64,968 matches
-
sexuale" le aveam cu Profira, servitoarea. Ea mă lăsa s-o "aud". Un adevărat ritual! Cînd se făcea noapte coboram împreună scările (stam într-o haltă, la etaj) pe întuneric. Ne țineam de mînă. Ajunși jos, ea ieșea afară, închidea ușa și se pișa în praful de lîngă zid. Pentru mine era ca o rugăciune! Ceva sfînt și necunoscut! Cu urechea lipită de ușă, ascultam, ascultam la nesfîrșit. Apoi ea deschidea, mă lua iar de mînă, ne urcam, nu vorbeam nimic
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
într-o haltă, la etaj) pe întuneric. Ne țineam de mînă. Ajunși jos, ea ieșea afară, închidea ușa și se pișa în praful de lîngă zid. Pentru mine era ca o rugăciune! Ceva sfînt și necunoscut! Cu urechea lipită de ușă, ascultam, ascultam la nesfîrșit. Apoi ea deschidea, mă lua iar de mînă, ne urcam, nu vorbeam nimic. Pe urmă m-a lăsat tot mai rar s-o "aud". La un moment dat nu a mai vrut. Trecusem în clasa a
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
Ioan Vieru leben und werk doamnelor și domnilor de la înălțimea ușii se aude privighetoarea iată cum timpul traversează o pagină scrisă și una nescrisă sunt din est și nu-mi plac medaliile celor de acasă despre așa ceva nu se poate vorbi în lanul galben se află sigur o cutie goală o
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
verbul "a se uita". De altfel, regimul dominant al imaginilor este acela vizual, o vizualitate de o pregnanță extremă, ce amplifică dramatismul desenului liric: "M-au ascuns bătrânii după obicei/ Să nu uit de frica păsării tăiate/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme/ Ca să uit ce-am auzit, să scap/ De această zbatere în care/ Trupul mai aleargă după cap.// Și tresar când ochii, împietrind de groază/ I se-ntorc pe
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
securiști, nostim tipul... mi se pare că a murit... nu, lu" Negru nu-i convenea să fac tărăboi și, nu"ș cum mă-sa a aflat el, de parcă era "Convorbiri literare" mare sculă, oricum, asta-i realitatea, a apărut în ușă, brusc, și m-a întrebat... așa... jovial... și care-i problema?... păi, cum care-i problema?, m-am șucărit eu și mai al dracului... că devenise cazul de aveam și cu cine să mă cert direct, nu la fantomă!, intram
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
cu prostia. Că altfel nu-și putea explica acea greșeală grosolană. Doar dacă nu fusese beat. Că la el femeile n-aveau gust fără băutură, nici băutura fără femei. Așa că se trezise într-o bună zi că sună cineva la ușă. - Bună ziua, doamnă. Aici șade, mă rog frumos, domnul Jianu? - Da' cine ești dumneata? - Eu mi-s din Târnăveni, doamnă dragă. Rozalia mă cheamă. Mi-o lăsat domnu' adresa... Era îmbujorată, scârba, figură de țărancă zdravănă, n-avea mai mult de
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
de patruzeci. Se vedea cât de colo la ce venise, că se îmbrăcase "ca la oraș", se rujase și purta pantofi cu toc înalt. Arăta ca o slujnicuță, una d-alea care se înhăita cu cătanele prin boschete. îi trântise ușa-n nas și se sprijinise de perete, că o silă nemaipomenită o luase cu leșin și greață. Nu, nici vorbă să se ducă la "înhumare"... Ca să vadă, ce? Văduva și soacra "în veci nemângâiate...". Și apoi, "cunoștințele", destul de multe, care
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
murdar, mi l-aș spăla cu detergenți, l-aș freca bine, dar nu am putere. O amărăciune imensă că mi-am rupt din trup încă o bucată vie de carne. Și de mîine trebuie să încep iar să bat la uși, să vorbesc, să mă rog, să mă rog, să fiu aparent vesel, vioi, dispus, ușor, fluture. Nimic frumos în mine după ce, ca acum, am băut. înainte mi-era atît de rușine, încît scriam o poezie! Acum, cu aparatul de făcut
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
mi s-a adresat. Am întors capul și, surprins, l-am recunoscut pe Zaharia Stancu. "Ascultă-mă - a exclamat el - știu că îl frecventezi zilnic pe Tudor Arghezi. îl cunosc foarte bine. Nu este omul care dându-te afară pe ușă să-ți îngăduie să intri pe fereastră. Dacă îți tolerează cu atâta consecvență prezența, înseamnă că e ceva de capul dumitale! Fă bine și dă-mi un text pe care să-l public în Azi ". I-am explicat că nu
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
geană când se trezesc vor avea încă un fir alb pe creștet geană cu geană îmbătrânesc noile favorite trupul lor un teritoriu pentru omizile ei ce-i înmoaie lumina lunară a singurătății * migdalele lui Lu Li sacul de hârtie de la ușa mea a povestit că tot acolo era când m-am întors o săptămână mi târziu de la țară nimeni nu îndrăznește să mănânce migdalele lui Lu Li când e ea plecată * o voce puternică nu are nevoie de tobe un glas
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
de demult știut apoi devine din ce în ce mai neobișnuit de te scoate pe neobservate din apele tale și prins în mrejele ei uiți de unde ai pornit laptele fuge pe plită țigarea te arde la degete aura agoniza ca un copil însetat o ușă plângea fără milă se derula filmul vieților noastre nimic nu mai prindea patină totul era nou din ce în ce mai nou o ușă plângea o ușă mare amarnic plângea se închidea și se deschidea sala sufocant de plină nu-mi găseam locul și
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
uiți de unde ai pornit laptele fuge pe plită țigarea te arde la degete aura agoniza ca un copil însetat o ușă plângea fără milă se derula filmul vieților noastre nimic nu mai prindea patină totul era nou din ce în ce mai nou o ușă plângea o ușă mare amarnic plângea se închidea și se deschidea sala sufocant de plină nu-mi găseam locul și deși eram fiecare spectator nu mă găseam căutam ieșirea și eram ieșirea eram ieșirea și căutam ieșirea povestea repetată până la
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
pornit laptele fuge pe plită țigarea te arde la degete aura agoniza ca un copil însetat o ușă plângea fără milă se derula filmul vieților noastre nimic nu mai prindea patină totul era nou din ce în ce mai nou o ușă plângea o ușă mare amarnic plângea se închidea și se deschidea sala sufocant de plină nu-mi găseam locul și deși eram fiecare spectator nu mă găseam căutam ieșirea și eram ieșirea eram ieșirea și căutam ieșirea povestea repetată până la sânge nu mă
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
și eram ieșirea eram ieșirea și căutam ieșirea povestea repetată până la sânge nu mă mai tulbura studiam la fulgerele scenelor de omor amor și viol forma floricelelor de porumb în noaptea de cinematograf ca gura de pește pe uscat o ușă plângea se închidea și se deschidea și somnul e frica de a fi Dumnezeu la o privire mai din adânc în fond sunt liber să-mi visez trezia arhiplin de câmpii unde îți vine să alergi să te joci să
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
dar asta numai pentru că lumina nu ajută la vedere și oricum eu am vederea slabă și prin ochelarii mei de cal văd mai degrabă lumina neluminoasă. iar cînd carnea va orbi, au să vadă și lumina cărnoasă din pricina căreia putrezim. * ușa părea că nu mai fusese folosită demult. a scîrțîit îngrozitor și păianjenii pîntecoși au tresărit prin somn. am intrat. prin lumină umblau o mulțime de oameni. felul în care ei mișcau aerul părea ca o muzică. m-am luat după
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
mergeam împreună. pe lîngă noi treceau în grabă zilele, nopțile, anotimpurile, anii. de cum se lumina, porneam cu toții. drumul era drept, era drumul cel bun. la o vreme, felul în care și eu mișcam aerul s-a făcut ca o muzică. ușa rămăsese departe, în urmă; mă mai gîndeam uneori la păianjenii pîntecoși. într-un rînd, pe cînd mă gîndeam la păianjenii cei pîntecoși, m-am întrebat dacă aveam să-i întîlnim și la ușa cealaltă, cea pe care urma să ieșim
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
aerul s-a făcut ca o muzică. ușa rămăsese departe, în urmă; mă mai gîndeam uneori la păianjenii pîntecoși. într-un rînd, pe cînd mă gîndeam la păianjenii cei pîntecoși, m-am întrebat dacă aveam să-i întîlnim și la ușa cealaltă, cea pe care urma să ieșim. am înțeles atunci ce căutam cu toții. ieșirea, le-am spus, asta căutăm. dar nu mi-a răspuns nimeni. toți grăbeau înainte, cei mai mulți dintre ei nici nu mă cunoșteau, umblau de mai puțină vreme
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
ei mișcau aerul nu se făcea nici o muzică. am pornit degrabă înapoi și felul în care mișcam aerul părea acum ca o muzică răsucită. pe lîngă mine treceau în grabă anii, anotimpurile, nopțile, zilele. într-un foarte tîrziu, am ajuns. ușa părea că nu mai fusese folosită demult. păianjenii cei pîntecoși moțăiau netulburați, atîrnați de clanță. ai intrat pe ușa pe care se iese - nu-i nimic, așa fac toți. dar tu te-ai întors iar pentru asta o să-ți toarcem
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
acum ca o muzică răsucită. pe lîngă mine treceau în grabă anii, anotimpurile, nopțile, zilele. într-un foarte tîrziu, am ajuns. ușa părea că nu mai fusese folosită demult. păianjenii cei pîntecoși moțăiau netulburați, atîrnați de clanță. ai intrat pe ușa pe care se iese - nu-i nimic, așa fac toți. dar tu te-ai întors iar pentru asta o să-ți toarcem un giulgiu frumos. mulțumesc, am răspuns. eram obosit, eram norocos. * * * erau trei costume negre și din fiecare ieșea gîtul
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
în picioare. Cumpărasem în gară "Secolul XX". Numărul recent, despre film. încercam să-mi opresc ochii pe vreun articol, dar nu reușeam. Degetul mare de la dreapta mă sfâșia. Se învinețise și zvâcnea. La plecarea de-acasă mi-l prinsesem în ușa liftului. Durere îngrozitoare. "Cobăitule!" țipase caimacamul. îl săgetase și pe el durerea, încât scăpase câteva lacrimi. M-am întors și m-am repezit direct în baie să-l ușurez. Scrâșnea din dinți. "Sfigmosul! Mi-ai înnebunit sfigmosul!" Pulsul, într-adevăr
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
penibilă clandestinitate. Acum, leșinat de durere, șovăiam dacă să plec sau nu acasă. îmi era prea dor de Rioara ca să renunț. Am lăsat de-o parte revista și mă căinam pentru neatenția de la lift. Atunci am văzut-o. Stătea în ușa vagonului ținând în brațe un pachet învelit într-o hârtie albastră cu cerbi trăgând sănii, cu clopoței aurii, cu rămurele de brad și cu câțiva "La mulți ani!" scriși cu litere roșii, imitând majuscule din vechile manuscrise. Era într-un
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
pardesiu cafeniu. O fetișcană micuță, tunsă scurt, cu câteva șuvițe aurii căzându-i pe frunte. Pistruiată. Zâmbea într-una, de parcă a venit tocmai atunci la întâlnire și întârziase. Mă privea nepăsătoare la tot ce-i în jur. Când se deschidea ușa, se răsucea puțin și ea, plictisită, făcând loc celui care vroia să treacă. Un vagon necompartimentat, supraaglomerat. Fum de țigară. Mirosuri grele, proletare. Zumzet de voci. Din când în când câte un hohot de râs, aproape țipat, dinspre grupul de
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Ce sunt? Ceee? Aproape că țipase. Și-a dus speriată mâna la gură. S-a prăbușit dintr-o dată plângând. Am sărutat-o. - Ce-i cu tine, Mașa. S-a desprins. A făcut câțiva pași prin sală. S-a dus până la ușa sălii de așteptare. A deschis-o. Apoi a venit spre mine. - Hai, că pierd autobuzul. M-ai prășit ca-n Cișmigiu. Am tras-o lângă mine, pe bancă. N-a vrut să se așeze. - De-asta am fugit. De Crăciun
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
să se așeze. - De-asta am fugit. De Crăciun vor să mă dea unuia. Și io nu vreau. Zic că tot n-am nici un rost. Că umblu brambura. Că-s psihopată și dacă mă mărit îmi trece. A pornit spre ușă. S-a răsucit. M-a privit ușor amuzată. - Psihopată... Știi cum băteau alea? Știi cum e să te reguleze o țigancă? Să-ți lingă buduna tov. Istrate, la ancheta de la trei dimineața? Știi ce-i aia futai cu săculeți de
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
privit ușor amuzată. - Psihopată... Știi cum băteau alea? Știi cum e să te reguleze o țigancă? Să-ți lingă buduna tov. Istrate, la ancheta de la trei dimineața? Știi ce-i aia futai cu săculeți de nisip? Știi? Se rezemase de ușa sălii de așteptare, mă privea cu acel licăr blând, șăgalnic în ochi. Parcă îi era milă de mine. - Hamlet, pufni ea. Eu știu. în trei ani le-am învățat ca la carte. Frontieristă, cică... M-am apropiat. Am dat s-
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]