10,459 matches
-
d. într-un cuvînt, își pune probleme mult mai largi decît cele legate strict de tehnică și de construcția formei și se transformă, cu sau fără voia lui, într-un activist moral și într-un fel de ,,agent sanitar" al umanității. Și asta indiferent dacă rămîne fidel limbajelor consacrate sau experimentează expresii alternative și coduri noi de comunicare. în această categorie a artistului polimorf, situat la încrucișarea drumurilor estetice greu de conciliat, a mentalităților diferite, a somațiilor morale contradictorii, a opțiunilor
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
Miereanu, și m-am întrebat care este limita polistilismului? în La Musique et la transe (Gallimard, 1980), Gilbert Rouget afirmă că "pluralitatea este o caracteristică esențială a muzicii, a cărei natură individuală și colectivă răspunde nevoilor primordiale de exprimare a umanității, încarnând, prin stilurile și tendințele sale, diversitatea culturală a societăților și a modurilor de a accede la transă". Mărturisesc că ascultând opusul lui Miereanu nu am fost departe de o anume transă. O stare hipnotică grație căreia mi s-au
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
ea se autocenzurează, în perioadele politice critice, chiar și într-o țară democratică precum Suedia - exact ca între cele două războaie mondiale când se cenzurau: antinazismul, pacifismul radical, satira, revendicările feministe și nu mai puțin revolta împotriva politicii lipsite de umanitate, în ceea ce privește situația emigranților Este o bucurie să vezi azi, de exemplu, pagini din revista "Umanitate" în care mari scriitori: Eyvind Johnson, Moa și Harry Martinson, Pär Lagerkvist, Wilhelm Moberg, au scris articole despre timpul cenzurat, susținând imaginile pictorului Albin Amelin
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
exact ca între cele două războaie mondiale când se cenzurau: antinazismul, pacifismul radical, satira, revendicările feministe și nu mai puțin revolta împotriva politicii lipsite de umanitate, în ceea ce privește situația emigranților Este o bucurie să vezi azi, de exemplu, pagini din revista "Umanitate" în care mari scriitori: Eyvind Johnson, Moa și Harry Martinson, Pär Lagerkvist, Wilhelm Moberg, au scris articole despre timpul cenzurat, susținând imaginile pictorului Albin Amelin din ciclul Ultimii arieni, în care naziștii se luptă printre oase, lăsând lumea, după masacru
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
prezentat-o în calitate de solist performer. în destule situații, inclusiv la noi, în vremea din urmă, partea soliștilor este preluată de cor. Ideea centrală a lucrării - idee promovată cu fermitate de tânărul muzician - o reprezintă aici forța afirmării valorilor umane, forța umanității în acțiune. Este dinamica unei asumări tipic bărbătești, un act de voință, de responsabilitate, ce pornește din străfundurile conștiinței de sine, voință afirmată de asemenea prin intermediul fundamentului sonor al orchestrei, de partida contrabașilor, exact ca și în finalul ultimei simfonii
Beethoven... sau prestigiul unui brand by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9455_a_10780]
-
fluture: "Emisferele cerebrale erau un fluture, boțit și-nghesuit în țeastă, care odată avea s-o sfărâme și să-și întindă aripile triumfător. Femeia și bărbatul închipuiau împreună un fluture tandru și seducător, de-o parte și de alta a umanității noastre virtuale. Binele și răul erau fluturi despărțiți de axa de simetrie a unei săbii atât de ascuțite, că tăișul ei se despica permanent pe el însuși". În universul scrisului cărtărescian fluturele este simbol subconștient și simbol topologic, simbol al
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
aud cum sună, cum vibrează ele aici, eu fiind singurul sau primul, care, în toată metropola asta cosmopolită, gândește și exprimă în românește următoarele: " Ambiția unui individ (sau țări, extind) poate să nu fie ambiția altui individ, (altei țări): dar umanitatea unui individ (unei țări) poate fi umanitatea altui individ (altei țări)". (în Parlamentul român, greu s-ar găsi un vorbitor care să enunțe spontan sau în mod firesc această idee. Dacă ea există în mintea cuiva)...
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
eu fiind singurul sau primul, care, în toată metropola asta cosmopolită, gândește și exprimă în românește următoarele: " Ambiția unui individ (sau țări, extind) poate să nu fie ambiția altui individ, (altei țări): dar umanitatea unui individ (unei țări) poate fi umanitatea altui individ (altei țări)". (în Parlamentul român, greu s-ar găsi un vorbitor care să enunțe spontan sau în mod firesc această idee. Dacă ea există în mintea cuiva)...
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
fără îndoială, din imaginație, cum e și firesc, se particularizează în pitorescul figurației umane și se întregește în mod necesar cu acesta. Petru Dumitriu desenează pânze vaste, pune rame uriașe, pe care le împarte apoi în sectoare de istorie și umanitate, colorate păstos, până la strident și senzațional. Parcă ar picta episoade din viața socială și politică din secolele XIX și XX după modelul Columnei lui Traian. Mult prea aluvionar, cumulativ de dragul monumentalului, Petru Dumitriu e un prozator de modă veche, nu
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
în spații improprii vieții, spre exemplu sub dușul otrăvitor ale radiațiilor gama, androizii probează superioritatea fizică, deși mental pot fi infantili sau mai precis incompleți. De aceea detectarea lor se face prin teste specifice, precum testul Voight-Kampff, un test de umanitate prin care subiectul este confruntat cu un paradox, cu o ficțiune sau cu o amintire în măsură să producă emoții, imaginația carentă a androizilor refuzînd speculațiile. De umanitate ține în primul rînd acest instinct de conservare, cele patru creaturi își
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
lor se face prin teste specifice, precum testul Voight-Kampff, un test de umanitate prin care subiectul este confruntat cu un paradox, cu o ficțiune sau cu o amintire în măsură să producă emoții, imaginația carentă a androizilor refuzînd speculațiile. De umanitate ține în primul rînd acest instinct de conservare, cele patru creaturi își apără "existența" cu fervoare, viața, chiar și condiționată genetic este o valoare superioară marketingului industrial. Ambiguitatea se reflectă poate cel mai bine în exemplarul cel mai reușit, "fiica
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
superioară marketingului industrial. Ambiguitatea se reflectă poate cel mai bine în exemplarul cel mai reușit, "fiica" savantului Tyrell, un produs de laborator, care nu știe că este doar experimentul cel mai evoluat al tatălui adoptiv. Prin urmare, unde trasăm limitele umanității? Asimov enunța legile roboticii, Phillip K. Dick, și pornind de la el Ridley Scott explorează spațiul sideral al acestor ființe condamnate să trăiască asemeni generațiilor spontanee cîteva clipe într-un univers ostil, incomprehensibil. Neliniștitor este tocmai acest colateral uman al androizilor
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
colateral uman al androizilor, diferențiat de la unul la celălalt în ceea ce am putea numi un rudiment de personalitate, o sensibilitate particulară, o nevoie de a recupera o memorie absentă. Asemeni lui Frankenstein, creat din rezidurile corporale ale unor defectori ai umanității, și androizii tind către umanitate, o tatonează, o caută și în lipsă de altceva o simulează. Mutilată ab inițio, creația apare denaturată, dar nu complet lipsită de orice afect. Tyrell se dovedește un Pygmalion derealizat în era supertehnologiei, creînd superoameni
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
de la unul la celălalt în ceea ce am putea numi un rudiment de personalitate, o sensibilitate particulară, o nevoie de a recupera o memorie absentă. Asemeni lui Frankenstein, creat din rezidurile corporale ale unor defectori ai umanității, și androizii tind către umanitate, o tatonează, o caută și în lipsă de altceva o simulează. Mutilată ab inițio, creația apare denaturată, dar nu complet lipsită de orice afect. Tyrell se dovedește un Pygmalion derealizat în era supertehnologiei, creînd superoameni performanți dar constrînși genetic la
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
în ochiul unei bufnițe. Coincidență sau nu, remarcabilă potrivire animalul emblematic al zeiței Atena, zeița înțelepciunii, se înscrie în bestiarul mecanomorf al lui Tyrell. În camera cu jucării, diferența specifică este redusă la minim, nu jucăriile propriu-zise, ci androizii maimuțăresc umanitatea printr-un trist guignol. Ucenicul vrăjitor suferă de o boală rară care-l situează pe același plan problematic cu androizii: îmbătrînirea accelerată. Altfel, orașul tentacular trăiește într-o noapte eternă pe fundalul căreia țîșnesc din furnale la mari înălțimi limbile
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
android? Viața este recapitulată sub semnul unei emoții estetice, a perisabilului și a singularului. Confesiunea lui Roy Batty, un excelent Nexus 6, reflectă nostalgia, ipostază a memoriei afective și orgoliul, formă a concentrării, a configurării individualității. Prin moarte, androidul recuperează umanitatea în cel mai fidel sens cu putință, cel al pierderii irepetabilului, concentrat într-o fărîmă de frumusețe intangibilă, culeasă în memoria și sensibilitatea unei ființe, și salvate într-un mic poem final. Am văzut lucruri pe care voi oamenii nu
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
Nu numai că îmblânzitorii de cobre dau târcoale și acestui ultim refugiu care este gara pentru cei doi. Ei înșiși simt și înțeleg că fuga de lume, ieșirea din timpul socio-istoric nu repre-zintă, în fond, o soluție. Rezistența individului, valoarea umanității lui se verifică și se măsoară la presiu-nea Istoriei, nu în vidul dinafara ei. Refugiul în grotă nu este absolut inocent, punând pe fruntea potențialei victime umbra complicității morale cu călăii: "Orice grotă are uneori partea ei de vină. Orice
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
epocă a absurdului potențat, o expresie a dezgustului și a revoltei provocate de condiția umană în totalitarism, mai bine articulată ca atare decît la șaizeciști. Prezumăm că printr-un soi de metonimie morală poetul ajunge la viziunea compactă a unei umanități sinistre, precum un ecou fie și tardiv ori măcar prelungit al unor orori istorice (la un moment dat, notează: "tu știi că în fiecare clipă ne întîlnim cu istoria" - Cititorul). Unele versuri apar amprentate de aluzii la adresa acestora: Stăm la
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
nu vrea să avanseze - în lumea birocratizat-kafkiană promovarea este totul -, și mai ales prin emoțiile vii pe care în zadar încearcă să le cenzureze. Stîngăciile sale, naivitatea, generozitatea, gesturile furtive, caraghioase, frămîntările și mai ales speranța și visul îl redau umanității banale, necontrolate, mirate, în căutare. Departe de a fi supereroul din vis, Lowry este autentic, viu și forța sa rezidă tocmai în ceea ce-l face vulnerabil: afectivitatea sa. Sfîrșitul ia proporțiile unui coșmar în care alternează într-un carusel amețitor
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
o povestire despre un birjar chinuit de apariția mașinilor. Sigur, acum ritmul e mai rapid și ne adaptăm mai greu. Dar adevărata problemă e alta. Oricât de înspăimântător pare, va trebui să ne schimbăm felul în care privim omul însuși. Umanitatea noastră are un suport biologic. Avantajul lui e relativa flexibilitate care a făcut cu putință evoluția. Dezavantajul e că ne-a dat o formă perisabilă. Cu timpul, a trebuit să abandonăm o mulțime de iluzii. Între altele, iluzia geocentrică (odată cu
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
ca și comandantul Kuribayashi, cu modul american de viață. La fel, un japonez care se predă este împușcat cu sînge rece de către unchiul Sam, pe cînd altul este luat prizonier și îngrijit după toate regulile, în ciuda ostilității afișate. Lecția de umanitate elementară a acestuia - pentru a nu vorbi de tratatul de la Geneva încălcat fraudulos cu ocazia fiecărui război, fie el și cel din Irak -, este pusă în paralel cu lecția doctrinară predată soldaților conform căreia inamicul este o ființă inferioară, lipsită
Visând la eroi - Scrisori din Iwo Jima by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9569_a_10894]
-
problemele omului concret. Și ea transmite semnalul unui șir de crize: al unei crize de comunicare, al unei crize de creație și al unei crize care privește existența însăși. Artistul decade din condiția lui exemplară, de purtător de cuvînt al umanității, și își asumă un mod de a fi perisabil și derizoriu. Din mesager și comentator al unei idei înalte, el devine agentul unei frustrări colective și comentatorul istoriei imediate. Convențiile estetice dispar una cîte una și în locul lor se instalează
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
Vremea: “Nu există în zilele noastre un politician pe care să-l vad mai simpatic și admirabil ca Hitler”. După Noaptea Cuțitelor Lungi, prin care regimul lui Hitler a făcut mai multe execuții politice, Cioran nota, degajat: “Ce a pierdut umanitatea dacă viețile câtorva imbecili au fost luate?”. Apoi, într-o scrisoare către Petru Comărnescu se autodeclara “hitlerist”. Cioran a găsit circumstanțe atenuante și pentru un alt regim criminal, fascismul din Italia: “Fascismul este un șoc fără de care Italia este un
Cioran și Păunescu în topul intelectualilor ipocriți, după revista Renne by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80457_a_81782]
-
Mai multe capodopere pencilensiene sprijină o astfel de supoziție, de la Dombey and Son/Dombey și fiul (un veritabil debut al realismului psihologic în Europa, unde personajul încetează să mai fie, bogumilic, bun sau rău și devine, în acord cu rigorile umanității, o entitate expusă ambiguităților și contradicțiilor etice), pînă la Bleak House/Casa umbrelor (parabola sofisticată nu doar a unui sistem juridico-social supus corupției, ci a unui întreg mentalism pernicios ce se hrănește, morbid, din propria sa maladie). Între ele, Great
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea rurală, către valorile ei atemporale și stereotipe, el visează ideea de arhaicitate, vîrsta de aur a unei umanități care-și neglijează memoria. Dumitriu nu pictează obiecte, ci invocă obiectul. El nu reprezintă șure, bîrne, strecurători, daraci și mere; el rememorează, ca într-un ceremonial magic, Șura, Bîrna, Strecurătoarea, Daracul și Mărul. ION Gheorghiu: însingurat, în timpul vieții, aproape absent
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]