1,333 matches
-
Sigur, Lefter folo- sește o figură de stil, exagerarea vine aici din unghiul unei antipatii și nu din cel al analizei psihologice. Vedem însă calmul și laconismul cu care șeful expediază comportamen- tul neplauzibil al funcționarului. În fața acestui calm avem tumultul afectiv, agitația nebună, reacțiile emoționale exo- gene ale acestuia determinate de pierderea unui potențial câștig fabulos. Este Lefter Popescu un nevrotic ? Fiecare dintre reacțiile sale stă sub semnul lui „simț enorm și văz monstruos”, gesticulația sa este aiuritoare, oricum violentă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
violența extraordinară a imaginii care ni-l înfățișează pe diacul martir, ucis cu bâte, sihastrul izolat pe ostrov, care probabil, nu întâmplător se numește Isihie, este beneficiarul unei liniștiri desăvârșite în fața ispitelor lumii, a unei isihii care îl izolează de tumult, întocmai cum ostrovul din mijlocul râului îl izolează de restul lumii. În această împărăție a liniștii, cărțile sunt centrul vieții, căci, aflăm din text, monahul Isihie, se îndeletnicește de ani de zile cu copierea cărților Sfinților Părinți. Este un refugiu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
terfelit, umilit, va intra într-un lung șir de alți ani, pe care îi privim peste umăr și îi vedem cenușii, terni, aproape inutili. Și totuși, TIMPUL NU POATE FI INUTIL. TIMPUL NE-A FOST DĂRUIT SPRE MÂNTUIRE. Într-un tumult de voci în care fiecare se pretinde deținătoare unică a adevărului, vom fi aspirați din nou de o tornadă de zgomote, zvonuri, știri contradictorii, noutățî culese de pe toate canalele TV și mai ales de la vecinul. Ne vor înnebuni colegii cu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
institutele de profil și din marea practică. După cuvântările ocazionale am prezentat un “Cum laude” din care consider că trebuie să spicuiesc: “Suntem ceea ce suntem ca suma Înfăptuirilor de secole a celor care ne-au precedat, a zbaterilor lor În tumultul vieții, a dăruirilor totale profesiunii și specialității pentru care s-au format. Permiteți-mi deci, ca 1a acest moment aniversar al vieții mele, laudele pe care mi le aduceți să le Închin gloriei lor, ca o pioasă recunoștință pentru tot
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
niciodată În stare să fac o analiză literară; de aceea Încerc una ecologică. Incontestabil, Eminescu a fost un romantic. Nici nu putea poporul român, lipsit de libertatea oferită de putere și bogăție, săși manifeste geniul În altă parte decât În cadrul tumultului frondei culturale a romantismului, pe bună dreptate definit de unii ca “revolta romantică”. Iar el, Eminescu, se autodefinește ca atare În una dintre ultimele sale poezii. Iar ecologia, fie numai ca simplă definiție, vine din Germania anului 1866, adică din
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
clinica tulburărilor de comunicare verbală, pe care am încercat să o onorez față de cititorii mei, ca o continuare și o completare a lucrării menționate. Mulțumesc familiei mele care m-a încurajat să finalizez această lucrare, într-o perioadă în care tumultul vieții cotidiene ne abate spre noi orientări și în care eforturile de a ne concentra pe munca de cercetare și scriere sunt tot mai puțin apreciate. Mulțumesc tuturor celor care având răbdarea să parcurgă și prezenta lucrare vor găsi ceva
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
lui C. au rămas în manuscris nepublicat încă. Considerată de C. un accident, fără legătură cu creația sa autentică, placheta de tinerețe, Poeme și proză (1913), anunța dominantele liricii lui: amestecul „neghinei” terestre în „spicul de aur” al idealului și tumultul „inimii” întrecând „armoniile gândirii” (Inimei). Acompaniamentul grav, elegiac, al neliniștilor stârnite de spectacolul „eternităților contradictorii”, o gesticulație patetic-romantică, ce transformă în procesiune sacramentală căutările sau umbletul în lume al omului, irizările simbolice, sugestia reușesc, în Drumul, să transmită prezența misterului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
unui ritm dionisiac, care e și al lumii, însă, în primul rând, el se revelă prin intermediul neostoitei febre erotice în care trăiește eroul cărții, scriitorul Emanoil Glineanu. Iar C. este, în același timp, poetul evocator și analistul lucid al acestui tumult. Pentru că ceea ce în epocă a putut duce la acuzația de pornografie - pictura voluptuoasă a trupului feminin și a îmbrățișării erotice, iubirea în multiplele ei ipostaze (pură, spirituală, pentru Hermina, văzută ca dublul angelic al bărbatului; vicioasă, când obiectul ei e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
cvartetelor, concertelor sau simfoniilor sale, să regăsească acel allegro giogoso, acel dans aiuristic și entuziast al finalului Simfoniei a VII-a, nemaivorbind de finalul celei de a noua, al „Înfrățirii milioanelor”, un semn al „ieșirii” necesare, umane, posibile, din orice tumult social sau uman, o reafirmare nu numai a speranței, dar și a echilibrului și sensului umanității. „Să ieșim pentru a revedea stelele!” Și, oricât de tentantă, de miraculoasă ar fi arta unui Kafka, Ionescu sau Beckett, admirația mea se va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
plec de lângă tata în ropote de aplauze și pe scenă mă pomenesc cu o coroană de premiant și un voluminos pachet de cărți tipărite la „Fundația Regală”, orchestra școlii repetă imnul premianților, apoi aplauze și iarăși aplauze. În sufletul meu tumult de emoții și gânduri tot mai înaripate. Tata mă tot fura cu privirea și avea și el lumea gândurilor și emoțiilor lui... După terminarea acestei festivități directorul, urmat de profesori, părăsește sala, dar știind că în septembrie va fi înlocuit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nu avea nici o funcție de conducere în aparatul cultural. Acum, la cincisprezece ani de la căderea dictatorului, care, caz rar în istorie, mai ales în cea românească, și-a primit pedeapsa rușinoasă și pe merit, opiniile față de el, de cariera și de „tumultul” social pe care le-a prilejuit sunt încă simplificate, au un iz de partizanat nedemn de o calmă și obiectivă contemplare a istoriei, a propriei noastre istorii. Unii îl ridică în slăvi ca „patriot” și „constructor”, alții, cei mai numeroși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
terminat ca să rabd una ca asta. Dispari... A venit vremea să înveți ceva, am auzit spunând o voce, ca un geamăt. Nu eram singur. Și indiferent ce era acolo, știa cine sunt. Ceva se mișcă din nou în pădure. Oscilațiile tumultului prinseră să se ițească cu o furie sulfuroasă de vânt fierbinte și apoi, aproape imediat, încetară să se mai zbată. Auzeam sunetele răbufnirilor ușoare, sacadate, a ceva ce se apropia. Înaintând cu nerăbdare. Dorind să fie remarcat. Voia să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
consumului vizează, prin căutarea noutății, să redinamizeze complexul aici-acum, să exorcizeze uzura timpului individual, să reintensifice durata. Dacă universul consumului nu poate fi separat de raportul cu lucrurile, preocuparea pentru timp constituie acum, în mod paradoxal, motivația lui subterană. Din tumultul nevoilor, trebuie distinsă vocea celor porniți în căutarea unei tinereți emoționale reînviate la nesfârșit. Într-un text apărut de ceva timp, Lévi-Strauss nota că societatea de consum modernă a făcut din americani un fel de copii mereu în așteptarea a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
i l-a adăugat, ca pe o caracteristică definitorie, față de cealaltă.“ (Scînteia, 30 decembrie 1971) „Istoria v-a descoperit din plămada din care s-au plămădit atâtea genii românești, și-i aparțineți. Binecuvântată deci fie istoria. Și dacă mâine, în tumultul treburilor de stat și de partid, veți găsi o singură clipă de răgaz, stați numai o clipă, după vorba poetului, ca o sabie cu vârful în sus, ca o cumpănă între trecut și prezent, ca o cumpănă între prezent și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Partidului“, Informația Bucureștiului, 6 decembrie 1977) VIDA Gheza „Cred că arta noastră trebuie să conțină acele motive care să refere profund și superior despre realitățile complexe de astăzi, astfel ca generațiile viitoare să înțeleagă și din aceste creații ceva din tumultul procesului revoluționar prin care a trecut și trece România socialistă.“ (Contemporanul, 24 septembrie 1971) „Pentru că trebuie să înțelegem limpede că avem îndatoriri mari față de societate. Trăim o epocă frământată, în sensul cel mai frumos al înțelegerii ei. Construim societatea socialistă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Josefa Hoffer (cumnata lui Mozart) și să-i urăm noi succese, spre afirmarea cu justificată mândrie a talentului ei remarcabil, și ca artist român, în lume. (Flacăra Iașului, 23 iunie 2003) ANUL ANIVERSAR ȘI MAREA MUZICĂ Pentru Iași, în acest tumult al vieții cotidiene, singura șansă de a se menține în centrul atenției este aceea de a înregistra succese, ca întotdeauna, în primul rând în domeniul spiritual. Acest binecuvântat sol cu talente și inteligențe autohtone sau naturalizate poate păstra nealterată emblema
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
ceilalți parteneri. Din distribuție vor mai face parte Elena Roșca, în rolul Azucena, Mihai Frunză va fi Contele de Luna, Cristian Waks în rolul lui Ferrando, Brândușa Moțoc, Ines și Constantin Cristea, un țigan bătrân. La sfârșit de an, în tumultul unui nou efort pentru pregătirea unui turneu de mare răspundere, spectacolul amintit se constituie într-o sărbătoare de suflet, la încheierea unui an calendaristic. Așadar, de Moș Nicolae, ieșenii vor primi un cadou de suflet prin acest spectacol, iar protagoniștii
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
undeva pe iarbă, nu-i chip să înaintez prin masa de oameni, instalate microfoane și difuzoare, de aceea se auzea, se face și sfințirea unui preot, povestește o femeie din fața mea unei alteia, detaliile oferite din abundență se pierd în tumultul de voci care urcă până la mine ca o grindină nedorită, slujba e pe sfârșite, și parcă au trecut sute de ani peste aceste locuri, soarele sclipește viu în auriul hainelor preoțești, cel cu barbă albă e episcopul, spune o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a enunțului: Sau uite, dacă nu mă cunoști, îți spun eu acum, eu nu prea visez. Nu cred în Făt-Frumos, nu cred că exista acel băiat/bărbat care se va arunca la (wordpress.com) Uite că îmi permit ca în tumult de lună calendaristică imaculată, cu ger și puzderie de sentimente semipreparate să fiu dezordonată, ba chiar nesimțitoare (pilulele.blogspot.com) A: Cum îl cheamă? B: Cum îl cheamă? Tot Horia. Uite ce coincidență! (IVLRA: 241) Uite cine (mai) vorbește acum
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
din Kyoto. Iar În unele seri pleca pe neașteptate, la câte o oră nepotrivită, să viziteze conacele curtenilor, unde aveau loc Întâlniri secrete. Tinerii samurai nu Înțelegeau nici motivele acestor acțiuni, nici de ce cuteza Nobunaga să se aventureze În primejdiosul tumult al unei țări aflate În război cu ea Însăși. Tokichiro, desigur, nu putea nici el Înțelege asemenea Împrejurări. Dar și dânsul Își folosea timpul meditând asupra unor lucruri. „Capitala s-a schimbat,“ Își spuse. În vremea cât cutreierase prin țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Totuși, privindu-i, se observa din prima clipă că erau comercianți. Cu Nobunaga primit În gazdă, Templul Honno nu mai era un simplu templu. Din noaptea de douăzeci și nouă Începând, la poarta principală a templului nu mai contenea un tumult de căruțe, palanchinuri și oameni care intrau și ieșeau cu mare zarvă. Audiențele pe care le acorda acum Nobunaga păreau a privi probleme de mare importanță pentru Întreaga națiune. Astfel, un om se putea retrage după ce beneficiase măcar de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să năvălească În liniște, fără strigăte de luptă, cu steagurile coborâte și Împiedicând până și caii să necheze. Dar, de cum se repeziră pe porți, dând năvală În oraș, trupele clanului Akechi se Însuflețiseră deja până la frenezie. — La Templul Honno! Prin tumultul general, din casele de ici și colo se auzeau uși deschizându-se, dar locatarii, imediat ce priveau afară, Își retrăgeau capetele la loc și trânteau ușile, Încuindu-le cât mai bine. Printre numeroasele unități care alergau spre Templul Honno, forțele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
puternic pentru a rezista forței zdrobitoare a armatei lui Hideyoshi. Însuși Castelul Yodo se aflase În acea stare, cu câteva zile În urmă, când Mitsuhide ordonase să fie Întărit. Parcă ar fi Început să Înalțe un stăvilar abia după ce auziseră tumultul valurilor. Poate că singurul lucru pe care Mitsuhide nu-l regreta, În acel moment, era faptul că un număr de generali și soldați Îi rămăseseră credincioși și luptau cu furie, demonstrându-și pe deplin loialitatea. Într-un sens, era paradoxal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
oftaturi și de glasuri scăzute. Avea să fie dificil să se ajungă la o hotărâre. Putea fi un punct de răscruce pentru clanul Oda. În aparență, nu era nimic mai mult decât o rumoare de voci individuale, dar, pe dedesubtul tumultului, se simțea o mare neliniște cu privire la deznodământul confruntării Între Katsuie și Hideyoshi. În toiul acelei atmosfere apăsătoare, un maestru al ceaiului intră și-l informă, Încet, pe Katsuie că era trecut de amiază. Dând din cap spre el, Katsuie Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Privindu-l pe Fujitaka, Hideyoshi observă că, În ultima jumătate de an, părul său de la tâmple căpătase culoarea chiciurei. „A, omul acesta e un stăpân,“ Își spuse el, recunoscând, În același timp, că, pentru ca un om să ia poziție În tumultul evenimentelor și pentru a nu da greș, trebuia să-și sacrifice vigoarea cărnii și culoarea părului. Împotriva propriei voințe, Îi părea rău pentru Fujitaka, de fiecare dată când se uita la el. — Când de dincolo de lac și din cetate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]