1,163 matches
-
te trezești acolo unde te aștepți mai puțin. În ce fel arată, de pildă, animalele „care țopăie ca smintitele“? Dar cele „desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă“? Alături de ele se află cele „care abia au spart urciorul“, pe care le poți imagina după o estetică liberă. Ce să mai spun despre cele din rubrica „et cætera“, cuprinse și ele alături de celelalte? - Lângă celelalte, altele „celelalte“, sau poate aceleași, nu știm. O rubrică este dedicată animalelor „incluse în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
legase, pomi după untdelemn. Dete câțiva gologani p-un urcior, pe gura căruia îndesă un burete de mare, și hai la băcănie. ― Aveți untdelemn? ― Cum să nu... și încă din cel mai bun! ― Te rog să-mi umpli și mie urciorul ăsta! Băcanul luă urciorul și se duse la butoiul cu untdelemn, unde turnă cu măsura aproape trei litri; apoi îl aduse mușteriului. ― Cât ai pus? întrebă acesta, nepăsător. ― Au încăput tocmai trei litri! ― Foarte bine... și cât costă? ― Cu totul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Dete câțiva gologani p-un urcior, pe gura căruia îndesă un burete de mare, și hai la băcănie. ― Aveți untdelemn? ― Cum să nu... și încă din cel mai bun! ― Te rog să-mi umpli și mie urciorul ăsta! Băcanul luă urciorul și se duse la butoiul cu untdelemn, unde turnă cu măsura aproape trei litri; apoi îl aduse mușteriului. ― Cât ai pus? întrebă acesta, nepăsător. ― Au încăput tocmai trei litri! ― Foarte bine... și cât costă? ― Cu totul... 75 de lei, vine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mă costă pe mine! răspunse băcanul supărat. Și, dacă nu-ți convine, n-ai decât să nu iei; îl torn înapoi, și gata socoteala! ― Chiar te rog! zise pungașul nostru supărat. Băcanul, necăjit că-și pierduse vremea de pomană, luă urciorul, se duse la butoi și-l răsturnă cu gura în jos, așteptând până crezu el că s-a scurs tot untdelemnul, care, fiind supt de buretele dinăuntru, nu se prelinse prea mult. Apoi dete urciorul prefăcutului mușteriu, care o luă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pierduse vremea de pomană, luă urciorul, se duse la butoi și-l răsturnă cu gura în jos, așteptând până crezu el că s-a scurs tot untdelemnul, care, fiind supt de buretele dinăuntru, nu se prelinse prea mult. Apoi dete urciorul prefăcutului mușteriu, care o luă la picior cât putu mai repede, ca nu cumva să i se dea pe față șarlatania și să pățească cine știe ce! Se duse la hogeacul lor, luă un ceaun, sparse urciorul și stoarse buretele de tot
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
prelinse prea mult. Apoi dete urciorul prefăcutului mușteriu, care o luă la picior cât putu mai repede, ca nu cumva să i se dea pe față șarlatania și să pățească cine știe ce! Se duse la hogeacul lor, luă un ceaun, sparse urciorul și stoarse buretele de tot untdelemnul furat, văzând, cu mare bucurie că avea de gătit pentru trei crapi, nu pentru unul! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Să vedem acum în ce fel a făcut rost de pâine al treilea pungaș. Acesta ochi o brutărie din
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
găinilor și gâștelor, ciugulea pietricele din bătătură, umplându-și stomacul până la refuz. Cu brațele Întinse, stătea lângă cumpăna fântânii, gata-gata să-și ia zborul, plecând odată cu păsările călătoare spre un alt tărâm. Noaptea, Înainte de culcare, Își punea la căpătâi un ulcior cu apă, În care Își transfera toată plăcerea, toată durerea și grijile zilei de mâine. Devenea la fel de nesimțitoare ca o bucată de lemn sau o bucată de piatră desprinsă dintr-un zid igrasios. Înainte suferise de reumatism și tuse seacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de mâine. Devenea la fel de nesimțitoare ca o bucată de lemn sau o bucată de piatră desprinsă dintr-un zid igrasios. Înainte suferise de reumatism și tuse seacă. Acum cea care Își scuipa plămânii era apa. Tusea se auzea răzbătând din ulcior. Iar balamalele ferestrelor și ușilor gemeau de durere. Treptele pe care coborau sau urcau pașii scoteau câte un oftat prelung, iar cuptorul pe care se odihnea trupul bătrânei se umpluse de răni. Moartea Își strecurase ghearele În fiecare crăpătură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca acum. Cine te-a pus să te urci în vârful cireșului, măi Natalițo? — Ceasul rău, domnule doctor. —Ai vrut să faci pe grozava. M-am mai urcat de-atâtea ori, nu era prima dată. —Știi vorba bătrânească? — O știu. Ulciorul nu merge de multe ori la apă. Treci tu și peste asta. să mai încercăm să mergem. Se continua antrenamentul după pauze și Natalia, în dorința de a se pune cât mai repede pe picioare, nu voia să știe de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
unui viitor care nu există...“ Simon nu băga de seamă că nu‑l mai ascultă nimeni, În afara ucenicilor săi, sau poate se făcea că nu vede lumea Împrăștiindu‑se, În vreme ce Sofia, credincioasa lui Însoțitoare, Îi ștergea fruntea și‑i dădea urciorul cu apă, acum călâie, deși un altul stătea adânc Îngropat În nisip. Sofia era o femeie cam de treizeci de ani, măruntă la trup, cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele de porumbă. Peste mantaua străvezie purta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
evident fizic. Am verificat toată instalația și legăturile electrice nimic; totul era în ordine, doar ecranul era stins. După câteva momente bune, un gând bun trimis de Sus m-a făcut să-mi amintesc de lumânările de la Paști. Am luat ulciorul în care le țineam, le-am adus în birou și am aprins una. Nu cred că a durat mai mult de un minut și calculatorul șia revenit la fel de brusc, iar eu am început să scriu din nou citeț. Am ținut
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
foarte ridicate bucăți. (Niciodată toamna, Psalm 21, In-scripție pe un portret, Inscripție pe un pahar.) " Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid așternut e cerul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate ca niște urcioare Cu vin îngroșat în fundul lor de lut, Stau pe țărmu-albastru-al râului de soare, Din mocirla cărui aur am băut. Păsările negre suie în apus Ca frunza bolnavă-a carpenului sur Ce se desfrunzește, scuturând în sus, Foile-n azur. Cine
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ar fi de-al casei” - gândesc eu. Când ne vedem dincolo de ușă, tânărul ne îmbie să ne așezăm pe o laiță ce stă pitită în spatele unei mese...Fără nici o vorbă, flăcăul cotrobăie într-un cotlon al încăperii, de unde scoate un ulcior astupat cu un ciocălău...De pe o policioară coboară două ulcele. Ni le așază dinainte și, destupând ulciorul, toarnă cu grijă o licoare rubinie din care se împrăștie o miroaznă îmbietoare... Poftim de cinstește, sfințite părinte, și rogu te să-mi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
așezăm pe o laiță ce stă pitită în spatele unei mese...Fără nici o vorbă, flăcăul cotrobăie într-un cotlon al încăperii, de unde scoate un ulcior astupat cu un ciocălău...De pe o policioară coboară două ulcele. Ni le așază dinainte și, destupând ulciorul, toarnă cu grijă o licoare rubinie din care se împrăștie o miroaznă îmbietoare... Poftim de cinstește, sfințite părinte, și rogu te să-mi spui dacă n-am uitat cele minuni învățate de la sfințiia ta. Apoi nici nu-i nevoie să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nimic, dar se răsucește ca un titirez și o ia spre fundul crâșmei, unde se zărește o ușă. O deschide și ne poftește ceremonios. În clipa următoare dispare. Însă se întoarce cu două ulcele goale. Dintr-un ungher ridică un ulcior pe care îl șterge de colb cu mișcări de alint. Apoi sloboade în fiecare ulcică o licoare neagră cum îi păcura, cu o aromă ce te înalță cu gândul spre cele sfinte...Cu o plecăciune sfioasă, crâșmarul s-a retras
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Elena Marin Alexe S-a uscat ciutura inimii mele sub mușcăturile vântului curge durerea prin crăpături, pâna la epuizare. Fecioarele nu mai urcă poteca de sub fruntea dealului, purtând ulciorul pe umăr, iar fântâna mângâiată cu degete dantelate de ceață, adoarme în paragină, uitată la timpul trecut. Au dispărut însetații după frumos sau tânjesc ascunși în neîmpliniri, căutând printre genele înrourate, înmiresmatele pajiști de odinioară... Nu se mai încumetă nimeni
Paragina by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83314_a_84639]
-
în spate avea destul loc pentru scaunul cu rotile. Când ajunse acasă, îi găsi pe copii stând pe verandă. Băiatul găsise un băț de care, dintr-un motiv sau altul, legase o sfoară, iar fetița croșeta un capac pentru un ulcior de lapte. La orfelinat învățase să croșeteze, iar unii dintre copii câștigaseră premii pentru modelele lor originale. E talentată, constată domnul J.L.B. Matekoni; dacă i se va oferi o șansă, fata asta va fi capabilă să facă orice. Îl salutară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
noaptea fierbea în inima lui nenea Matei smoală, cazanul constructorului dădea în clocot. Palmele, fălci de menghină, pietre de moară; ciocanul și nicovala fierarului au strâns, au strivit, au torsionat. Viața avea forma lutului cald pe masa olarului, Dumnezeu modela ulcioare de lut pentru o ploaie ce urma să se întâmple în cer. Nenea Matei i-a rupt gâtul, l-a legat cu o funie, l-a ridicat scripete, l-a slobozit ca pe o găleată plină în fântână. Tocul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a șters ochii, a îngânat o scuză, a mimat o amețeală, un echilibru cu punct de sprijin, o cădere în hău. Mâinile parcă îi erau blocate în rugăciune, picioarele desfăcute precum o spărtură în zid, doi stâlpi rigizi umerii, două ulcioare răsturnate țâțele, domnișoara o poartă uitată deschisă peste noapte. Bluzița transpirată reliefa o câmpie ca după ploaie, aburii trădau arderea (stingerea se întâmplă când golești focul și nu fântâna din inimă). Domnișoara și-a desfăcut palmele, rugăciunea îmbrățișa necuprinsul, degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
frate-meu. Acasă-i? ANISIA: Iaca nu-i. A plecat până devale, la crâșma lui Bercu Croitoru, să dea și el peste cap un șip cu rachiu, ca orice barbat înainte de masă. DĂNILĂ: Am priceput. Da' nu are în chiler ulciorul cel cu rachiu de perje, de trage la crâșmă? Bun rachiu! ANISIA: De unde știi tu, Dănilă, ce fel de rachiu avem noi în chiler? Nu cumva ai cotrobăit pe-acolo când eram noi plecați? DĂNILĂ: Ferească Sfântul, cumnată! Eu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și boierul și calicul și bărbatul și muierea și pruncul... (se aude tot mai de departe) Tabloul 4 Lumină pe scenă, unde se află întinsă o masă semiovală, așa fel încât niciunul dintre meseni să nu fie cu spatele la sală. Blide, urcioare, căni, talgere cu pâine și fructe; aspect general de masă țărănească. În centru, așezați, Gând, Brăduț, Liana, Lioara, în straie de nuntă. GÂND: Să poftească oaspeții! APRODUL (la ușă, anunță): Măria Sa Hulpav-Împărat! HULPAV (trece, fără a saluta, direct la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zgomot prin răspântiile întunecoase. Veniți din liniștea străzilor, cei doi bărbați au dat peste vorbăria bătrânului. Acesta le spunea că erau unii care nu puteau admite tot ce se petrecea, că mereu pâinea și cuțitul erau în mâna acelorași, că urciorul nu merge de multe ori la apă și că, probabil, și aici își frecă mâinile, o să se lase cu scandal. Doctorul l-a îngrijit, și în vremea asta bătrânul comenta netulburat evenimentele. Auzeau pe cineva mergând deasupra lor. Bătrâna, observând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
adevăr, un urcior mi-ar prinde bine acasă, Atunci ia-l, ia-l. Olarul împachetă farfuriile, mai întâi pe cele întinse, apoi pe cele adânci, le puse unele într-altele, le așeză în îndoitura brațului stâng al bărbatului și, cum urciorul de apă era suspendat de mâna lui dreaptă, omul nu avu cum să mulțumească, doar vorbele obișuite, care pot fi sincere sau nu, și surpriza unei înclinări din cap deloc în armonie cu clasa socială căreia îi aparține, am ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ochii. De parcă nu s-ar fi frământat destul, Cipriano Algor se mai întreba, gândindu-se la vechiul cuptor al olăriei, câte farfurii, căni, ulcele și glastre or fi ejectând blestematele de mașini pe minut, câte obiecte care mint că sunt urcioare ori lighene. Aceste întrebări și altele care n-au fost înregistrate au întunecat din nou chipul olarului și, mai departe, tot restul drumului a cugetat la viitorul dificil destinat familiei Algor în cazul în care Centrul își va menține noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
eu un urcior nou ca să-l înlocuiți pe cel care s-a spart, nu trebuie plătit, e oferta fabricii, O spuneți pentru că sunt văduvă, întrebă femeia, Nu, ce idee, e doar o ofertă, nimic mai mult, avem un număr de urcioare pe care s-ar putea să nu mai reușim niciodată să le vindem, În cazul ăsta, vă rămân foarte recunoscătoare, domnule Cipriano, N-aveți pentru ce, Un urcior nou e ceva, Da, dar e numai atât, Atunci pe mâine, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]