130,170 matches
-
-și gîndească produsul artistic nu doar din punctul de vedere al conținutului. Mitul scriitorului adîncit în textul abisal, indiferent la problemele lumești ale aspectului sau vînzării cărții s-a risipit de mult. Cei care încă nu cred asta să se uite la acești scriitori tineri și la felul în care ies ei în lume. Iulian Tănase și-a făcut chiar un fel de obișnuință din a scoate cărți frumoase. Acest al treilea volum al său, Iubitafizica, le întrece pe celelalte, deși
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
nici fierbințeala perdelelor. Abia la întoarcere, după ce am ieșit pe ulița învelită în praf, am știut că trecusem pe la mort. însă mortul adevărat l-am văzut mai tîrziu..."); disperarea de-a se simți urîtă și nepopulară în adolescență ("dacă te uiți în oglindă/ părul ți-e năclăit/ și pistruii îți mănîncă obrajii/ pielea de celofan ars/ începe să crească/ să se vadă// ai țoale urîte/ singură ți le tragi la mașină/ răzuindu-ți cu lama buricele degetelor/ și pulovărul ți-e
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
vorba de numele unei firme sau de un logo publicitar. Proprietarul unei firme are dreptul s-o boteze oricum, inclusiv într-o limbă care nu există! George Pruteanu vrea ca numele discotecii Why Not? să aibă dedesubt traducerea De ce nu? ("uitînd", în paranteză fie spus, că există expresii intraductibile, traductibile derutant - Prendre la lune au dent înseamnă A încerca marea cu degetul - sau care, prin traducere, pierd "sunetul" original). Dar ce va face domnia sa cu o firmă numită Olo Molo? Senatorul
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
suntem un popor ce n-a ieșit încă din epoca gândirii magice. Sunt sigur că pitbull-ul bântuie deja subconștientul multora dintre români. Ei văd în anihilarea dihaniei agresive o victorie simbolică asupra forțelor răului. Dar, ca în atâtea alte cazuri, uită că nu câinele e principalul culpabil. Marii vinovați sunt stăpânii, fiarele odioase care plimbă cu aroganță pe străzile orașelor rudele bestiale ale lui Colț-Alb. Vă asigur că, analizându-i, nu observi o mare diferență între privirile ucigașe ale animalului și
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
rudele bestiale ale lui Colț-Alb. Vă asigur că, analizându-i, nu observi o mare diferență între privirile ucigașe ale animalului și acelea, egal de înspăimântătoare, ale stăpânului. Victime ale pedagogiilor mincinoase - de la "codul eticii și echității socialiste" la "political correctness" - uităm că există oameni buni și oameni răi. Oferim cu ușurință cartes blanches la tot felul de indivizi în ochii cărora citești răutatea, cruzimea și violența și ne trezim doar când e prea târziu. Cine a urmărit, de pildă, viteza înspăimântătoare
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
luminate și pline de copaci. Tramvaiul trecea fălos prin acest peisaj care astăzi mai poate fi văzut doar în filme. Mergea încet, oprea des, făcea stații lungi. Cîteodată plin ochi, adesea gol, încît stăteai pe banchete de lemn și te uitai în voie. Nimeni nu părea că se grăbește. Nu era nimeni nervos. Vatmanul trăgea de mînerele lui sau lovea bila sonoră a cărei muzică o am și acum în urechi. La "răscruci", cobora și schimba șina cu o tijă de
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15249_a_16574]
-
tată, mamă, frate); noțiuni religioase ancestrale (suflet, dumnezeu); denumiri de culori; cuvinte care indică vicii sau virtuți (bunătate, răutate, mândrie). Există vreun cuvânt englezesc intrat în acest moment în limbă care să substituie un cuvânt din fondul lexical comun? Nu. Uite, asistăm la incorporarea termenului brother (frate). Doar că, în portugheză, brother înseamnă amic. Așadar, limba nu-și pierde caracterul specific, fiindcă nu este atinsă în sistemul ei fonetic, în sistemul gramatical sau în fondul lexical comun. Dar cu un brother
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
în convingeri democratice, rațiune, principii civice. Andrei Makine, Testamentul francez. Traducere și postfață de Virginia Baciu. Editura Polirom, 2002. Destinul alege Inginerul elvețian Walter Faber, trăind de mulți ani în America, e un homo faber, preocupat de tehnică, de concretețe, uitând că există sentimente, subconștient, soartă. Aterizarea forțată, cât pe ce accident, a unui avion cu care călătorea spre Mexic, într-o aridă pustietate, îi revelează prietenia, îi provoacă amintiri de tinerețe. Fusese îndrăgostit cu adevărat și că își părăsise iubita
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
a terminat. Urmează atunci un moment de tăcere absolută, după care tobele încep să bată din nou fără încetare până în ziua următoare la prânz. Bătăile se supun unor ritmuri diferite, cinci sau șase la număr, pe care nu le-am uitat niciodată. Când două grupuri, care au fiecare două ritmuri diferite, se întâlnesc la un colț de stradă, ele se opresc față în față și atunci asiști la un adevărat duel de ritmuri, care poate dura o oră sau chiar mai
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
na Lelia Munteanu poate suferi pe orice temă vrea, întrebarea e dacă un editorialist își poate permite să trateze, lumește, chestiuni religioase asupra cărora nu are expertiză. Un editorial cu iz de predică scrie și editorialista ziarului AZI, Iulia Roșca, uitînd poate că ziaristul are parohia sa, iar preotul are altă parohie. E ridicol ca ziaristul să încerce să mănînce pîinea preotului, în ziare laice, maimuțărind limbajul predicilor. * Emisiunea realizată de TV5 despre România a stîrnit în presa autohtonă două editoriale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
nu va putea face studii de istorie - atâta cât aceasta reiese din "ziare" -, dar șí de literatură, arte plastice, spectacole și altele, din cronicile publicate în acestea. L-am văzut, în sala vetustă a BA, pe un foarte cunoscut ziarist, uitându-se prin colecțiile legate ale unor ziare: a dat șí dânsul (ori au dat alți ziariști) această alarmă - care se vrea, în textul de față, adresată mai ales scriitorilor? Veștile dramatice mi s-au întregit când conducerea BN mi-a
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
spasmodic,/ venit din abis./ Atunci pe loc lipitoare mîloasă am vrut să-i fiu,/ carnea să-i mîngîi cu un cuțit argintiu,/ gura să-i scormon ca o motăneasă oarbă,/ falangele mele pricepute să cînte la torsul lui de harpă,/ uitasem de syphalos, de bolile dezmățării și ale pierzaniei,/ trupul era un palat lichefiat, zidit cu poftele gînganiei,/ cea care își decapitează amantul/ murmurîndu-i adierea litaniei" (La Cesarina șIț). Dar și un Caron feminin: "Eu însămi am ales să-mi fiu
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
ieșirea din impas: în loc să ne întrebăm la nesfârșit dacă securitatea a fost securitate iar un securist este un securist și să nu putem răspunde, mai bine să ne întrebăm dacă nu cumva securiștii n-au fost chiar victimele securiștilor. Și uite așa, pe nesimțite, am ajuns ca legea de deconspirare a securității să funcționeze ca lege de deconspirare a victimelor securității. Ceea ce, legiuitorul, în tembelismul lui simulat, a urmărit chiar de la început: să-i dezinculpe pe securiști și să-i inculpe
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
de mică încât am ajuns să ne referim la pușcăriile securiste ca la un spațiu al libertății, iar la perioada comunistă, ca la epoca dialogurilor socratice din agora ateniană? De ce ne facem că nu știm despre ce vorbim? Chiar am uitat faptul că sub regimul terorii generalizate orice individ era la discreția puterii totalitare, iar o dată intrat în ghearele securității, aceasta putea face cu tine orice; lichidarea fizică nefiind cea mai gravă dintre amenințări. Deținuții politici au trăit și au trecut
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
de la Universitatea din Augsburg ( În inima scârbei, aventurile unei gândiri existențiale și avangardismul european), Arta Lucescu, de la Universitatea din New York (Benjamin Fondane și gândirea existențială). Despre raporturile lui Fondane cu prestigioasa revistă “Cahiers du Sud” scrie Claire Gruson, care nu uită să menționeze publicarea corespondenței cu Jean Ballard, directorul acesteia, la Editura Fundației Culturale Române din București (în 1998), alte trei studii referindu-se la părereile criticului despre Céline (Charlotte Wardi, Universitatea din Haifa) și Cocteau (David Gullentops, Bruxelles). Opera poetică
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
s-a văzut pe sine, în picioare, drept, zicându-și: „Ce e cu tine, sărmană Paula?” Cu asemenea zestre în familie, eram încredințat că, încrucișându-mă cu dublul meu, la loc deschis, nici n-aș clipi. Cel mult, m-aș uita să văd dacă are și umbră, ca nu cumva, sub înfățișarea dublului meu să se prezinte cineva cu care nu este recomandabil să porți discuții, necum profitabil să închei contracte - pe termen nedefinit. E drept că nici nu-mi băteam
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
retrag, dar ipochimenul fu mai spontan, și-l trase înapoi. - Ce câștigi? l-am întrebat, cu îndoiala celui care simte că pierde. N-ar fi mai bine să votăm amândoi? Poate că se poate! - Deci, sigur că se poate, dar uite că nu vroiesc. Nu rabd ca această Justiție care mi-a fript zilele, să mai și vorbească pe ungurește, ca brazda noastră strămoșească să fie cotropită de cei ce n-au izbutit să ne-o ia pe cale militară, ca ultima
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
nenumărate populații bine organizate. Fără o clasă de mijloc viguroasă, adică fără acel zăcămînt de profesioniști care asigură trăinicia și fertilitatea unui fenomen, orice privire aruncată de la vîrf către bază creează rău de înălțime și generează vertijuri incurabile. Dacă te uiți dinspre Eminescu înspre Vlahuță, dinspre Sadoveanu înspre Gr.H.Grandea, dinspre Enescu înspre Ion Cucu și dinspre Luchian înspre Zogu Zaharescu, în mod fatal ai probleme cu siguranța enunțurilor teologice și cu presupoziția că Dumnezeu a creat o lume armonică, unitară
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
Retorica” lui Ioan Maiorescu este un text necunoscut, până nu de mult ignorat, greu de condițiile epocii pașoptiste, ca ideologie, și ca problemă a influențelor exercitate asupra limbii și culturii noastre. Rară sensibilitate a textului față de terminologia modernă de specialitate, neuitând a semnala calitatea celor de mai sus prin perspectiva vocației de profesor a lui Ioan Maiorescu, și încă aș găsi în cercetarea lui Andrei Nestorescu o înaintare în reînnoite revelații. El publică Retorica în versiunea seminaristului Ioan Cernătescu, unica păstrată
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
în capitala irlandeză. Voiaj inițiatic, a cărei dimensiune puțini au făcut-o în secol. La Centrul Joyce mă opresc în fața unei fraze înscrise pe zid: „Ce-ați făcut în timpul primului război mondial? Am scris Ulysse” răspuns al geniului care a uitat lumea pentru a construi monumentul literaturii moderne. Despre eficacitatea artistică a dezangajării! De mult, citisem că marele istoric Curtius a scris celebra Istorie a literaturii latine în timpul Evului mediu pe vremea nazismului: oroarea afară, liniștea înăuntru. La Paris, sub Ocupația
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
capătă sensul unei legături cu celălalt, partenerul absent căruia mesajul îi e adresat sau de la care el provine. Scrisoarea e un remediu contra singurătății, un dialog continuat în context privat, o tentativă de a nu întrerupe contactele, de a nu uita și, simultan, de a exista. La ora curierului electronic „materialitatea” scrisorii evoca o altă lume: pene de gîscă, sigilii, petece de hîrtie, cerneală, un adevărat arsenal azi dispărut. Suportul e concret și scrisul personal. Amprenta fiecăruia se recunoaște în caligrafie
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
au stârnit proteste violente, urmate de o umilită melancolie aproape colonială. Familia Mañara se mută peste patru străzi și asta însemna mult în Almagro, astfel încât alți vecini au început s-o vadă pe Delia, familiile Victoria și Castro Barros au uitat de cele întâmplate și Mario a continuat s-o vadă de două ori pe săptămână când se întorcea de la bancă. Era vară și voia să iasă câteodată, se duceau împreună la cofetăriile de pe Rivadavia sau să stea pe o bancă
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
pe Rosita Quiroga. Apoi el le spuse despre avansare, și că-i aducea Deliei niște bomboane. - N-ai făcut bine că le-ai cumpărat, dar du-te să i le dai, e în salon. - Și îl priviră plecând și se uitară unul la altul până când Mañara își scoase căștile de parcă și-ar fi dat jos o cunună de lauri, iar soția lui oftă abătându-și privirea. Dintr-o dată amândoi păreau nefericiți, pierduți. Cu un gest confuz Mañara apăsă pe butonul aparatului
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Delia n-a spus nimic, s-a apucat să privească pardoseala căutând parcă o furnică în salon. Nu vorbiseră niciodată de căsătorie, Delia părea că vrea să se obișnuiască și să reflecteze înainte de a-i da un răspuns. Apoi se uită la el cu ochii strălucitori, ridicându-se brusc. Era frumoasă, gura îi tremura ușurel. Făcu un gest parcă deschizând o portiță în aer, un gest aproape magic. - Atunci ești logodnicul meu, zise. Ce diferit îmi pari, ce schimbat! Într-un
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
fi renunțat la încercările ei, dar aducea puține mostre în salon, prefera să țină bomboanele în cutii vechi, ocrotite în mici forme, cu un gazon subțire de hârtie verde deschis pe deasupra. Mario o văzu neliniștită, parcă în alertă. Uneori se uita în spate pe la coțuri de stradă, și în seara în care a schițat un gest de respingere când au ajuns la cutia poștală de pe Medrano colț cu Rivadavia Mario a înțeles că și pe ea o chinuiau de departe; că
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]