969 matches
-
ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum vă mai întoarceți iarăși la acele învățături începătoare, slabe și sărăcăcioase, cărora vreți să vă supuneți din nou? Să lămurim și această ,,lucrare de rătăcire” pe care Saul o invocă în munca lui de trubadur al lui Iahwe, unde niște pîndaci răspîndaci îi tot căutau nod în papură înțelepciunilor lui Elohim și arătau lumii altă lucrare care îi strica toate socotelile și sudorile. Expresiile ,,învățăturile începătoare” sau ,,adevărurile începătoare” din care s-au adăpat pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
o boală care îi lovește doar pe cei grași." "Cel mai mare miracol al medicinei sunt bolile." "Țăranii lui Creangă vorbeau o limbă fără greșeli de ortografie." "Teodosie este fiul lui Nea Goe Basarab." "Iliada a fost scrisă de un trubadur necunoscut, pe nume Homer." "Felix și Otilia, lipsiți de dragoste paternă, și-o acordă reciproc." "Riga Crypto devine profesor la liceul Spiru Haretei, apoi publică "Oul tomnatic"" Transmisiuni RTV "Balonul depășește circumferința terenului." "Îmi cer scuze dacă am omis vreo
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Taliarh, cu sobe / în care plâng păduri - cu vinuri vechi / ajunse ca oleiul, în cecuburi. Și-am să te-ascult încet, nespus de-ncet / când timpul vine calm și trece peste.” Iubitorul de clasicități se dezvăluie ca un sentimental, un trubadur autohton, boem balcanic al unui Levant mirific, de „amiezi valahe cu fluturi și fântâni”. Adesea evocarea folosește sugestia livrescă, uzează de intertext, găsește prototipul frumosului natural în artă („Te-aștept să vii și tu, ca dintr-o stampă / sau ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
care îl surprind, devine o scuză pentru portretizarea unor personaje feminine ale căror moravuri sunt ușoare, dar care exacerbează omenescul, trăirile intense, nevoia sinceră de exprimare, 11 de eliberare. Cei doi scriitori, în operele de tinerețe, sunt influențați de poezia trubadurilor, de lirica Dulcelui Stil Nou, de poezia lui Dante Alighieri sau cea a lui Francesco Petrarca. Întâlnim, la ambii, preferința pentru poemul de tip viziune, cultivând motivul evadării onirice și imaginea serafică a unor personaje feminine angelice, deposedate de individualitate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
subiectul unor opere, dar nu și elemente de structură sau stil. Influența dantescă și cea franceză medievală 5 poate fi considerată însă majoră.6 Ambii au manifestat o atracție spre poezia franceză sau italiană din secolele XII-XIII, au admirat lirica trubadurilor sau a truverilor, maniera de a scrie a poeților din il dolce stil novo, au citit romanele franțuzești și cunoșteau din tradiția orală multe fabliau-uri, dar, mai ales, și-au declarat și apropriat, ca maeștri indiscutabili, pe Dante Alighieri și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și morală a Fecioarei Maria, singura creatură capabilă să cuprindă în ființa ei divinitatea și astfel să i confere omului posibilitatea înălțării spre dumnezeire. Cultul mariologic cunoscuse în perioada medievală o amplă dezvoltare, de aici și ipostaza femeii din lirica trubadurilor: stăpână și doamnă, superioară bărbatului, oferindu-i acestuia o înnobilare spirituală. Donna demonicata ar fi reversul, personajul feminin negativ, înzestrată cu trăsături cert mundane, atât de diferite de însușirile celeste, avidă să trăiască din plin o viață de care, deseori
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
numeroase. Clasele sociale cărora le aparțin personajele sunt la fel de diversificate: regi, prinți, prințese, miniștri de stat, cavaleri, scutieri, stareți, starețe, călugări, călugărițe, preoți, soldați, medici, oameni ai legii, filosofi, studenți, pictori, bancheri, negustori de vinuri, hangii, morari, brutari, dogari, cămătari, trubaduri, menestreli, țărani, servitori, pelerini, jucători, pungași, pirați, poeți, casnice și îndrăgostiți de orice soi.46 Dintr-un total de 338 de personaje, 255 sunt bărbați și doar 83 femei. Clasa de mijloc predomină, cu 140 de personaje. De altfel Vittore
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de a experimenta nebănuitele și fascinantele evenimente ale unei vieți active. și, la fel ca și viața, nuvelele au un rol pedagogic, instructiv. „Procedeul dedicației cărții unui auditoriu feminin era unul convențional în epoca lui Boccaccio, apărând frecvent în lirica trubadurilor și în romanele cavalerești (pe care femeile aveau meritul de a le inspira și de a le recepta), începând cu primele manifestări ale literaturii curtenești, în Provence. Era aproape universală această practică. Decameronul se distinge în rândul altor cicluri de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nou atribute pe care nu le găsim proprii vocației monahale), se îndrăgostește de madonna Agnese, „o frumusețe de femeie, nevasta unui bogătaș”546, și pentru a ajunge la ea îi botează copilul, dovedindu-se în elanul său erotic un veritabil trubadur, deoarece începu „a așterne în versuri cântări, sonete și balade”547. Femeia, asaltată de avansurile călugărului și nefiind nici prea instruită, cedează mai ales în fața „explicațiilor” convingătoare pe care i le oferă cumătrul („Femeia, care, biata, habar n-avea de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Sanctis, op. cit., p. 364. 580 Christopher Nissen, op. cit., p. 7. 157 V. 2. Donna angelicata - puritate alegorică și demitizare Personajul feminin pozitiv, donna angelicata, cunoștea în secolul al XIV-lea și în cele precedente, o lungă tradiție, începând din epoca trubadurilor și ajungând la o desăvârșită cizelare în operele lui Dante Alighieri și ale lui Francesco Petrarca. Cu toate acestea, în prima etapă a Evului Mediu, „s-au născut forme simbolice și intelectuale în a căror generalitate individul, împreună cu personalitatea lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o curte întreagă de femei care o admiră, ochii ei pot trimite raze de lumină și iubire în inima și sufletul poetului, care, în același timp, îl înnobilează și îi cauzează suferință. Acestea sunt motive preluate și regăsite în poezia trubadurilor până la Dante. Dar, alături de aceste eterice și angelice doamne, găsim și femei ce par mult mai terestre. Într-o scenă familiară, idilică (Sonetul I), întâlnim tre angiolette 583 așezate lângă o fântână pe un câmp verde înflorit, probabil povestindu-și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu nimic de instituția căsătoriei, pe care o ignora. Abia începând cu școala Dulcelui Stil Nou și cu Dante relația dintre l’amour curtois și dragostea divină se vor unifica într-un mod armonios. Domina sau femeia iubită din poezia trubadurilor sau a truverilor devine un mesager celest trimis să aducă un salut (salute) ori să promită salvarea sufletului poetului. Aceasta este donna angelicata, purtătoare a grației divine sau Beatrice, care ocupă un loc central în viziunea excepțională pe care o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Biancifiore unor negustori, care o aduc în Orient și o cedează amiralului Alexandriei. Florio își ia un nume fals pentru a se deghiza, acela de Filocolo, și 598 „Aceste cantare populare proveneau din istorisiri spuse oamenilor în piețe publice de către trubaduri sau cantastorie, și erau bazate, în mare parte, pe romanele franțuzești, deși unele puteau fi și orientale ca proveniență. Cantare reprezenta un gen popular prin excelență. Protagoniștii erau nobili plini de farmec, intrigile dramatice, simple și dinamice, cu treceri rapide
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fi cătând,/ Nu-i vei găsi perechea nicăirea:/ Făcând-o s-a-ntrecut pe sine Firea.”679 Poetul îi închină o adevărată baladă în poem, având un refren care-i subliniază superioritatea și unicitatea, și care amintește de chansons d’amour ale trubadurilor: „Pe toate le-adumbrește doamna mea”680. Zeiță și femeie în același timp, ea îmbină realul cu fabulosul, devenind un prototip al spiritului de sacrificiu în iubire și al fidelității: a fost preschimbată în stea de către Jupiter (așadar a primit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
1982, pp. 133-153. 51. Marino, Lucia, Audience and Narrators, in The Decameron “Cornice": Allusion, Allegory, and Iconology, Ravennba, Longo Editore, 1979, pp. 25-36. 52. Markale, Jean, L’Amour courtois ou le couple infernal, Éditions Imago, Paris, 1987. 53. Marrou, Henri-Irénee, Trubadurii, traducere, note și postfață de Sorina Bercescu, Editura Univers, București, 1983. 54. Martin, Priscilla, Sex, Discourse and Silence, în Chaucer's Women: Nuns, Wives and Amazons, Macmillan, 1990, pp. 218 230. 55. Mckisack, May, The Fourteenth Century 1307 1399, Oxford
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prefectul județului. „La 1910 am făcut totul și am adus în Bârlad pe fratele meu, Neculai, care era profesor la Gimnaziul, d evenit liceul din Huși, spune profesorul G. Neștian în textul prelucrat de profesorul Gh. Ivănescu („Profesorul G. Neștian, trubadurul Academiei Bârlădene” din volumul Bârladul odin ioară și astăzi). Într‐ un alt volum al aceleași lucrări (Bârladul odin ioară și astăzi) în articolul „Strada mare a orașului Bârlad...” autorii scriu următoarele despre Grigore Vasiliu și frații Neștian: „Se povestește că
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
e mereu gata să izbucnească în plâns. Și proza, chiar atunci când evocă întâmplări crunte și nenorocite răsuciri de destin (ca, de pildă, în nuvelele din Mărin ocnașul, 1923), e moleșită într-un sentimentalism fără speranță. Emotiv ca un adolescent întârziat, „trubadurul”, invadat de amintiri duioase și atașat de „nimicuri dragi”, are - ca și în stihuirile lui - „ochii scăldați în lacrămi”. Așa, în schițele și în însemnările pretins epistolare din Priveliști și amintiri (1912), Floarea iubirei (1914) și Dragostea unui trubadur (1916
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
întârziat, „trubadurul”, invadat de amintiri duioase și atașat de „nimicuri dragi”, are - ca și în stihuirile lui - „ochii scăldați în lacrămi”. Așa, în schițele și în însemnările pretins epistolare din Priveliști și amintiri (1912), Floarea iubirei (1914) și Dragostea unui trubadur (1916). Printre înduioșări, înfrigurări, deprimări, o „inimă tristă” bate și un peisaj, la rându-i, plângător intră numaidecât în rezonanță. Câteva vagi fizionomii și un umor silit nu destramă monotonia acestor debile narațiuni suspinătoare. SCRIERI: Flori de câmp, Vălenii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
rându-i, plângător intră numaidecât în rezonanță. Câteva vagi fizionomii și un umor silit nu destramă monotonia acestor debile narațiuni suspinătoare. SCRIERI: Flori de câmp, Vălenii de Munte, 1909; Priveliști și amintiri, București, 1912; Floarea iubirei, București, 1914; Dragostea unui trubadur, București, 1916; Flori de pădure, București, f.a; Mărin ocnașul, București, [1923]. Repere bibliografice: Trivale, Cronici, 329-330; F., „Priveliști și amintiri”, VR, 1913, 3; Mihail Sorbul, „Priveliști și amintiri” de Const. A. Giulescu, „Minerva”, 1914, 1830; Andrei Braniște, Const. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
acest prim nivel, ea se silește să îndoaie abstracțiunile și să le dea un ritm care să izbească mai plăcut urechea și să fie mai ușor de reținut". În ce privește lirica propriu-zisă, una de natură erotică, este desuet medievală, în siajul trubadurilor. "Complexul Ienăchiță Văcărescu are, astfel un dublu registru. În cel mai prefăcut oh al lui lui ("oh, amar și vai de mine") răzbate și suspinul omului de început de drum care trebuie să zăgăzuiască fluviile limbii pentru a crea un
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
tragicului, care nu cad în desuetudine, ci izbutesc să păstreze aparențele modernității. Poate că reușita vine din faptul că toate producțiile sale poetice au o anume conotație scenică, tragicul fiind mai degrabă „jucat” decât resimțit ca destin, cum mărturisesc poemele Trubadurul mincinos, Lamentația poetului pentru iubita sa, A doua odă a lui Lactanțiu pentru iubita sa, Invitație la o artistă, Baladă studențească, Regele visător și mai ales Corydon, din care faimoase vor deveni versurile „Sunt cel mai frumos din orașul acesta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
poezie și teatru, București, 1978; Mancaș, Trecut, 192-197; Ruja, Valori, 61-66; Nae Antonescu, Elemente fenomenologice în estetica lui Radu Stanca, ST, 1980, 3; Lit. rom. cont, I, 391-393; Anca Sârghie, Radu Stanca, Cluj-Napoca, 1980; Șerban, Ispita, 275-279; N. Barbu, Un trubadur al vieții, al morții și al dragostei, CRC, 1981, 2; Livius Ciocârlie, Mari corespondențe, București, 1981, 241-272; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 45-51, 382-387; Piru, Ist. lit., 486-487; Zaciu, Cu cărțile, 48-54; Monica Lazăr, Memoria lui Radu Stanca, VR, 1982, 12; Brădățeanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
suferință cei care abia așteaptă să fie părăsiți de o indezirabilă rudă pe care trebuie să o moștenească), modelate (cît de neadecvate par a fi unele sculpturi moderne în raport cu titlul pe care îl poartă) sau cîntate (să ne amintim cazul trubadurilor plătiți pentru a media sentimentele unui "pătimaș îndrăgostit") etc.; minciuni "artificiale", care îmbracă forma limbajului formalizat ("mincinos" prin faptul că nu ne spune nimic despre referențial, așa cum relația p q este goală de conținut, dar nu și de sens), a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
treilea, Lothar), care reprezintă cel mai vechi monument de limbă "franceză", un document politic autentic, ce stă mărturie pentru nașterea unei noi limbi. Dar poate cea mai interesantă și neașteptată întîlnire dintre politic și literatură medievală se află în poezia trubadurilor. Desigur, e vorba de o poezie de dragoste, originală și rafinată, ba mai mult de atît, de o transpunere poetică a unei filosofii și mistici eretice, sîmbure din care va țîșni ulterior Renașterea europeană. Dar dincolo de aceste aspecte, era și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mistici eretice, sîmbure din care va țîșni ulterior Renașterea europeană. Dar dincolo de aceste aspecte, era și o poezie înscrisă într-un joc social, în spațiul curților senioriale meridionale, pînă în Catalunia, Castilia sau Sicilia, unde miile de poeme cîntate de trubaduri se constituiau în tot atîtea răspunsuri și ecouri la alte poeme, într-un lanț eufonic cu certe conotații politice. În plus, chiar în litera ei, această poezie era plină de aluzii și comentarii la diversele evenimente și luări de poziție
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]