am puțină lumină. Am bâjbâit până să deschid ușa - îmi tremurau mâinile - și în cele din urmă am deschis. Pe palier lumina era aprinsă. Era Antonia. Am rămas privind tâmp la ea, mirat, și inima începu să-mi bată mai repede, de parcă știam deja că îmi aduce vești proaste. Stătea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
copil. Mi-am plimbat mâinile pe tot corpul lui, iar el nu s-a ferit. Totul semăna cu o îmbrățișare. În clipele acelea am simțit că voința lui se supunea întru totul voinței mele. Apoi am băgat de seamă că tremură. Asta nu puteam suporta. — Să-ți dau niște whisky, i-am spus și i-am turnat puțin în paharul crăpat. Docil, a luat o înghițitură. De afară s-a auzit glasul Antoniei. — Muncitorii pleacă. Poți să-mi dai niște bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-mi era de nici un folos. — Ei, s-ar părea că s-a terminat totul, spuse Antonia. — Ce s-a terminat? am întrebat. M-am așezat pe patul de campanie și mi-am mai pus niște whisky în pahar. Acum eu tremuram. — M-ai recâștigat, zise Antonia. — Oare? am întrebat. Grozav spectacol. Am sorbit din pahar. — Ah, Martin, dragul, iubitul meu Martin! rosti Antonia cu glas tremurat. Se apropie și căzu în genunchi în fața mea, îmi cuprinse picioarele și începu să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
unui învingător. — Ce zici, Martin, ne ierți? rosti Alexander. Sigur că vă iert, nebunilor, nici n-am ce ierta, am răspuns. M-am apropiat și am sărutat-o pe Georgie pe obrazul îmbujorat. Nu a fost ușor. Am simțit că tremură. I-am strâns mâna lui Alexander. — Ești un tip al dracului de norocos! am spus. — Știu, zise el umil și aruncă o privire scurtă spre Georgie. Apoi adăugă: Viața e plină de neprevăzut. Dar schimbările cele mai rapide sunt adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Spui prostii, Martin. S-a întors și și-a scos brusc paltonul și s-a îndreptat spre un bufet pe care erau așezate sticle și pahare. A turnat lichior în două pahare. Am observat cu o fericire imensă că-i tremură mâna. Nu mi-am părăsit postul. Ea a pus unul dintre pahare pe o măsuță, la jumătatea distanței dintre noi, și s-a retras pe poziția ei de lângă cămin. M-am dus, mi-am luat paharul și am revenit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Te percep într-un mod care trece dincolo de o cunoaștere banală. De lucrul ăsta îți dai seama și tu, altminteri n-ai sta de vorbă cu mine acum. Nu ești genul de femeie care să-și piardă timpul. Și eu tremuram și, în chip irațional și aproape cu exasperare, simțeam că doar o barieră subțire și fragilă stă în calea torentului care ne-ar fi împins spre capitulare reciprocă. Numai de-aș găsi gestul care să rupă acea barieră. — Întoarce-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
desfășurase totuși destul de bine. Însuși faptul că Honor acceptase să discute cu mine era remarcabil. Eram aproape sigur că nici acum ea nu-i spusese lui Palmer despre sentimentele mele. Mi-am amintit cu mare plăcere imaginea mâinii ei care tremura. Îmi spusese clar să nu sper nimic. Dar, de fapt, chiar mă făcuse să sper, și nu era o proastă. Știam, firește, judecând la rece, că nu era decât o umbră de speranță. Dar, când ești îndrăgostit, o rază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]