1,332 matches
-
câteva zile, am avut certitudinea că sunt chiar așa, că nu pot fi nimic altceva și nimeni altcineva. La vreo două-trei zile de la începutul iubirii cu Sonia, întâlnindu-l pe Takadjiev (căruia, în gimnaziu, spre marea lui satisfacție, îi expuneam triumfător concepția mea „radicală“ despre femei), care deja mă văzuse de câteva ori în compania ei, în mod straniu, am simțit deodată că mă mustră conștiința și că trebuie să mă justific în fața lui. Probabil, aceleași mustrări de conștiință le are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
luptător în Revoluție! Petre a încheiat, din prevedere, contractul pentru un an, cu o sumă frumușică plătită integral în valută. Pusese în contract clauze privind conservarea în bună stare a imobilului, instalațiilor și mobilierului. Cu banii în cont, se întoarse triumfător la Doamna Doctor și la masa de seară și cu "efectivul complet" în jur anunță: Doamnă Camelia, am rezolvat și problema Bușteni. O să avem suficienți bani ca să nu murim de foame, de frig sau de plictiseală. Plus că o să beneficiem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
muncii dumitale? Evreii! Catolicii! Negrii! Orientalii! Unitarienii! Toți cei născuți în străinătate care nu înțeleg ce înseamnă democrația, care fac exact jocul socialiștilor, comuniștilor, anarhiștilor, anticriștilor și evreilor! Dacă vrei să știi, i-a spus agentul F.B.I. cu glas rece, triumfător, eu sunt evreu. — Asta dovedește ce-am spus eu adineauri! a zis Jones. — Cum adică? a întrebat agentul F.B.I. — Evreii s-au infiltrat peste tot! i-a răspuns Jones cu zâmbetul unui logician care nu putea fi niciodată întrecut. — Vorbeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
suflătorii de lemn și viorile prime aduc o melodie cu înfățișare de dans maghiar. În desfășurarea finalului intervine o variaține într-o mișcare liniștită ( poco andante ), ca un intermezzo visător. Melodia, cântată de oboi, capătă din ce în ce mai multă largheță, până când răsună triumfătoare. Încheierea simfoniei se face într-o mișcare rapidă ( presto ) - un adevărat torent de bucurie năvalnică, cucerită cu prețul multor lupte și suferințe. SIMFONIA IV, op.60, în SI BEMOL MAJOR Este o simfonie a iubirii, inspirată compozitorului de dragostea pentru
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
contrabașii se suprapun peste sunetele sacadate ale timpanului. Apoi un crescendo pe un acord al întregii orchestre, de o tensiune emotivă excepțională, face trecerea spre final care se cântă în continuare, fără oprire. Partea IV (allegro) este ca o explozie triumfătoare: O temă auxiliară cu caracter asemănător, apare apoi la oboaie, clarinete, fagoți și corni. Viorile cântă apoi o melodie dinamică ce se desfășoară ca un vârtej (tema II): Când este reluată de suflătorii de lemn, ea se suprapune ,,motivului destinului
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
acum, de ce n-ați adus-o? Moș Costache mormăi ceva, cu gura plină, în imposibilitate de a articula. Stănică luă cuvântul în locu-i: - Otilia? Unde e ea acum, n-are nevoie de noi. E la Paris. Stănică spuse ultimele vorbe triumfător, rotindu-și privirile asupra întregii asistențe. Inocentă, madam Iorgu întrebă pe Olimpia: G. Călinescu - Studiază?Olimpia făcu o strâmbătură, pe care Stănică o remarcă. - Studiază muzica, zise el, făcând totuși cu ochiul spregrupul din jurul generalului. - Așa? exclamă madam Iorgu, fără
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fixate momentele mai tipice ale petrecerii ei în Franța. Curios, Pascalopol lipsea sistematic din aceste scene, ceea ce se explică, spunea Otilia, prin faptul că fotograful era chiar Pascalopol. Bucuria intimității le fu tulburată de apariția lui Stănică. - Ei, zise el triumfător lui Felix, nu ți-am spus eu că are săse întîmple ceva extraordinar în curînd? He, hei, Stănică e totdeauna bine informat. Știți c-am făcut pe detectivul. L-am găsit pe Titi. - Unde e? - E acasă, îl tratează soacră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
conține chiar valoarea acestei înțelegeri, actul ei spiritual de fructificare. Nu utilul prezidează aici, ci valoarea actului prin care spiritul se face prezent ca spirit, ca ceva care lucrează invizibil. Animalizarea crescândă a umanității are în ea ceva invincibil și triumfător: ca o bătaie de joc adresată cu nepăsare tuturor semnelor de inteligență și sensibilitate. În tindă, la mânăstire, seara, Părintele stareț vine și se așază lângă călătorul rămas singur, cu ochii închiși. — Văd, zice ușurel starețul, că n-ai intrat
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Cu cât cineva îmi este mai apropiat, cu atât comportarea mea față de el este mai... din păcate, este mai... — Mai proastă, da, surâde și Sophie. Surâsul ei - ușor resemnat, ușor acid, ușor jignit - se întâlnește cu surâsul lui - jucăuș și triumfător. De fapt, nu se întâlnesc, pentru că trec, cu viteze diferite, printr-o aceeași substanță, aflată în stări de agregare diferite. Totuși nu înțeleg de ce să ții atâta să te simpatizeze toți ! Și portarul de la Casa Vanicu, și Marghiloman, și Nela
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o Înghițitură de bere. Preț de catalog - patruzeci și două de mii. — Măiculiță. — Evident, n-am dat chiar atît. Se freacă ușor cu degetul pe nas. — Îhm... patruzeci ? — Mai Încearcă o dată. — Treizeci și nouă ? — Treizeci și șapte două sute cincizeci, spune triumfător. Și CD care se schimbă singur, gratis. Evident, se deduce din impozit, adaugă. — Aha. Uau. Nu prea știu ce-aș mai putea spune, așa că mă aciuez pe o margine a canapelei și mănînc o alună. Ți-ar prinde bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu mă audă. — Jemima, mi-ai promis că nu faci nimic ! șuier. Nu-ți amintești că ai jurat pe geanta ta Miu Miu din piele de ponei ? — Nu am nici o geantă Miu Miu din piele de ponei ! mi-o Întoarce triumfătoare. Am o geantă Fendi din piele de ponei ! E nebună. Nebună de legat. — Ce-ai făcut, Jemima ? Îngaim. Spune-mi ce-ai făcut. Îmi bubuie inima să-mi sară din piept de teamă. Te rog, Doamne, să nu-mi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că are un aer Încărcat de vinovăție. Jack deschide gura, după care o Închide la loc. Apoi se Întoarce pe călcîie, deschide ușa și iese. O clipă, În micul birou e o tăcere mormîntală. — Așa ! spune Jemima, plesnindu-și palmele, triumfătoare. Să se Învețe minte ! Și, brusc, parcă un descîntec nefast s-a rupt. Brusc, mă pot mișca din nou. Pot să respir. — Ești... Tremur atît de tare, că abia mai pot vorbi. Ești o idioată... o tembelă... o cretină fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care firește se poate lesne esplica din împrejurimea naltă înaintea căreia el povestește, apoi din marea însămnătate a lucrului ce el povestește. Căldura lui se-nțelege că se [va] mări în cursul narațiunii și va sfârși întregul cu tonul unei triumfătoare conștiințe (a demnității sale proprii) de demnitate personală. Una din temele cele mai grele dar și mai interesante pentru cel ce reprezintă e narațiunea lui Theramene, în Phaedra lui Racine. Și aicea lucrul de căpetenie e nimerirea tonului fundamental condiționat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ni trădează graba (Hast) nerăbdătoare a sufletului, de a ști secretul ascuns cu viclenie a cugetărei lui Iago, secret care influințează asupra lui Othello asemenea unui chip de stafie și-l aduce până la o încordare febrilă. Acesteia îi urmează încrederea triumfătoare pe un moment, care însă face loc unui prepus care pătrunde până-n măduva vieții, prepus care, când îl lovește întîi pe Othello, îl face să piardă toată prezența de spirit (Fassung), pe care el apoi și-o luptă cu greu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
i-am văzut pe călătorii de clasa a treia bînd apă de la cișmelele de pe peronul unei gări; un muncitor ți-a oferit apă Într-un bidon soldățesc; ai băut pe nerăsuflate și mi-ai aruncat imediat după aceea o privire triumfătoare, conștientă că făcuseși prima-ispravă memorabilă din viața ta... Ne-am născut pasageri de clasa Întîi; dar, spre deosebire de regulamentul marilor vapoare, acest fapt părea că ne interzice accesul la clasa a treia.“ Roger Vailland, Beau masque Julius s-a născut Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu știa să se poarte cu verișorii lui! că atunci de ce-i mai invita!... că la anul n-o să-i mai serbeze ziua numelui!... și tot așa, cu mult dramatism, pînă cînd Rafaelito a coborîte Încet, cu zîmbetul pe buze, triumfător, cu mîinile murdare de pămînt și un șorțuleț ca al lui Tarzan pus pe deasupra costumului de sărbătoare. Dintr-un alt copac jos Pipo. Pipo era fratele și dușmanul de moarte al lui Rafaelito pînă În ziua cînd aveau invitați; În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că de aceea reușise să ajungă pînă la urmă acolo sus, era prieten la cataramă cu toți și-și deșertă găleata care din păcate nu era de prea mare folos, fiindcă nu reuși să umple decît cîțiva centimetri. Se Întoarse triumfător cu fața la cei de jos și-i văzu pe Libarcă, pe Agheasmă, pe Turturică și pe ceilalți bătîndu-se cu palmele pe genunchi și clătinîndu-se În toate direcțiile: se tăvăleau pe jos de rîs. „Coboară să bei o sticlă de bere!“, strigau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și spuse: Nu știu. El sfărâmă frunza între degetul mare și cel arătător, după care a apropiat-o de fața ei. — Miroase, îi spuse el. A inhalat cu ochii închiși, încercând să ajungă la parfumul pielii lui. —Coriandru, spuse ea, triumfătoare. Lisa primi drept răsplată un alt zâmbet din partea lui. Gura i se curba puțin la colțuri... Și mai e busuioc, chimen și cimbru, indică el. Le poți folosi la gătit. Da, zâmbi ea. Le pot presăra peste mâncarea livrată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ordonă Joy. Hai să începem antrenamentul. Repetă după mine: „Oh, Marcus! Marcus!“ În dimineața următoare, când Ashling ajunse la muncă, Lisa o chemă la ea. Hei, ghici cine m-a sunat aseară? Ashling se uită la expresia combativă, competitivă și triumfătoare a Lisei, care îi aprindea ochii gri. —Marcus Valentine? Cine altcineva putea fi? —Exact, aprobă Lisa. Marcus Valentine. —A, da? spuse Ashling, punând îndrăzneață o mână în șold. Pentru că m-a sunat și pe mine. Lisa rămase cu gura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe degetul ei mare. Ashling privea cum mai multe rânduri de ochi, toți masculini, se plimbau înainte și înapoi, odată cu pantoful lui Clodagh, parcă hipnotizați. Numărul lui Ted a avut un succes răsunător și, când s-a întors la masă, triumfător, Ashling a privit cum Clodagh l-a mângâiat pe umăr și i-a spus: — Ai fost minunat! Peste puțin timp, Ashling a văzut-o pe Clodagh zâmbindu-i lui Jack Devine, lăsând vârful limbii să îi iasă printre dinți. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de stiloul din aur al Ilustrísimei eminențe, folosind În scopuri pernicioase o peniță care servise să i se scrie papei. Dacă aș fi avut telefon acasă, l-aș fi sunat oare pe tata? Ca să-i spun ce? Ca să-l anunț triumfător că Încep o altă carte? Sau ca să-i cer iertare că-l șocasem? Ar fi răspuns: “Dar nu sînt șocat, sînt trist și dezamăgit“. A-i telefona În cursul zilei era cu neputință. Nu părăseam sala de montaj și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
poet : Ce ? Nu mai ești ca mine ?... în fața frumuseții/ Nu să mai bate peptu-ți ca-n timpul tinereții ? Menținându-și poziția, Horațiu pretinde că se rușinează să se mai lase purtat de visuri de iubire pe când dar tinereța cu pas triumfător fuge de el și își previne totodată interlocutorul să nu se facă de râs purtându-se ca un tânăr : De-a tale grații însă, Postum, nu face-abuz./ Pe scara bătrâneții te urci tot spre junie/ Și de pe vârful scărei cade
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în scenă a fost programată ceva mai târziu (I, p. 348). Eroul își declină zadarnic identitatea (comandantul oștirii grecești), interlocutorul refuză să-l considere altceva decât un interpret sosit înaintea spectatorilor la spectacolul Uciderea lui Agamemnon (I, p. 348). Oșteanul triumfător proclamă unicitatea și caracterul excepțional al evenimentelor din viața sa (Sunt Marele Agamemnon și întoarcerea mea nu este un fapt ce se-ntâmplă în fiecare zi), cel însărcinat să tragă cortina și să rupă biletele de intrare îi aduce la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de fiecare dată când intră în scenă îi vine să meargă la baie, compromite prin apariția sa intempestivă momentul uciderii lui Tespis pus la cale de regele spartan și convertește astfel tragedia în farsă. La întoarcerea acasă, cei doi frați triumfători la Troia se împiedică reciproc să-și atingă scopul când încearcă aceeași soluție de eliminare a rivalului pentru a-și restabili autoritatea subminată de fascinația teatrului. Ca și actorul din primul act, Menelau protestează că Agamemnon i-a stricat toată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
curiozitate și de nerăbdare, Însă m-am hotărît să adopt un aer flegmatic, care să arate limpede că, dacă voia să se joace cu mine de-a misterele, n-avea nici o șansă să cîștige. Ea se fudulea, cu un zîmbet triumfător. Poate că tremuratul mîinilor mele nu-mi era de prea mare ajutor la reprezentație. — Vii de multe ori pe-aici? am Întrebat. — Azi e prima oară. Ești intrigat? — Oarecum. Îngenunche În fața focului și Întinse un pled curat, pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]