7,855 matches
-
naștere sentimentul înfrângerii. Cu o toamnă mai înainte, privisem tot de la înălțime, dintr-un turn, și tot noaptea, Sarajevo - în timp ce un actor îmi povestea ce prăpăd făcuse războiul și îmi arăta liniile frontului. Se zice că noaptea cufundă totul în uitare. Poate, uneori. Aici suntem vecini cu străvechiul regat al Colhidei, pământul Medeei. Cine ar putea uita asta? Comunismul a fracturat Occidentul și a interzis comunicarea, relațiile, schimburile de orice fel. A îndepărtat țările unele de altele, a săpat tranșee între
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
zis și chiar atunci Oona a apărut/ sub nuc lângă noi râzând cu sticla de rachiu/ între mâinile subțiri și a deșertat-o repede/ în pământul uscat și rece" ( În pământul uscat și rece). În fine, despărțirea de Oona și uitarea ei treptată echivalează cu îndepărtarea de copilărie. Rămân însă urmele, asupra cărora poezia se întoarce cu o notă de implicare mai profundă: "ceva neștiut și neînțeles de noi ni se cuibărise/ deodată în piept// din seara aceea frigul s-a
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
doar E de folos aducerii aminte, O știi; clepsidra-i regilor gropar. Statuile, sub sabia lui Marte, Umil vor săruta cândva țărâna, Palate vor cădea, dar nu e moarte Să-ți ardă, vie, amintirea: una Cu versul meu fiind, strivind uitarea, În glorie te vei afla în toți Ce vor trăi atunci, grăbind spre zarea De nepătruns a marii judecăți, Când soarta îți vei ști și tu: dar azi Trăiește-n ochii-mpătimirii, calzi. LXIV Când am văzut statuile-n ruină Murind
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
coborât Voi fi atunci, din lumea rea, de sus, În groapă, ca să bucur viermi, atât. Citește-mă de poți, dar nu gândi La mâna care-a scris, că n-ai putea Să-ngădui amintirea: m-ai jeli; Mai simplă e uitarea, curgi în ea. Nu mă rosti prea des, mă-ncetinești, și poate-n lut m-amestec chiar atunci. Din gându-ți dulce scoate-mă: tu ești, Eu voi fi fost; doar moartea dă porunci. De faci altcum, vor râde înțelepți
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
-te și ia ce-ți aparține, Acolo-s eu, sămânța mea curată; Pământului, ce-i greu i se cuvine, și viermii-nveselește, cum borhotul Din vinul pur, încet la fund se lasă. Atât vei pierde: trupul meu, cu totul Sortit uitării. Partea mea aleasă, Din adâncimi desprinsă, va pleca Spre tine, ca să dăinuie, a ta. LXXVI De ce mi-e versu-mbătrânit o piatră, Vâltoarea apei domolind? Măcar De m-aș topi în stilul vremii, artă A șlefuirii ritmurilor, dar Putere n-am
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
crede că mă joc cu visul/ și eu nu voi mai fi nicăeri - / Târziu vei simți prin tăceri/ Că am plecat,/ și vei gândi, înfiorat,/ Că moartea poate nu e moarte,/ Că e numai timpul în care/ Visăm - pentru totdeauna - uitare." Versuri care lasă din poezie tonul minor al consolărilor necesare.
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
actualul Balcic, părea nu doar interzis românilor din motive obscure, ci și suspendat, cumva, din geografie și din istorie printr-o ciudată conspirație a tăcerii. Ceea ce arta, în special pictura, a reușit, totuși, să smulgă interdicției și să salveze de la uitare părea mai curînd un produs folcloric, verosimil în logica lui specifică, dar imposibil de verificat cu instrumentele obișnuite ale unui călător sceptic. Acum Balcicul este accesibil, lumina lui este, probabil, aceeași, după cum aceleași sînt și valurile mării care spală neobosit
Turism și mitologie la Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6915_a_8240]
-
vorbea sucit, însă anume în această suceală sexualitatea ei a și răzbit în fine la suprafață. Ea mirosea a benzină și a păcat; a benzină - mai mult. Într-adevăr, ți se face milă de ea. Este complicat să o dai uitării. Frumusețea sovietică s-a născut pe sine. S-a și crescut, s-a și modelat ea însăși. Era suficientă sieși. Frumusețea sovietică își era propriul promotor de imagine și propriul visajist. Propriul chirurg plastic. Uneori, împreună cu ridurile, ea își tăia
Igor Irkevici - Istoria frumuseții sovietice by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6916_a_8241]
-
transferase întreaga acțiune în Franța, confundând, probabil, Champéry, localitate mai puțin cunoscută din Elveția (sursa clopotelor de vaci) cu mai familiara Chambéry din Franța (sursa respectivului aperitiv). Vorbim despre amintiri, dar ar trebui poate să ne oprim mai mult asupra uitărilor noastre, chiar dacă este mult mai dificil - sau imposibil, logic vorbind. Ar trebui să vă previn (mai ales dacă sunteți filozofi, teologi ori biologi) că o bună parte din cartea de față vi se va părea o întreprindere de amator. De
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
a revenit în actualitatea editorială din 1946 până în 1987, neacceptând nici un compromis. Mă gândesc la anglistul și prozatorul Dragoș Protopopescu, care s-a sinucis în 1948 de teama noului regim. Mă gândesc la poetul George A. Petre (mort în totală uitare în 1958), la prozatorul V. Beneș (sfârșit în anonimat în 1960), care nu au căutat pactul compromițător de dragul unei noi afirmări. Aș putea adăuga, fără să exagerez, zeci de asemenea cazuri - care dovedesc demnitatea scriitorului român, care mai bine tace
Demnitatea intelectualului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8142_a_9467]
-
în vârful muntelui răsună valuri, în peștera de taină plajele se năpustesc. Omul desparte de la începuturi uscatul de apă: pământul tare se întinde în fața lui, din spate vine îndurarea mării. Nu există decât apa și țărmul, pământul prezentului mușcat de uitare. Înaintăm împinși din spate de valuri, când ne oprim e doar o părere. Ai și nu vei mai avea - iată cuvântul, fructele trec prin gură ca visul, lumea e o plajă cu scufundători grăbiți către valuri. În ultimele poezii aici
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
Cuvintele-zei născute din Cuvânt se arată prin stele, se scutură de nașterea lor - fără să bage de seamă că aruncă în jur lumi fără număr, la-ntâmplare. Din ne-multele poeme pentru mine Ťde seamăť, cel mai puțin optimist este Uitare: Din albia fluviului se înalță vârtejuri de praf. Nu privi, nu privi cadavrul acestui fluviu! Noi nu știam că trăim în ritmul apei că ornicele noastre au mersul apei, că totul e apă-în-forme pe această planetă de apă. Absență a
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
ornicele noastre au mersul apei, că totul e apă-în-forme pe această planetă de apă. Absență a timpului pe un țărm de fluviu oprit. și praful tot crește, se spulberă cenușă a vieții purtată cândva de puternica undă. Ne scufundăm în uitare și lacrimi de pulbere curg din foștii noștri ochi pe fostele chipuri. Îi răspunde (dacă nu cumva îi și adâncește nemăsurat dezolarea!), o întrebare adresată Divinității, De peste lacrimi: De peste lacrimi te căutam, de prin memorie, Doamne, din amintire, și-mi
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
teatrele, magazinele speciale - toate îi erau la îndemână. Cu toate acestea, sentimentul neliniștii nu o părăsea. Și chiar se accentua cu fiecare lună. Și atunci la orizont a apărut renumitul cântăreț de estradă Bronislav Razudalov. Acum, numele lui e dat uitării, dar în anii șaizeci el era foarte popular. Razudalov răspundea tuturor pretențiilor Marusei. Era un bărbat frumos, talentat, se bucura de popularitate și câștiga bine. Și, mai ales ducea o viață ușoară, lipsită de griji și plină de veselie. Și
Serghei Dovlatov - O tânără de familie by George IARU () [Corola-journal/Journalistic/7049_a_8374]
-
cunoscuse și o altă Românie, o Românie a oamenilor întregi, puși pe treabă, dezinteresați." L-am evocat nu numai din respect și caldă admirație pentru omul care a fost, ci și dintr-un fel de luptă, pierdută probabil dinainte, cu uitarea colectivă. Pentru că, vorba lui Cristian Pătrășconiu, " Absența memoriei începe să fie, la noi, o boală cronică". 150 de ani de presă militară Un frumos album aniversar publică revista săptămânală OBSERVATORUL MILITAR cu prilejul împlinirii a 150 de ani de presă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7053_a_8378]
-
mai bine de trei decenii de la apariție, mai actual ca niciodată. O carte prin care cei de ieri își vor redescoperi fărâme din propria tinerețe, iar cei de azi pot intra în cotidianul unei epoci peste care, firesc, se așterne uitarea.
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
Blecher romane, fapt determinat și de apariția ultimei scrieri, postume, Vizuina luminată în 1971. Acest prim moment de receptare critică a lui Blecher, de efervescență exegetică și de interes pentru destinul scriitorului, va fi urmat de o lungă perioadă de uitare și tăcere, întreruptă în 1966 de Ovid S. Crohmălniceanu care readuce în atenția lumii literare opera lui Blecher.
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
igienă universitară: excluderea din corpul profesoral. Cît despre posteritatea de care are parte, ea literalmente nu există. Dată fiind lipsa de diplomație cu care și-a țipat patima în toate împrejurările, numele lui a fost supus proce-deu-lui de sterilizare prin uitare programată: tăcerea de mormînt pe care o merită leproșii ideologici. Retrospectiv judecînd, Marin Ștefănescu a fost victima propriei credințe: credința că are o misiune de îndeplinit, și anume un apostolat filozofic săvîrșit în numele vi-ziunii creștine. Cu un doctorat în Filozofie
O victimă a credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8089_a_9414]
-
adică actualul Balcic, părea nu doar interzis românilor din motive obscure, ci și suspendat, cumva, din geografie și din istorie prin-tr-o ciudată conspirație a tăcerii. Ceea ce arta, în special pictura, a reușit, totuși, să smulgă interdicției și să salveze de la uitare, părea mai curînd un produs folcloric, verosimil în logica lui specifică, dar imposibil de verificat cu instrumentele obișnuite ale unui călător sceptic. Acum Balcicul este accesibil, lumina lui este, probabil, aceeași, după cum aceleași sînt și valurile mării care spală neobosit
Balcicul, între mitologie și turism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8104_a_9429]
-
inițialele A. R., unul cu pseudonim (Terentie Hora) și o singură dată A. Russo. Textele în limba franceză au fost traduse postum. Și așa Russo a rămas un ilustru necunoscut, cu toate strădaniile lui Alecsandri de a-l scoate din uitare. Contribuțiile lui P. V. Haneș, Bogdan-Duică și G. Ibrăileanu, la începutul secolului al XX-lea, reprezintă un act recuperator prin care a fost repus în circulație la cota meritată. Tot pe atunci s-a pus în discuție paternitatea Cântării României
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
un soi de probă inițiatică pe calea unei evoluții spirituale: Am fost călător în Asia / și poate n-am să mai fiu, / lung mă priviră oamenii / sub zări fulgerate. / Am fost călător în Asia / cu anii mei tineri, / odată cenușa uitării / va dormi peste toate. / Și totuși, acolo departe / vîntul îmi poartă chipul, / lumina ochilor mei / îmbogățește azurul; / peste munții înalți, peste ape, / unde umbra-mi trecu, / cuvintele mele mai susură / destrămîndu-se lin..." (Am fost în Asia). n Obiectivele turistice abordate
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
oarecum neobișnuită, căci, spre deosebire de alte istorii, aici moartea e doar un detaliu, iar mai importantă decât moartea și, deci, decât viața, e memoria." La fel ca scrierile evreiești despre Șoah, Cartea șoaptelor își propune să fie un obstacol în calea uitării. Ea trebuie să aducă aminte de drama revoltător de puțin cunoscută a unui popor, dar și de chipurile unor oameni ale căror fapte și vorbe i-au umplut autorului sufletul și mintea, făcându-l să fie ceea ce este astăzi. Cartea
Un Pateric armenesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6950_a_8275]
-
cuvinte cu formă asemănătoare: Arsene, ca nume de cod pentru anunțarea unui pericol (= Arde!) sau Radu (în "Radu l-a chemat") ca aluzie glumeață la verbul a o rade ("a fugi, a dispărea". Familiar, în aluzii și reproșuri legate de uitarea unor lucruri, Roza (sau Tanti Roza) evocă scleroza. Jocul de cuvinte cel mai mult studiat și care joacă un rol important în evoluția argoului românesc este cel care a fost numit "deraiere lexicală". Un cuvânt (care poate face parte dintr-
Jocuri de cuvinte by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6952_a_8277]
-
metaforică - la zarzavat. Culoarea monedelor era relevantă în trecut, pentru că diferenția valori mari: galbeni e termenul vechi și popular pentru monedele de aur, în vreme ce albi, albișori sau albituri desemnau monedele de argint. Desenul de pe bancnote intră cel mai ușor în uitare. În anii '20-'30, au fost atestate denumirile fată-mare și țărăncuță pentru bancnota de 500 de lei, pe care era reprezentată o tânără în costum popular; în perioada comunistă, bancnota de 100 de lei era numită și un Bălcescu. Metonimia
Metonimii argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6974_a_8299]
-
franceză la engleză, iar de la engleză la ignoranță. Simțea că atmosfera lumii se transforma în mod periculos, o simțea chiar în profesia lui. Trebuia să recunoască o realitate tristă: zilnic dispăreau cuvinte, probabil pentru totdeauna, sorbite în hăul negru al uitării, care este infernul limbajului și căruia lenea noastră îi deschide larg porțile. Într-adevăr, în lume erau din ce în ce mai puține cuvinte, în ciuda - sau poate toc-mai din cauza - enormei creșteri a populației globale, ce nu părea să fie limitată de nimic. Optimismul feeric
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]