1,411 matches
-
Bărbatul se ținea drept. Se așeză lângă Lina. Soacra se ridică și spuse că pleacă. Cârciumarul o rugă să mai rămână să mănânce cu ei, dar ea nu voi. O sărută pe Lina și o ținu multă vreme la piept, umezindu-i obrazul cu lacrimi. - Să fii cuminte, fata maichii. S-asculți. Mâine am să vin cu taică-tu pe aici, să-mi spui dacă nu ți-a fost urât... Negustorul o duse până aproape de casă, peste maidan, ferind-o de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din băieți. Celilalți tăcură și se uitară mai departe. Vântul le flutura traistele golite, ca pe niște zmeie. Nucile și covrigii uscați se loviră. Când le-au înghețat tălpile, se îndurară să plece. Se întoarseră spre câmpul gol. Ochii se umezeau de ger. Pe gene li se așternu o brumă subțire. Aproape de cârciumă îi alergară câinii negri ai lui Stere. Mai să le sfâșie pantalonii. La poartă, se despărțiră. Venea și Ene cu ceata lui. Se bătuseră cu ai ceferiștilor și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să trăiască. Cu asta o ținea Bozoncea în ghearele lui, cu puterea și cu banii săi. Meseriașii au întors capetele când au zărit-o pe țigancă. Era frumoasă cum călca ușor, râzând Stăpânului, cu dinții ei albi și deși. Își umezea din când în când buzele pline și-și mișca mândru capul. Ibovnica făcea fartiții să bage dracii în toți bărbații. Starostele a rotit ochii împrejur, cu privirile la clienți. Pe unii îi mai știa, le furase din prăvălii, pe alții
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a mârâit numai în ea: "Bine, bine. Nu vreți... Să vă văd eu numai că veniți la mine." Și fără să mai vorbească cu nimeni, a ieșit într-o noapte și și-a umplut un lighean cu nisip jilav, atunci umezit de rouă. Azi un lighean, mâine altul, poimîne altul, a strâns cât i-a trebuit. Nătângul de păzea avutul primăriei n-a băgat de seamă. Încă un zugrav își pavase bucata lui de curte cu bolovani și nu 1-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
323} plâns. Nu știe de ce. Destul c-a închis cartea cu lacrima * și s-a făcut ceea ce vedeți... căci acel om - sânt eu. Trăia odată un om cu ochii uscați... Ciudat! de ce era ei uscați, pentru că ochii oamenilor tineri sânt umezi în genere, plutitori. Trebuie să fi fost o natură estremă * ce nu cunoștea decât bucuria or desperarea. Gând * ***, seriozitate *, surâs, melancolie, durere ce n-etai [e]nt pas. Ș-atunci o lacrimă curse... una... Era viața lui pierdută în zădar. Viața
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un vechi platan, ridică un chioșc unde să se poată retrage pentru a visa... Conachi Însuși tună și fulgeră Împotriva femeii care Își unge fața cu ghileală, Își muruiește obrazul cu băcan, Își Încinge grumazul cu pietre strălucitoare și Își umezește zulufii cu ape mirositoare. Punctul lui de vedere e că femeia să ia aminte la natură și să-și Împodobească nu obrazul, ci sufletul: „Dacă vrei să te iubască bărbatul tău cu credință Și de voiești Înțălepțîi să-ți caute
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aur. Reacțio nează la lumină, așadar e de partea asta a frontierei. Numai că el vede o altă lumină, mai îmbietoare. Când i-am lăsat pleoapele să cadă, ochii nu s-au împotrivit, preferând să se reîntoarcă nu știu unde. Bolnavul își umezi ochii, închizând pleoapele, dar, când le redeschise, privirile îi rămaseră ațintite tot spre Cosmina. Cât o înțelege din ce vorbim ?... se întrebă ea, fără să-și mute privirea de la ochii aceia nefirești pe masca vineție, osoasă. — Ceva-ceva pare să înțeleagă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se pare, știi, ca pe frescele cu sfinți alungiți, când lumina te înșală și ai impresia că icoana lăcrimează. Dar l-am atins pe obraz, chiar era umed, l-am șters cu vârful degetelor și colțurile ochilor i s-au umezit iar... Noi îl dădeam mort și, când colo, uite mortul care plânge... Am auzit de morți care asudă, dar morți care să lăcrimeze e un lucru nou și pentru mine. Am bătut cu stetoscopul în tăblia patului, ca atunci când trebuie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
De ce anume te lecuiește locul acela ? — Boala cea mai grea, șopti Ionuț, a lipsei de sens. E un fel de munte al fericirilor. Înțelegi multe... pentru totdeauna... Ionuț îi luă mâna într-a lui. Ochii lui roșii, încă traumatizați, se umeziră. — E boala cea mai grea pentru că nu știi... Nu are nume, medicii nu știu. Nu există rețete cu medicamente... Abia când urci pe munte și privești... Și tu ce-ai văzut ? — Că împlinesc treizeci și trei de ani și nu am niciun
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui se stinse în întunericul uscat. Nu mai voia să se întoarcă acolo, între pereții strânși, la strigătul de durere al mamei lui, încercând să-și apere pântecul pe care piciorul vocii înfricoșătoare îl lovea. Apoi, dintr-odată, pereții se umeziră, se așternu liniștea, ochi numeroși pluteau în jur, privindu-l prietenoși. Putea să înoate, apa era caldă și păstoasă, ca un aluat subțiat cu lapte. Pereții se rotunjeau, lumea se reîntregea, Coltuc era fericit, încă nu se inventaseră cuvintele, dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
erau multe ca stelele de pe cer, pâlpâiau la fel și asta îl înduioșă. Marchizei îi plăcu cel mai mult. Orașul părea o sală imensă de bal în care luminițele umblau în spirală, precum puzderiile Căii Lactee. — Epitafu’... reluă Isaia, cu buzele umezite în spirtul îndulcit. Cum scrie la morți. Trebuie să-l scoatem și să-l purtăm în jurul bisericii... — Ți-am zis io, șefu’, șopti Chisăliță, că mormanul ăsta, când te uiți dintr-o parte, aduce a biserică... Uite, ia benoclează-te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prima. Încăperea avea vreo douăzeci de metri pătrați. O cameră obișnuită, cu birouri de lemn, șase la număr, rânduite câte trei, cu scaune așezate astfel încât pupitrele să se bucure de lumină. — S-a dezlipit inscripția de pe ușă, observă Jenică. Își umezi degetele și întinse banda adezivă la loc : Acuma nu mai sunt compartimente de astea. La desfacere îi zice marketing și la personal resurse umane. La ăștia cum eram noi, mecano-energetic, cum le zice ? — Or mai fi ? Vreau să zic, adăugă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nu mi-o închipui plângând. N-am văzut-o de fapt niciodată scîncindu-se. Odată, când, mică, mi-a făcut o poznă, luîndu-mi o schiță de pe masă și mîzgălind-o, dîndu-i o ușoară palmă, n-a plâns, ci ochii i s-au umezit foarte puțin. Tremura însă din buze. Nici Elvira nu plânge niciodată. Privește în gol, mândră, și mușcă puțin din colțurile gurii. Asta e maxima expresie a durerii ei. Hergot comunică de asemeni că Pica a cerut să se ia din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
despre asta. Și-ar fi făcut din lacrimile mele, cerneală pentru sentimentele ei, și pe mine m-ar fi uitat. Rămăneam, deci, tăcut, doar așa, uităndu-mă la degetele ei lungi și la buzele prea pline, pe care și le mai umezea în răstimpuri, pentru un plus de inspirație. Cănd termina, își ridică ochii mari și îmi lumina inima înghițită de neliniște, așa cum reușește soarele să facă dimineață ,cu bolta înecată în întuneric. Mă privea meancolică și, din cănd în cănd, arunca
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
-ți-o tu la birt, mătură-ți tu acolo furiile trupești, că altfel feminitatea mea o să fie până la urmă și ea terfelită. DOMNUL KOVACIC (Își scoate o pungă cu cuburi de gheață din pantaloni): Mda...aha. acum or să se umezească pantalonii, că s-au topit și dau pe-afară. (Aruncă cârpa într-un colț) E o zi, că-ți vine să-i dai în cap. Da, am s-o omor, zilei astea îi dau de capăt. (Sare, se repede la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
taie în felii groase de 5 mm, apoi se recompune înfigând feliile pe un bețișor pentru frigărui și alternându-le cu bucăți de brânză și frunze de busuioc. Se așază fiecare cartof „umplut” pe o folie de hârtie pentru copt, umezită cu vin alb, se adaugă roșiile tăiate în jumătate, se sărează, se piperează, se aranjează hârtia în formă de pahar, se adaugă un deget de apă și se unesc bine marginile. Cartofii se coc 50 de minute în cuptorul încins
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
și prevederea vremii prin umezeala firelor de ceapă (de Anul Nou, bătrânii desfăceau douăsprezece foi de ceapă pe care presărau sare și le păstrau în casă până dimineața, fiecare foaie de ceapă reprezentând o lună a anului; foaia care se umezea mai mult corespundea unei luni ploioase, iar cea care era uscată, o lună cu secetă). Cerealele se păstrau prin podurile caselor, în camere nelocuite sau în gropi de bucate. Aceste gropi se săpau adânc, în formă de ventuză, se ardeau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Urtica dioica), menta (Mentha langifolia), vinarița (Asperula odorata), precum și ghiocelul (Galanthus nivalis), vioreaua (Scilla bifolia) și toporașul (Viola odorata). Ca după o chemare tainică din somnul iernii și de sub veșmântul binefăcător, primăvara, când zăpada se topește și ploi din belșug umezesc pământul, plantele se trezesc pentru un nou ciclu de viață și câmpurile înverzesc. Viața lor e scurtă, căci scurtă e și primăvara. Repede, soarele începe să ardă și, în iunie, sub arșiță, câmpurile încep să se închidă la culoare, devenind
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de „arici”, practicând medicina veterinară populară. Vitele cornute se îmbolnăveau cel mai des de „arici”, pe care îi făceau la coadă, la burtă, la chișiță și între unghiile de la picioare. Aceștia se spărgeau, vitele începeau să se lingă, părul se umezea și se făcea rană. Existau două feluri de „arici”: unul masculin, care se localiza într-un singur loc, și „aricioaica”, forma care se înmulțea în tot corpul. Nălbarul 1 se folosea pentru tratarea „ariciului” la vite, cu un briceag de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
glicemiei prin puncție capilară autorecoltată; - bandetelă pe care se pune picătura de sânge ce se introduce în aparat; - ac de puncție capilară sau dispozitiv de puncție capilară care se acționează mecanic pentru declanșarea înțepăturii; - tampom de vată uscat și unul umezit cu alcool medicinal. Tehnica: - se spală mâinile cu apă și săpun, se usucă; - se masează ușor degetul pentru activarea circulației; - se șterge degetul cu un tampon de vată cu alcool, se lasă se se usuce; - se introduce un ac steril
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
unei linguri, sau pe un vârf de cuțit. Potrivit tradiției populare, cel mai eficace untdelemn era cel din candelă, mai ales dacă era sfințit. Se punea pe ureche o cărămidă caldă, ca să "tragă răceala " sau un tampon din pânză curată, umezită cu apă călduță, care se așeza pe o cărămidă caldă, pentru a păstra căldura cât mai mult timp. Se picura În ureche apă sfințită Încălzită și/sau zeamă din planta numită urechelniță, ori zemă de iarba turcului. Picături În urechi
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
ochi de frunze de podbal proaspete, zdrobite. DURERI DE OCHI Se manifestă prin Înroșirea ochilor, usturimi și senzația de nisip În ochi. Apar din lipsa unei igiene normale, din curent rece sau din lovituri. Comprese din pânză curată sau tifon, umezite cu apă rece, roua de pe florile plantelor medicinale, lapte de vacă, chișleag, rachiu de drojdie sau vin alb, cu lapte de mamă. Pentru a nu suferi de ochi, lehuzele stropeau ochii copiilor cu laptele matern. Oblojeli cu albuș de ou
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
afectate, dimineața. Ceai din frunze de alun, o lingură la cană. Se beau 2-3 căni pe zi. Favorizează circulația sângelui. Cataplasme cu alifie, preparată astfel: se amestecă o ceașcă de hrean pisat cu una de făină de porumb până când se umezește bine, după care se pune pe o bucată de folie și se Învelește talpa piciorului, peste care se Încalță o șosetă. Cataplasma se aplică seara și se ține până a doua zi. Tratamentul durează o lună. Rețetele unor specialiști: medici
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
aplică cu un bandaj pe zona afectată de arsură. 150 ml de ulei de măsline și 4 albușuri de ou se amestecă bine și se aplică pe arsură. Se opăresc câteva frunze de liliac alb și se aplică pe arsuri, umezindu-se din când În când cu infuzia rezultată, pentru a nu se usca pansamentul, care se scoate după 24 de ore. Se repetă tratamentul până la vindecarea rănii. Opărituri (Opăreli) Spălături cu apă rece sau cu fierturi de romaniță. Comprese cu
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
lingurițe pe zi. Pentru boli de piept: se iau ceaiuri de lumânărică, morcov, flori de tei, pir, păpădie, boz, fumăriță, fragi, nalbă mare. Alt leac: hrean ras cu sare și oțet, Întins pe o pânză, prăjit la foc mic și umezit din nou cu oțet. Nu se pune direct pe piele, ci pe o pânză subțire, pentru a nu irita pielea. Bube: se pune ceapă prăjită pentru a grăbi coacerea și spargerea lor. La ulcere: se spală cu fiertură de crețișoară
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]