1,307 matches
-
în care Muguri de magnolii, orhidee, ghimber sălbatec, / Trestie mirositoare, scorțișoară, / Piper sălbatec, dafin de câmp, / Fructul cornului tânăr însămânțând luna, / Toate acestea într-un alambic, / Ca într-o vrajă continuă se înfrățesc. / Proaspete arome la fântâna cu mandarini..., iar tumultul sufletesc debordează, antrenând văzul, auzul, mirosul, fiindcă Purpuriu, maro, roșu, vernil și verde închis, / Coralul, ametistul, chihlimbarul, / Smaraldul și albastrul: / Penele păunului într-un ritual peste florile tinere / Logodesc aurul și argintul în broderii, și toate se întâmplă când Mâna
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
înaltă profunzime sofianică, restul ce se mai rostuiește în făptura lui fizică nu are sens, e trecător sau amăgitor.” Portretizării Baboiene i-ași mai adăuga o mărturisire personală: am avut șansa vieții de a mă naște și a viețui în tumultul marilor zbateri ce a cuprins lumea în secolul XX: înălțarea fascismului și bolșevismului cu cruzimile lor - strivirea personalității umane și înzăgăzuirea ei în tiparele ideologice ale asupritorilor, cât și prăbușirea totalitarismului și revenirea la „drepturile omului”. Luat de curentul care
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
o dreaptă lege a compensației morale care-mi vine peste ani - motiv în plus să aduc încă mulțumiri pentru inspirata invitație ce mi s-a făcut. După aceea, fiecare elev și fiecare educator sunt dirijați pe clase și pe serii. Tumultul vocilor cristaline se mută din curtea școlii în clase spațioase, luminoase, cu unele materiale didactice ajutătoare. Bobocii au intrat deja în prima lecție din viața lor de școlari. Prin ușa întredeschisă privesc un tablou demn de imortalizat pe peliculă. O
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
realitate din actualul Priponești. Un mare număr de case nu mai sunt locuite de urmașii celor de odinioară, care au luat drumul orașului, după un trai mai bun. În casele cu mulți copii din trecut nu mai este nimeni. În locul tumultului celor trăitori atunci, acum se observă părăsirea, paragina, ruina, tristețea, singurătatea locurilor mai ales în timpul nopții, când doar bufnițele mai dau semne viabile cu sinistre presimțiri. Încă un argument în plus care demască și mai acuzator comunismul care a depopulat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
suporta cele mai aspre rigori disciplinare legale!” Știe toată lumea ce înseamnă aceste aspre rigori disciplinare legale. “Simfonia Nr. 41, Jupiter.” Finalul. Măreț, plin de lumină... Orchestra atacă, acum, “Tablouri dintr-o expoziție”. Prin fața ochilor spiritului se perindă imagini sugerând viața, tumultul ei cotidian, prin intermediul unei muzici divine. Fiecare frază muzicală înseamnă oglinda plină de armonie a unei idei. Notele, în curgerea lor măiestrită, nu reprezintă numai sunete în sine, disparate, care, puse împreună, să poată alcătui o imagine, un gând, un
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
clasică, dacă vreți, deci mult mai cunoscută: “Nu spera și nu ai teamă, Ce e val, ca valul trece, De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămâi la toate rece” R: Credeți că poetul trebuie să fie rece, departe de tumultul vieții cotidiene?” P: N-am spus asta. Și nici Eminescu nu cred că s-a gândit la așa ceva când a scris aceste versuri. Mai degrabă totul trebuie judecat și înțeles altfel: “Poetul rămâne rece la nimicul cotidian care-l înconjoară
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pregătit pentru a comunica celor însetați de frumos cele necesare. Prof. Mitică Giuvalie Galați 14 martie 1975 De-a lungul întregii mele vieți îmi voi aminti vizita aici. Cuvântul „mulțumesc” nu exprimă îndeajuns sentimentele mele de recunoștință. Omul obosit de tumultul vieții cotidiene găsește aici liniștea, calmul și dragostea. Vă urez din toată inima să vă continuați prin veacuri nobila misiune. Semnătură indescifrabilă 8 ianuarie 1976 Am poposit în amurg de iarnă, printre dealurile Neamțului, pentru puțin timp, să ascultăm din
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și discutăm una, alta cu Iosif Bobinaș și cu încă vreo doi demni căutători ai adevărului. Bine ne este, adânc tragem fum în piept, duios sorbim din pahare vodca rusească și mult discutăm, nu cu agitații inutile, nu ne macină tumultul, acesta nu caracterizează întrunirea noastră, ci o anume dezabuzare calmă, dublată de sentimentul specific acelor inși care multe au căutat, multe știu și tot n-au ajuns la capătul căutărilor. Și pe când stăm noi, caracterizați de asemenea stări, tocmai vine
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
bombă. ― A lăsat instrucțiunile definitive. ― Dumnezeule! ― exclamă Gosseyn. Se simțea slab. Așteptase, tot așteptase ca cineva să-i spună ceva. În mod deliberat așteptase până în ultima clipă ca să acționeze. Și acum, poftim! Fata părea că nu-și dă seama de tumultul său sufletesc. ― A spus (vocea ei scăzu până a nu mai fi decât un murmur:) că trebuie să te prefaci c-ai fi interesat de Institutul de Semantică și că, acolo, urmează să colaborezi cu... cu... Se clătină, părând gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
bombă. ― A lăsat instrucțiunile definitive. ― Dumnezeule! ― exclamă Gosseyn. Se simțea slab. Așteptase, tot așteptase ca cineva să-i spună ceva. În mod deliberat așteptase până în ultima clipă ca să acționeze. Și acum, poftim! Fata părea că nu-și dă seama de tumultul său sufletesc. ― A spus (vocea ei scăzu până a nu mai fi decât un murmur:) că trebuie să te prefaci c-ai fi interesat de Institutul de Semantică și că, acolo, urmează să colaborezi cu... cu... Se clătină, părând gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Baldwin 622. Carcasa de metal a locomotivei abandonate în deșert, la șase ani de la terminarea războiului, este ținta spre care se îndreaptă Salomon Horaz, ofițerul evreu ce a servit în serviciile de informații ale Maiestății Sale. În fața rămășițelor ce evocă tumultul sângelui și remușcările celor care supraviețuiesc, un dialog neverosimil se încheagă între locomotiva trăindu-și agonia sub soarele nemilos al Orientului și soldatul ce revine pe urmele trecutului său. În prozele lui Pratt, ca și în arta lui Alejo Carpentier
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un elan romantic pe care nu și-l putuse opri. Aștept să citesc. Nu uita de zilele de pe frontul italian și de aurul Muntenegrului. Din pragul tavernei, privirea lui Corto încadra siluetele lui Hemingway și Joris Ivens, îndepărtându-se către tumultul altor zile și fronturi. Nu ne fi dat să îmbătrânim niciodată cu adevărat, repeta Corto cu zâmbetul său enigmatic, dar asta este deja o altă povesteă * Îndepărtat de viață, din care ajungeau până la el doar resturi de vise, Corto descoperea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
făcea semn de pe taburetul lui înalt. S-au așezat alături de el, Tarrou împingând liniștit un vecin zgomotos. Alcoolul nu vă sperie? \ Nu, spune Tarrou, dimpotrivă. RIEUX ASPIRĂ MIROSUL DE IERBURI AMARE DIN PAHARUL SĂU. ERA GREU DE VORBIT ÎN ACEST TUMULT, DAR RAMBERT PĂREA OCUPAT MAI ALES SĂ BEA. DOCTORUL NU PUTEA ÎNCĂ SĂ JUDECE DACĂ ERA BEAT. LA UNA DINTRE CELE DOUĂ MESE CARE OCUPAU RESTUL LOCALULUI STRÂMT ÎN CARE SE AFLAU, UN OFIȚER DE MARINĂ ȚINÂND ÎN STÂNGA ȘI ÎN DREAPTA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
copilul se zbătea din toate puterile. Rieux, care din timp în timp îi lua pulsul, fără necesitate de altfel și mai degrabă ca să iasă din nemișcarea neputincioasă în care se afla, simțea, închizând ochii, cum agitația aceasta se amesteca cu tumultul propriului său sânge. El se confunda atunci cu copilul condamnat la supliciu și încerca să-l susțină cu toată puterea sa încă nealterată. Dar, un minut reunite, pulsațiile inimilor lor se dezacordau iarăși, copilul îi scăpa și efortul lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a urmat a arătat limpede că această incertitudine era lipsită de importanță. Febra urca. Tușea devenise din ce în ce mai răgușită și îl tortură pe bolnav toată ziua. Seara, în sfârșit, părintele a expectorat această vată care îl sufoca. Era roșie. În plin tumult al febrei, Paneloux își păstrase privirea indiferentă și, a doua zi dimineață, când a fost găsit mort, pe jumătate răsturnat din pat, privirea lui nu exprima nimic. Se scrisese pe ușa lui: "Caz îndoielnic". Sărbătoarea tuturor Sfinților din anul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
LUMINAT DE O LAMPĂ DE PAT. MAMA LUI TRICOTA, RIDICÂND DIN CÂND ÎN CÂND CAPUL CA SĂ SE UITE LA BOLNAV. DOCTORUL FĂCUSE ACUM TOT CEEA CE ERA DE FĂCUT. DUPĂ PLOAIE, TĂCEREA S-A MATERIALIZAT PARCĂ ÎN ODAIE, PLINĂ DOAR DE TUMULTUL FĂRĂ GLAS AL UNUI RĂZBOI INVIZIBIL. CRISPAT DE NESOMN, DOCTORUL ÎȘI ÎNCHIPUIA CĂ AUDE, LA MARGINEA TĂCERII, ȘUIERATUL UȘOR ȘI REGULAT CARE ÎL ÎNSOȚISE ÎN TIMPUL ÎNTREGII EPIDEMII. I-A FĂCUT MAMEI LUI UN SEMN CA S-O DETERMINE SĂ SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spună celei care îl însoțea: În acest loc, în acea vreme mi-a fost dor de tine, și tu nu erai aici". Acești turiști ai pasiunii se puteau atunci recunoaște : ei formau mici insule de șoapte și de destăinuiri în mijlocul tumultului prin care mergeau. Mai mult decât orchestrele de la răscruci, ei erau cei care anunțau adevărata eliberare. Căci aceste perechi în culmea fericirii, înlănțuite strâns și zgârcite la vorbă, afirmau, în mijlocul tumultului, cu tot triumful și nedreptatea fericirii, că ciuma s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
formau mici insule de șoapte și de destăinuiri în mijlocul tumultului prin care mergeau. Mai mult decât orchestrele de la răscruci, ei erau cei care anunțau adevărata eliberare. Căci aceste perechi în culmea fericirii, înlănțuite strâns și zgârcite la vorbă, afirmau, în mijlocul tumultului, cu tot triumful și nedreptatea fericirii, că ciuma s-a terminat și că teroarea își trăise traiul. Ei negau liniștiți, împotriva oricărei evidențe, că am fi cunoscut vreodată această lume smintită în care uciderea unui om era la fel de cotidiană ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
muzică răzbătând din centrul orașului. La un moment dat, dintr-unul din imobilele din fața casei au răsunat două focuri de revolver și din oblonul scos din țâțâni au sărit așchii. Apoi a fost din nou tăcere. De departe, și după tumultul zilei, asta i se părea lui Rieux cam ireal. ― E fereastra lui Cottard, a spus deodată Grand, foarte neliniștit. Dar Cottard a dispărut totuși. ― De ce se trage ? l-a întrebat Rieux pe agent. ― Ca să-l amăgească pe cel din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe care o deplânge. „Un mare număr de case nu mai sunt locuite de urmașii celor de odinioară, care au luat drumul orașului, după un trai mai bun. În casele cu mulți copii din trecut nu mai este nimeni. În locul tumultului celor trăitori atunci, acum se observă părăsirea, paragina, ruina, tristețea, singurătatea locurilor, mai ales în timpul nopții, când doar bufnițele mai dau semne viabile cu sinistre presimțiri. Încă un argument în plus care demască și mai acuzator comunismul care a depopulat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
intelectuale, căci flamanzii lui Verhaeren vorbesc pe față și au ceva din asprimea și seninătatea naturii. În Dialoguri rustice, convorbitorii nu mai sînt masele anonime, ci personalități distinse care umpleau înainte uzinele, străzile și cîmpiile. Verhaeren a înlocuit nevroza și tumultul cu calm și simplitate. Pe care Verhaeren să-l iubim mai mult? (...) Verhaeren știe să privească și să rămîie fidel emoțiilor imediate. Forma simplă a poemelor e perfect adecvată sentimentelor exprimate. Nu mai găsim emfaza și elocința, de multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prerevoluționar”: „Dar în tavernele și lupanarele ce ne-ar înfățișa Rusia, aerul e irespirabil. Afară, atmosfera e apăsătoare, cerul e încărcat de nori. Se simte trebuința furtunii răcoritoare! Și atunci, goelandul, pasărea maritimă, vestitoare de furtuni, se înalță și domină tumultul de talazuri ca un drapel ce flutură peste oștile adunate”. Pe linia autentismului antiromanesc, va fi apreciat după război Jurnalul unei surori de caritate al doamnei Fulmen, mărturie a experienței de infirmieră din perioada retragerii în Moldova. Garanții ale autenticității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
el fusese astfel, dar nu-și mai aducea aminte, căci nu se gândea niciodată cu nostalgie la trecutul lui - copilăria Îi fusese un infern din care reușise să evadeze. Iar acest lucru Îl făcea să se simtă superior față de ei. Tumultul din clasă atinse un nivel Îngrijorător. Dacă directoarea era În biroul ei, cu siguranță că putea să-l audă. Iar Sasha, cu vrăjitoarea aceea, nu se Înțelegeau prea bine. — Băieți, protestă el iritat, Îmi dau seama că nu e ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
parchetul; parcă nu mai aveai stare. Am strănutat anume, vroiam săși văd clar chipul. Mulți m-au țintuit cu privirea, dar eu ți-o așteptam pe a ta. Iar ea nu mai venea. Apoi, am tușit sec, prefăcut, ca un tumult. Te-ai întors, parcă știind că cineva îți aștepta chipul. ”Mulțumesc Doamne!” Buzele pembe se mișcau lent, stăpânite de o fredonare. Safirele era delimitate de linii subțiri și înconjurate de câmpii albe. Ce chip de copil aveai! S-a terminat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lumina ochilor ei... Se cuvine ridicată întrebarea: Ce căsnicie fericită se poate baza pe regula care face din femeie o supusă a bărbatului? Unde e fluiditatea, naturalețea primilor ani, când traiul e o adevărată cascadă de plăceri ce înăbușe, cu tumultul ei, orice neînțelegeri? Ehei, zilele se consumă într-o relație blândă și reciprocă de compromisuri călduțe... Mâncarea de acasă are un gust minunat, vraja căminului ți se strecoară sub piele... Oriunde ai merge, ai certitudinea că te poți întoarce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]