181,106 matches
-
aveam a-i povesti. Și aveam, slavă Domnului, ce-i povesti, întrucât de multe ori îi raportam ipostaze și aspecte sau evenimente care îi trezeau interesul, deoarece era avid de tot ceea ce ținea de imperiul anecdotei și îi alimenta insectarul uman. Mi se pare curios faptul că Lovinescu nu m-a îndemnat niciodată să scriu, spre deosebire de Zaharia Stancu, cum voi arăta la momentul potrivit. Nici nu m-a descusut, dornic să afle ce căutam eu la urma urmei la "Sburătorul", dat
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
î.d.Cr. și cele din a doua jumătate a secolului XX d.Cr.? Apoi, oare mai avem noi în epoca Internetului ce învăța de la un istoric care a trăit înaintea erei creștine? Cum am mai spus, Tucidide însuși consideră că natura umană nu se schimbă și, în consecință, reacțiile oamenilor vor fi similare chiar dacă epocile sunt diferite. Pentru participanții la simpozion, Tucidide este primul analist al �războiului hegemonic�. Din acest punct de vedere, evoluțiile din secolul V î.d.Cr. grec sunt similare
TUCIDIDE și lumea bipolară by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12713_a_14038]
-
acum nu e vorba de peruci sau haine colorate țipător (acum îi servește Armani!), ci de vile cu piscină, mașini ultraluxoase și conturi imense la băncile din străinătate. Prinși în cleștele constituit, pe de-o parte, de proasta lor condiție umană, pe de alta, de obligația de-a "avea grijă" de supuși, au ales metoda cea mai respingătoare: de a-i batjocori pe români, reducându-i la condiția de boscehateri ori de câini din cușcă, fericiți să ronțăie un capăt de
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
nebănuită. Cu riscul de a-i pierde savoarea, rezum analiza lui Andrei Oișteanu: e vorba de un mit de întemeiere și de un scenariu sacrificial comun tuturor narațiunilor despre întemeiere - balaurul, care simbolizează vechile credințe păgîne, "idolul" care pretindea sacrificii umane, e ucis de un erou civilizator și astfel sînt puse bazele noii religii. Atenția lui Andrei Oișteanu se îndreaptă însă asupra unui detaliu aparent lipsit de însemnătate - faptul că fiara e adusă în cetate nu de învingătorul ei, ci de
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
sau deveni el însuși un simbol puternic - practic un rival. La toate acestea se adaogă faptul că puterea principelui este, prin chiar natura sa, limpede și simplă, dar cea a scriitorului cuprinde un element misterios, greu de înțeles. Ca ființă umană, el are reacții impreviIbile; scrierile lui acționează asupra cititorilor într-un fel încă neexplicat; iar în tradiția omenirii, activitatea sa este înconjurată de un imens prestigiu. Așa se face că istoria este plină de șefi de state care au avut
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
actului creator ca act de construcție, ca formă de intervenție rațională și decisă dincolo de orice conjunctură. Calificarea curentelor mari din istoria artei - naturalism, clasicism, idealism, romantism, impresionism, cubism, futurism, constructivism, suprarealism, realism " drept forme repetitive, recurente, în dinamica existenței societății umane, afirmația că ,,tema este socială, forma e real constructivă" sau că ,,omul social este condus prin artă spre o viață superioară, spirituală și sufletească"" sînt doar cîteva dintre încercările de problematizare largă a creației în funcție de reperul absolut al timpului, devenit
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
spiritual în cel mai frumos și cel mai măreț, din punct de vedere estetic, moment al existenței". Și iată cum în plină retorică realist-socialistă, în plină iconografie a muncii, a eroismului declarat și a umanismului de paradă, pictorul teoretizează măreția umană ca proiecție estetică și pledează pentru un umanism al esențelor, și nu pentru ridicarea particularului la rang de principiu. După cum, în aceeași perspectivă, el demontează subtil ponciful tehnicii, al muncii concrete, în beneficiul creației simbolice care nu se erodează și
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
stă în valoarea spectacolelor ce se pot vedea. Și nu cred că banii au existat întotdeauna la vreme, ca să se poată face planuri semnificative. Nu în ultimul rînd, Festivalul a devenit și un loc de întîlnire, de dialog, un loc uman în care oameni de pretutindeni au șansa să fie împreună. Datorită investițiilor, reabilitărilor clădirilor de patrimoniu, datorită primarului Johannis, Sibiul este din nou un spațiu spiritual, pe care și teatrul l-a înnobilat. Festivalul a fost mereu un liant, un
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
urmele altui locatar, întregul comentariu elaborat al luminilor, aducerea fiecărui obiect în parte " expresia trecutului de care vorbeam, populat de obiecte-fetiș, ce se găsesc pe retină și în amintiri " formează o lume care îl definește pe Domnul lui Ionesco, concret, uman. Vizualizează explicit ceea ce se întîmplă fizic și metafizic în spectacol, în piesa lui Eugčne Ionesco. Trei povești, trei experiențe în fața morții, trei situări. Trei nuclee epice separate, într-un fel, ce preiau tema " moartea " și o comentează extrem de simplu și
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
de aici până a fi imaginea "francofonului român" e prea de tot. Ce promovare a valorilor românești, fie și în limba pe care-o mai vorbim - din nefericire! -, doar magrebinii și noi, poate realiza unul specializat în detectarea măruntelor mizerii umane și-n transpunerea lor pe portativul fițuicii cu antetul Securității? Obișnuiți să ascundă și să se ascundă, turnătorii n-au cum să reprezinte ideea de deschidere. Ei sunt eternii fundași la închidere, uneltele ignobile prin care securiștii te făceau să
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
a intrat literatura după revoluția din decembrie 1989, criticul scrie cu seninătate: " Imediat după 1989 am asistat la căderea vertiginoasă a literaturii, la o degradare a interesului public pentru ficțiune, simultan cu o degradare a vieții sociale și a relațiilor umane" (p. 7). Categoric, literatura a intrat într-un impas după căderea regimului comunist, dar este greu de spus în ce măsură acesta a fost dublat de "o degradare a vieții sociale și a relațiilor umane". Dimpotrivă, aș fi tentat să spun că
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
degradare a vieții sociale și a relațiilor umane" (p. 7). Categoric, literatura a intrat într-un impas după căderea regimului comunist, dar este greu de spus în ce măsură acesta a fost dublat de "o degradare a vieții sociale și a relațiilor umane". Dimpotrivă, aș fi tentat să spun că degradarea vieții sociale și a relațiilor umane din ultimii ani ai regimului Ceaușescu a dus la explozia socială din decembrie 1989. Se ajunsese la un nivel sub care nu se mai putea coborî
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
într-un impas după căderea regimului comunist, dar este greu de spus în ce măsură acesta a fost dublat de "o degradare a vieții sociale și a relațiilor umane". Dimpotrivă, aș fi tentat să spun că degradarea vieții sociale și a relațiilor umane din ultimii ani ai regimului Ceaușescu a dus la explozia socială din decembrie 1989. Se ajunsese la un nivel sub care nu se mai putea coborî. Acesta este însă doar începutul. Urmează o afirmație care îl poate lăsa pe cititor
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
la Arhitectul lui Cărtărescu. Un pianist de geniu descoperă o infinitate de semitonuri între Do și Do diez și atunci, erijat în acordor, strecoară în toate pianele ce-i cad în mână câte un astfel de sunet imperceptibil pentru timpanul uman, atingând în final grația muzicală a universului. Tatuaj este o surprinzătoare povestire în linia fantasticului lui Cortázar în care, pe fundalul bolii Alzheimer, un tatuaj maur cu puteri magice schimbă sexul unui bizar personaj. Floarea din zid apare tocmai ca
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
pe care nu o poți recunoaște decît post-factum, prin urmele ei săpate adînc în amintire. La bilanțul final al unei vieți se constată că adevăratele momente de fericire nu au nimic spectaculos, țin de starea de normalitate, de firescul relațiilor umane: "...Eram puțini și liniștiți, noi eram tineri, viața ni se părea simplă...(...) și credeam că o să dureze veșnic. Așa crezi la douăzeci sau la treizeci de ani, probabil, ne uitam cum trece timpul și nu ne păsa, eram chiar bucuroși
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
în paginile romanului Acasă . Catastrofa fizică a omului ajuns la o anumită vîrstă este dublată de drama orașului transformat în ruine. Reperele ambientale ale fericirii de altădată sunt înlăturate brutal sub șenilele buldozerelor care amestecă sub dărîmături clădiri și sentimente umane. Scriitor de mare sensibilitate, posesor al unui stil ușor recognoscibil, adept al construcției simple, clasicizate, fără sofisticării narative foarte complicate, în care descrierea balzaciană se intersectează cu subtila analiză psihologică, Mihai Zamfir realizează prin romanele sale Poveste de iarnă și
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
forțat și cu orice preț actualizarea, ci se ajunge acolo firesc, prin ritmurile, contextul și presiunile la care mintea, trupul și sufletul cititorului de azi este supus. Neputînd rămîne indiferent, pe creator îl arde și îl costă prezentul fierbinte. Relațiile umane sînt, pînă la urmă, aceleași, cînd este vorba de iubire, de trădare, de crimă, de neputințe, de dreptate și nedreptate. Cred că ceea ce diferă este doar ritmul în care se petrece totul. Și asta nu înseamnă ceva mai alert sau
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
doar ritmul în care se petrece totul. Și asta nu înseamnă ceva mai alert sau mai încet. Este ritmul interior care declanșează situarea în acțiune, în tensiunea ei, în acel �cum� al rezolvării, al tranșării abaterilor de la o normă. Morală, umană, socială. Măniuțiu așează povestea din Electra într-o altă cetate. Într-o altă comunitate. La fel de aprigă, de iute la mînie, unde justiția este decizia unui grup, iar dreptatea se obține cu lama cuțitului. Corul antic este aici corul unei așezări
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
Gide voiseră să-l cumpere, dar nu se lăsase - de unde scandalul iscat. Nu era cine știe ce merit să vezi... Se vedea de la o poștă. Meritul era să nu minți. (Cu Aragon fusese altceva). Contrar lui Rabelais, un robust, viziunea asupra corpului uman a lui Celine este maladivă. Traumatismul războiului, handicapul operației grele făcută după rana căpătată în Flandra, avea să pună pecete nu doar pe viață, dar și pe scrisul său. În Greața lui Celine, articol publicat succesiv în iulie și august
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
doar pe viață, dar și pe scrisul său. În Greața lui Celine, articol publicat succesiv în iulie și august 1962, în NRF, semnat de Jean Pierre Richard, corpul omenesc este văzut drept ceva "destinat sacrificiului, măruntaie, moliciuni fundamentale. Simbolic, ființa umană ar fi o "incertitudine internă, o lipsă de prestanță." Urmările războiului ating... "toate țesuturile concrete ale existenței. "... O dată cu omul, "natura însăși intră în delincvență". Corpul uman fiind proba acestei stări de culpabilitate, vinovăție. de justiție încălcată.( Nu ar mai fi
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
Richard, corpul omenesc este văzut drept ceva "destinat sacrificiului, măruntaie, moliciuni fundamentale. Simbolic, ființa umană ar fi o "incertitudine internă, o lipsă de prestanță." Urmările războiului ating... "toate țesuturile concrete ale existenței. "... O dată cu omul, "natura însăși intră în delincvență". Corpul uman fiind proba acestei stări de culpabilitate, vinovăție. de justiție încălcată.( Nu ar mai fi mult, și am da de păcatul creștin, deturnat, la un ateu). Categorie de bază a lui Celine, a întregii sale viziuni și literaturi: Le debraille, - desmățul
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
de adjective, de serii substantivale, - nu neapărat sinonime, între autorul lui Gargantua de pe la mijlcul secolul al XVI -lea și autorul Călătoriei până la capătul nopții din secolul abia trecut... Diferența: două obsesii majore. La Francois Rabelais, obsesia constructivă, pozitivă-scientistă a gigantismului uman - croind reperele epocii moderne cu aventura spațială cu tot, sugerată în mod simbolic, lume reprezentată de uriașul Gargantua și de fiul său, Pantagruel, cu aceeași viziune, sensorial deosebită. Obsesia celuilalt scriitor, aparținând din plin secolului 20, Louis Ferdinand Celine, unul
Fraza lui Rabelais (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12831_a_14156]
-
te pot lăsa indiferent. Un actor care reușește, dincolo de lumea frivolă, pînă la urmă, a profesiunii, și nu numai, să asculte liniștea cuvîntului sfînt. Un actor care, în ciuda profesiunii dure care îl îndepărtează de sine și îl apropie de esența umană a personajului X sau Z, reușește să intre într-un fel de armonie cu cîteva dintre valorile importante. M-am întîlnit de două-trei ori cu Răzvan Ionescu, am schimbat grăbit, așa cum mi se întîmplă adesea, cîteva cuvinte pe treptele unui
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
ce se întîmplă prin lumea mare a teatrului, acolo unde nu se pot simți niciodată singuri. Acolo unde Dan Micu s-a format, unde a bolit mai apoi, îngrijit de prieteni, de fidelul Goange Marinescu, un filolog-regizor de o calitate umană rară, un om care a știut ce înseamnă pe pămînt prietenia. Nici unul dintre ei astăzi nu mai este. E bine să ne căutăm pe noi și, în căutarea aceasta să ne petrecem cu cei importanți, cu cei care au însemnat
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
fi vrut să-l cunosc pe Nicu Steinhardt. În chilia lui de la Rohia am poposit într-o vară frumoasă și liniștită. M-am uitat de jur împrejur, în camera mică, austeră și, totuși, de o căldură aparte. Simțeam ceva foarte uman, primitor, o căldură care îmi invada tot corpul, într-un loc rece, în principiu, un loc în care solemnitatea retragerii s-ar fi cuvenit să-și impună glacialitatea. Mi s-a părut asta la fel de ciudat ca atunci, la Florența, cînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]