1,115 matches
-
reținu atenția. - Dar ce vei face? Încă o dată, Gosseyn se așeză la comenzi. - Chiar în acest moment, zise. vom demara în propulsie normală. Instrumentele de control erau analoge cu cele ale navelor care parcurgeau spațiul între pământ și Venus. Prima tresărire în sus puse fiecare placă sub tensiune. Mișcarea se făcu continuă. Peste zece minute erau dincolo de atmosferă și luau viteză. După alte zece minute, ieșeau din conul de umbră al planetei, iar soarele inunda sala de pilotaj. În placa retrovizoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
În vârstă care avea neîndoielnic aerul de a fi mama, Însoțită de un bărbat care trebuia să fie tatăl. Am să-ți cer o mare favoare, spuse moartea. Ca Întotdeauna, coasa nu răspunse, unicul semn că auzise a fost o tresărire cu puțin mai mult decât perceptibilă, o expresie generală de perturbare fizică, dat fiind că nicicând nu ieșiseră din gura aceea asemenea cuvinte, să ceară o favoare, și pe deasupra una mare. Va trebui să lipsesc timp de o săptămână, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
face pe plac altcuiva, ea ar fi sperat că a-și face pe plac sieși ar fi mulțumit pe toată lumea. Convingerea că una trebuia să decurgă în mod aproape sigur din cealaltă era pentru ea o reacție la fel de simplă ca tresărirea unui genunchi sub lovitura unui ciocănel. Era cea de-a șasea noapte pe care mi-o petreceam în apartamentul ei și, ca de obicei, gătise o cină care era aproape necomestibilă. Nu trebuie să o mâncați, să știți, zisese ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și cu soția lui, își mișca mâinile și părul, zâmbea. Buzele ei splendide se deschideau repetat pe arcada superioară a dinților, ușor pronunțată, conștiente de puterea strânsă în acel mic defect. Rochia de satin, roșu-închis ca și rujul, îi mângâia tresăririle sânilor tari, atunci când râdea. La petreceri ne despărțeam întotdeauna, ne plăcea să o facem. Din când în când, ne întâlneam o clipă pentru un comentariu în șoaptă, dar aproape întotdeauna îl lăsam pentru mai târziu, acasă, când ea cobora de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să țipe. Fiecare din noi, Angela, visează ceva care să scoată din țâțâni lumea lui obișnuită. Îl visezi stând pe divan, așezat comod în mijlocul beneficiilor pe care viața ți le adaugă zi după zi. Dintr-o dată, împins de o ridicolă tresărire de revoltă, cauți esența omului care ți-ar fi plăcut să fii. Dar, spre norocul tău, ești învăluit într-un bandaj de grăsime care s-a instalat perfect în jurul tău, ca să te protejeze de înțepături și de prostiile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
brațul meu drept s-a închis în gol, în timp ce mâna mea stângă, dând drumul crengii, a căzut în jos și a nimerit în poala doamnei Miyagi, care părea dispusă s-o primească și chiar s-o țină acolo, cu o tresărire comunicată întregii mele ființe. În clipa asta s-a întâmplat ceva ce avea să aibă consecințe incalculabile în viitor, cum voi spune mai departe. Trecând din nou pe sub ginkgo, i-am spus domnului Okeda că, în contemplarea ploii de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Makiko în fața mea și atingerea doamnei Miyagi pe piele m-au făcut să fiu aproape copleșit de voluptate. Doamna Miyagi trebuie că-și dăduse seama, căci agățându-se de umerii mei m-a târât cu ea pe rogojină și, cu tresăriri iuți ale întregii ei ființe, și-a strecurat sexul ei umed și primitor sub al meu, care a fost înghițit fără greutate ca de o ventuză, în timp ce picioarele ei slabe și goale îmi încingeau șoldurile. Doamna Miyagi era de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
meu sacral, strângându-mă ca într-o chingă. Apelul meu către Makiko nu rămăsese neascultat. În spatele panoului de hârtie al ușii glisante se desena silueta fetei, îngenuncheată pe rogojină, întinzând capul prin ușă, gâfâind, deschizând buzele, căscând ochii, în timp ce urmărea tresăririle mamei sale și ale mele cu interes și dezgust. Dar nu era singură: de dincolo de coridor, în deschizătura altei uși, o siluetă de bărbat stătea imobilă. Nu știu de câtă vreme era domnul Okeda acolo. Privea fix, nu la soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu văd de ce m-aș băga ca s-o fac să înceteze. Tarrou se lovi peste frunte, parcă iluminat de un adevăr neașteptat: Ah ! e adevărat, uitam că de n-ar fi asta v-ar aresta. Cottard a avut o tresărire puternică și s-a agățat de scaun ca și cum s-ar fi sprijinit să nu cadă. Rieux încetase să mai scrie și îl privea cu un aer serios și interesat. Cine v-a spus asta ? a strigat rentierul. Tarrou părea surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
deodată în plin. Se părea că ciuma era, la rândul ei, hăituită, și că slăbiciunea ei bruscă dădea tărie armelor tocite care îi fuseseră opuse până atunci. Din vreme în vreme numai, boala se încrâncena și, într-un fel de tresărire oarbă, răpunea trei sau patru bolnavi în a căror vindecare se sperase. Ei erau ghinioniștii ciumei, cei pe care ea îi ucidea în plină speranță. A fost cazul judecătorului Othon care a trebuit evacuat din tabăra de carantină, și Tarrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Tarrou se uita încă din când în când la prietenii săi. Dar, curând, ochii lui se deschiseră din ce în ce mai rar și lumina care se reflecta atunci pe chipul său devastat, se stingea tot mai mult. Furtuna care zgâlțâia acest corp cu tresăriri bruște și convulsive îl lumina cu fulgere din ce în ce mai rare și Tarrou se lăsa târât încet în adâncul acestei furtuni. Rieux nu mai avea înaintea lui decât o mască de-acum încolo inertă, de pe care zâmbetul dispăruse. Această formă umană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
aceea de pânză. În aceeași clipă, un foc de revolver a pornit de la etajul al doilea și câinele s-a răsucit ca un ghem dând violent din labe pentru ca în cele din urmă să cadă pe o parte, scuturat de tresăriri lungi. Drept răspuns, cinci-șase detunări venite dinspre ușile din față au sfărâmat oblonul. Tăcerea s-a așternut din nou. Soarele coborâse și umbra începea să se apropie de fereastra lui Cottard. Frânele unei mașini au gemut încet pe stradă, în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se întinde un spațiu larg, lipsit de construcții, deși privind mai atent, se observă pe sol rețele încrucișate de urme de tractoare, zone netezite care nu pot fi produse decât de uriașe lopeți mecanice, implacabile lame curbate, care, fără vreo tresărire de milă, mută totul din loc, casa veche, rădăcina nouă, zidul de sprijin, lăcașul unei umbre care nu va mai cădea niciodată. Cu toate acestea, așa cum se întâmplă în viață, când credem că totul e pustiit la picioarele noastre, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar, în străfundul conștiinței, un glas care era tot al lui replica, Niciodată n-ai putut atât de mult, Cipriano, niciodată n-ai putut atât de mult. Dormea așa cum ne imaginăm că trebuie să doarmă o piatră, fără vise, fără tresăriri, părea chiar că fără să respire, lăsând în seama lumii toată povara infinitei lui oboseli. Uneori, ca o mamă îngrijorată, anticipând, fără să-și dea seama, neliniști viitoare, Marta se trezea în mijlocul nopții ca să meargă să vadă cum se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dintre soțiile lui Malik Șah. Când s-a căsătorit cu el, acesta n-avea decât nouă ani, iar ea unsprezece. Răbdătoare, a așteptat ca el să se coacă. I-a atins primul tulei din barbă, i-a surprins cea dintâi tresărire de dorință În trup, i-a văzut mădularele alungindu-se, mușchii rotunjindu-se, plămadă maiestuoasă pe care a prins numaidecât s-o Îmblânzească. Niciodată n-a Încetat să fie favorita: adulată, curtată, onorată, ascultată, mai ales. Iar sfaturile ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
asta „pe care și‑a dorit‑o dintotdeauna“? Un client nou? Un birou nou? Vrea, poate, să‑și dezvolte compania? Mă frământ, încercând să‑mi aduc aminte dacă am auzit cumva ceva din întâmplare în ultimul timp și, cu o tresărire, îmi amintesc că l‑am auzit vorbind la telefon, în urmă cu câteva săptămâni. Vorbea ceva despre o agenție de publicitate și, chiar la momentul respectiv, mă întrebasem ce era cu chestia asta. Publicitate. Poate despre asta e vorba. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
noi nu zice nimic. Inima îmi bate nebunește și țin receptorul atât de strâns, încât începe să mă doară urechea. — Becky, trebuie să vorbim despre niște lucruri, spune într‑un final. Dar nu e momentul acum. — Bine, spun, simțind o tresărire de spaimă. Ce... fel de lucruri? Nu acum. Vorbim când mă întorc, da? OK? Sâmbătă. La nuntă. — Bine, spun iar cât pot de relaxată, încercând să‑mi ascund teama. OK! Păi atunci... ne vedem. Dar înainte să mai apuc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se ridică. Îmi cer scuze, Rebecca, dar avem o ședință la 2.30. A fost o adevărată plăcere. — Sigur, spun. Nici o problemă! Fac eforturi să mă ridic și să‑i urmez. În clipa în care trec pe lângă frapieră, am o tresărire de uimire când îmi dau seama că am băut aproape toată sticla. Doamne, ce jenant! Dar nu cred c‑a remarcat cineva. Ieșim din restaurant și Judd a chemat deja un taxi pentru mine. — Ne‑a părut bine să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
deschid. Și e ca și cum aș fi primit un pumn în stomac. E o poză cu mine. O poză pe care n‑o recunosc; nu e prea flatantă. Merg singură pe stradă. O stradă din New York, îmi dau seama cu o tresărire. Și am în mâini o groază de sacoșe, pline cu cumpărături. Și, într‑un cerc, e și o poză cu Luke. Și una micuță cu Suze. Și titlul este... O, Doamne, nici nu pot s‑o spun. Nici nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să scrie. OK... bine... da. Da. Am să‑i spun. Mersi. — Deci, zic în clipa în care ea lasă telefonul jos, cine era? Și, știu că e o prostie, dar, când mă uit la ea, nu‑mi pot reprima o tresărire de speranță. Poate era producătorul altei emisiuni. Poate era cineva care vrea să scriu în ziarul lui. Poate era John Gavin, care a sunat să‑și ceară scuze și să‑mi ofere înlesniri nelimitate de creditare. Poate că totul o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vedea cum se numește strada. Și tocmai vreau să întreb un agent de circulație, când văd o tăbliță. King Street. O clipă, rămân uitându‑mă la ea alb, întrebându‑mă de ce simt un vag semnal de alarmă. Apoi, cu o tresărire, îmi aduc aminte. King Street numărul 17. Alicia. Numărul gravat pe ușa de sticlă din apropierea mea este 23. Ceea ce înseamnă... că tocmai am trecut pe lângă 17. Acum mi s‑a stârnit de‑a binelea curiozitatea. Ce naiba se întâmplă la numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
oamenii să fie fericiți și să raporteze conducerii orice problemă... Ridică din umeri. Sincer, nu mă pot gândi la cineva mai potrivit ca tine. — Îmi... îmi oferi o slujbă? zic nevenindu‑mi să cred și străduindu‑mă să‑mi ignor tresăririle de speranță din piept; micul imbold de încântare. Dar... cum rămâne cu Daily World? Cu... cumpărăturile? — Și ce? Michael ridică din umeri. Îți place să mergi la cumpărături. Mie‑mi place să mănânc. Nimeni nu‑i perfect. Atâta timp cât nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai bun decât mine! Cineva cu experiență în PR, cineva care a lucrat în... — OK, mint, mă întrerupe Luke. Mint. Nu am nevoie de cineva ca tine. Am nevoie de tine. Mă cu sinceritate privește în ochi și, cu o tresărire, îmi dau seama că nu vorbește doar despre Brandon Communications. — Am nevoie de tine, Becky. Am nevoie de sprijinul tău. N‑am știut asta decât atunci când nu te‑am mai avut lângă mine. De când ai plecat, nu mă gândesc decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
plăcere. Luke se gândește un pic. Sunt un om de afaceri britanic. Am sediul în Londra. Îmi întâlnește privirea. Dar mi‑am deschis de curând o filială la New York. Așa că îmi voi petrece destul de mult timp aici. — Serios? Simt o tresărire de surpriză, pe care încerc să mi‑o ascund. Ți‑ai deschis o filială la New York? E... foarte interesant. Fiindcă eu am avut impresia că anumiți oameni de afaceri britanici au avut ceva probleme în a‑și convinge investitorii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu brațul întins, detectorul începu să atârne tot mai greu în mâna lui Ripley. Deodată, o luminiță începu să pâlpîie la baza ecranului. Acul de nivel tremură imperceptibil. Această mișcare nu venea de la ea. Cu inima bubuind în piept văzut tresărirea acului și fixarea lui aproape pe zeroul imprimat pe scală. Înainte de a-și avertiza colegii, se asigură că nici Brett și nici Parker nu erau la originea acestei deplasări. ― Atenție! Am o înregistrare. Mai avansă câțiva pași. Acul săltă în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]