2,430 matches
-
ei, Errius îl puse de-a curmezișul pe prizonier, legându-l bine. Se întoarse apoi spre Antonius. — Ți-am spus că mi-e teamă de spioni... Cine putea ști că vom veni pe drumul ăsta? Cine i-a informat pe ucigașii ăștia, care sunt convins că au fost trimiși de Vitellius în persoană? Titus îi duse un cal lui Antonius și vru să-l ajute să urce în șa; se dădu un pas în lături când acesta îl refuză. Am căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai ales procuratorul Porcius Septimius. Au primit poruncă de la Roma să te ucidă. Vitellius se teme de tine mai mult chiar decât de Vespasianus, împăratul nostru. Vespasianus e în Africa, dar tu ești dincolo de Alpes, la o aruncătură de băț. — Ucigașii din Rhetia au reușit să treacă prin Noricum și să ajungă în Pannonia fără ca nimeni... — Antonius! îl întrerupse Cornelius sec. Nu toți sunt adepți ai lui Mithra, ca tine și ca mine. Nu toți au jurat să-și dedice viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gravă. Armata lui Antonius Primus a învins la Bedriacum. A fost un masacru. Vitellius nu răspunse. Își trecea degetele prin părul băiețelului său, care dormea pe genunchii lui. M-ai auzit, împărate? Nu mai vreau să aud vești rele... De când ucigașii plătiți de mine au dat greș în Pannonia, când n-au reușit să-l omoare pe Antonius Primus, toate merg din ce în ce mai prost. Caecina m-a trădat... Noroc că soldații, care-mi sunt credincioși, l-au pus în lanțuri. Apoi vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să învingem, zise Antonius cu glas stins. În cortul comandanților din tabăra flaviană, generalul armatei răzvrătiților era pe moarte. Titus se apleca din când în când spre el, cercetând la lumina lămpii plasturele de pe umărul drept. Deși rana făcută de ucigașii tocmiți de Vitellius fusese cauterizată, se redeschisese și se infectase. — Lachesis e pe moarte, șopti Titus. Errius Sartorius, care tocmai intrase, se aplecă îngrijorat deasupra lui Antonius, temându-se că va vedea semnele morții pe chipul celui care în doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gata să intre în oraș. Se gândi la el însuși; peste puțină vreme îl va înfrunta pe Skorpius. Dar dacă va pierde? Atunci avea să moară cu pumnalul înfipt în inimă... Și dacă fratele său avea să fie omorât de ucigașii plătiți de Vitellius, iar armata lui avea să fie înfrântă de soldații vitellieni care împânzeau orașul? Privi nisipul, pe care câteva dansatoare presărau petale de trandafiri și unde, peste puțină vreme, el, secutor-ul Valerius, avea să-și verse sângele. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
s-a sinucis, iar Orpheus trăiește. Oare toate astea nu-s de-ajuns? Luă o altă bucată de pâine pe care i-o întindea Listarius. Am încercat să-l ucid pe Orpheus în cămăruța lui de la Ludus. În ultima clipă, ucigașii plătiți de mine s-au speriat și-au dat bir cu fugiții. Spun că Orpheus e apărat de o zeitate - tuși. Și, de parcă n-ar fi destul, mama a murit. Tuși din nou și scuipă. Sabinus făcu un pas înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
curiosul care se uită pe gaura cheii, cu puterea lui perfectă de a vedea, spre hoțul și goana lui în zigzag cu buna, excelenta lui inimă, spre starul de filme porno cu chica lui deasă și pântecul suplu, spre încântătorul ucigaș de copii cu zâmbetul lui de milioane. Cum e posibil să crești când ai curul ars? Cine te-ar lua în serios? S-a făcut o glumă pe socoteala mea. O fi de vină băutura, haleala de prin snack-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vrea să-l facă. Și eu îl fac. Vreau să spun că e uimitor cât de repede te poți bine dispune în New York. Ăsta nu e oraș pentru pesimiști, pentru boarfele care te lasă cu ouăle-n durere, sau pentru ucigașii de chef. În New York n-ai cum să rămâi cu ouăle îndurerate. Nu-i nici o problemă. Îi trag lui Butch Beausoleil un număr. Nu mă crezi? Zău că asta fac. Pe la spate. Te-ai prins: ea e în patru labe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că-mi placi. Ceea ce-ți trebuie ție acum, băiete, e să te rupi de toată povestea asta. Ia tu iahtul. Plutește spre, ha, ha, albastru. Ce-i poți spune unui om care ar putea sau nu să fie un ucigaș, care poate că ți-a salvat viața sau poate că nu? — Chiar că te ții uimitor de bine, a zâmbit Deggle. Probabil că ai un înger păzitor. Vultur-în-Zbor s-a gândit: Sau un diavol. Testamentul îmi lăsa mie banii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
presimțirile care se tot adunau, dar încă mai vedea acel zâmbet aparent amabil, întipărit pe chipul lui O’Toole. Alsacianul se ascunse în spatele tejghelei. Mâinile lui Flann O’Toole: niște bucăți mari de șuncă atârnate la capătul brațelor. Mâini de ucigaș, se gândi Vultur-în-Zbor. își va reaminti acest gând într-alt timp și alt loc. Acum mâinile respective erau întinse într-un gest de prietenie. — Virgil! tună O’Toole. Virgil, băiete! Tu ești, nu-i așa? Mâna stângă îi țâșni înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
m-am purtat urât cu Virgil, deși aveam toate motivele să mă port frumos cu el? E adevărat. Recunosc totul. Nu accepți recunoașterea sinceră a greșelii? Cum crezi că te simți atunci când ești responsabil, fie și indirect, pentru patru morți? — Ucigaș, bănuiesc, a spus Iocasta, fără să cedeze. Dacă nu ne lași să intrăm, a zis Vultur-în-Zbor, tu vei fi responsabilă pentru încă două. Nu ne mai dau voie să mâncăm nimic. — Ei, bună! spuse o voce. Media privea cu vădită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
caute susținere, căci le e suficient de frică de mine încât să nu încerce să mă omoare singure. Aici aventurile tale nefericite din K au picat iar bine. K îmi este acum mai potrivnic decât oricând. Și așa ajungem la ucigașii mei. Un trio fascinant. Flann O’Toole este unul. Gândul de a juca rolul lui Napoleon, de a conduce o armată invadatoare, va fi pentru el unul irezistibil. Al doilea este Peckenpaw. Pentru el va fi o răzbunare a morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai interesat de Irina Cerkasova decât ar vrea să fie. Aceștia sunt cei trei inși care vor trece prin Poartă căci o voi lăsa deschisă. Flann O’Toole, cum ai observat în mod cert, are mâini foarte puternice. Mâini de ucigaș, își aminti Vultur-în-Zbor. — Figura cheie din toată povestea asta este Liv, spuse calm Grimus. Patima ei e cea care le va da avânt. Nu cea a Prepelicarului: ea este un Spectru al lui Grimus. Nici propria lor patimă, pentru că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
e frică. — Nu mie, a răspuns Grimus. Lui. — E vreun foc aprins pe undeva prin casă? a întrebat Flann O’Toole. — Am văzut unul, a zis Peckenpaw. în holul de la intrare. — Bine, a spus Flann O’Toole. în vreme ce toți trei ucigașii se îndepărtau, coborând treptele de piatră, marele frasin ardea în spatele lor, iar trupul unui om, ridicol de mic în comparație cu trunchiul de care fusese legat, se carboniza și se înnegrea în flăcări. Atunci când limbile de foc au atins funia care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din căsuța ei neagră. Prepelicarul a privit-o cum vorbește cu cei trei și a urmărit brațul lui O’Toole arătând înspre coloana de fum care se ridica spre cer. Liv a dat repede din cap și a intrat înăuntru. Ucigașii și-au văzut de drum, coborând muntele către K. Peste o clipă, Liv Sylwan Jones a ieșit iar. Ținea în mâna dreaptă un cuțit, un cuțit cu care cioplise nenumărate urâțenii din lemnul copacilor din jur. S-a așezat jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lucrul cel mai interesant dintre toate este soarta Trandafirului. Fără el, Vultur-în-Zbor este lipsit de putere. Este un exilat pe vârful muntelui. Vârful nu mai conferă acum nici un fel de superioritate. — Ce-ai de gând să faci? întrebase Media. Afară ucigașii îl înfruntau pe Grimus cel împodobit cu pene. înăuntru, în camera secretă, eu îeul-Vultur) purtam o aprigă bătălie cu eul-Grimus. — Trebuie să păstrezi Trandafirul, spunea eul-Grimus. Ai nevoie de el pentru reconceptualizarea insulei. Așa cum ți-am explicat. Trebuie să păstrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să scormonească iar prin trecut, pornind-o din nou pe urmele lui Julián. Uneori, mă convingeam singură că nu, că l-o fi dat drept mort o dată pentru totdeauna sau că o fi uitat de el. Fumero nu mai era ucigașul din anii trecuți. Acum era o persoană publică, un om cu o carieră În cadrul regimului, care nu-și putea permite luxul fantomei lui Julián Carax. Alteori mă trezeam În miez de noapte, cu inima bătîndu-mi puternic, leoarcă de sudoare, crezînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ales dogma filosofică a lui Leibnitz), Voltaire denunța răul datorat nebuniei umane. Printre acestea , războiul - “cette boucherie héroique”(măcel eroic) - este luat peste picior. Oamenii fac literatură și muzică pe seama victimelor războiului; ei cântă înainte și după bătălii pentru gloria ucigașilor. Voltaire prezintă într-un text scurt, dar de un realism impresionant, nenumăratele orori ale războiului: “Aici bătrâni ciuruiți de gloanțe își priveau murind nevestele măcelărite, care își țineau copiii la pieptul sângerând; mai încolo fete spintecate își dădeau ultima suflare
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
fost zărit de către Galafron. Regele l-a recunoscut imediat pe Rabican, calul pe care el i-l dădu-se lui Argalia, când l-a trimis în nefasta-i misiune la Paris. Închipuindu-și că stăpânul de acum al calului era ucigașul lui Argalia, Galafon s-a repezit asupra lui Rinaldo lovindu-l cu furie. Rinaldo nu a întârziat mult și a răspuns acestui atac și ar fi fost rău de rege dacă oamenii săi nu s-ar fi strâns numaidecât în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
urmele pașilor noștri rămân cărări cu flori care nu se vor stinge niciodată. Legionarii, cât au viețuit pe meleagurile străbunilor, au luptat și nu au îngenunchiat crezul lor, au luptat mai întâi cu răul din ei înșiși, apoi cu prigonitorii, ucigașii de suflete și dărâmătorii de altare. Nu uitați, adâncurile fierb, orizonturile omenirii sunt întunecate, dar legionarii luptă și nu și-au pierdut nădejdea... Ei doresc neamului românesc un viitor necuprins încă în mintea noastră, a celor de azi. Valuri, valuri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
rânjetul temniței cu adâncuri de întuneric, zăbrele, obloane și păgâne văgăuni... Mă văd ferecat în lanțuri și cătușe care istovesc și doboară orice voință cutezătoare de împotrivire, răpun orice putere omenească aruncată într-un hău fără fund! Uriașa armată de ucigași îngrozită de neînduplecata noastră voință de a nu ne lepăda de crezul nostru, era în slujba satanei. Ei inventau zi de zi noi metode de chin, noi trepte de coborâre în iad..., distrugând în noi ultimile picături de rezistență. Dar
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mărturie dramaticei însângerări din noaptea Sfântului Andrei, 30 noiembrie 1938, adâncuri nemuritoare, groaza zilelor de atunci și trezire sfântă pentru vremi viitoare, când sub povara altor vitregii se vor ridica noi mucenici și se vor deschide noi gropnițe tăinuite de ucigași care vor însângera iarăși pământul românesc, invadat de hoarde mânioase - infern pustiitor. Ochii mei priveau nestăpâniți și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri, îmi umezeau pleoapele cu fulgerări line. Un soare cald din adâncuri de mări urca lin itinerariul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
noi legi de prigonire a legionarilor, din adâncul sufletului meu mult chinuit, cu trupul istovit de înverșunate și crude torturi ce am îndurat ani și ani, strig: opriți defăimarea și crima, opriți decimarea legionarilor români și creștini. Torționarilor de ieri, ucigași și băutori de sânge, împreună cu urmașii voștri nebotezați -, potoliți-vă bestia din voi și pricepeți că, libertatea și viața omului sunt daruri și drepturi mai presus de legile pământești. Respectați Porunca Cerului! Suferințele și limba legionarului vor grăi veșnic și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și să drapene cu gheara, nouă nu ne este teamă atunci când țara ne cheamă.” „Legionarii sunt arhangheli cu spadă de foc și stau Bisericii pază și Neamului nostru noroc”, motiv de fobie pentru comuniștii dărâmători de altare și pentru cei ucigași de Dumnezeu. Înverșunarea luptei noastre și dăruirea noastră pentru Hristos și Neam nu are limite. Legionarii mor și ei dar până atunci făptuiesc. Ei nu vor să dispară fără a lăsa o urmă de mângâiere urmașilor, credința, lumină de neclintit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
două cazuri rezolvate rapid de omor în familie. Băieții de la morgă încărcară trupul în ambulanță, aceasta execută o întoarcere în U, apoi se îndepărtă fără sirenă. O maximă a lui Vollmer se impunea: „În omorurile cauzate de o pasiune extremă ucigașul își va trăda întotdeauna patologia. Dacă detectivul reușește să analizeze probele fizice de o manieră obiectivă, apoi să gândească subiectiv, din punctul de vedere al ucigașului, va reuși adesea să soluționeze crime care ne bulversează prin absurditatea lor”. Ochii smulși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]