971 matches
-
asta, atunci îmi place să mă uit la filme. Am o colecție impresionantă de filme și îmi pun pe DVD. Am regizorii mei preferați, îmi place foarte mult Fellini, îmi plac și cei gen Greenaway... Nu prea îmi plac filmele ușurele, mă enervează, am senzația că pierd timpul... În timpul ăla pot face ceva mai bun. Nu mai am nici vârsta, nici energia să consum un timp, să văd prostii sau emisiuni... Acum vreo doi ani, când stăteam de vorbă și te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Ducând în dinți țigara lunguiață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Și-aceste mărfuri fade,ușurele, Ce au uitat pân’și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele. Dupa cum ne spune Z.Ornea în cartea sa „Junimea și junimismul”: „Fondatorii ca și aderenții erau spirite cultivate și au avut de luptat cu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
le-ar fi smuls din umăr. Calul Își Încetini goana. Sforăi zgomotos, Împrăștiind În jurul lui picături reci și mărunte de salivă care umezeau fața lui Simeon, răcorindu-l, și se opri la câțiva pași de adâncul de abia bănuit. Necheză ușurel și se lăsă pe-o coastă, În smocurile rare de iarbă care creșteau printre pietre; Îl trase după el și pe bărbat. După câteva clipe acesta deschise ochii ca să se Încredințeze că nu visa, că mai era În viață. În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În legătură cu ciudatul personaj care mă locuiește, m-a sfătuit să-mi temperez halucinațiile, altfel riscam să devin eu Însumi un personaj excesiv de pitoresc. Or, se știe, societatea este bine organizată, personajele care suferă de un exces de originalitate sunt luate ușurel de mână și conduse În locuri unde fantasmagoriile lor nu mai uimesc pe nimeni. Bietul meu eu! Două lucruri pot fi imediat observate la tinerelul care eram: ușoare, dar persistente accese de paranoia, credința că „ai dreptate” În ciuda avizului celorlalți
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nou, abia acum desfundat, peste nenumărate poduri, printre rariști, prin poeni din una se vede departe Neamțul și cetățuia înnaintăm mai mult în tăcere. Ici-colo câte un izvor; ici-colo câte o mierlă trece drumul dintr-un tufiș în altul, zburând ușurel la fața pământului; un huruit dulce și înnăbușit de turturea într-un desiș, în văi. În urmă pe Agapia, se adună nouri și tunetul murmură moale răsunând ca o căruță la poduri în depărtare; zăpușeala crește; într-o bae continuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru noi sunt temelia vieții politice? Ori e pur și simplu, la cei mai mulți, lipsă de cultură reală? Și toate chestiile se reduc la necesitățile materiale ale momentului? Unii ne disprețuiesc în numele culturii rusești, cu care dealtminteri sunt într-un prea ușurel contact. Defectele noastre pe care noi singuri le exagerăm în discuții ei le pun subt un microscop propriu, și refuză să vadă altceva. Dar zvonurile amplificate și generalizările? În sfârșit, cine se duce acolo și privește în juru-i, cine ascultă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cafenea (ca în toate părțile din împrejurimi, pe toți munțișorii: aici suntem la înălțimea mănăstirii Neamțului). Pe când treceam în preajma ei pe cararea prăvălatică, doi căței au început să mă latre cu îndârjire și stăruință. M-am oprit și am fluierat ușurel spre ei de câteva ori. Au tăcut, apoi m-au privit cu atenție, părând dispuși să se împrietinească cu trecătorul. Cum le-am vorbit, cum au dat din cioturile de coadă, dar nu cred să fi înțeles, căci nu le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
administrația prusiană. Fata lui era frumoasă, bine-crescută, dar, cum nu purta numele tatălui său, greu de măritat în lumea ei în Germania. George Philippescu mai fusese însurat și divorțat de Natalia Ghica, pe atât de frumușică și atrăgătoare, pe cât de ușurică. După multe lupte cu slăbiciunea lui pentru dânsa, divorță și, reînsurându-se, își croi o viață de căsnicie exemplară. Fu un bărbat model, dete soției tot ce-i era în puteri ca situație, eleganță, viață lumească, primirile în casa lor erau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu există. Nu-s decât niște ficțiuni. Mai avusesem experiențe triste în presă, de fapt, majoritatea fuseseră așa, dar asta pusese capac. În general, șefii din presă cred că publicul e o adunătură de cretini care nu digeră decât chestii ușurele. Chiar dacă nu era cea mai umilitoare istorie, îmi venise să scriu o carte frumoasă pur și simplu, o carte care să te facă să te simți bine, să simți acel gol în stomac cu care te trezești atunci când te îndrăgostești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din spatele palatului Nifon, cu zuruit și pocnete de table și de biliard, de care trebuie că-și amintește toată boema scriitoricească, gazetărească și studențească de acum peste patruzeci de ani, Împăca de asemenea, pentru moment, flămân zelile noastre de stomac ușurel, pregătindu-ne Însă, cu acest regim sobru și lactat, pentru vremurile de desfrâu Într ale mân cării ce aveau să urmeze Îndată după Însurătoarea fiecăruia dintre noi cu fete bune, drăguțe și excelente gospodine, care abia dacă se mai pot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
piatră și nu visa niciodată, a visat. A visat îngerul acela de lumină, imens, nesuferit. În vis, se zărea pe sine dormind în patul lui sculptat, de prim-secretar, și zărea îngerul apropiindu-se de el tăcut și zgâlțâindu-l ușurel și șoptindu-i să nu mai sforăie. Visul era mai degrabă caraghios, n-ar fi avut motive să-l sperie, și totuși tovarășul Cameniță s-a speriat de moarte și s-a trezit ud de transpirație, iar inima lui care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Speranțele noastre de a ne urca clandestin la bord se cam stinseseră, cînd ne-am pomenit cu căpitanul care aducea o pasarelă nouă, recondiționată, iar acum San Antonio era În contact permanent cu solul. Bine instruiți de macaragiu, am alunecat ușurel la bord, ne-am instalat și ne-am Încuiat, cu bagaje cu tot, În toaleta din sectorul ofițerilor. De aici Încolo, n-aveam decît să răspundem, pe o voce subțire, nazală, „Îmi cer scuze, nu se poate intra“ sau „ocupat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de fama est, eu neavând niciodată nimic cu persoanele respective. În declarația lui Ryla era menționată și legătura cu Mihai Rădulescu, în casă la care îl și cunoscusem... Bănuiesc însă că fiind el însuși implicat în legătură cu Mihai, Ryla trecuse mai ușurel peste dânsul, așa încât Radu Marin nu prea stărui în această direcție, mențiunea din declarație părându-i-se nesemni ficativă. Am simțit că am fost întrebat în legătură cu Mihai doar într-o doară... I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru aceasta și bineînțeles
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe marginea situației existente, am auzit în fața casei voci de oameni și zgomot de lopeți. Într-adevăr era primarul comunei însoțit de un grup de bărbați tineri veniți să dea o mână de ajutor gospodăriilor troienite. Unul dintre tineri, mai ușurel și mai sprinten s-a urcat de pe troian pe acoperiș îndepărtând zăpada de lângă horn, scoțând în același timp omătul care intrase în el. Așa că hornul a fost degajat în întregime fără probleme. După ce s-a deschis ușa de la hol ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din Mercedes, care a forțat trecerea, nu a acordat prioritate etc. Se întâlnesc în cele din urmă la un stop, șoferul de pe Dacie profită de ocazie pentru a claxona și el puțin. Își descarcă nervii. Șoferul de Mercedes deschide ușa ușurel, râde cu poftă și-i spune celui din Dacie pe un ton superior-ironic: "mă săracule!". Apoi râde în hohote, mulțumit. Râs sănătos, mitocănesc. Oare de ce toți mitocanii par mai sănătoși, mai în formă decât restul oamenilor? În aceeași intersecție există
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
întors în compartiment cu acel curaj precar, specific ieșirii din spital cu niște analize bune. T. sforăia în poziția în care-l lăsasem, de-a latul patului, nedezbrăcat, nedescălțat; n-a dat semn că m-ar auzi urcând, dezbrăcându-mă ușurel, doar de cămașă, ca pe vremea pubertății, când ne așteptam, noaptea, la alarme aeriene și tata ne interzicea accesul la pijamale; delicat, am stins lumina și mi-am scos, cu aceeași grijă, ca să nu-l trezesc, sandvișurile, mâncându-le în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și-a luat sacul cu daruri în cârcă, a făcut semn de oprire primului nor ce tocmai trecea pe la poarta sfântului Rai și S-a aruncat pe spatele lui, cerându-i să L ducă pe pământ. Și-a pogorât norul ușurel, ușurel, cu grijă mare ca să-L depună pe Prea-Sfântul, jos pe vârful celui mai înalt munte ce-i ieșise în cale. Era vreme frumoasă, de vară. Dumnezeu începu a coborî plaiul în pas vioi către răsărit, acolo departe în vale
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a luat sacul cu daruri în cârcă, a făcut semn de oprire primului nor ce tocmai trecea pe la poarta sfântului Rai și S-a aruncat pe spatele lui, cerându-i să L ducă pe pământ. Și-a pogorât norul ușurel, ușurel, cu grijă mare ca să-L depună pe Prea-Sfântul, jos pe vârful celui mai înalt munte ce-i ieșise în cale. Era vreme frumoasă, de vară. Dumnezeu începu a coborî plaiul în pas vioi către răsărit, acolo departe în vale, unde
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pură, senină. Figura poetului iradia atâta bunătate!... Dar privindu-l, mi-am amintit de istoria veche, de acuzările lui Neculai Lazu, de emoția noastră, de tăcerea lui enigmatică și mi s-a părut că-l văd, în fața detractorului lui, zâmbind ușurel, cu puțină ironie și cu multă îngăduință. * "Cazul Coșbuc" îmi evocă o seamă de alte cazuri la fel. Să vorbesc de campania sistematică dusă de "Contimporanul" (vechea, celebra revistă socialistă de la Iași) în contra furturilor literare și științifice, atât de frecvente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Răspunsurile adunate sunt cât se poate de instructive; adeseori surprinzătoare. Caracteristice sunt mai ales cele concepute cam în felul acesta: "Dar eu n-am părăsit Iașul, unde încă îmi fac cursurile, unde încă îmi plătesc impozitele..." (spune, cu o ironie ușurel agresivă, un eminent profesor universitar). Întrebarea aceasta s-ar adresa foștilor ieșeni, pe când eu mă consider încă actual ieșean" (spune la rândul său un alt strălucit profesor și fost ministru). E drept că de câțiva ani îmi am gospodăria la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de 30 Mai 1631. Și noi am fi putut serba, nu de mult, o dată istorică tot de același fel și de aceeași importanță; centenarul presei române. Am serbat-o chiar, pe cât îmi aduc aminte. Am serbat-o însă așa de ușurel și de discret, încât faptul acesta n-a atras atenția decât a prea restrânse cercuri și, în particular, a celor care, cunoscând de mai înainte evenimentul, îl și sărbătoriseră la timp în inima lor. La 1929 eram încă la Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nenumită între Nae și publicul său. Publicul știe doar că la filmele lui Nae se simte foarte bine. “i de aceea vine. Problema este că unii - nu publicul, ci critici sau cineaști - consideră că ceea ce face Nae e un gen ușurel, frivol, „cam vodevilș, cum era de părere un mare și venerabil cineast român. De ce râsul este produsul minorului, iar plânsul este produsul majorului nu pot înțelege. Nu e adevărat că e mai ușor să-l faci pe unul să râdă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a terminat de desfăcat știuleții de porumb, a strâns ciocălăii în saci, că sunt buni pentru foc, iar grăunțele le-a deșertat într-o covată mai mare. Soarele își trimitea razele pe dealurile din jurul Măgurei, vântul căldicel de primăvară adia ușurel, purtând mireasma florilor dinspre salcâmii înfloriți ce împrejmuiau livada. Se gândi să-i trezească ușurel pe cei doi copii mai mărișori. Merse spre paturile lor și vorbindu-le pe șoptite îi trezi, îndemnândui să se scoale de-a binelea. Emilia
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pentru foc, iar grăunțele le-a deșertat într-o covată mai mare. Soarele își trimitea razele pe dealurile din jurul Măgurei, vântul căldicel de primăvară adia ușurel, purtând mireasma florilor dinspre salcâmii înfloriți ce împrejmuiau livada. Se gândi să-i trezească ușurel pe cei doi copii mai mărișori. Merse spre paturile lor și vorbindu-le pe șoptite îi trezi, îndemnândui să se scoale de-a binelea. Emilia s-a trezit prima și frecându-și ochii cu amândouă mâinile, trase adânc în piept
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
i-a zis: "Domnule Ministru, ajunge cât a fost pedepsit doi ani, lăsați-l pe dumnealui înapoi la trupe!" Și-am plecat de acolo locțiitor la Forțele Terestre. De-acolo, Comandant de Armată. Deci, le-am luat pe toate, așa, ușurel, în sus. Ș-acum vi le povestesc dumneavoastră pentru că pe cei care ne conduc nu-i interesează ce-a fost, cum a fost, ce poate fi folosit sau să ne "exploateze" ștința. Pe nimic, că nu cerem nimic. N-ar
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]