KorAP: Find »[drukola/base=tuși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...80 >

1,978 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280

în semn de adio. Ești la cuțite cu Jack, altfel n-ai fura de capul tău. Bagă, Vincent! Dă-mi material despre alte învârteli, iar căpitanul nostru te va recomanda pentru un transfer la centrul de reabilitare a deținuților. Scoppettone tuși. Pe bărbie i se prelingea un fir de apă. Dacă n-ai martori, n-ai ce să-mi faci. Upshaw se aplecă peste masă. Mal se întrebă cât de mult îi distorsiona difuzorul vocea. — Ai dat de belea cu Jack

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
foarte, foarte bun. Mal zise: — Magistral. Împinse la o parte cotul lui Dudley și se concentră asupra stilului verbal al lui Upshaw, întrebându-se dacă ar fi putut stăpâni argoul comuniștilor la fel de bine ca pe cel al gangsterilor. Vincent Scoppettone tuși din nou, și iarăși se auziră paraziții din difuzor, care apoi se transformară în cuvinte: — N-o să fie nici un război. Jack și Mickey vorbesc să termine cu vrajba. Poate ajung chiar să facă o afacere împreună. Upshaw spuse: — Poate-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
să rectificați situația înainte de a-mi pierde cumpătul și de a vă revoca statutul de amic al acuzării. Mal îi auzi pe copii râzând afară și pe fetiță țipând în japoneză. Apoi spuse: — Fir-ar să fie, vorbește odată! Eisler tuși, inspiră zgomotos și tuși încă o dată. — Lenny nu va deveni informator așa de ușor ca mine. El n-are atât de mult de pierdut. Mal se întoarse, văzu un cap de mort și privi în altă parte. Dudley își pocni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
a-mi pierde cumpătul și de a vă revoca statutul de amic al acuzării. Mal îi auzi pe copii râzând afară și pe fetiță țipând în japoneză. Apoi spuse: — Fir-ar să fie, vorbește odată! Eisler tuși, inspiră zgomotos și tuși încă o dată. — Lenny nu va deveni informator așa de ușor ca mine. El n-are atât de mult de pierdut. Mal se întoarse, văzu un cap de mort și privi în altă parte. Dudley își pocni încheieturile degetelor. Eisler spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
masculine așezate în jurul unei mese pe care se găsea, exact în mijloc, un revolver mare și negru. O voce întrebă: — Upshaw, pistoalele calibrul 38 sunt dotarea standard în departamentul tău. Tu de ce porți unul de calibrul 45? Danny clipi și tuși, scuipând sânge. Clipi din nou și recunoscu vocea bărbatului: Thad Green, șeful detectivilor de la LAPD. Ceilalți doi inși de lângă Green îi apărură mult mai clar. Erau cei mai gigantici polițiști în civil pe care îi văzuse vreodată. — Te-am întrebat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
îi văzuse vreodată. — Te-am întrebat ceva, detective. Danny încercă să-și amintească când băuse ceva ultima oară, adică în Chinatown, dar știa că nu putea s-o ia razna doar din pricina câtorva tării duble sau cât timp fusese legat. Tuși sec, apoi spuse: — L-am vândut când am devenit detectiv. Green aprinse o țigară. — Asta e o infracțiune interdepartamentală. Te consideri deasupra legii? — Nu! — Prietena ta, Karen Hiltscher, declară altceva. Zice că ai manipulat-o ca să obții anumite favoruri încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
sau mai târziu, va insista la cine nu trebuie și se va alege cu un glonte. Ce îl surprindea era faptul că Danny murise dintr-un accident. Buzz lăsă remarca să treacă, apoi întrebă: — Era Danny homo? Bergstrom roși, tresări, tuși în paharul de bere și zise: — Dumnezeule, nu! Peste două secunde scotea din portmoneu poze cu soția și copiii săi. Buzz se întoarse în L.A., îi dădu telefon unui prieten de la LASD și află că dosarul de la Personal al lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
șefu’. Mal zise: Tot nu cred că ești în stare de gesturi sentimentale. — Se pare că și caii bătrâni se mai învață în buiestru. Ce s-a întâmplat adineauri între tine și prințesă? — Nimic. — Sigur, șefu’. Mal auzi cum cineva tușește în camera de zi. Buzz zise: — Îl pornesc eu. Se auzi o voce spuse: — Domnilor, putem să-i dăm drumul? Buzz intră primul, fluierând la vederea mobilierului. Mal îl urmă, uitându-se atent la Loftis. Era un bărbat înalt și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
dădu un pas în spate. Stompanato îl împinse pe Minear înăuntru și îi dădu drumul la gât. Chaz căzu, inspirând lacom. Mal zise: — Știi ce să-l întrebi. Fă-o cât timp eu caut dosarele. Când încercă să vorbească, Minear tuși. Johnny îl călcă pe gât. Mal își scoase haina, își suflecă mânecile și începu să caute. Apartamentul avea cinci camere: camera de zi, dormitorul, bucătăria, baia și biroul. Mal începu cu biroul - era cel mai îndepărtat de Stompanato și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
crezut că Ellis Loew va crede o asemenea minciună, așa că am eliminat o porțiune din dosarul lui Reynolds, sperând că voi muri înainte ca ei să mă întrebe de ea. — De ce n-ai distrus toată porcăria aia de dosar? Lesnick tuși, îndesându-se și mai tare în halat. — Voiam să-l mai studiez. Mă interesa enorm. Dar tu de ce-ai plecat din echipa de anchetatori a marelui juriu? Din cauza unor frământări morale generate de metodele lui Ellis Loew? — Nu cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
mult știi exact. Buzz își ridică vocea, ca să acopere o năvală bruscă a valurilor, ce se sparseră la țărm. — Am fost implicat în activitatea marelui juriu și în investigarea asasinatelor! Ceea ce nu știu e trecutul! Zgomotul oceanului se stinse. Lesnick tuși, apoi zise: — Știi toate...? — Dom’ doctor, știu de povestea cu incestul și de cea cu operația estetică. Știu și că fiul încerca să dea vina pe tată. Singurul individ care mai știa toate astea era căpitanul de la Procuratura Districtuală care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
Procuratura Districtuală care a fost ucis în clubul de jazz. Și mai cred că vrei să-mi spui tot ce știi tu, altfel n-ai fi recurs la faza aia juvenilă cu Trotski. Logic, dom’ doctor de cap? Lesnick râse, tuși, apoi râse iar. — Înțelegi conceptul de motivație subliminală, domnule Meeks? — Am un creier tare ciudat, șefu’. Vrei s-auzi cum explic eu de ce-ai ascuns dosarele de după vara lui ’49? — Explică-mi, te rog! — Membrii AUFT care știau povestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
ei. Buzz zise: — Înainte ca lucrurile să scape de sub control, se părea că AUFT avea un fel de plan de șantaj împotriva studiourilor. Jucai la două capete? Rețineai chestii pe care le-ai auzit la noi ca să ajuți sindicatul? Lesnick tuși, apoi întrebă: — Cine vrea să știe? — Doi morți și eu. Și cine altcineva o va mai afla? — Doar eu. — Te cred. Deși habar n-am de ce. — Morții n-au nici un interes să mintă. Haide, doctore! Toarnă! Lesnick mângâie obiectul luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890

repetenți! După așezarea în bănci și întocmirea catalogului, a venit din nou "Don' petagog Pavelescu", care ne-a spus: ― Fiți atenți, că strig catalogul și vă dau numere de ordine... Notați-le în maculatoare! Și, după ce-și drese glasul, tușind tremurat, de câteva ori, începu: ― Alexandrescu Virgil, Nr. 1; Antonescu Gheorghe, Nr. 2; Apostolescu Vasile, Nr. 3; Ben Jules, Nr. 4; Botez Nicolae, Nr. 5! Le făcui cu cotul colegilor de bancă: ― Auziți, mă... ați venit la rînd! ― De, păcat

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
stare să faci compuneri bune, și al doilea că am scăpat de corvoada de a ți le mai face eu! Îmi închipui că ești convins că de aci încolo nu mă mai amestec în temele tale de Romînă! ― Hm, hm! tușii eu, fără să-mi convină. Ca să-ți spun drept, cred că nici pîn-acum nu aveam nevoie de ajutor!... ― Ce, a pierdut cineva recunoștința pe stradă, ca s-o găsești tu?! Hai, treci la culcare! ― Sărut mîna! ― Noapte bună! CAPITOLUL IV

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
Iancu Jianu căpitan de haiduci"? Și apoi, Bucura Dumbravă romanul "Haiducul", tot cu viața lui Iancu Jianu, care, la urma urmelor, nu era un haiduc ca toți haiducii, că era de neam boieresc și fusese mai înainte zapciu?! ― Hm... hm! tuși tata, că nu prea-i convenea pomelnicul, de care rămase foarte surprins, neașteptîndu-se la această bibliografie haiducească ― dar de unde le mai știi toate astea? ― Le-am citit în biblioteca ta, unde am mai găsit și "Aventurile celebrului detectiv englez Sherlock

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
refuză să-l priceapă! De ce l-ai aruncat pe fereastră? ― Păi ce era să mai fac cu el, fără nasturi?! ― Îi coseai alții, ființă! ― Bine, știu eu, dar în momentele acelea!... ― Dar de ce să-l arunci pe fereastră? ― Hm... hm! tuși Noica, dregîndu-și glasul, dar ce era să mai fac cu el, v-am mai spus? ― Să-l mănânci, să-l calci în picioare, orice, dar nu să-l arunci pe fereastră! Și, zicând așa, îi întinse lui Noica paltonul. Acesta

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
Sinteza acetilenei? ― Da, sinteza acetilenei! Eu luai creta de cap și-ncepui să-i jupoi hârtia, ca să-mi treacă timpul și să-mi pot răscoli amintirile în legătură cu chimia organică și mai ales cu blestemata de "sinteză a acetilenei". Începui să tușesc, îmi îndreptai gulerul tunicii, de parcă n-aș fi fost la lecție, ci la fotograf, îmi privii numărul de ordine de pe mânecă, îi admirai albastrul frumos ca cerul senin, îi citii cifrele încet... 1282... și-n cele din urmă îmi aruncai

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937

și răspunsul violent al lui Nory se stinse. Se auzi un uruit încet și mici fantome simetrice trecură la distanță prin ceața luminoasă a nopței. - Trenul de 10, zise Lina. Tîrziu! și tot mai avem o bucată .. . Elena ca Elena! Tuși îndesat, strîngîndu-și pelerina de2 drum. - Are s(-i treacă, e tare, e tînără! Oare ce mă fac cu Lenora, acolo e greu! " Da! Gu Lenora!" repetă în gând Mini. - Ai auzit ce teatru a făcut lăcusta? râse Nory. Auzi Mini

Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
și deduc sufletele. Tu vei consulta harta sufletului și vei deduce cartierul respectiv. Te asigur că va fi același: Lipscanii la femei și... - Taci! zise Lina. Parcă a spus ceva Rim! - Nimic! Absolut nimic! Rim nu are nimic de zis! Tușește! - Să vă fac ceaiul! se grăbi Lina, pe care curajul lui Nory față de caracterul neplăcut al doctorului Rim nu o putea liniști deplin. - De ce nu vrei să cruți nimic, Nory! . . . Sunt oameni și locuri frumoase totuși! o dojeni Mini. - Mă

Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

s-a spus că dacă vin aici și fac ce mi se cere, capăt mâncare. Tăcere. — Cine ți-a spus? Pran își dă seama că n-a știut niciodată numele cerșetorului. — Nu știu. Vocea pare să cumpănească o clipă. Apoi tușește, se aude zgomot de chei și zăvorul este tras. Poarta se deschide larg, lăsând să se vadă un bărbat puternic ca un taur, acoperit doar în dreptul șalelor cu o bucată de pânză cadrilată. Probabil abia și-a terminat ritualul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
confuz în mână șnurul de la pantaloni, apoi îi lasă să cadă puțin, să se vadă doar un pic din fesele pline de zgârieturi. — Mai mult! mârâie bărbatul. Pran se conformează, cam fără tragere de inimă. Bărbatul se îndreaptă de spate, tușește, apoi scoate un mormăit care înseamnă ceva mai mult sau mai puțin favorabil. Nu e rău. Ar fi bine să intri. Pran îl urmează, ajungând într-o curte plină de femei. Unele spală rufe, altele curăță orez, legume și aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
i-au desenat dungi de kohl negru. Încearcă să se zbată, dar este ținut strâns. Clipește, încearcând să-și ferească ochii de bețigașul cu vopsea și se trezește cu o palmă peste față. Ma-ji îl cheamă pe Balraj, care vine tușind ca un elefant bolnav și-l imobilizează pe Pran cu brațul său puternic. Când protestează, Balraj îi înfige o mână în gât și Ma-Ji șuieră, pe un ton cu totul diferit de cel pe care i se adresase până atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
roșii, plângăcioși, apoi se întoarce și încuie ușa cu grijă în urma sa. Uneori mai aduce mâncare sau o altă cupă cu lassi. Alteori, vine să-l lege de pat și să-l biciuiască. Face asta cu o curea de piele, tușind și răsuflând greu, șuierând ca un asmatic. Se pare c-o face atât din plăcere cât și din datorie și se achită de sarcina asta metodic, fără să se grăbească, ca un om bogat care savurează un platou de mâncăruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
ochii săi înnegriți de kohl, străpungându-l de pe chipul bătrân, înroșit de fard. Încă tremurând de atâta agitație, face un efort să se calmeze, apoi își dă pe spate părul lung și flutură din mână devenind o ea, după care tușește și se îndreaptă, redevenind un el, apoi se relaxează în altceva, ceva complicat și efemer, un sine însuși impersonal. — Din păcate, avem alte lucruri de făcut, înainte de a te elibera de tirania propriului tău sex. Ești Rukhsana acum, adică nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]