1,812 matches
-
un minut. — Ba nu. Alex îl urmărea pe bărbatul în salopetă, care ocolea pe partea laterală a casei. Arăta ca un cititor de contoare pentru compania de utilități. Numai că era solid, cu o perucă proastă și un cioc negru tuns cu grijă, pe care îl mai văzuse undeva înainte. Iar cititorii de contoare nu intrau niciodată prin față. Ei veneau pe aleea din spate. Își spuse că, dacă acel tip era un vânător de recompense, avea dreptul să intre pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fi materializat pur și simplu, ca și când ar fi picat din cer. Avea o piele albă, un trup subțire și bine proporționat, ochi căprui și un nas ascuțit care Îl făcea să pară atent și studios. Părul Închis la culoare era tuns scurt. Rose bănuia că-l mai văzuse Înainte, Însă nu-și putea aminti unde și când. Sunt bune, nu-i așa? Întrebă Rose. Din păcate, nu toată lumea are destulă minte ca să le aprecieze... Smuls din meditație, tânărul tresări și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Mesrop Mashtots s-ar răsuci În mormânt! Dând ușor din cap, Barsam a rămas În continuare tăcut. Pentru a ușura chinul nepotului său, unchiul Dikran s-a apucat să spună o poveste. — Un arab se duce la frizer să se tundă. După asta Încearcă să plătească, Însă frizerul zice - „Nici gând, nu pot să-ți primesc banii. E un serviciu În folosul comunității“. Plăcut surprins, arabul pleacă. În dimineața următoare, când deschide prăvălia, frizerul găsește la ușă un bilet de mulțumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bilet de mulțumire și un coș plin de curmale. Una din gemenele care dormeau pe canapea a Început să se agite și să scâncească, Însă s-a oprit imediat. — Chiar În ziua imediat următoare, un turc se duce să se tundă la același frizer. După asta Încearcă să plătească, Însă frizerul zice din nou - „Nici gând, nu pot să-ți primesc banii. E un serviciu În folosul comunității“. Plăcut surprins, turcul pleacă. În dimineața următoare, când deschide prăvălia, frizerul găsește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sale, celălaltă geamănă s-a pus pe plâns. Mătușa Varsenig s-a dus repede la ea și a reușit s-o facă să tacă doar mângâind-o ușor cu degetele. — În ziua următoare, un armean intră În fizerie să se tundă. După asta Încearcă să plătească, Însă frizerul se Împotrivește - „Îmi pare rău, nu pot să-ți primesc banii. E un serviciu În folosul comunității“. Plăcut surprins, armeanul pleacă. În dimineața următoare, când deschide prăvălia... ia ghiciți ce găsește frizerul? — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
agreat niciodată pe frizeri. Mă umileam singur spunîndu-le: „Atenție, nu dezgoliți tîmplele!“, dar, cînd Îmi Înapoiau ochelarii, Îmi descopeream cicatricea artistic dezgolită. Asta e una din problemele pe care le pune miopia: nu poți supraveghea ce fac frizerii cînd te tund. Moda părului lung a sosit prea tîrziu. Avusesem deja timp să sufăr la școală, unde În mod inevitabil, an de an, doi-trei idioți mă arătau cu degetul și-mi aruncau amabilități de genul: „ai o gaură În cap!“ sau „Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
era să le spun de forceps, nici măcar nu știau ce e aia. Adaptasem În folosul meu cuvintele lui Hristos pe cruce: „Iartă-i, Doamne, că sînt proști ca noaptea“. La Avignon, tata mă ducea la frizerul lui, un moșuleț care tunsese tot ce fusese nume de seamă În cinematograful francez la studiourile Victorine Înainte de război. Dintre toți frizerii, ăsta se pricepea cel mai bine să-mi pună cicatricea În valoare. CÎnd ieșeam din mîna lui, parcă făcusem trepanație. La sfîrșit, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
neașteptat al noii sale cărți! Tata nu citea Paris-Match decît la frizer. Mi-am spus: „Numai de nu s-ar duce la frizer săptămîna asta!“. Numai că frizerii păstrează gazetele vechi! Dacă mama ar avea fericita inspirație de a-l tunde ea Însăși pe soțul ei! Orice amic de-al tatei care s-ar duce și el la frizer, sau la dentist, sau la medic, sau ar călători cu avionul (oare de ce avea Paris-Match-ul un tiraj atît de mare?) ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe care le-ar fi unit sub forma unui nou ordin denumit Ordinul Catolic al Trandafirului și Crucii. Ca o ilustrare a parodiei mistice, Nordau relatează cum acest personaj se ”deghiza” cu o robă din satin neagru ori albastru, își tundea barba și părul, negre și dese, în forma tunsorilor vechilor babilonieni, uza în scrierile sale de caracterele gotice și folosea cerneală galbenă sau roșie și desena ca blazon distinctiv al personalității sale ”marcante” o coroană regală asiriană. Recuzita sa mai
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
îl urmă pe alee. Camilla îi aștepta. Fără să vrea, Fran se gândi că mama lui Laurence s-ar fi integrat mai bine în peisajul din Sloane Street decât într-un sătuc din estul Angliei. Părul ei, deși încărunțit, era tuns impecabil, până la nivelul bărbiei, și prins cu o bentiță de catifea albastru-închis, lăsând să se vadă cerceii mari, perfect asortați cu bluza de mătase și fusta, ce realizau un contrast rafinat cu blazerul de cașmir crem-deschis. Fran își dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de tact, dar crezi că ai putea face în așa fel încât s-o cooptezi și pe mama? S-ar putea să fie mai afectată decât pare de necazul cu tata. Sigur, draga mea, Camilla scuturându-și părul alb, îngrijit, tuns cu atâta dichis încât îi crea complexe lui Fran, deși de fiecare dată când o sun pare să fie plecată la o partidă de bridge. Apropo, ce mai face bietul taică-tău? Nota ușoară de dezgust din glasul ei dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la Esca, e rapidă, e vulgară, apasă pe ton. La Antenă, n-au aia de prezentator. Nici popa Tabără nu-mi place, are și el un rol de lingău, nu mi se pare mie potrivit într-o televiziune. Noi ne tundem aici, cu un coleg. Nu ne cere nimic, că mi-e coleg. Dar mă simt și dau două de fumat, una bună, obrazul! N-am pretenții eu, unii vor cu cărămizi, dungulițe pe aici. Poate au nevoia ca să aibă așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
timpul e zgomot, miros, țigare. Casetofonul, televizorul merge nonstop, fără oprire. Nu te poți relaxa. Nu știi cum să dormi, trebuie mereu să ai grijă de lucrurile tale. Am zis nu, mulțumesc, mai bine periculos. tunsul Înainte la Gherla mă tundea mama, făceam cerere ca, după o oră de vizită, să mai aibă o oră să mă aranjeze. Pe Jilava am fost chel. Aici mi-am lăsat păr lung-lung vreun an, legat cu elastic, n-am mai suportat, iar m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ca, după o oră de vizită, să mai aibă o oră să mă aranjeze. Pe Jilava am fost chel. Aici mi-am lăsat păr lung-lung vreun an, legat cu elastic, n-am mai suportat, iar m-am ras. Acum ne tunde Aurel. La mine crește părul mult mai tare decât normal, mai ales în frunte, se înalță tot mai mult și mai mult. obișnuința cu bronșita Bolnav și acum sunt, dar e obișnuință, am bronșită cronică, nu contează pușcăria sau afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
buni și buna, au ceva vârstă, au patru pui micuți. Ele sunt indispensabile în viața mea. Înainte nu-mi plăceau animalele, deloc pisicile. Însă după întâmplările cu cucurigu a început să mă atragă animalele. Pisica a avut purici și am tuns-o cu foarfeca fiindcă nu știam ce să-i fac. După aia a avut un picior sărit din genunchi și mare chin am tras până i l-am pus la loc. Pentru pisică am făcut presiuni la prieteni care ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu dați prin gratii de mâncare animalelor“. Ochii „unși cu toate alifiile“ strălucesc pe față. Are o șuviță albă, de care mi-a fost frică să întreb. În vizita mea din iunie m-a întrebat dacă nu vreau să mă tundă. Am ezitat. Nu m-a tuns. A doua zi m-am tuns eu „mochetă“, ca să nu mai aibă ce. Spaimele legate de el s-au risipit după ce și-a dat acordul publicării interviului, fără obiecții. Am glumit: „Acum pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
animalelor“. Ochii „unși cu toate alifiile“ strălucesc pe față. Are o șuviță albă, de care mi-a fost frică să întreb. În vizita mea din iunie m-a întrebat dacă nu vreau să mă tundă. Am ezitat. Nu m-a tuns. A doua zi m-am tuns eu „mochetă“, ca să nu mai aibă ce. Spaimele legate de el s-au risipit după ce și-a dat acordul publicării interviului, fără obiecții. Am glumit: „Acum pot să vă bag oricâte mortăciuni vreau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
strălucesc pe față. Are o șuviță albă, de care mi-a fost frică să întreb. În vizita mea din iunie m-a întrebat dacă nu vreau să mă tundă. Am ezitat. Nu m-a tuns. A doua zi m-am tuns eu „mochetă“, ca să nu mai aibă ce. Spaimele legate de el s-au risipit după ce și-a dat acordul publicării interviului, fără obiecții. Am glumit: „Acum pot să vă bag oricâte mortăciuni vreau în biografie.“ El, serios, calm, blând: „Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
În Elio plăcerea și mulțumirea, având un efect relaxant. În peisajul străzilor, care se desfășura cenușiu și dezordonat, dincolo de ferestre, În coregrafia labirintică a traficului matinal, umerii largi ai polițistului Îi țineau de scut, de centru de gravitație. Buonocore era tuns periuță. Avea umerii largi și brațele puternice, cu bicepși sculptați În sală, pe care stofa hainei cu greu putea să-i Încingă. În tinerețe fusese campion la judo pentru echipa poliției - cel puțin așa i se spusese când i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe care le putea camufla cu părul. În fiecare dimineață își fixa cu agrafe două fâșii de păr peste coarne, apoi așeza restul părului, umflat bine între cele două cocoloașe, dat cu briantină și făcut ca o caschetă protectoare. Se tundea singur, între două oglinzi, și se chinuia îngrozitor ca să-și potrivească tunsoarea la spate. Și, de parcă n-ar fi fost de-ajuns, Achile avea și creastă. De fapt, erau două hălci de piele, înalte de-o palmă, crescute de la ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu mari precauții ușa camerei, cu toate că știam că n-o să scârțâie, pentru că unsesem bine balamalele cu o zi înainte. M-am apropiat de scrin, am deschis încetișor sertarul mijlociu, am scos foarfeca cea mare cu care mama obișnuia să mă tundă, apoi am descuiat yala ușii de la intrare și am ieșit pâș-pâș, până la primele trepte nu am alergat deloc, doar după aceea am tulit-o repede pe scări în jos. Când am ajuns în fața blocului, eram încălzit de-a binelea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Ăștia sunt ochelarii tăi ? Se holbează la mine siderat. — Mă doare puțin capul. Mai bine zi tu. Care-i treaba ? adaug iute, schimbând subiectul. — Trish. Se strâmbă. Mi-a făcut capul mare că fac prea mult zgomot. Nu pot să tund iarba între orele zece și două. Nu pot să aranjez gardurile vii fără să o anunț în prealabil. Și cică mă roagă, dacă sunt amabil, să calc pe pietriș în vârful picioarelor. În vârful picioarelor, auzi. — De ce ? — Din cauza idioatei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În fiecare dimineață raporta că lucrează asupra hârtiilor Marlei Glyph. Și În fiecare dimineață, Glyph Îi spunea: „Azi sunt răcit și Marla n‑ar fi vrut să mă vadă lucrând În starea asta”. Sau: „Trebuie să mă duc să mă tund. Marla mi‑ar fi spus că am depășit măsura”. Sau stabilea o Întâlnire cu câte un Rochefoucauld sau cu un Bourbon‑Sixte, În timp ce Rakhmiel Îi punea În ordine Însemnările și Îi citea eseurile aiuristice. Dar cel mai mult Îl atrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Kurbanski. Ravelstein ajunsese să fie de acord cu mine că e important să observi și cum arată oamenii. Nu‑i de ajuns să le cunoști ideile, convingerile teoretice și vederile politice. Dacă nu ții seama de felul În care Își tund părul, În care le atârnă pantalonii, de gustul cu care Își aleg cămășile și bluzele, de stilul În care‑și conduc mașina sau mănâncă la masă, cunoașterea ta e incompletă. - Una din cele mai reușite schițe ale tale, Chick, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui Wintris, proprietatea prosperei firme de privăți răspândite în tot Județul, „Euro-Tăulet Brandaburlea & Brandaburlea“, al cărei proprietar-manager era Cangurașu Brandaburlea. Nu s-a putut descoperi autorul unei asemenea tăreșenii. În trei luni, Trocaru și-a lichidat firma și s-a tuns întru monahism la mănăstirea Mândraia, din pădurea de la Obancea. Încercase și Andromanda Brandaburlea, bătrâna ghicitoare, s-o aciueze pe lângă ea, să o inițieze în secretele tăinuite de cărțile destinului, de ghioacele drumurilor și răscrucilor, să-i transmită parte din puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]