1,961 matches
-
pur și simplu jefuit de aceștia doi. În timp ce funcționara vămii controla revistele lui de modă, ofițerul, care ne ceruse să desfacem bagajele, băga obiecte de îmbrăcăminte ale francezului, cât și alte lucruri, într-o sacoșă, care a dispărut ulterior în tufiș. În ceea ce ne privește, am scăpat ieftin: câteva perechi de ciorapi, câteva pixuri și o bluză. De abia a doua zi am constatat că dispăruseră și termometrul mașinii, și niște medicamente. De altfel, anul acesta, la plecare, am fost controlați
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vision, Superman saw behind the tree. ʻCu ajutorul razelor X, Superman a putut vedea în spatele copaculuiʼ (155) The frightened bird flew behind the bush ≡ (156) The frightened bird flew to a place behind the bush. ʻPasărea speriată a zburat în spatele tufișului/către un loc din spatele tufișuluiʼ vs (153) *The bird saw to the nest *ʻPasărea a văzut spre cuibʼ, dar (154) The bird saw the nest ʻPasărea a văzut cuibulʼ, look 'a privi'+ prepoziții de deplasare / direcție (157) John looked toward
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
frig de să-ți intre reumatismul în oase și să aprinzi focul în toiul verii ca să te încălzești puțin. Oameni și animale sufereau deopotrivă și deveneau lehămețite de viață. Unde a mai văzut omul să treacă la un metru de tufișul unui hotar și abia atunci iepurele s-o ia la fugă? Fără să mai pui la socoteală faptul că, chiar și atunci, fugea fără chef, fără convingere. Nici cîinii nu erau preocupați să fugărească jivina. Lătrau de două-trei ori și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bezmetici și amenințători. Punctulețul acesta era Costică Cotiugă, nume care a fost acceptat de toți cei care au avut de a face cu el și părea venit din negura timpului, neras de la naștere, cu ochi vicleni și gura ascunsă printre tufișurile unei bărbi enorme, roșie ca sîngele proaspăt. Costică purta niște opinci din piele de bou, avea pantaloni din suman și un burnuz din piele de oaie întoarsă pe dos. În spate ducea o desagă din pînză de sac și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
va fi! O să fie rîndul ca la gaz! Cei mai amarnici numai ce vor ieși de acolo și se vor așeza iar la rînd! Lumea rîde, dar Anica nu se lasă. Băi, bufonilor, dacă nu o să vă ajungă, mai sînt tufișuri, pădure, păpușoaie. Mai ales iarna, pădurea va fi plină de... Deși Anica dorea un comunism cam cum și-l imagina ea, n-a fost să fie. Dar ea, personal, proceda după preceptele auzite sau imaginate. Bea bățos secărică și făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
povestea tontălăului. Un berbec, auzi, dom'le! Ce tîmpenie! Cunoștea drumul și percepea apropierea de Crucea Domnișoarei. Iaca, mă voi întîlni cu fiorosul cu ochi de jar. Încetinește mersul și este foarte atent. O boare foșnește pănușile porumbului. Dintr-un tufiș țîșnește o jivină. Parcă a văzut lucirea stranie a doi ochi. Nu, i s-a părut. Ba, nu, chiar au lucit! O dihanie trece ca vîntul drumul. Parcă se oprește și-l privește. Uită-te, se văd ochii! Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mult spre Est? O dau la pace și merg pe bisectoarea unghiului drept. Contez pe informația că Poiana Mare este mare și deci o mică eroare de unghi nu-i întotdeauna o catastrofă. De aici începe adevăratul calvar. Boscheți, cacadîri, tufișuri cu mure, gropi, albii abrupte create de torente ocazionale. Luna este plină, dar luminează bine doar căile de mers ale oamenilor cuminți. Dacă umblai prin pădure nici nu se uita la tine. Poienițele erau luminate dumnezeiește, erau poleite cu aur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
doua zi se duce iarăși pe la fată și scena de ieri se repetă. De data asta, parcă, fiind mult mai conștient de ce i se întîmplă. Spre seară, ies la plimbare în parcul Victor Hugo. Pustiu ca de obicei, cu multe tufișuri și ascunzători. Pe o bancă cei doi fac ce fac porumbeii, adică lugu-lugu, mucu-mucu și timpul trece iute ca un fulger. Ce fac băieții aici? rînjește Macias. Era însoțit de un alt mamut, cu dinții lipsă, probabil de la bătăi. Speriat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Lovește cu lăbuța care are ghearele scoase. Deznodămîntul este mereu același, dar se mai întîmplă să fie și mușcat. Merg spre piscină pe alee, dar provoc supărare. Doi cuci americani, un pic mai mari ca o vrabie, au cuib în tufișurile de trandafiri chinezești. Chirăie și zboară agitați ca să mă îndepărteze. În zbor, îmi ating părul de pe cap. Au o îndrăzneală nemaipomenită! Mă, afurisiților, chiar credeți în victorie? mă rățoiesc la ei. În victorie cu siguranță nu cred ei, dar sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ordonat exterminarea primilor născuți ai israeliților; peripețiile lui Moise (miraculos salvat de masacru și crescut la curtea faraonului) după uciderea unui soldat egiptean care copleșea sub lovituri pe unul din frații săi, în special fuga sa în deșertul Madian, apariția "tufișului arzător" (prima sa întâlnire cu Iahve), misiunea cu care 1-a însărcinat Dumnezeu, de a scoate poporul său din Egipt, și revelarea numelui divin; cele zece plăgi provocate de Iahve pentru a forța consimțământul faraonului; plecarea israeliților și trecerea lor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
continuată de către creștinism. 59. "Eu sunt cel ce sunt" în timp ce păștea oile lui letro, socrul său, preotul din Madian, Moise a ajuns, traversând pustiul, până la "muntele lui Dumnezeu", Horeb. Acolo a văzut "o pară de foc țâșnind din mijlocul unui tufiș", și s-a auzit chemat pe nume. Câteva clipe după aceea, Dumnezeu i se revela ca "Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui lacov" (Ieșirea, 3: 6). Totuși, Moise presimte că este confruntat cu un aspect
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este calea de a reda unui eveniment realitatea sa veritabilă. A face dintr-un lucru un mit Înseamnă a-l readuce la arhetipul său uitat. Uneori, În vise redescoperim arhetipuri ascunse În străfundurile noastre: zborul, de pildă, grădina fermecată, pomul, tufișul arzător etc., etc. Andrei Șerban va ști să facă din Electra mai mult decât un simplu eveniment, mai mult decât un fapt scenic divers, o legendă tragică, Îi va Împărtăși o viață nouă, Întinerind mitul, făcând respirația mai vizuală, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dimensiune universală. Și, spre bucuria noastră, Andrei Șerban se află printre ei. Basarab Nicolescu* Cronologie teatru-operă-workshop-uri Anii copilăriei și adolescenței - În perioada preșcolară conduce improvizații pe tema Hoții și vardiștii Între Parcul Ioanid și Grădina Icoanei, utilizând toate hățișurile și tufișurile disponibile. - În clasa a VII-a regizează O scrisoare pierdută interpretată ca o tragedie lirică cu colegii de la Școala „Popa Rusu“. - În clasa a XI-a montează Năpasta, jucând și rolul lui Ion Nebunul, la Liceul „Iulia Hasdeu“, unde era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și caldă a permis dezvoltarea unor specii veșnic verzi de "luma", "tepu", "larch", "myrtle", arbori de 10-15 metri înălțime, din familia Myrtacee. Am mers aproape 1 kilometru pe jos, prin ierburi înalte de un stat de om, printre liane și tufișuri, arbori și crengi căzute la pământ, acoperite de mușchi. Prin unele locuri terenul era mlăștinos și mustea de apă. Drumul ni-l deschideau doi tineri înarmați cu "macete" pe care le mânuiau în dreapta și-n stânga. Înaintam cu greu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
culoare - precis - maro și poziția ghemuită în care stătea, pe un modest scăunel, o făcea atât de ispititoare. Din colega lui Jeni n-a mai rămas, cu timpul, decât coapsa ei. O zeiță fără nume și chip care, ascunsă în tufișurile memoriei mele, nu binevoiește să-mi dezvăluie decât acea parte, superbă, a corpului ei. * Cum am stat în noaptea aceea din adolescență, desculț și numai în cămașă de noapte, ca țintuit, aproape o jumătate de oră, în picioare, în bucătăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se arăta aproape tot timpul îngrijorată din cauza mea. Doar ea știa să fie tot atât de atentă cu mine. Când mă duceam să mă joc, mă urmărea pe ascuns pe potecile ce duceau la sanctuarul lui Hercule Curinul: se pitea în spatele unui tufiș și mă pândea grijulie, gata să intervină în caz de primejdie. Îmi amintesc de ziua aceea când m-a apărat de o viperă. Mă întâlnisem cu ea fără să știu cât de periculoasă este. O lovisem, din întâmplare, cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în fantastic ("un sistem de reverii puberale sau prepuberale"). Din perspectiva acestei atitudini puberale sunt analizate câteva texte. În Cezara, bunăoară, în care eroul "se refugiază" într-un "paradis" al insulei lui Euthanasiu, "fiecare element" are și "o însemânță sexuală":"tufișul, intrarea, borta cât ai băga mâna, apa vie care se repezea cu mult zgomot din fundul peșterei întunecoase, miros... etc., toate se potrivesc [...]. Atâta numai că felul de a pătrunde în acea peșteră și în "rai", ne amintește mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fost greu. - Mamă, dacă ai ști prin câte am trecut... Eram să mor de foame și de frig, am dormit pe unde am apucat, am dormit prin șanțuri, pe cartoane, prin fân, prin locuri tainice și în unghere întunecoase, prin tufișuri mari, prin cimitire în catacombe, la rădăcina unor copaci și mai 155 puțin prin gară pentru că acolo veneau cei de la ordine și ne alungau în toiul nopții. - O, Doamne, gemu Carlina din toată ființa ei! - Mamă, eram să fiu violat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un medic. Această situație grea le putea influența bunul mers al grupului. Pe când ei tot vorbeau, dintro dată auziră ceva mișcându-se aproape de ei. Toți își indreptaseră atenția spre locul unde se auzea acel zgomot. Tăcând ca niște iepuri în tufiș, instinctiv se dădură înapoi câțiva pași, speriați cu mișcări vizibile, precipitate ca atunci când ești luat prin surprindere. - Ce-a fost asta? Întrebă Simion speriat. - Probabil vreun animal de pradă care umblă noaptea după hrană, răspunse Alin. Zgomotul se auzea din ce în ce mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
rouă, valuri de lumini coboară, Luminând natura verde, până în amurg de seară Vălul negru al tăcerii în văzduh se risipește Lumea iar pe scen-apare și aleargă nebunește. Lunca fumegă alene rotocoale lucii-albe; Murmurul drăguț al apei, tacticos s-aude-n vale; Din tufișuri înverzite se ivesc pe jumătate Animalele fricoase, ce privesc în gol... departe. Muncitorul pleacă vesel cu uneltele spre holdă Aruncând privirea-n treacăt către azuria boltă Un copil în cămășuță, duce vaca la pășune, Altul merge, cu ghiozdanul să primească
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Divină. De-ar bântui o drăgălașă de ciumă neagră. M-aș mulțumi și c-o lingoare leșinată, n-aș zice ba și măcar de-o pârdalnică de pântecariță cufurită cu sânge, că bieții turcaleți mai mult pe vine, pitiți prin tufișuri, decât în șeaua cailor... Dă, Doamne, bine! Și, uite-așa, cătinel-cătinel, pe cale, îi vlăguim, îi împuținăm, îi sângerăm, îi înfricoșăm, îi însetăm, îi înfometăm, îi facem neoameni și-i ademenim la lupta cea mare pe viață și pe moarte de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Gregor. I-am răspuns cu respect și am călărit mai departe, văzându-mi de drum, când, după cotitură, am auzit În urma mea chiote, răcnete, zăngănit de arme. Mi-a fost frică, netrebnicul de mine, și m-am ascuns Într un tufiș, rugându-mă fierbinte la Sfântul Apostul Petru să mă păzească de primejdie, eu nefiind În stare să țin o sabie În mână. După ce n-am mai auzit nici un zgomot, m-am Întors să văd ce se Întâmplase, fiindcă eram curios
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lăsat aici? Nu mai are mult și Îngheață!“ Își spuse Urs, Îngrozit. Erau primele cuvinte cu rost pe care le spunea de la moartea soției sale. Fără să mai stea pe gânduri, luă coșulețul și, ținându-se cu o mână de tufișurile de pe pământul Înghețat, ca să nu alunece, urcă gâfâind malul cel Înalt. Apoi o luă În goană spre casă. O umbră ascunsă după alt stâlp al podului se desprinse de lemnul cu care parcă se contopise și-l urmări cu fereală
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
suprafața apei nu mai fu tulburată decât de stropii ce săreau din urciorul pe care Îl vărsa fără Întrerupere un Înger bucălat de marmură. Cu pași ușori, cei doi se Îndreptară spre un loc știut din zidul grădinii, În spatele unui tufiș de mure unde se ivise o crăpătură tocmai bună pentru a se strecura prin ea un om Încovoiat. Conrad Își Împinse slujitorul cu grijă, pentru ca acesta să nu-și zgârie făptura rotofeie de piatra aspră. Ieși și el, și un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cerut liniște. Suntem o armată de umbre răzbunătoare și așa vom rămâne până ce ne vom Împlini trista datorie. Nu mai știau de când călăreau astfel pe tăcute, când pădurarul se opri. După o cotitură a drumului care șerpuia printre pajiști și tufișuri joase se zărea la lumina lunii conacul lui Neidhard. O cărare largă despărțea grădinile și acareturile numeroase de pășunile dimprejur. Mai departe, tupilat printre pomi, crezură a vedea satul. Domeniul, prosper, părea Îngrijit de o mână de bun gospodar. — Ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]