10,815 matches
-
capăt de țară, că s-au mai demolat și alte biserici, iar unele s-au mutat dintr-un loc în altul pe butuci, trailere, în schimb a ta o să fie doar o grămadă de moloz mîine-poimîine, a început să-mi toarne despre picturile alea că erau neprețuite, altarul, jilțurile, covoarele, mobilierul, obiectele de cult, că toată șandramaua era un monument istoric, a-nceput să se isterizeze, să țipe: criminalul, că ne demolează și bisericile, nu îi era de ajuns că ne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
măgarii ăia pe care-i durea în cot de tot ce o să se întîmple, care fuseseră atît de ușor transformați în masă de manevră. Căzuse în păcat. Las-o mai moale, Părințele, îți cunoaștem pe de rost poezioara, că au turnat gaz pe foc cînd nimeni nu se aștepta. Cine să-i mai fi verificat pe toți, fiecare ce hram purta, la prima vedere toți păreau că sprijină aceeași cauză. Credulule, adică ați băgat țara în anarhie, concluzionează Roja, tu și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se putea porni la luptă împotriva sistemului decît folosindu-te de aceleași arme pe care le folosea și acesta. Chiar dacă Universitatea era o cloacă jegoasă în care majoritatea posturilor didactice și de conducere erau ocupate de securiști infecți care se turnau unii pe alții, rămînea singura instituție care bizuindu-se pe curajul și entuziasmul unora dintre studenți putea să pună bazele unei mișcări de emancipare a orînduirii politice din țară. Era singurul loc în care glumele și bancurile pe seama Piticului, șușotelile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce? Ca în ultima clipă să aflu că de fapt cineva încearcă să mă bage exact în dănănaia de care eu am încercat să fug toată viața. — în loc să te fi potolit văzînd că ai stîrnit ditamai valurile, zice Curistul, ai turnat și mai mult gaz pe foc. Nu ai fost mulțumit că ai reușit să-ți ruinezi propria situație, ai încercat să-i mardești și pe ceilalți. Nu e frumos. — Ia uite cine încearcă să țină lecții de morală, zice Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
moale pentru că mai devreme sau mai tîrziu tot se va dovedi că asta e calea cea dreaptă și că, de fapt, dacă se vor mai înmuia puțin, n-o vor face decît spre binele lor. Apă de ploaie. În schimb, toarnă-le pe gît băutură pînă n-o mai pot duce, fă-le rost de niște fuste dispuse să i reguleze de-a moaca, fii dispus la un mic compromis de cîteva săptămîni, transformă cenaclul într-un mic salon de plăceri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
făcut nimic. Cum totul a fost din vina lor. Ca să eviți glumele lor proaste. — Pe vremea asta! Haiso căutăm! Te tîrăsc afară din adăpost În ploaie, pe pod și apoi pe poartă. Tu Îi duci la locul unde așteaptă ea. — Toarnă cu găleata... sigur nui aci... zice un tip. — Ba da, poate că și-a bușit picioru. Treso ducem acasă. — Unde e? Tunetele s-au oprit, dar ploaia v-a udat pe toți fleașcă. — Acolo... În spatele obstacolului... le zici tu. Meldrum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nici de data asta nu arde de viu, Înseamnă că ne va cerși mult timp de acum Înainte tocana de legume pentru care trudim din greu. Mi-au Înghețat picioarele și am promoroacă În inimă. -Ce stele ucigașe visezi, ? Cine toarnă În creierul tău de pitpalac răgușit și sfrijit, asemenea enormități? Nu te bucura; astăzi nu cade nici o stea pe baraca nenorocită a lui Ben, Înțelegi Kawabata? -Înțeleg, dar mereu vrei să-mi iei bucuria speranței. Nu pricepi că vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
frig... Ceasul ei biologic este o pasăre care s-a prăbușit În abisuri și, cu un ultim efort Încearcă supraviețuirea cu orice chip. După ce a Încetat spălatul vaselor În chiuvetă, Îmi prepar ceaiul, Într-un fierbător roșu din plastic. Îl torn În paharul străveziu, vârând o lamă de cuțit sub fundul lui, ca să nu crape de la lichidul clocotit, și Îl beau pe jumătate. În fiecare dimineață, când ies din Încăperea paralelipipedică, după ce am Învârtit cheia În broască și Însfârșit sunt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ai fost și tu, dacă ai acceptat să Împarți cu mine aerul din cotineața asta Împuțită . Antoniu Îl ascultă În timp ce aprinde câteva surcele pe un grătar de metal, soba lor de toate zilele. Ține deasupra flăcării ibricul În care a turnat apă și câteva flori de tei, pe care le-a scos dintr-un borcan, după ce le-a mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
săptămâni, când a făcut controlul mărfii și a calculat banii obținuți din vânzarea ei, și-a dat seama că fur. Clienții se plângeau și ei că În miere cineva a pus apă. Eu intram noaptea pe furiș În magazin și turnam apă În miere. Aveam o rezervă mică de borcane goale ascunse sub pat și, dintr-un borcan cu miere făceam două, iar banii de pe unul Îi băgam În buzunar. Când m-a descoperit, a spus că nu mă dă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un drum lung, la marginea unei șosele, după care umple până la refuz vasul de tinichea și revine pe aleea ,,Păpădiei,, numărul 8. Plăcințica Îl Întâmpină În fața ușii, cu un zâmbet luminos pe buze, Îi ia vasul din mână și Își toarnă cu voluptate, toată apa În cap. Părul, tricoul albastru și pantalonii de bumbac, mustesc acum de apă. Pare ieșită dintr-un bazin de Înot. Un șobolan roșcat traversează nestingherit aleea. Antoniu pregătește un atac violent, dar Plăcințica Îl oprește: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
erai Într-o stare psihică jalnică. Vocea bătrânei doamne, se auzea monoton, și de oboseală nu-ți dădeai seama din ce parte a camerei: Islanda e un ghețar alb, plutitor, Parisul e un clinchet de pahare În care s-a turnat șampanie, Rusia e un mesteacăn, Polonia un vârtej de mazurci, Viena are coruri de culoarea aramei, Iemenul este un fildeș. O turmă de porci s-a transformat În zid roz.... Bătrâna doamnă era cu mințile rătăcite. Nu o ascultai. Dădeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe Antoniu să-și frământe mâinile, minute În șir, după care le dă drumul să zboare deasupra patului, acolo unde bătrânul cerșetor pare că-și trăiește sfârșitul. Apucă apoi ibricul de ciotul metalic care-a mai rămas din coadă și toarnă apă În el, după care cu mișcări de gospodar exersat, aprinde câteva surcele În ligheanul de tablă și așează micul recipient pe limbile de foc care au Început să Înflorească. Când apa clocotește, stinge micile flăcări, suflând cu putere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de boală. Antoniu Îi așează mai bine perna sub cap și Îi Încălzește din nou apă, pentru picioarele reci ca ghiața, din care sângele pare că s-a scurs. O aruncă din sticle pe cea care s-a răcit și toarnă apă aproape fierbinte. Le strecoară sub pătură, și, după ce e convins că totul e În regulă, se așează pe scaun căutând să deslușească prin Întunericul care s-a lăsat peste ghetou și peste lucrurile din Încăpere, caietul cu sârmă spiralată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
seama ce vrea, Îi arată cu multă Însuflețire, unde odihnesc ,,Neidentificații,, Ba, mai mult Îi și spune să se grăbească, pentru că funcționarul de la primărie și preotul, au ajuns deja la groapă. Îi vede buzele arse de căldură și, de milă toarnă Într-un pahar din plastic dintr-o sticlă, niște apă minerală călâie pe care i-o dă să bea.. Antoniu mulțumește, și-i Întinde o bancnotă de 1 leu, pentru o narcisă și o lumânare. Ea Îi dă două flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ambele cazuri veștile mi-ar fi fost împărtășite cu mare interes. Se așeză la celălalt capăt al canapelei și continuă să se uite la mine cu aceeași privire încordată, lipsită de zâmbet. Am agitat băutura în shaker și i-am turnat puțin Martini. — Ce s-a întâmplat, iubito? A fost cutremur în China? Te-au arestat pentru exces de viteză? — Stai o clipă, răspunse Antonia. Avea vocea încleiată de parcă ar fi fost beată. Respira rar și adânc, ca un om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Respira rar și adânc, ca un om care încearcă să-și adune puterile. Atunci am întrebat-o mai hotărât: — Ce este, Antonia? S-a întâmplat ceva rău? — Da, răspunse ea. Stai o clipă. Îmi pare rău. Luă o înghițitură, apoi turnă restul de băutură în paharul meu. Mi-am dat seama că nici nu putea vorbi de emoție. — Pentru numele lui Dumnezeu, Antonia! Ce s-a întâmplat? am întrebat simțind că încep să mă îngrijorez cu adevărat. Îmi pare rău, Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
din proprie inițiativă. Dar când a apărut Honor Klein am avut sentimentul că e un mesager al zeilor. Și pentru nimic în lume n-aș fi putut să mint. Cred că m-ar fi costat viața! Acum plângea cu adevărat. Turnă puțin gin, sticla scrâșni de buza paharului, apoi adăugă puțină apă. Când m-am ridicat, mi-a întins paharul. Mânia mea se topise, copleșită de disperare. — Doamne, iubita mea, nici nu-ți dai seama ce-ai făcut, am spus. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cum să înțelegi. Ar trebui să fii eu ca să înțelegi. Trebuie să mă ajuți, Georgie. Am zgâlțâit-o până mi-a pus o mână pe braț ca să mă opresc. A luat un șervețel ca să-și șteargă ochii și a mai turnat puțin gin. A luat o înghițitură și apoi mi-a întins paharul. Ritualul bine-cunoscut ne-a ajutat să ne revenim. Am strâns lângă mine trupul ei cald și fără vlagă. Și-a lăsat capul pe umărul meu. Măcar trupurile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
către Antonia care încep să se frământe pe loc, neștiind dacă să-i întindă mâna sau nu. Amândouă femeile respirau anevoie. Nu doriți ceva de băut? întrebă Antonia. Emoția îi îngroșa glasul. Vă rog să luați loc, și începu să toarne lichior în pahare. — Nu, nu, mulțumesc, spuse Georgie. — Nu fi caraghioasă, am spus. Nici unul dintre noi nu se așeză. Antonia se opri și ridică spre Georgie o privire plină de tristețe în care se citea clar o rugăminte. Apoi rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ca fiind total nepotrivite. Atunci am spus: — Pune-mi mie ceva de băut, Antonia. Mai puternică decât spaima mea de o posibilă „scenă” era durerea surdă și sfâșietoare de a le vedea pe cele două împreună. Îmi întinse un pahar, turnă și în celelalte două, așeză unul la capătul dinspre Georgie al măsuței situate între ele. Eu m-am oprit la mijloc, cu fața spre cămin. — Pot să-ți spun Georgie? întrebă Antonia. Am sentimentul că te cunosc deja. — Firește, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să fi fost pur și simplu oboseală sau poate resemnare. După o clipă spuse: — Vă mulțumesc, da, de ce nu, în fond... Mi-am dat seama, dar fără să înțeleg și fără să fiu curios, că se află in extremis. Am turnat coniacul. Un timp am stat fără să ne spunem nimic. Camera parcă devenise nefiresc de întunecată. Poate că ceva din ceața de afară se strecurase înăuntru. Una dintre lumânări începuse să pâlpâie și flacăra se stinse sfârâind în ceara topită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
atâtea țipete? Uite, ia un pic de cafea. Adu-i o ceașcă, Georgie. Privește lucrurile în dimensiunea lor reală. — Te porți de parcă ai fi la tine acasă aici, în casa mea, am spus. — Asta nu e casa ta, interveni Georgie, turnând cafea într-o ceașcă. Tocmai asta e problema! Te rog, nu te enerva, spuse Alexander. — Bine, bine, dar pleacă odată, i-am spus. Alexander își lăsă mâinile pe lângă corp și se înclină înaintea mea într-un gest ironic de supunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Pot să te rog să aduci unul, Martin? — Totdeauna am unul la mine, am spus. Am desfăcut tirbușonul și am deschis sticla. — Mă tem că în felul ăsta încălcăm toate regulile tale, spuse Palmer. Poți să-l bei rece? Atunci toarnă în pahare și pune sticla lângă foc. Am pus paharele pe o măsuță din marmură roz de lângă ușă și le-am umplut. Am pus cu grijă sticla lângă radiatorul montat în perete aproape de podea. Desenul de pe tapetul galben deschis îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fi rău să mai beau puțin vin. Fără să mă ridic de pe scaun, am întins mâna, am apucat o sticlă și am scos-o din ladă. Mi-a trebuit ceva timp să bag tirbușonul și să deschid sticla. Mi-am turnat niște vin vărsând o parte pe pantaloni și pe jos. L-am băut repede și mi-am mai pus un pahar. Era frig în pivniță și mirosul, pe care-l identificasem ca fiind al ceții, părea că se intensifică. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]