1,067 matches
-
viziuni și de pupilele care, în mod ciudat, priveau înăuntru, în loc să privească în afară. îi era dor de ea. De glasul ei răstit și răgușit, de ochelarii ei caraghioși și de părul ei zbur lit. De mișcările ei stângace, de tresăririle ei nebănuite, ca și cum vedea mereu ceva ce altora le scăpa. Deseori vorbea cu portretul Clarei. Chiar îi vorbea. îi povestea despre iubirea lui și despre dorința lui de a sta câinește alături de ea, pentru a o ajuta să-și scrie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
brațelor ei tăind valurile? Eduard nici nu-și dădu seama când pătrunsese în mare, în căutarea fetei. Nici nu-și dădu seama că se avântase brusc, cu mișcări de brațe și picioare, înspre larg. Spre surprinderea lui, nu simți nici o tresărire de alarmă, nici din partea lui, nici din partea mării, atunci când se scufundă cu totul în apă. Dimpotrivă. Parcă s-ar fi descotorosit, în fine, de imensa apăsare bolovănoasă dinlăuntrul său. Auzi ca prin vis un glas de departe, parcă de pe un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
decât prima dată eu țin minte ani versarea lui Codrin din 1975. Noaptea aia m-a dat gata! de clară Ionela, apropiindu se cu fața de fața Clarei, cu ochii mari, injectați, gata să iasă din orbite. Clara avu o tresărire de uluire. în fața ei nu mai era micuța doamnă Neacșu, îndesată și ștearsă, cu tunsoarea ei banală și cu un chip pe care îl uitai de cum îți luai ochii de la ea. în fața ei apăruse dintr-odată o ființă necunoscută și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rezervat compartimentului financiar și, totodată, slujind de anticameră pentru biroul directorului, Calaican se repezi cu întrebarea-i specifică și care devenise obsesie pentru el: Sa-lut, Vladi-mire! Când pornim la Ierusalim, măi Vladi-mire? În vremea aceasta, contabila se ridicase cu o tresărire vizibilă, salutând: S'trăiți, tov secretar!... Imediat, roși pentru gafa făcută, corectându-se rușinată: S'trăiți, domnule Calaican! Mă scuzați! mai adăugă ea, rămânând în picioare. Calaican, care, de pe când fusese secretar de partid în unitate, știa că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
luă de pe ochi, sesiză uluit caracterul eclectic al peisajului, care, probabil, îl împresura de jur împrejur. Acaparat de o senzație de neînțeles, părându-i-se că fusese introdus pe de-a întregul într-un bloc de marmură, nu reuși altă tresărire decât să-și rotească puțintel ochii în cap... Ansamblul ființei sale rămânea încremenit. Pe deplin încremenit de ger! Din această ipostază, în raza lui vizuală, reuși să enumere pietre tombale vechi și foarte vechi, cu elemente în relief ce, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ci către toate adevărurile. Ca și o strună de vioară care, în mânuța unui copilaș, zumzăie monocord, în cuget, îi răsună însă o unică reflexie: Vânătorul O'Piatră poartă același nume ca și mine, își zise el cu o scurtă tresărire. Dacă în tribul său o fi obiceiul să se adauge și un nomen la prenomen, mă întreb dacă nu cumva ceilalți aborigeni îl strigă așa: Albert! Albert! Albert!... Trepidă, încântat de presupusa coincidență. Tresări ca o trestie trezită de zefirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
flăcări, roiuri de muște mari, verzi, cu aripi cenușii, ce roiesc haotic deasupra morților, invadând cu larvele lor carnea putredă, un camarad necunoscut care bea apă dintr-o baltă unde plutește cadavrul în descompunere al unui cal. Cu o bruscă tresărire lăuntrică se smulge din amintirile războiului. Își trece apăsat și puternic palmele peste față, ca și cum ar încerca cu acest gest să șteargă orice urmă a imaginilor terifiante. Respiră adânc și regulat de câteva ori apoi își croiește cu un pieptene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
intimitatea dintre ei și asta poate fi mai greu decât așteptarea revederii. Marius se apropie și își așează cu grijă capul pe genunchii Smarandei înlănțuind-i șoldurile cu brațele. În timp ce degetele ei se plimbă blând pe gâtul lui, are o tresărire a memoriei, atât de intensă, încât imaginea din fața ochilor este la fel de vie ca și pe un ecran cinematografic. O dimineață cu lumină fragedă, dintr-o primăvară cu parfum de liliac, cu doi ani în urmă, când a plecat pe front
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
există toate șansele să se ajungă exact în flancul poziției. Căpitanul Apostol întoarce capul către Marius: Locotenent Rădulescu! Ordonați! Dumneata vei fi cel care va neutraliza această baterie. Privește drept către locotenent, dar nu vede nimic pe fața lui. Nici o tresărire, sau gest de surpriză. Chipul ofițerului rămâne perfect impasibil, parcă ar fi primit ordinul să plece după țigări la debitul din colț și nu într-o misiune care presupune extrem de puține șanse să revină în viață. Oare băiatul ăsta are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
străină, pe un macrameu cu Împletitură savantă. CÎnd deschisei ușa mînerul scrîșni; Ana aștepta În picioare, tăcută, fixă, Îmbrăcată Într-o rochie mov a cărei culoare se distingea molatic În lumina veiozei pale dinspre canapea. Mă apropiai fără cuvînt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e numai ideea despre Ana, gîndii speriat. Mă aflu În fața unei simple idei, Îmi vorbii, altfel cum se explică trecerea ei spre diafan, privirea, muțenia, nemișcarea aceasta aberantă? Ba nu! Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
că totul nu era decît reminiscența unei lumi altădată gălăgioase, vioaie și colorate, drum al vapoarelor spre mare, Întîlnire a felurite neamuri aduse laolaltă de jocul Întîmplării pe căile comerciale ale lumii; ce se vedea acum nu erau decît ultimele tresăriri ale acelei lumi, cu speranța - rămasă În subconștient - a reluării vieții, căci portul nu mai flutura zecile de pavilioane străine, marile firme căzuseră, totul avea culoarea cenușii, numai locuitorii mai erau vorbăreți, pentru că veneau din poveștile Orientului. Fiica Anei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
toate, cu de la "magna cum laude" în sus!) bazate pe scotocirea grăbită a "resurselor" de pe internet, de sesiunile de comunicări și simpozioanele științifice de-o perfectă găunoșenie și, în general, de tot ceea ce reprezintă industria științifică universitară, am avut o tresărire de încântare. Iată, mai există locuri pe glob unde se fură cărți! Un articol din "New York Times" stabilește o listă a celor mai furate titluri din America. Cărți adevărate, cu coperte, ilustrații și litere imprimate. E reconfortant, după atâtea însușiri
Ce cărți ați furat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8670_a_9995]
-
el o armonie între starea de iritare universală care îl făcea atât de interesant și "umanismul" său de ultimă eră, care îl făcea total plicticos: era liniștit, ironia mai domoală, însoțită de un surâs care nu se ștergea, limbajul cu tresăriri caustice și adesea memorabile. În acele zile fusese găsit de către soția lui, spânzurat de plafonieră, un flautist al Filarmonicii din orașul nostru. Petrică îmi povesti cu lux de amănunte această dramă, dar fără să se înfioare de ea, ba chiar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fatală a imboldului lui de a sări de sus: avea să sară de foarte sus, și aveam să gândesc atunci că noi trei, eu, Matilda și el, protagoniști ai unei tragedii, trebuie să murim... Acum însă nu avui decât o tresărire buimăcită, străin, cum mă simțeam, părăsind-o pe Matilda.) Se ridică imediat și dispăru la vale în fugă, făcând să-i trosnească sub pași crăcile uscate... "Ce e cu el?" o întrebai pe Matilda. Îmi stăruia în auz urletul, ceva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se râde atât de persoana care vorbește cât și de ceea ce spune această persoană. Regățeanul nu poate fi prins în acest sens, în flagrant delict, să râzi adică și de el. Persoana considerată la noi de un humor irezistibil are tresăriri când își dă seama că ea însăși e subiect de comedie, dar nu știe cum se petrece fenomenul, se irită și devine caustică, această causticitate sporind însă, și nu diminuând hohotele celorlalți. De aceea, în mod curios humoristul nostru, adică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu avea aerul că m-a auzit. Întru târziu, după vreun ceas, se auzi la intrare cheia răsucindu-se în ușa apartamentului și apăru Ivona, soția lui, care intră în birou fără un surâs că își vedea soțul, fără o tresărire că avea un musafir. Lucra la cotidianul local al partidului, fusese și ea utecistă în ilegalitate, dar fără să fi fost închisă, cum se întîmplase cu soțul ei. Femeie tăcută, fără să fie placidă, o brunetă, stătea și asculta conversația
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Era adevărat că nu-mi era atunci gândul la el și desigur, nici telefonul meu nu-i sugerase cine știe ce afecțiune, dar poate că această afecțiune n-ar fi lipsit dacă ași fi surprins, în vocea lui o cât de vagă tresărire. Da, gândii, dar am petrecut totuși cu el frumoase clipe, ascultîndu-i cu o stranie delectare la începuturile carierei mele în învățămînt înaltele și nesfârșitele lui indignări. Și nu fusese tot el cel care, printr-o intuiție, ținuse pe loc doi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca studenți și își treceau examenele fără să știe nimic. Mulți dintre ei se plasaseră undeva în fund, masă compactă, ai să vezi de ce. Ei dădură tonul ropotului de aplauze care urmară după ce vorbitorul, triumfător, se așeză. Aici avui o tresărire, o grea presimțire. Aceste aplauze (care, desigur, nu erau chiar unanime, dar ce mai contau câteva zeci de abțineri?) erau rele, nejustificate și în mod sinistru premature. Nu trebuiau întîi ascultate cele trei fete? Ce se aplauda? Iarăși mă felicit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și rămăsei la distanță. Dar era ca și când ființa ei ar fi fost eu însumi, atât de puternic și în același timp atât de delicat și diafan era transferul acesta misterios către mine al identificării simțirii ei cu sufletul plopilor, cu tresărirea frunzelor lor și cu zborul cârdului de vrăbii care tocmai țâșnise auzindu-i glasul... Îi apucai mâna și degetele noastre se strânseră. "Daaa, și acolo jos e o cârciumioară (și continuă acum imitând cîrciumioara), unde puteți veni să mâncați, avem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Trebuie să plec!", zise ferindu-se să mă privească. "Nu!", zisei. "Ba da, te rog să mă lași să plec!". "Nu!", repetai și îi pusei pe braț mâna pe care mi-o retrăsei în clipa următoare, simțind din ușoara ei tresărire că era, fizic, intangibilă. Se resemnă și începu să se uite pe fereastră. "Te rog să mă lași să plec", spuse iar și în aceeași clipă două lacrimi mari i se rostogoliră pe obraji. Nu, răspunsei, nu înțeleg de ce trebuie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
i-ar fi fost ușor să afle că un alt bărbat intrase în viața ei. Era suficient s-o pândească la Oraca și să vadă cu cine iese. Mai mult: niciodată nu-i surprinsesem, când ne plimbam pe străzi, vreo tresărire, vreo temere că ar putea fi urmărită. Deci aserțiunea ei că îi fusese frică era și asta o minciună. Da, și atunci ea îl incitase. Atâta liniște din partea lui, după ce o chinuise atâta vreme? Cum, chiar așa? S-a resemnat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
celor din blindat. ― Aici Ferro. Puteți admira cu toții această bilă prăfoasă. Nu-i de bine. Fiți gata de zgâlțâială. Ripley se uită la însoțitorii ei, strânși unii într-alții în interiorul micului vehicol. Hicks se prăbușise și dormea, susținut de hamuri. Tresăririle nu-l deranjau câtuși de puțin. Ceilalți infanteriști stăteau calmi, privind drept în față, îngândurați. Hudson monologa tăcut, Ripley nici nu încerca să citească de pe buzele lui în continuă mișcare. Burke examina interiorul VTT-ului cu un interes pur profesional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
înclină spre dreapta. ― În colț! Deodată! Atenție să nu se agațe. Îl privi pe Hudson peste umăr.) Gata? Comtehul ridică arma. ― Hai! Aruncară ființa într-un colț al încăperii. Creatura se retrase instantaneu și sări iar spre ei, într-o tresărire de energie uluitoare. Glontele tras de Hudson o atinse în zbor și o făcu să explodeze. Ploaia deluviană care cădea din difuzoarele de apă limită jetul de acid și diluă lichidul gălbui care rodea podeaua. Sufocată, Ripley se prăbuși. Gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
frustrant, incomplet, pervers. Vedeam și nu eram văzut, îmi creasem un avantaj pe care înțelegeam să-l exploatez și la care nu eram dispus să renunț: jumătate din corpul Mariei îmi aparținea, îi furam splendoarea și tinerețea, controlându-i fiecare tresărire. Dinamica mușchilor, curățenia pielii, consistența ligamentelor. Nu există voluptate mai mare decât să le cuprinzi pe retină și să pleci cu ele, fără știrea nimănui. M-am așezat apoi pe pat, calm și nerăbdător. Numai în filmele americane femeile ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în Laocoonte -, încât să ne imaginăm, în entuziasmul nostru, ca receptam aceleași impresii ale obiectului; și să uităm, totodată, în vârtejul iluziei, care este mijlocul de care se servește pentru a-și atinge scopul: limbajul 226. Impresii, intuiții... Experiențe instantanee, tresăriri, trăiri fugace care pun stăpânire pe conștiința. De aceea rămâne, la sfârșitul oricărui bun poem, a unei autentice opere literare, acel "tremur" al spiritului în expectativă, acea "perspectiva ilimitata"227 întrezărita îndepărtat, care cheamă persistent și nelămurit înspre altceva, de
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]