2,409 matches
-
toată ființa asupra zgomotului, ascultă vreun semn din cameră. Silueta albă care năvălise adineaori înăuntru era aceea a Generalului de Drept, Oda Nobunaga. Luptase până la sfârșit, când văzuse că flăcările devorau templul și toți oamenii din jurul lui fuseseră doborâți și uciși. Se înfruntase corp la corp cu soldații de rând, ca și cum ar fi făcut parte dintre ei. Și totuși, luase hotărârea de a comite seppuku nu numai fiindcă își judecase reputația și găsise regretabil că trebuia să-și lase capul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu lupte pe viață și pe moarte. Tocmai când unele trupe păreau învingătoare, se prăbușeau; și tocmai când altele păreau răpuse, răzbeau înainte. Nimeni nu știa cine câștigase și, o vreme, fu o luptă oarbă. Unii oameni erau doborâți și uciși, în timp ce alții, victorioși, își strigau numele. Dintre cei răniți, unora li se spunea lași, în timp ce alții erau proslăviți ca eroi. Dacă un observator privea atent, însă, putea să vadă că fiecare se grăbea spre veșnicie, hotărându-și singur unica soartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Represiunea care succede răscoalei este deosebit de sângeroasă. Un călător polonez, care trecea prin Moldova, relatează că a ajuns la Iași ,,cu mare greutate și de tot flămând, că nu întâlnise pe nimeni în cale, ci numai multe corpuri de oameni uciși și aruncați pe drumuri”<footnote Ibidem footnote>. Și în cronica lui Miron Costin se pomenește despre sângeroasa represiune, amintindu-se totodată că mulți oameni au murit de frig din cauza faptului că și-au părăsit casele pe vreme de iarnă, în timp ce
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Acesta de origine filopolonă, reușește în scurta lui domnie (20 august 1672-11 noiembrie 1673) să provoace turcilor pagube considerabile, aliindu-se cu viitorul rege al Poloniei, Ioan Sobieski, pe atunci hatman al Coroanei. ,,Între 11000 și 18000 de turci sunt uciși (10-11 noiembrie 1673), 24 de tunuri și o imensă sumă de bani cad în mâinile învingătorilor”<footnote Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 110 footnote>. Cum polonii nu sunt preocupați să exploateze victoria, Ștefan Petriceicu este imediat hainit, în locul lui fiind
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
la altceva, decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambițiile pe care și le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Și nu în aceste câteva miliarde risipite și câteva mii de conștiințe ucise, stă marea lor crimă, ci în faptul că măcar acum, când încă mai este timp, nu înțeleg să se resemneze." Deci precum în 1937, așa și în zilele noastre, vorba poetului de la Ipotești, „Toate-s vechi și nouă toate” iar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de șoc. Singura consolare care-i venea în minte era aceea că le va lua cel puțin două sau trei zile ca să sape până jos și să descopere că lucrul care, după toate aparențele, trebuia să fie trupul unei femei ucise era de fapt o păpușă gonflabilă. Sau fusese așa ceva. Wilt se cam îndoia că de-acum înainte ar mai fi putut fi gonflată. Cimentul lichid părea imposibil de clintit din ale lui. 8 Bancul de noroi în care eșuase vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
timpul fiecărei persoane interesate și să vă deranjați să recunoașteți aici și acum că lucrul care la ora actuală se odihnește - să sperăm că în pace - sub douăzeci de tone de ciment, pe fundul acelui puț, este cadavrul unei femei ucise? — Nu, zise Wilt. Nu prefer în nici un caz așa ceva. Inspectorul Flint oftă iarăși. — Să știți că avem de gând să săpăm până o să găsim toate dedesubturile poveștii, zise el. Probabil o să ne ceară ceva timp și destule cheltuieli și Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
întrerupți de directorul colegiului, care intră cu un exemplar din ziarul de seară. — Presupun că ați văzut asta, zise el, fluturându-le cătrănit ziarul. E absolut îngrozitor! Puse ziarul pe catedră și le arătă titlurile scrise mare, cu aldine: FEMEIE UCISĂ ȘI îNGROPATĂ îN CIMENT LA COLEGIUL TEHNIC. UN ASISTENT AJUTĂ POLIȚIA. — O, Doamne! zise directorul-adjunct. O, Doamne! Ce ghinion uriaș! Nici nu putea pica într-un moment mai prost ca acum! N-ar fi trebuit să pice deloc! aruncă aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Betonul lichid o sigilase prea bine ca să pocnească și dacă atunci când era vie semăna în multe privințe cu o femeie vie veritabilă, acum, când era moartă, avea toate atributele unei femei moarte veritabile. în postura de cadavru al unei femei ucise, Judy era absolut convingătoare. Peruca i se năclăise și cimentul i-o lipise solid de cap într-un unghi înfiorător. Hainele atârnau pe ea, cimentul atârna pe haine, apoi picioarele fuseseră în mod clar contorsionate până în pragul mutilării, iar brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
plin de veselie. Cel puțin Wilt s-a scutit de cheltuiala pentru piatra de mormânt. E suficient să o rezeme cioclii pe femeie acolo, la cimitir, și să-i graveze pe piept „Aici zace Eva Wilt, născută așa și așa, ucisă sâmbăta trecută”. Monumentală în viață, monument în moarte. — Board, trebuie să spun că simțul umorului pe care-l etalezi mi se pare extrem de nepotrivit pentru momentul de față. — Ei, dar ce e sigur e că n-or să fie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Informații vitale? Nu înțeleg ce vreți să spuneți. Plăcintele noastre conțin ingrediente extrem de sănătoase. — Sănătoase? zbieră inspectorul. Dumneata îmi spui că trei cadavre umane sunt sănătoase? Dumneata numești sănătoase resturile fierte, spălate, măcinate și gătite a trei trupuri de oameni uciși? Dar noi folosim numai... începu secretara, după care alunecă într-o parte de pe scaunul unde stătea și leșină. — Of, pentru numele lui Dumnezeu! strigă inspectorul. Ai crede că o curvă proastă, care e în stare să lucreze într-un abator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
iar apelul venea de la telefonul dumneavoastră... — Cine e doamna Wilt? N-am auzit în viața mea de nici o doamnă Wilt. — Vedeți dumneavoastră, domnule, doamna Wilt... adevărul e că e-un pic cam complicat. Se presupune că ar fi fost ucisă. — Ucisă? întrebă părintele St John Froude. Ați spus cumva „ucisă”? — Haideți să spunem doar că a dispărut de-acasă în condiții suspecte. L-am reținut pe soțul ei pentru cercetări. Părintele St John Froude clătină din cap. — Ce nenorocire! murmură el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Ce nenorocire! murmură el. — Vă mulțumim pentru ajutor, domnule, zise sergentul. Și ne scuzați pentru deranj. Părintele paroh St John Froude puse telefonul în furcă, rămânând pe gânduri. Ideea că împărțea locuința cu o femeie eliberată de corp și recent ucisă nu era tocmai dintre cele pe care ar fi avut chef să le pună pe lista lui cu dorințe. Reputația lui de excentric era și așa destul de bine răspândită. Nu era cazul s-o mai încurajeze. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-ne. Cerul violet. Silueta vineție, haita depui. Un cap de cățea, dacă te uitai bine. Capul prelung al unei cățele furioase, gonind pe cerul nopții, cu norii în urma ei, venind de peste tot, acoperind marea nocturnă. Și undeva, cândva, fantoma tatălui ucis, în urmă cu 40 de ani. Mâna tremura pe conturul de smalț al ceștii. Tolea apucase toarta, o ridicase alene, sorbi. Cafeaua rece, ca de obicei, lăsată să zacă în cană, pentru când o fi să fie. Parcă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tolea avea aproape aceeași vârstă cu Domnul Marcu Vancea, pe care Marele Scenarist din ceruri îl gonise, în urmă cu 40 de ani, într-o noapte de primăvară, spre moarte. Dintr-odată, brambura pe străzi și mai departe, pe câmpuri, ucis sau sinucis, cine mai poate ști, în hipnoza negrei nopți de primăvară. Sinucis sau poate ucis, cine să știe, și la ce-ar mai folosi, decât fratelui argentinian, care n-a fugit destul de departe, de vreme ce l-a ajuns și acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gonise, în urmă cu 40 de ani, într-o noapte de primăvară, spre moarte. Dintr-odată, brambura pe străzi și mai departe, pe câmpuri, ucis sau sinucis, cine mai poate ști, în hipnoza negrei nopți de primăvară. Sinucis sau poate ucis, cine să știe, și la ce-ar mai folosi, decât fratelui argentinian, care n-a fugit destul de departe, de vreme ce l-a ajuns și acolo, în nostalgia senilității, amintirea tatălui, plutind pe canalele orașului devastat de teroare. L-au ajuns, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a înfruntat forțele de poliție. A simțit că viața era plină se semnificație atunci când l-a întrebat pe polițai, în fața mulțimii: Tu ești chinez? Cum poți suporta asta, când mama și sora ți-au fost necinstite, iar fratele și tatăl uciși de către japonezi? Pericolul i-a oferit ocazii să-și arate caracterul. Ești prea slab, îi va zice ea mai târziu celui de-al treilea soț al ei, Tang Nah. Te ascunzi de realitate, trăiești în închipuire și ești condus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o ridică din țărână. Ea nu se grăbește, așa cum ar face pe scenă. Împrumutând câțiva yuan-i de la un tovarăș, am încercat să mituiesc escorta ca să mă elibereze. Soldații obișnuiți erau mercenari, nu aveau nici un interes special să mă vadă ucis, și ei consimțiră să-mi dea drumul, însă subofițerul aflat la comandă a refuzat să permită asta. Prin urmare, m-am hotărât să evadez. Nu am avut nici un prilej să o fac, decât atunci când ne-am aflat la vreo două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
s-ar putea să mă fi născut pentru a juca un personaj tragic. Tovarășul președinte mi-a răspuns cu umor, spunând că asta e o remarcă fascinantă. Este? privește ea de jur împrejur. Închipuiți-vă că mâine sunt prinsă și ucisă. Uitați-vă bine la mine. Eu stau liniștită. Ceea ce mă preocupă sunteți voi, viața voastră, familiile voastre. Fiecare dintre voi. Vor veni după voi. Poate că nu or să vă omoare, dar vă vor face să suferiți. Există un preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
viziune la fel de reală mai avusese și pe vremea când mai era încă haznadarul averii lui Mustafa Bairaktar. Cu ajutorul acestuia și împreună cu „Prietenii de la Rusciuk”, încercase reformarea anchilozatului imperiu al sultanilor. Din păcate, reforma fusese întreruptă, iar membrii grupului sfârșiseră fie uciși, fie risipiți care încotro. De aceea se temu de noua lui premoniție. Știa de pe acum că, mai devreme sau mai târziu, ea va deveni, în plan real, un act atroce. Dimitrie Moruzi nu observă însă nici paloarea, nici mișcarea prințului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de sigur că nu va fi dat pe mâna împăratului. Poate că asta și urmărise Dante Negro. Să-l dea plocon marelui Napoleon, dușmanul său. Ar fi fost locul cel mai indicat. Aici i s-ar pierde cu totul urma. Ucis, aruncat în pădure, mâncat de fiare, cu oasele risipite... Zăpada, ploile ar șterge orice urmă... Întoarse capul speriat. Un cerb mare cu coarne înalte, spectaculos ramificate, îl privea neclintit, mișcându-și ușor nările, ca și cum ar fi știut că era cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la dreapta. E o clădire cenușie cu copertine albe - zâmbi amuzat. Dar te sfătuiesc să nu te apropii de ea. Se zice că noaptea se aud țipetele deținuților torturați în beciuri. Deși unii spun că sunt vaietele sufletelor tuturor celor uciși acolo jos. în zori, scot cadavrele pe poarta din spate, într-un furgon de marfă. — De ce îi omoară? — Politica, răspunse cu un gest plictisit. în orașul ăsta blestemat totul e politică. Mai ales de când Abdul-el-Kebir e liber. O să iasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
amăgindu-te iarăși și iarăși. Îl recunoșteai sau doar ți se părea, era la tot pasul și, cel mai adesea, vorbea în numele lui Dumnezeu. Viclenia lui era inepuizabilă și vorbea prin gurile celor care se închinau și îngenuncheau la mormintele ucișilor lor. Eroii-martiri, orfanii, în numele lor se făceau și se desfăceau alianțe, apăreau și dispăreau partide, se formau centrele de putere care aveau să decidă și deja decideau care-i voința poporului și blestemul lui perpetuat și amplificat; se puneau bazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un cunoscut de-al meu care va pune o vorbă bună pentru mine. Am coborât amândoi la subsol, iar eu am deschis dulapul de față cu el. Cercetă rapid buzunarele hainei și conținutul rucsacului. Arma crimei fusese descoperită lângă femeia ucisă, așa că nu putea fi În căutarea ei. Poate vreo bluză pătată de sânge? Rana nu Îmi păruse a fi din cele care Împrăștie mult sânge, dar, pentru ce urmăreau ei, chiar și un strop, doi ar fi fost de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
adrese de firme, prăvălii și persoane particulare, iar seara mă prezentam la casierie, ca să predau impozitul adunat. Când mă gândesc la timpul acela, îmi pare o minune că nu mi s-a întâmplat niciodată nimic, n-am fost tâlhărit sau ucis, căci aveam uneori buzunarele burdușite cu banii statului și toți o știau. Pe atunci existau tot atâția pungași câte boabe de grâu pe ogorul tatei, acasă.” N-am putut să nu râd, fiindcă mi-l închipuiam pe tata luptând în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]