9,257 matches
-
fără îndoială și din acest motiv. Este însă imposibil de integrat într-un singur corp o cantitate atît de mare de împrumuturi culturale, preluate fie ca simple detalii de efect, fie epicizate în episoade cu o adresă în general străină trunchiului principal al romanului, de la mituri naționale precum Miorița la anecdote precum cea cu măcelarul pe firma căruia scrie "Matache Măcelaru" (aici "Daniel") sau chiar la folosirea unor soluții din filme celebre, precum finalul din gloriosul Butch Cassidy and Sundance Kid
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
cuvântul scris, Iar prin mine secolii dezleagă Tot ce-a fost păcat și gând proscris. Blestemat să fie-acela care Nu știe să-ți cadă în genunchi, Să-l dezlegi de ură și trădare, Să-i trimiți noi seve-n vechiul trunchi. Cântec scris și-n piatră și-n istorii, Aburul ființei ce-o avem, Înfruntând hotare iluzorii Printre-atâtea urme de blestem. Dă-ne cărți în loc de circ, și lasă Pe cei duși, înmormântați de mult, Să se-ntoarcă vii la tine-acasă, Cu
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
Pândea, aștepta, Ciugulea și înghițea Tot ce găsea. Si ghearele ei ascuțite Cuțite înfipte-n pământ Săpau o groapă Adânc. Nucul bătrân Răvășea cu crengile lui Norii. Printre frunze Se strecurau tremurând Zorii. * Saveta, mama lui Petre, Strângea în brațe Trunchiul mărului tânăr. Scoarța lucioasă Se lipea de buzele ei Si suflarea fierbinte Năștea picături de apă Ce alunecau ploaie Peste sânii uscați. Un abur argintiu Învălui trupul mărului Lipit de cel al Savetei Si-l ridică Fluturi fosforescenți În jurul luminii
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
în piața publică. Cu ochii ațintiți la cer, ne rugam în fața steagurilor mereu coborîte în bernă la morții noștri rătăciți în cer să coboare din nou pe pămînt, sfințind țărîna pe care le-o așterneam la picioare. Scormoneam mereu sub trunchiurile copacilor, brazi și molizi, și stejari cu coroana arzîndă: le pipăiam cu buricul degetelor rădăcinile ca pe niște frînghii, ca pe niște artere (sau ca pe niște corzi de harfă la care trebuia să cîntăm) stăteam cu urechea ciulită la
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
doar atunci cînd ești în stare să te miri. O groază de timp am crezut că noua muzică românească savantă nu poate fi considerată matineul muzicii clasice. De la o vreme însă cele două felii de muzică (altminteri, tăiate din același trunchi) sunt tratate ca personajele dintr-un desen animat cu Toma și Jerry, care nu pot face niciodată pace, întrucît s-ar duce de rîpă dugheana băcanului. Și ceea ce este mai grav: jocul de-a șoarecele și pisica se petrece, iată
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
apărută la editura M.L.R., și nu am găsit nici urmă de însemnare lămuritoare, necum un aparat critic. Nimic. între timp a apărut însă revista MANUSCRIPTUM (nr. 1-4/2004-2005), care publică un fragment din același roman postum al lui Marius Robescu, Trunchiul și așchia. Fragmentul a fost predat redacției, probabil, înainte de a fi pornit cartea la tipar, aceasta apărând însă mai repede decât voluminoasa revistă trimestrială a M.L.R., altfel excelentă. Important este că publicarea fragmentului de roman în revistă, fie și ulterioară
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10653_a_11978]
-
Important este că publicarea fragmentului de roman în revistă, fie și ulterioară apariției cărții, aduce acele explicații pe care cititorul era îndreptățit să le primească. Le putem găsi în prefața poetei Iolanda Malamen, care însoțește fragmentul. Aflăm de acolo că Trunchiul și așchia a fost scris de Marius Robescu în anii '80, că numără 600 de pagini și că a fost încredințat Muzeului de prozatoarea Gabriela Adameșteanu. Este "un fel de Ťsagať românească", ne spune Iolanda Malamen, o "revelație", creația unui
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10653_a_11978]
-
Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare n Și unda logodită sub cer, vor spune ? cum? Ar trebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coapsa bărbătească al Evei trunchi de fum. * Ei?... S-ar putea ca 1930, cu toate nenorocirile lui de după, și care ne făcură să vorbim iarăși peltic, să fie anul resurecției românești, în spirit, anul ei de aur, european, dacă vreți. Și oricât s-ar încontra
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]
-
tare... Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare Și unda logodită sub cer, vor spune ? cum? Ar trebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coapsa bărbătească al Evei trunchi de fum. * Ei?... S-ar putea ca 1930, cu toate nenorocirile lui de după, și care ne făcură să vorbim iarăși peltic, să fie anul resurecției românești, în spirit, anul ei de aur, european, dacă vreți. Și oricât s-ar încontra
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]
-
copilăriei, doar capul mic aproape cât pumnul, cu pielea zbârcita, părul alb și rar pieptănat cu grebla degetelor și mâinile tăbăcite îl deosebeau de copilul care fusese cândva. Motorul mașinii care urcă drumul desfundat trăgea greu, zgomotul răsfrângându-se de trunchiurile copacilor, de râpă terenului ce alunecase în trepte cu fiecare ploaie, adâncind distanță dintre casele puține, răsfirate într-o încremenire iluzorie. De două ori pe săptămână miercurea și duminică, mașina cu pâine urca pe golgota ultimelor așteptări, nu aducea numai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
copac ajuns la maturitatea deplină și încărcat cu fructe. Cu rădăcinile întinse prin pământ, aidoma cât coroanei, care extrag seva, o prelucrează pentru substanță și aroma fructelor, si o trimit acestora prin tulpina. Vine cineva și îi desparte coroană de trunchi. Ce se petrece cu seva ajunsă în tăietura despărțitoare? Fructele nu o știu, se ofilesc și cad, insă copacul plânge cu ea spre cer prin ochiul neașteptatei răni. Ce se întâmplă cu Dascălul care și-a făcut din viața și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
-n absurd, dar, printr-o mișcare circulară, absurdul se solemnizează. Transcendența e implicită ca-n orice damnare. Spre-a sugera o organicitate, Angela Furtună își recapitulează momentele-cheie ale biografiei prin prisma informului ce se scurge dureros ca o rășină din trunchiul unui brad lovit. Iată o copilărie bîntuită de fantasme rele avant la lettre, prefigurînd o existență sub egida spaimei fără scăpare: "dumnezeu este vocea aceea mică de care se agață frica. femeile, ca niște/ pîlcuri de sălcii, se aplecau fluide
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
G. Vernescu și L. Catargiu), sfârșind prin a se contopi cu Partidul Conservator. Nouă formațiune politică rezultată (în primăvara lui 1884) avea să poarte numele mai mult decat bizar de Partidul Liberal Conservator. Un alt partid, desprins de asemenea din trunchiul liberal, era cel fondat, în toamna anului 1885, de Dumitru C. Brătianu. Partidul Liberal Democrat, cum se numea nouă organizație politică, a apărut din cauza îndepărtării din fruntea guvernului, în iunie 1881, a lui Dumitru Brătianu și a avut ca principala
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
trezindu-ne cu noaptea în cap, să ajungem la facultate la ora opt. A doua bizarerie era legată de înfățișarea acestui profesor de mare clasă. Intra în amfiteatru cu un pas vioi și energic, al cărui ritm contrasta cu înfățișarea trunchiului său încovoiat. O cifoză masivă și ireductibilă, semn al miilor de ore petrecute în scaun deasupra cărților, îi curbaseră coloană toracică și îi împinseseră umerii și linia frunții în față, dîndu-i înfățișarea unui om al cărui creștet o lua tot
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
brațe toată lumina siderală a lumii, ca pe o rășină. Trupul arborelui străbate cele mai spectaculoase locuri de pe croazierele sale europene, Înfigându-și apoi rădăcinile pământești În sud-estul României, la gurile de vărsare ale fluviului În Marea cea Neagră. Aici, trunchiul arborelui se desface În trei brațe - Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe - apoi În altele și altele, unindu-se cu apele lumii și isprăvindu-se În ele. Isprăvindu-se? Acest arbore uriaș adună pe frunzele lui, răspândite ca un umbrar sub
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
parastas credinței, pe albine/ Trimit spre ceruri glas denapoiere” - cf. Sonetul CCXCVIII) - senzual, dar nu lasciv („Fiind ecou nespuselor cuvinte/ Port gând smerit de înzăuat iubirea,/Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!” - cf. Sonetul I): pe trunchiul său italienizant se altoiește, din izbucnire pătimașă în izbucnire pătimașă, un sonetist din ce în ce mai eminescianizant, prin Vis/Visare și Pătimire-întru-Necuprins: „Visul visat visează, Doamne, visul,/ Gândul gândit pe sine se gândește,/Eu voi muri cândva, pe românește/ Și-n locul tău
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
zilnic lăturile minților/ iar cîțiva orbi fac găuri cu bastonul/ și sădesc flori ale căror culori nu le văd niciodată/ Se decretează amnistia generală/ dar primăvara e întotdeauna o ocazie/ cînd pomii de pe marile bulevarde se spoiesc cu var pe trunchi și cu sînge pe ramuri" (ibidem). Nu lipsește nici conotația propriu-zis politică a statuii care funcționează ca un liant al turpitudinilor epocale împinse pînă la crimă: ,în bezna eclipsei statuia care vomită negociază cu teroriștii/ după un timp îi transformă
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
poimâine, să-l îngropam. - Noi?! - Păi cine, mă? Chemăm pe ăia? Câțiva oameni l-au ridicat. Alții au chemat femeile. Au scăldat mortul, l-au primenit și au trimis vorba preotului. Boderică s-a apucat să-i cioplească dintr-un trunchi de stejar, crucea. Boade a coborât de pe streașina casei patru scânduri. S-a gandit să-i facă el tronul. „O fi și asta o pomană pe lumea cealaltă” - și-a zis în sine. Stan și Băcanu se gândeau însă la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
artist și om, cel care a fost maestrul Nicu Constantin. Nu întâmplător am lăsat pentru acest moment pe cei pe care eu îi adun sub un singur nume: Clanul Ciubotaru! Vera, Cristina, Gabi și Vali Ciubotaru, patru vlăstare ale aceluiași trunchi, profesorul și scriitorul Constantin Ț Ciubotaru, cel care a fost moderatorul, hai sa ii zicem așa, - pentru că acolo nu a fost nimic conform regulilor cunoscute, a fost mult mai mult, - evenimentului de la Nottara, care a pus tot sufletul pentru reușita
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
un veșnic amin unde chiar Dumnezeu te botează mereu. Țara mea de creștini botezați sub lumini, cât necaz îți e dat? cât mai ai de oftat? trece timpul la pas. doina-ți moare în glas. s-au rupt brazii din trunchi și-au căzut în genunchi. george filip credea că-ți veghează o stea; cât de tristă ne ești Țara mea din povești! PLÂNGE O STEA în Carpați - în Țara mea plânge pe destin o stea, prin vântoase și talazuri plâng
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
figurează și o statuetă neagră din metal, reprezentând o panteră ucigând un bivol, în valoare de 30 de euro, un bumerang din lemn (30 de euro), un obiect de ceramică “Petras Maria” (35 de euro), o sculptură din lemn (pe trunchi de copac), reprezentând un cioban sprijinit într-un topor, semnată Bledea 2005 (30 de euro), precum și mai multe tablouri, potrivit NewsIn. Darul cel mai scump primit de șeful statului în 2012 a fost o colecție reprezentând copii după obiecte feniciene
Băsescu a păstrat un singur cadou din cele primite în 2012. Vezi care by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39841_a_41166]
-
cum se numea noua limbă<footnote citat preluat de pe internet cu sursă necunoscută. footnote>. Despre filiația latină-română iată ce scrie D`Hauterive (Memoriu asupra vechei si actualei stări a Moldovei, Ed. Acad., p 255-257, 1902): «Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puțin În firea celei dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi si dacă nu m-aș teme să dau o Înfățișare paradoxală
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
a lăsat. Lasă durerea să ne dezmierde, Deschide ușile: ploaia a stat. Nu-l văd oniric pe Dimov. E o poezie de cuvinte. Cuvinte care, ca în teoriile noastre perimate, produc. Produc imagini, nu neapărat din imaginație. Lotca scobită din trunchi, Singură, plină de ziare, Zace la margini de mare. În chip evident, ziarele, insolite, nu sunt produse de imaginație ci chemate de mare, un cuvânt. Tot spunând că arta este formă, trebuie să mai adaug ceva. Sensuri ascunse, de „adâncime
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
în loc de inscripție tombală pe mormântul Doamnei Olga Constanța Esthera Böhmler Breban Zi îndoită Zi îndoită spre moarte. Cine ascultă? Cine vede? Pentru că m-am învins încă o dată, bezmetic secundele bat ca un clopot în trunchiul impudic al beznei ce mă străbate. Și mă dispută. Și mă împarte pe hotarul încins dintre dulcile lumi strivite târziu - ca să pot înțelege - între pleoape, până începe nerușinat să mă ardă încă o zi salvator înclinată spre moarte. Ca o
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
acum să fi fost totul în van, golul de mîhnire dintr-un ochi aici, unde nimeni nu cunoaște răspunsul? trec pădurea, doar foșnet de gînd în urmă, viața mea tolănită în întunericul răzbit de-o zvîntare de zăpadă alipit unui trunchi îmi rămîn mie loial deși la întoarcere am mai făcut un pas. un singur pas. koan i.m. JDS aceeași voce, și totuși mereu alta pe potriva rolului, noaptea tăcut și abătut ca Lazăr după înviere zaci într-un ecou de
Andrei Zanca by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/10488_a_11813]